Obligațiile promotorului imobiliar față de cumpărători

Promotorul imobiliar datorează cumpărătorilor, cumulativ, transmiterea proprietății și predarea la termen, garanția contra viciilor construcției timp de 10 ani de la recepție — pe toată durata clădirii pentru structura de rezistență (Legea nr. 169/2026, fosta Lege nr. 10/1995) — și protecția împotriva clauzelor abuzive. La vânzarea „pe planșă”, Legea nr. 207/2025 impune promisiune autentică notată în cartea funciară și avansuri încasate într-un cont dedicat proiectului.

Pe scurt

Promotorul (dezvoltatorul) imobiliar care vinde locuințe are față de cumpărători un set de obligații care se cumulează: obligațiile vânzătorului din Codul civil (transmiterea proprietății, predarea la termen, garanția contra evicțiunii și a viciilor ascunse), răspunderea specială pentru viciile construcției (10 ani de la recepție, iar pentru structura de rezistență pe toată durata de existență a clădirii — reglementată, din 25 august 2026, de Legea nr. 169/2026, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, care a preluat substanța Legii nr. 10/1995) și obligațiile de protecție a consumatorului (informare corectă, interzicerea clauzelor abuzive).

Pentru vânzările „pe planșă" (unități viitoare, în faza de proiect), Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis"), în vigoare din 11 decembrie 2025, impune dezvoltatorilor obligații suplimentare: promisiune în formă autentică notată în cartea funciară, preapartamentare și încasarea avansurilor într-un cont bancar dedicat proiectului — reguli codificate acum în art. 422 din Legea nr. 169/2026.

Cadrul legal

Obligațiile promotorului imobiliar față de cumpărători nu sunt reglementate de o singură lege, ci rezultă din suprapunerea mai multor acte normative.

Codul civil (Legea nr. 287/2009) stabilește obligațiile de bază ale oricărui vânzător:

Art. 1672 Cod civil — Vânzătorul are următoarele obligații principale: 1. să transmită proprietatea bunului sau, după caz, dreptul vândut; 2. să predea bunul; 3. să îl garanteze pe cumpărător contra evicțiunii și viciilor bunului. Sursa: Codul civil, Legea 287/2009 (accesat 2026-09-13)

La acestea se adaugă garanția contra viciilor ascunse:

Art. 1707 alin. (1) Cod civil — Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul impropriu întrebuințării căreia îi este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic. Sursa: Codul civil, Art. 1707 (accesat 2026-09-13)

Legea nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (promulgată 5 august 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026, în vigoare din 25 august 2026), instituie răspunderea specială a participanților la actul de a construi pentru viciile construcției:

Proiectanții, respectiv executanții, răspund pentru viciile ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la recepția la terminarea lucrării, precum și, după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existență a construcției, pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție (art. 424 alin. (5) — proiectanții; art. 451 alin. (3) — executanții). Sursa: Legea nr. 169/2026 — Codul ATUC (accesat 2026-10-28)

Codul cuprinde, de asemenea, garanțiile minime pe clase de consecințe (art. 531 alin. (6): 5 ani CC3/CC4, 3 ani CC2, 1 an CC1; pentru structura de rezistență — întreaga durată de existență, art. 531 alin. (10)) și obligația de asigurare de răspundere civilă pentru 10 ani a dezvoltatorilor și executanților (art. 556 alin. (5), (7)).

ℹ️ Notă de citare: substanța acestor reguli era reglementată anterior de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții (textul la art. 29 în forma inițială, respectiv art. 30 în forma republicată, MO nr. 765/2016). Din 25 august 2026, art. 576 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 169/2026 abrogă art. 1–9, 11–40 și 42–44 din Legea nr. 10/1995 republicată — inclusiv art. 29/30; pentru raporturile născute din recepții anterioare acestei date rămâne aplicabil regimul anterior (tempus regit actum, art. 6 Cod civil). Aceeași lege abrogă integral Legea nr. 50/1991 (autorizarea executării lucrărilor de construcții), a cărei materie este preluată în Cartea II, Titlul II din Cod — certificatul de urbanism și autorizația de construire (art. 245–259).

Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis"), publicată în Monitorul Oficial nr. 1133 din 8 decembrie 2025 și în vigoare de la 11 decembrie 2025, reglementează special vânzarea de bunuri imobile viitoare (locuințe „pe planșă"). Ea modifică art. 22 din Legea nr. 10/1995 și completează art. 26 din Legea cadastrului nr. 7/1996, impunând dezvoltatorilor obligații de formă și de garanție financiară (detaliate mai jos). Rămâne în vigoare și după intrarea în vigoare a Codului: potrivit art. 583 alin. (3) din Legea nr. 169/2026, trimiterile din alte acte la dispozițiile abrogate se consideră făcute la dispozițiile corespondente din Cod — astfel, trimiterea la „art. 22 din Legea nr. 10/1995" operează acum spre art. 422 alin. (9)–(11) din Legea nr. 169/2026.

Protecția consumatorului completează cadrul atunci când cumpărătorul este o persoană fizică ce achiziționează în afara activității profesionale:

• Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive — contractele trebuie redactate în clauze clare, fără echivoc, iar clauzele abuzive nu produc efecte față de consumator (act oficial).
• Codul consumului (Legea nr. 296/2004) și legislația conexă — obligația de informare corectă și completă, publicitate neînșelătoare, supraveghere ANPC.

Legea nr. 169/2026 (Codul ATUC) este, de la 25 august 2026, actul-cadru permanent relevant: el cuprinde atât regimul autorizării executării lucrărilor de construcții (Cartea II, Titlul II, art. 245–259 — certificatul de urbanism și autorizația de construire, înlocuind Legea nr. 50/1991), cât și regimul calității în construcții (Cartea a IV-a — răspunderea participanților, garanții, asigurări). Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare (cartea funciară, intabularea, notarea) rămâne neatinsă de abrogări, inclusiv în regimul preapartamentării completat de Legea nr. 207/2025.

Explicație detaliată

1. Cine este „promotorul imobiliar"

Termenul nu are o definiție unică în dreptul român, dar în practică desemnează persoana (de regulă o societate) care inițiază și coordonează un proiect imobiliar în vederea înstrăinării — cumpără sau deține terenul, obține autorizația de construire, edifică (direct sau prin antreprenori) și vinde locuințele. Din această poziție dublă — vânzător și, adesea, constructor — decurge și cumulul de obligații față de cumpărători.

Din 25 august 2026, Legea nr. 169/2026 (Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor) folosește expres noțiunea de „dezvoltator" (art. 419 alin. (1) lit. d): persoana care finanțează și realizează o construcție, inclusiv cea care dezvoltă proiecte imobiliare de tip condominii ori locuințe individuale, în vederea înstrăinării. Art. 422 alin. (1)–(3) din Cod face din dezvoltator principalul responsabil față de cumpărătorii unităților viitoare, fără posibilitatea de a transfera aceste responsabilități asupra altor participanți la proiect.

2. Obligațiile ca vânzător (Codul civil)

Transmiterea proprietății. Promotorul trebuie să asigure transferul valabil al dreptului de proprietate, liber de sarcini nedeclarate. Dacă terenul este grevat de o ipotecă (frecvent, un credit de dezvoltare), cumpărătorul trebuie să știe cum și când se radiază ipoteca la momentul vânzării.

Predarea la termen. Bunul trebuie predat în starea și la termenul convenit. Întârzierea predării este una dintre cele mai frecvente surse de litigiu; de aceea, antecontractele bine redactate prevăd un termen cert de predare și penalități de întârziere.

Garanția contra evicțiunii (art. 1695 și urm. Cod civil) — promotorul răspunde dacă un terț tulbură cumpărătorul invocând un drept asupra imobilului (de exemplu, o revendicare, o servitute sau o sarcină nedeclarată).

Garanția contra viciilor ascunse (art. 1707 și urm.) — este esențială în imobiliare. Pentru a angaja răspunderea, viciul trebuie să fie:

• ascuns — pe care un cumpărător prudent și diligent nu l-ar fi descoperit la o verificare normală (aprecierea se face obiectiv, in abstracto);
• existent (sau având cauza) la data predării;
• grav — să facă bunul impropriu folosinței sau să îi micșoreze semnificativ valoarea.

Cumpărătorul are, în plus, o obligație procedurală: denunțarea viciilor într-un termen rezonabil de la descoperire (art. 1709), sub sancțiunea decăderii din dreptul la remedii.

Remediile cumpărătorului sunt prevăzute la art. 1710 alin. (1) Cod civil, la alegerea sa: (a) înlăturarea viciilor de către sau pe cheltuiala vânzătorului; (b) înlocuirea bunului; (c) reducerea corespunzătoare a prețului; (d) rezoluțiunea vânzării. Instanța poate dispune o altă măsură decât cea cerută, în funcție de gravitatea viciilor și de scopul contractului [art. 1710 alin. (2)]. Dacă vânzătorul cunoștea viciile la încheierea contractului, el datorează și daune-interese pentru repararea întregului prejudiciu (art. 1712).

3. Răspunderea ca și constructor (Legea nr. 169/2026, fostă Legea nr. 10/1995)

Când promotorul este și constructor, el răspunde suplimentar pentru calitatea construcției. Din 25 august 2026, acest regim este reglementat de Legea nr. 169/2026 (Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor), care a preluat substanța Legii nr. 10/1995 — abrogată în partea ei relevantă (art. 576 alin. (3) lit. c) — și o reformulează: răspunderea proiectanților (art. 424 alin. (5)) și a executanților (art. 451 alin. (3)) are două paliere:

1. 10 ani de la recepția la terminarea lucrării — pentru toate viciile ascunse ale construcției (infiltrații, deficiențe de izolație, instalații neconforme etc.);
2. pe toată durata de existență a clădirii — dar limitat la viciile structurii de rezistență (fundație, stâlpi, planșee, elemente portante) rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și execuție.

Codul completează acest regim cu perioade minime de garanție pe clase de consecințe (art. 531 alin. (6): 5 ani pentru clasele CC3/CC4, 3 ani pentru CC2, 1 an pentru CC1) și cu garanția pentru viciile structurii de rezistență pe întreaga durată de existență (art. 531 alin. (10)); dezvoltatorii și executanții trebuie, în plus, să se asigure pentru răspunderea civilă pe 10 ani (art. 556 alin. (5), (7)).

Un avantaj practic pentru cumpărător este că răspunderea nu revine doar constructorului, ci mai multor participanți la actul de a construi (proiectanți, verificatori de proiecte, furnizori de materiale, diriginte de șantier, expert tehnic), ceea ce oferă mai multe pârghii de acțiune. Fiind lege specială, termenul de 10 ani prevalează, în practica instanțelor, asupra termenelor generale din Codul civil aplicabile vânzătorului. Pentru construcțiile recepționate înainte de 25 august 2026, raporturile deja născute rămân guvernate de regimul anterior (Legea nr. 10/1995 — tempus regit actum).

4. Vânzarea „pe planșă" și Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis")

Cel mai riscant scenariu pentru cumpărător este achiziția unei locuințe în faza de proiect („off-plan"): plătește avansuri pentru un bun care încă nu există fizic și, uneori, nici juridic. Riscurile tipice sunt insolvența dezvoltatorului, imposibilitatea intabulării (nerespectarea autorizației), dubla înstrăinare a aceleiași unități și deturnarea avansurilor către alte proiecte.

Ca răspuns la aceste abuzuri (mediatizate prin cazul „Nordis"), Legea nr. 207/2025 — în vigoare de la 11 decembrie 2025 (prevederile privind preapartamentarea/cadastrul de la 8 martie 2026) — impune dezvoltatorului obligații stricte pentru unitățile dintr-un condominiu viitor sau locuințele individuale viitoare:

• Condiții prealabile promisiunii: notarea autorizației de construire în cartea funciară, realizarea preapartamentării și deschiderea cărților funciare pentru fiecare unitate viitoare (azi, art. 422 alin. (6) din Legea nr. 169/2026);
• Formă autentică obligatorie a promisiunii (rezervare / promisiune) — la notar, nu prin simplu înscris sub semnătură privată;
• Notarea promisiunii în cartea funciară — obligație a notarului, ca o condiție (nu ca o opțiune), care blochează vânzarea multiplă a aceleiași unități;
• Cont bancar dedicat proiectului pentru încasarea avansurilor, sumele putând fi utilizate numai pentru dezvoltarea acelui proiect, cu aprobarea dirigintelui de șantier.

Parametrii cantitativi ai avansurilor (art. 22 din Legea nr. 10/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2025; din 25 august 2026, prin renvoiul automat de la art. 583 alin. (3) din Cod, regula se citește în art. 422 alin. (9)–(11) din Legea nr. 169/2026) fixează limite concrete, nu doar principii:

• Convenția de rezervare este limitată la 60 de zile, cu un avans de maximum 5% din preț; dacă promisiunea de vânzare nu se încheie în acest termen din culpa dezvoltatorului, suma se restituie integral în 30 de zile. O convenție care depășește aceste praguri este lovită de nulitate absolută în concepția Codului (art. 422 alin. (9)) — sancțiune mai dură decât textul anterior al Legii nr. 207/2025.
• Avansurile se depun într-un cont bancar distinct, dedicat edificării proiectului, iar retragerile se fac numai cu ștampila „bun de plată" a dirigintelui de șantier / persoanei responsabile și numai în limita unor plafoane funcționale pe faze de lucrări: maximum 25% din preț pentru partea de rezistență și, ulterior finalizării acesteia, maximum 20% din preț pentru partea de instalații (art. 422 alin. (10)).
• Utilizarea sumelor în alte scopuri este interzisă și sancționată contravențional cu amendă de 1% din cifra de afaceri a dezvoltatorului (raportată la anul anterior), dacă fapta nu constituie infracțiune (art. 422 alin. (11)).

Sursa: Legea Nordis (varianta promulgată): prevederi principale și implicații practice, JURIDICE.ro și Avansurile în antecontractele imobiliare — ce s-a schimbat prin Legea 207/2025, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-19), citând textul art. 22 din Legea nr. 10/1995 modificat; corespondența în Cod: Legea nr. 169/2026, art. 422 (accesat 2026-10-28).

Prin aceste reguli, fiecare unitate viitoare capătă o existență juridică proprie încă din faza de proiect, iar avansul cumpărătorului beneficiază de o protecție financiară concretă.

5. Obligațiile față de cumpărătorul-consumator

Când cumpărătorul este o persoană fizică ce achiziționează pentru nevoi personale, promotorul are calitatea de profesionist și datorează, în plus:

• informare corectă, completă și precisă asupra imobilului, prețului, termenelor și eventualelor sarcini (Codul consumului);
• publicitate neînșelătoare — planurile și randările de prezentare nu trebuie să inducă în eroare privind suprafețe, finisaje sau facilități;
• absența clauzelor abuzive (Legea nr. 193/2000): clauzele care creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea cumpărătorului (penalități aplicabile doar cumpărătorului, dreptul dezvoltatorului de a modifica unilateral prețul sau suprafața, limitarea răspunderii pentru vicii) nu produc efecte și pot fi cenzurate de instanță sau de ANPC.

6. Recepția lucrărilor și momentul de la care curge termenul de 10 ani

Termenul de 10 ani (azi, art. 424 alin. (5) și art. 451 alin. (3) din Legea nr. 169/2026; anterior, art. 30 din Legea nr. 10/1995 republicată) curge de la recepția la terminarea lucrărilor, iar nu de la predarea individuală a apartamentului către fiecare cumpărător. Recepția la terminarea lucrărilor este actul prin care investitorul (dezvoltatorul) preia lucrarea de la executant, în prezența unei comisii, și marchează începutul perioadei de garanție. Ulterior, la expirarea perioadei de garanție (stabilită prin contract, potrivit HG nr. 343/2017 privind recepția construcțiilor), se organizează recepția finală.

Din perspectiva cumpărătorului, momentul-cheie este procesul-verbal de predare-primire a apartamentului (act contractual distinct de recepția oficială a construcției). La predare, cumpărătorul are dreptul să:

• verifice starea locuinței și să întocmească o listă de deficiențe („punch list");
• semneze cu obiecțiuni, consemnând neconformitățile — semnătura cu obiecțiuni păstrează dreptul la remedii (reparații, reducere de preț) și nu echivalează cu acceptarea fără rezerve;
• refuze preluarea dacă deficiențele sunt esențiale (locuința nu poate fi folosită în scopul convenit), până la remediere.

Semnarea unui proces-verbal „fără obiecțiuni" nu stinge garanția pentru viciile ascunse (care, prin definiție, nu erau vizibile la preluare), dar poate slăbi poziția cumpărătorului în privința deficiențelor aparente pe care nu le-a semnalat.

7. Diferențele de suprafață între antecontract și predare

Codul civil reglementează expres vânzarea imobilelor raportat la suprafață (art. 1741–1744):

• Fără indicarea suprafeței, pentru un preț global (art. 1741): nici cumpărătorul, nici vânzătorul nu pot cere modificarea prețului pe motiv că suprafața reală diferă.
• Cu indicarea suprafeței și a unui preț pe unitatea de măsură (art. 1743): dacă suprafața reală este mai mică, cumpărătorul poate cere reducerea corespunzătoare a prețului sau, dacă bunul devine impropriu scopului urmărit, rezoluțiunea; dacă suprafața reală este mai mare, iar excedentul depășește a douăzecea parte (1/20 = 5%) din suprafața convenită, cumpărătorul plătește suplimentul de preț sau poate cere rezoluțiunea, iar sub acest prag nu datorează prețul excedentului.
• Termen de decădere (art. 1744): acțiunea pentru supliment, reducere de preț sau rezoluțiune trebuie introdusă în 1 an de la încheierea contractului (sau de la data măsurării, dacă părțile au fixat-o).

În practică, antecontractele conțin clauze de toleranță (de regulă ± 2–3%). O clauză care ar permite dezvoltatorului să livreze o suprafață semnificativ mai mică fără nicio ajustare de preț și fără remedii pentru cumpărătorul-consumator poate fi abuzivă (Legea nr. 193/2000; a se vedea și jurisprudența CJUE C-226/12, Constructora Principado, privind dezechilibrul semnificativ).

8. Când cumpărătorul este el însuși profesionist (raporturi B2B)

Protecția consumatorului (Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive și Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte) se aplică numai cumpărătorului-consumator — persoană fizică ce acționează în afara activității sale profesionale. Când cumpărătorul este un profesionist (SRL, PFA, investitor „buy-to-let" care cumpără în scop comercial), aceste legi nu se aplică, iar controlul clauzelor abuzive nu poate fi invocat.

Ce rămâne din protecție în raporturile B2B:

• Garanția de drept comun contra viciilor (art. 1707 și urm. Cod civil) subzistă, dar poate fi limitată sau înlăturată contractual (art. 1708 alin. (1)); totuși, clauza de exonerare este nulă pentru viciile pe care vânzătorul le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască la încheierea contractului (art. 1708 alin. (2)) — reaua-credință nu poate fi acoperită contractual;
• buna-credință (art. 1170 Cod civil) rămâne obligatorie și permite cenzurarea comportamentului abuziv;
• răspunderea pentru calitatea construcției (Legea nr. 169/2026, fostă Legea nr. 10/1995 — termenul de 10 ani) este de ordine publică și nu depinde de calitatea de consumator — se aplică și cumpărătorului profesionist.

Practic, un dezvoltator poate negocia cu un cumpărător profesionist limitări de garanție, termene mai scurte de reclamare și o alocare a riscurilor mult mai strictă decât în raport cu un consumator.

9. Părțile comune și asociația de proprietari

La un imobil de tip condominiu, dezvoltatorul are obligația de a preda finalizate părțile comune și utilitățile — căi de acces, scări, ascensor, fațadă, acoperiș, branșamente (apă, canalizare, energie, gaze) — nu doar apartamentul privativ. Părțile comune fac obiectul unei coproprietăți forțate (art. 649 și urm. Cod civil), iar cotele-părți indivize se stabilesc, de regulă, proporțional cu suprafața utilă a fiecărei unități; dezvoltatorul trebuie să furnizeze modul de calcul al acestora.

Locurile de parcare și spațiile pe care dezvoltatorul le reține în proprietate exclusivă (spații comerciale, parcări vândute separat) nu intră în părțile comune, dar trebuie clarificate expres în contract, împreună cu servituțile de acces. Organizarea și funcționarea comunității de proprietari sunt guvernate de Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari.

Pentru defectele structurale ale părților comune, garanția specială (10 ani, respectiv toată durata de existență pentru structura de rezistență — Legea nr. 169/2026, fostă Legea nr. 10/1995) rămâne aplicabilă. Reclamația poate fi făcută de proprietarul individual pentru unitatea sa, iar pentru părțile comune asociația de proprietari — care are personalitate juridică — poate sta în judecată în nume propriu.

Aspecte fiscale (TVA)

Prețul afișat de dezvoltator include, aproape întotdeauna, TVA, iar cota aplicabilă influențează direct suma pe care o plătește cumpărătorul. De aceea regimul de TVA al locuințelor noi este o obligație de informare a promotorului, nu un simplu detaliu contabil.

Cota standard este 21% din 1 august 2025. Prin Legea nr. 141/2025 (promulgată la 25 iulie 2025), cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse anterioare de 5% și 9% au fost înlocuite cu o cotă redusă generală unică de 11%. Ca regulă, livrarea unei locuințe noi de către dezvoltator se impozitează acum cu cota standard de 21% (Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 291).

Cota redusă de 9% se menține doar tranzitoriu și condiționat. Ca excepție (art. III din Legea nr. 141/2025), o persoană fizică poate cumpăra o singură locuință cu TVA de 9% dacă îndeplinește cumulativ condițiile:

• suprafață utilă de maximum 120 mp (fără anexe) și valoare (inclusiv terenul) de maximum 600.000 lei, fără TVA;
• a încheiat, până la 1 august 2025, un act juridic cu plată în avans pentru acea locuință;
• nu a mai achiziționat o altă locuință cu cotă redusă începând cu 1 ianuarie 2023 (verificare în „Registrul achizițiilor de locuințe cu cota redusă de TVA").

Livrarea trebuia inițial finalizată până la 31 iulie 2026; termenul a fost prelungit ulterior până la 30 septembrie 2026 (prin Legea nr. 161/2026, motivată inclusiv de blocarea platformei ANCPI). Pentru cei nevoiți să achite 21% în intervalul neacoperit există un mecanism de restituire a diferenței, pe bază de cerere.

Exigibilitatea la avansuri. TVA devine, de regulă, exigibilă la încasarea avansului (Codul fiscal, art. 282). Aceasta înseamnă că, la restituirea unui avans (de exemplu, la rezoluțiune), se regularizează și TVA-ul aferent.

Cine suportă o modificare de cotă între antecontract și predare? Depinde de modul în care este redactată clauza de preț. Dacă prețul este stipulat „cu TVA inclus", o creștere de cotă erodează încasarea netă a dezvoltatorului; dacă prețul este „+ TVA", diferența cade asupra cumpărătorului. O clauză care ar permite dezvoltatorului să transfere unilateral cumpărătorului-consumator orice creștere de taxe, fără drept de renunțare, poate fi analizată prin prisma clauzelor abuzive (Legea nr. 193/2000). Promotorul are obligația de a informa clar cumpărătorul asupra cotei aplicate și a riscului de modificare.

Surse: Legea nr. 141/2025 (ANAF); ANAF — Cote de TVA la livrarea de locuințe, august 2025 (accesat 2026-09-14)

Aspecte practice

Ce să verifici înainte de a semna și de a plăti avansul

• Situația juridică a terenului și a proiectului — extras de carte funciară actualizat, existența autorizației de construire valabile și, pentru vânzările „pe planșă", notarea acesteia în CF.
• Existența cărții funciare a unității viitoare — sub Legea nr. 207/2025, promisiunea pentru o locuință viitoare se poate încheia numai după preapartamentare și deschiderea CF a unității; lipsa lor este un semnal serios de risc.
• Sarcinile terenului — dacă există o ipotecă de dezvoltare, cere în scris mecanismul și termenul de radiere la vânzare.
• Bonitatea dezvoltatorului — verifică firma la Registrul Comerțului (datorii, litigii, insolvențe, schimbări frecvente de acționariat).
• Contul dedicat pentru avansuri — confirmă că avansul se virează în contul bancar al proiectului, nu într-un cont general al firmei.

Ce trebuie să conțină antecontractul

• Identificarea precisă a imobilului (adresă, suprafață utilă și construită, număr cadastral / CF, cotă din părțile comune, locul de parcare dacă face parte din tranzacție);
• prețul și eșalonarea tranșelor;
• termen cert de predare și de încheiere a contractului final, cu penalități de întârziere;
• calificarea expresă a sumei plătite: arvună (art. 1544 Cod civil) sau simplu avans/acont — distincția are efecte majore (vezi mai jos);
• standardele de calitate/finisaje și procedura de recepție.

Antecontractul trebuie să cuprindă toate clauzele esențiale ale contractului promis (art. 1279 Cod civil); altfel, executarea silită prin hotărâre care ține loc de contract poate fi compromisă.

Arvună vs. avans — o distincție care contează

Dacă suma este stipulată expres drept arvună confirmatorie (art. 1544 Cod civil): dacă neexecutarea provine de la cumpărător, vânzătorul reține arvuna; dacă provine de la vânzător, acesta datorează dublul arvunei. Dacă în contract scrie doar „avans" fără mențiunea de arvună, suma se consideră plată parțială a prețului și se restituie simplu, fără efectul sancționator.

Remedii dacă promotorul nu își respectă obligațiile

• Executarea silită în natură — acțiune întemeiată pe art. 1669 Cod civil pentru pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract (atenție: dreptul la această acțiune se prescrie în 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat);
• Rezoluțiunea antecontractului, cu reținerea/restituirea dublă a arvunei sau cu daune-interese de drept comun;
• Penalități de întârziere pentru predarea cu întârziere, dacă sunt prevăzute în contract;
• pentru vicii: înlăturarea, înlocuirea, reducerea prețului sau rezoluțiunea (art. 1710), plus daune-interese dacă vânzătorul cunoștea viciile;
• în caz de insolvență a dezvoltatorului: înscrierea la masa credală prin declarație de creanță;
• sesizarea ANPC pentru clauze abuzive sau practici comerciale incorecte.

Insolvența dezvoltatorului: bani sau apartament?

În procedura insolvenței (Legea nr. 85/2014), simpla înscriere la masa credală prin declarație de creanță oferă, de regulă, șanse reduse de recuperare integrală. Poziția cumpărătorului este mult mai puternică dacă poate obține transferul în natură al apartamentului:

• Promisiunea notată în cartea funciară poate fi executată chiar în insolvență, în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2014: administratorul judiciar/lichidatorul poate fi obligat să încheie contractul dacă prețul a fost achitat integral (sau poate fi achitat), prețul nu este inferior valorii de piață, bunul nu are importanță determinantă pentru un plan de reorganizare, iar promisiunea a fost notată anterior în CF. Aici se vede utilitatea concretă a obligației de notare introdusă de Legea nr. 207/2025.
• Contractele în curs de executare la data deschiderii procedurii pot fi menținute sau denunțate de administratorul judiciar (art. 123 din Legea nr. 85/2014).
• Contul dedicat proiectului este destinat exclusiv dezvoltării acelui proiect; scopul Legii nr. 207/2025 este de a-l izola de urmărirea generală a creditorilor. Eficacitatea acestei izolări în insolvență depinde însă de calificarea juridică a contului (patrimoniu de afectațiune) — o chestiune încă neconsolidată în jurisprudență.
• Rang față de banca finanțatoare: creditorul ipotecar are o creanță garantată, cu prioritate asupra prețului bunului grevat (ordinea de distribuire, art. 159 din Legea nr. 85/2014). Notarea promisiunii în CF asigură opozabilitate, nu o garanție reală; dacă transferul în natură nu este posibil, cumpărătorul rămâne, de regulă, creditor chirografar.

Sursa: Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (accesat 2026-09-14)

Latura penală (înșelăciune, deturnarea avansurilor)

Când dezvoltatorul a acționat fraudulos (scenariul „Nordis"), cumpărătorul are și remedii penale, complementare celor civile:

• plângere penală pentru înșelăciune (art. 244 Cod penal), eventual delapidare (art. 295 Cod penal) sau gestiune frauduloasă (art. 242 Cod penal), respectiv spălare de bani (Legea nr. 129/2019), dacă avansurile din contul dedicat au fost deturnate;
• constituirea de parte civilă în procesul penal (art. 19–20 Cod procedură penală), care permite recuperarea prejudiciului în cadrul procesului penal, fără taxă de timbru;
• dacă acțiunea civilă a fost pornită separat, instanța civilă poate suspenda judecata până la soluționarea penalului (art. 413 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă) — regula „penalul ține în loc civilul" este însă atenuată în actualul cod, nemaifiind, în principiu, obligatorie.

⚠️ Calea penală nu garantează recuperarea banilor; ea sancționează fapta, dar recuperarea efectivă depinde de existența unor bunuri urmăribile.

Regimul tranzitoriu al Legii nr. 207/2025

Legea nr. 207/2025 este în vigoare de la 11 decembrie 2025, iar prevederile privind preapartamentarea/cadastrul de la 8 martie 2026. Potrivit principiului neretroactivității (art. 6 Cod civil, tempus regit actum), noile obligații de formă și de garanție se aplică promisiunilor încheiate după intrarea în vigoare; antecontractele valabil încheiate anterior rămân guvernate de legea de la data încheierii. Pentru proiectele deja autorizate, obligațiile noi devin incidente la momentul încheierii de noi promisiuni pentru unitățile viitoare. Aplicarea efectivă a preapartamentării depinde de operaționalizarea procedurilor și a infrastructurii de carte funciară (ANCPI); până la punerea lor deplină în practică, aplicarea a fost afectată de dificultăți tehnice, motiv pentru care unele termene conexe au fost prelungite.

Greșeli frecvente de evitat

• Plata unor avansuri mari pe baza unei simple „rezervări" fără antecontract valabil.
• Acceptarea unui antecontract sub semnătură privată pentru o locuință viitoare (interzis de Legea nr. 207/2025 — se cere formă autentică notată în CF).
• Confuzia dintre „avans" și „arvună".
• Semnarea fără verificarea autorizației de construire și a cărții funciare.

Legislație europeană

Dreptul Uniunii nu reglementează direct vânzarea de locuințe — aceasta rămâne o competență a statelor membre — dar protecția cumpărătorului-consumator este puternic influențată de directivele UE, transpuse în legislația română, și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Directive și regulamente aplicabile

Directiva-nucleu în raporturile dintre promotor și cumpărătorul persoană fizică este directiva privind clauzele abuzive:

Directiva 93/13/CEE (art. 3) — „O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună-credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului." Clauza abuzivă „nu creează obligații pentru consumator" (art. 6), contractul rămânând valabil în rest dacă poate subzista. Sursa: Directiva 93/13/CEE (accesat 2026-09-14)

Ea se aplică și contractelor de vânzare (ori antecontractelor) de imobile încheiate de un consumator, și este transpusă în România prin Legea nr. 193/2000 (citată mai sus).

Alte instrumente UE relevante:

• Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale (eur-lex) — interzice publicitatea înșelătoare și practicile agresive în relația cu consumatorii; acoperă marketingul imobiliar, inclusiv randările, machetele și „show-flat"-urile care denaturează suprafețe, finisaje sau facilități. Transpusă în România prin Legea nr. 363/2007 (supraveghere ANPC). Actualizare — „tranziția verde": Directiva (UE) 2024/825 (aplicabilă de la 27 septembrie 2026, acum în vigoare) modifică această directivă pentru a combate „greenwashing"-ul — interzice afirmațiile de mediu generice și nefondate (de ex. „ecologic", „verde", „prietenos cu mediul", „neutru din punct de vedere climatic"), etichetele de durabilitate care nu se sprijină pe un sistem de certificare ori pe o autoritate publică și afirmarea neutralității climatice bazată pe compensarea emisiilor. În România a fost transpusă prin OUG nr. 18/2026 (de modificare a Legii nr. 363/2007 și a OUG nr. 34/2014, publicată în Monitorul Oficial în martie 2026), ale cărei prevederi sunt aplicabile din aceeași dată, 27 septembrie 2026. Practic: un promotor care își promovează proiectul ca „clădire verde", „nZEB", „casă pasivă" sau „eco" trebuie să poată dovedi afirmația; altfel riscă sancțiunea ANPC ca practică înșelătoare.

  Sursa: Directiva (UE) 2024/825; OUG nr. 18/2026 (accesat 2026-10-28)

• Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) (eur-lex) — în litigiile transfrontaliere, art. 24 pct. 1 stabilește competența exclusivă a instanțelor din statul unde este situat imobilul, în materie de drepturi reale imobiliare.
• Regulamentul delegat (UE) 2026/849 (eur-lex, adoptat 16 aprilie 2026, publicat în Jurnalul Oficial la 23 iulie 2026) — standarde tehnice de reglementare (RTS) elaborate în temeiul pachetului prudențial CRR3 (Regulamentul (UE) 2024/1623), care precizează „mecanismul juridic echivalent" care asigură finalizarea într-un termen rezonabil a unui bun imobil locativ aflat în construcție ca alternativă la garanția de finalizare, în contextul condițiilor de creditare garantate cu ipotecă asupra imobilului în construcție; garanția scrisă trebuie emisă de o instituție de credit autorizată în UE și guvernată de dreptul statului unde se construiește. Nu impune direct obligații promotorului, dar modelul bancar de finanțare a vânzărilor „pe planșă" va integra tot mai des un asemenea mecanism de protecție a finalizării.

  Sursa: Regulamentul delegat (UE) 2026/849 (accesat 2026-10-28)

Important — ce NU se aplică: două directive „generaliste" de protecție a consumatorului exclud expres bunurile imobile. Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor nu se aplică transferului de drepturi asupra bunurilor imobile [art. 3 alin. (3) lit. (e)–(f)] — de aceea cumpărătorul unei locuințe nu beneficiază de dreptul de retragere de 14 zile. Nici modificarea adusă acestei directive prin Directiva (UE) 2024/825 (noile informații privind durabilitatea și reparabilitatea) nu schimbă situația: acestea privesc bunurile mobile, nu extind directiva la imobile, iar excluderea rămâne. Directiva (UE) 2019/771 privind vânzarea de bunuri privește numai bunurile mobile corporale — garanția de conformitate „europeană" nu acoperă locuința, aplicându-se în schimb regimul intern (Codul civil, Legea nr. 169/2026 privind calitatea în construcții).

Sursa: Directiva 2011/83/UE, Directiva (UE) 2019/771 (accesat 2026-09-14)

Transpunerea în dreptul român

Nucleul protecției — controlul clauzelor abuzive din Directiva 93/13/CEE — este transpus prin Legea nr. 193/2000, iar practicile comerciale neloiale prin Legea nr. 363/2007. Ambele se suprapun peste dreptul comun (Codul civil) și peste legea specială a calității în construcții (Legea nr. 169/2026, care a preluat materia Legii nr. 10/1995), fără să le înlocuiască. România a depășit standardul minim european (o formă de „gold-plating" protectiv) prin Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis"): cerințele privind promisiunea în formă autentică, notarea în cartea funciară și contul bancar dedicat proiectului nu decurg dintr-o directivă, ci reprezintă o reglementare națională specifică vânzării „pe planșă", zonă în care dreptul UE lasă marjă statelor membre.

Jurisprudență CJUE

CJUE a confirmat în mod repetat că mecanismul Directivei 93/13 se aplică și contractelor imobiliare, iar instanța națională trebuie să verifice din oficiu caracterul abuziv al clauzelor:

Cauza C-320/24, CR și TP / Soledil Srl (18 decembrie 2025) — într-un antecontract de vânzare a unui imobil cu clauză penală de reținere a avansului în caz de neîncheiere a vânzării, art. 6(1) și 7(1) din Directiva 93/13, citite în lumina principiului efectivității și a art. 47 din Cartă, se opun ca autoritatea de lucru judecat să împiedice instanța să examineze caracterul abuziv al clauzei atunci când acest control nu a fost niciodată efectuat. Sursa: CJUE, C-320/24 (accesat 2026-09-14)

Cauza C-211/17, SC Topaz Development SRL / Juncu (Ordonanța din 24 octombrie 2019, trimitere de la Curtea de Apel Bacău) — într-un antecontract de vânzare a unei locuințe de construit („pe planșă"), pactul comisoriu de gradul IV și clauza penală dintr-un contract redactat de promotor sunt supuse controlului de abuzivitate în temeiul Directivei 93/13. Cauză românească, direct relevantă pentru vânzarea off-plan. Sursa: CJUE, C-211/17 (accesat 2026-09-14)

Cauza C-226/12, Constructora Principado / Menéndez Álvarez (16 ianuarie 2014) — la cumpărarea unei locuințe, o clauză care transferă cumpărătorului taxe datorate legal de vânzător poate fi abuzivă; „dezechilibrul semnificativ" nu presupune neapărat un impact economic important raportat la preț, ci poate rezulta din simpla afectare suficient de gravă a situației juridice a consumatorului față de dreptul național. Sursa: CJUE, C-226/12 (accesat 2026-09-14)

Cauza C-186/16, Andriciuc și alții / Banca Românească (20 septembrie 2017) — cerința de transparență: clauzele trebuie redactate clar și inteligibil, iar caracterul abuziv se apreciază raportat la momentul încheierii contractului, ținând seama de toate circumstanțele cunoscute de profesionist. Principiu aplicabil și contractelor imobiliare de consum. Sursa: CJUE, C-186/16 (accesat 2026-09-14)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Clauzele-tip din contractele de promisiune sunt cenzurabile. Penalitățile aplicabile doar cumpărătorului, pactele comisorii de gradul IV, reținerea integrală a avansului sau limitările de răspundere pentru vicii pot fi înlăturate ca abuzive; instanța română este obligată, potrivit CJUE, să verifice acest lucru chiar și din oficiu, iar autoritatea de lucru judecat nu blochează controlul (C-320/24, C-211/17).
• Fără drept de retragere „european". Spre deosebire de comerțul online, la cumpărarea unei locuințe nu există dreptul de retragere de 14 zile (excludere Directiva 2011/83/UE); protecția vine din dreptul intern și din controlul clauzelor abuzive.
• Publicitatea de proiect angajează răspunderea. Randările și materialele de marketing intră sub Directiva 2005/29/CE (Legea nr. 363/2007) — denaturarea suprafețelor sau finisajelor poate fi sancționată de ANPC ca practică înșelătoare. Din 27 septembrie 2026 (Directiva (UE) 2024/825, transpusă prin OUG nr. 18/2026, acum aplicabilă), afirmațiile de mediu vagi ori nedovedite din marketingul imobiliar („clădire verde", „eco", „nZEB", „neutru climatic") sunt practicile înșelătoare interzise, iar promotorul trebuie să poată dovedi performanța de mediu invocată.
• Litigii transfrontaliere. Pentru un cumpărător străin sau un imobil situat în România, competența aparține instanței locului imobilului (art. 24 Regulamentul 1215/2012), ceea ce simplifică valorificarea garanțiilor.

Întrebări frecvente

Cât timp răspunde dezvoltatorul pentru defectele apartamentului? Ca vânzător, răspunde pentru viciile ascunse potrivit Codului civil. Ca și constructor, răspunde — în temeiul Legii nr. 169/2026 (Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, în vigoare din 25 august 2026; până la această dată, Legea nr. 10/1995) — timp de 10 ani de la recepția la terminarea lucrării pentru viciile ascunse ale construcției și pe toată durata de existență a clădirii pentru viciile structurii de rezistență.

Am plătit un avans și dezvoltatorul refuză să încheie contractul. Ce pot face? Dacă antecontractul conține toate clauzele esențiale, poți cere instanței o hotărâre care ține loc de contract (art. 1669 Cod civil). Atenție: acțiunea se prescrie în 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. Alternativ, poți cere rezoluțiunea și, dacă suma a fost stipulată ca arvună, dublul ei.

Ce se întâmplă cu banii mei dacă dezvoltatorul intră în insolvență? Pentru proiectele supuse Legii nr. 207/2025, avansurile se încasează într-un cont dedicat proiectului, ceea ce reduce riscul deturnării. În insolvență, îți poți valorifica dreptul prin declarație de creanță; notarea promisiunii în cartea funciară îți întărește poziția.

Diferența dintre avans și arvună chiar contează? Da. Arvuna (stipulată expres, art. 1544 Cod civil) are efect sancționator: pierdere pentru cumpărătorul culpabil, dublu pentru vânzătorul culpabil. „Avansul" simplu se restituie fără penalitate. Verifică exact ce scrie în contract.

Trebuie ca antecontractul pentru un apartament în construcție să fie la notar? Da. Din 11 decembrie 2025, Legea nr. 207/2025 impune formă autentică (la notar) pentru promisiunile privind unități viitoare, cu notarea în cartea funciară. Un simplu înscris sub semnătură privată nu mai este suficient pentru astfel de tranzacții.

Cât avans pot cere legal la o rezervare sau la un antecontract „pe planșă"? La o rezervare, dezvoltatorul poate cere maximum 5% din preț, iar convenția de rezervare este limitată la 60 de zile; dacă promisiunea nu se încheie în acest termen din culpa dezvoltatorului, suma se restituie integral în 30 de zile (art. 422 alin. (9) din Legea nr. 169/2026, corespondentul art. 22 din Legea nr. 10/1995 modificat prin Legea nr. 207/2025). Pentru avansurile ulterioare, banii se depun într-un cont dedicat și pot fi cheltuiți numai cu „bun de plată" al dirigintelui de șantier, în limita a 25% din preț pentru partea de rezistență și 20% pentru instalații; utilizarea abuzivă atrage o amendă de 1% din cifra de afaceri.

Randările din broșură nu corespund cu ce s-a construit. Am vreun drept? Da. Publicitatea nu trebuie să fie înșelătoare, iar promotorul are obligația de informare corectă (legislația de protecție a consumatorului). Diferențele semnificative pot atrage răspunderea sa; clauzele care i-ar permite să modifice unilateral suprafața sau finisajele pot fi abuzive (Legea nr. 193/2000).

Ce cotă de TVA plătesc pentru o locuință nouă? Cota standard este 21% (de la 1 august 2025). O cotă redusă de 9% se aplică doar tranzitoriu și cumulativ: o singură locuință de maximum 120 mp și 600.000 lei (fără TVA), pentru care ai încheiat actul cu plata avansului până la 1 august 2025, cu livrare până la termenul-limită (prelungit la 30 septembrie 2026). În rest se aplică 21%.

Dezvoltatorul a intrat în insolvență — pot primi apartamentul, nu doar banii? Uneori, da. Dacă promisiunea este notată în cartea funciară și sunt îndeplinite condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2014 (preț achitat sau achitabil, preț cel puțin egal cu valoarea de piață, bunul neesențial reorganizării), poți obține transferul în natură. Altfel, rămâi creditor la masa credală, după creditorul ipotecar.

Suprafața livrată este mai mică decât în antecontract. Ce pot cere? Dacă suprafața a fost indicată cu preț pe metru pătrat, poți cere reducerea prețului proporțional, iar dacă bunul devine impropriu scopului, rezoluțiunea (art. 1743 Cod civil). Atenție: acțiunea se prescrie prin decădere în 1 an de la încheierea contractului (art. 1744).

Cumpăr prin firmă / ca investitor. Am aceeași protecție? Nu. Legile de protecție a consumatorului (Legea nr. 193/2000, Legea nr. 363/2007) nu se aplică raporturilor B2B. Rămân garanția de drept comun contra viciilor (limitabilă contractual, dar nu pentru viciile cunoscute de vânzător — art. 1708 Cod civil) și răspunderea pentru calitatea construcției (Legea nr. 169/2026, fostă Legea nr. 10/1995), care se aplică indiferent de calitatea cumpărătorului.

Practică și opinii

Analizele de specialitate apărute după adoptarea Legii nr. 207/2025 subliniază că reforma schimbă fundamental echilibrul contractual dintre dezvoltatori și cumpărători, dar semnalează și zone de ambiguitate în aplicarea practică.

⚠️ Opinie de specialitate — analiză publicată pe JURIDICE.ro privind Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis") Legea introduce mecanismul preapartamentării și obligația notării promisiunii în cartea funciară, oferind cumpărătorilor, pentru prima dată, garanția că promisiunea de vânzare are un suport juridic real, verificabil în registre oficiale, ceea ce reduce semnificativ riscul înstrăinărilor duble. Autorii observă însă că cerința preapartamentării ca precondiție a oricărei promisiuni ridică dificultăți practice, inclusiv pentru proiectele mici (o singură unitate). Sursa: Legea Nordis (varianta promulgată): prezentare, prevederi principale și implicații practice, JURIDICE.ro, 2025 (accesat 2026-09-13)

⚠️ Opinie de specialitate — comentariu privind răspunderea constructorului pentru vicii structurale În practica imobiliară, vânzătorul care este și constructor răspunde în dublă calitate: ca vânzător (garanția pentru vicii din Codul civil) și ca și constructor (termenul special de 10 ani, respectiv pe toată durata de existență pentru structura de rezistență — reglementat inițial de Legea nr. 10/1995 și preluat, din 25 august 2026, de art. 424 și 451 din Legea nr. 169/2026). Ca lege specială, acest regim se aplică prioritar, iar instanțele tind să rețină termenul special de 10 ani. Sursa: Răspunderea constructorului pentru vicii structurale. Garanția de 10 ani, tucamaria.ro (accesat 2026-09-13)

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă că, în cazul antecontractelor, remediul principal al cumpărătorului rămâne acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract (art. 1669 Cod civil), iar acțiunea în rezoluțiune poate fi dublată de valorificarea arvunei ca daune-interese compensatorii.

⚠️ Analiză critică — cât de eficient este mecanismul contului dedicat? Contul dedicat proiectului (Legea nr. 207/2025) este un progres real față de situația anterioară, dar are limite pe care cumpărătorul trebuie să le cunoască. Legea nu plafonează direct avansul total, ci fixează plafoane funcționale de cheltuire din cont — maximum 25% din preț pentru partea de rezistență și, ulterior finalizării acesteia, maximum 20% din preț pentru instalații — cu retrageri numai sub ștampila „bun de plată" a dirigintelui de șantier. Aici apar întrebările: dirigintele de șantier este de regulă contractat și plătit de dezvoltator, ceea ce ridică semne de întrebare privind independența; legea nu instituie un supervizor extern dedicat, iar banca administrează contul fără a cenzura, în principiu, oportunitatea plăților. În plus, doctrina a semnalat o lacună — restul prețului (diferența până la 100%, aproximativ 55%) nu apare condiționat expres de mecanismul „bun de plată", rămânând neclar dacă devine liber utilizabil după finalizarea structurii și a instalațiilor. Deturnarea fondurilor poate atrage răspundere civilă și penală și amenda de 1% din cifra de afaceri, dar aceasta este disuasivă mai ales pentru marii dezvoltatori: pentru o societate-vehicul (SPV) dedicată unui singur proiect, cu cifră de afaceri mică, sancțiunea își pierde din eficiență, iar mecanismele preventive rămân slabe. În fine, dacă banca intră în faliment, depozitele sunt garantate de FGDB doar până la 100.000 EUR echivalent în lei, per deponent și per bancă — un plafon adesea inferior sumelor rulate într-un cont de proiect; iar în insolvența dezvoltatorului, soarta fondurilor depinde de calificarea contului drept patrimoniu de afectațiune, chestiune încă neclarificată jurisprudențial. Sursa: Legea nr. 207/2025 între intenția declarată și efectul normativ, JURIDICE.ro (accesat 2026-09-19)

ℹ️ Opiniile de mai sus sunt interpretări doctrinare/de practică profesională și nu înlocuiesc textul legii sau consultanța juridică pentru un caz concret.

Referințe

1. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 1279 (promisiunea de a contracta), art. 1544 (arvuna confirmatorie), art. 1669 (promisiunea de vânzare; hotărâre care ține loc de contract), art. 1672 (obligațiile vânzătorului), art. 1695 și urm. (garanția contra evicțiunii), art. 1707–1712 (garanția contra viciilor ascunse), art. 1716–1718 (garanția pentru buna funcționare). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109884
2. Legea nr. 169/2026 privind Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor — MO nr. 661 din 10 august 2026, în vigoare din 25 august 2026; răspunderea pentru viciile ascunse ale construcției: 10 ani de la recepția la terminarea lucrării, respectiv toată durata de existență pentru structura de rezistență (art. 424 alin. (5), art. 451 alin. (3)); perioade minime de garanție pe clase de consecințe și structura de rezistență pe întreaga durată (art. 531 alin. (6), (10)); asigurarea de răspundere civilă 10 ani (art. 556 alin. (5), (7)); obligațiile dezvoltatorului la vânzarea pe planșă (art. 422, art. 419 alin. (1) lit. d); autorizarea executării lucrărilor de construcții (art. 245–259); abrogarea Legii nr. 50/1991 și a art. 1–9, 11–40, 42–44 din L10/1995 (R) (art. 576 alin. (3)); renvoiul trimiterilor la Cod (art. 583 alin. (3)). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/313328 (rectificări: MO nr. 862/14.10.2026, ID 315198)
3. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții (republicată, MO nr. 765/2016) — temei istoric al răspunderii pentru viciile ascunse (art. 29 / art. 30 în forma republicată); din 25 august 2026, abrogată în partea relevantă de Legea nr. 169/2026, substanța fiind preluată de Cod (vezi ref. 2). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/171277
4. Legea nr. 207/2025 („Legea Nordis") — MO nr. 1133 din 8 decembrie 2025; în vigoare din 11 decembrie 2025 (preapartamentare/cadastru din 8 martie 2026); modifică art. 22 din Legea nr. 10/1995 și completează art. 26 din Legea nr. 7/1996; rămâne în vigoare, trimiterile către art. 22 L10/1995 operând, prin renvoiul de la art. 583 alin. (3) din Cod, spre art. 422 alin. (9)–(11) din Legea nr. 169/2026. Formă autentică, notare în CF, preapartamentare, cont dedicat pentru avansuri; plafoane de cheltuire 25% (rezistență) / 20% (instalații) cu „bun de plată" al dirigintelui de șantier, rezervare max. 5% / 60 zile (restituire 30 zile la culpa dezvoltatorului), amendă de 1% din cifra de afaceri la utilizare abuzivă. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/305018
5. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori (republicată). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/140214
6. Codul consumului (Legea nr. 296/2004), republicat — obligația de informare, publicitate neînșelătoare, competența ANPC. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/90596
7. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții — abrogată integral de la 25 august 2026 (art. 576 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 169/2026); materia este reglementată acum de Cartea II, Titlul II din Cod (autorizația de construire, art. 245–259) — vezi ref. 2.
8. Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare — carte funciară, intabulare, notare.
9. JURIDICE.ro — Legea Nordis (varianta promulgată): prezentare, prevederi principale și implicații practice, 2025. https://www.juridice.ro/813141/legea-nordis-varianta-promulgata-prezentare-prevederi-principale-si-implicatii-practice.html
10. tucamaria.ro — Răspunderea constructorului pentru vicii structurale. Garanția de 10 ani. https://www.tucamaria.ro/raspunderea-constructorului-pentru-vicii-structurale-garantia-de-10-ani/
11. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — art. 291 (cotele de TVA), art. 282 (exigibilitatea TVA la avansuri). Legea nr. 141/2025 — cota standard 21% de la 1 august 2025, cotă redusă unică 11%, regim tranzitoriu 9% pentru locuințe (art. III); termen prelungit prin Legea nr. 161/2026 până la 30 septembrie 2026. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_141_2025.pdf
12. Legea nr. 169/2026 (recepția la terminarea lucrărilor, art. 424/451) și HG nr. 343/2017 privind recepția construcțiilor — momentul curgerii termenului de 10 ani, recepția la terminarea lucrărilor vs. recepția finală, procesul-verbal, obiecțiuni.
13. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 649 și urm. (coproprietatea forțată, cotele-părți indivize), art. 1170 (buna-credință), art. 1708 (clauza de limitare a garanției pentru vicii), art. 1741–1744 (vânzarea imobilelor raportat la suprafață; pragul de 1/20; termenul de decădere de 1 an — art. 1744). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109884
14. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — art. 123 (contracte în derulare), art. 131 (executarea promisiunilor de vânzare), art. 159 (ordinea de distribuire; creanțe garantate). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286
15. Codul penal (Legea nr. 286/2009) — art. 244 (înșelăciune), art. 242 (gestiune frauduloasă), art. 295 (delapidare); Legea nr. 129/2019 (prevenirea spălării banilor); Codul de procedură penală — art. 19–20 (acțiunea civilă în procesul penal); Codul de procedură civilă — art. 413 (suspendarea facultativă).
16. Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și administrarea condominiilor. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203233
17. Directiva (UE) 2024/825 de modificare a Directivelor 2005/29/CE și 2011/83/UE (consolidarea rolului consumatorilor în tranziția verde; combaterea greenwashing-ului) — aplicabilă din 27 septembrie 2026. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32024L0825
18. OUG nr. 18/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 363/2007 și a OUG nr. 34/2014 — transpunerea în dreptul român a Directivei (UE) 2024/825 (afirmații de mediu în practicile comerciale); publicată în Monitorul Oficial în martie 2026, prevederi aplicabile din 27 septembrie 2026. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308474 (vezi și ANPC)
19. Regulamentul delegat (UE) 2026/849 din 16 aprilie 2026 (RTS privind mecanismul juridic echivalent garanției de finalizare a imobilului locativ în construcție, în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1623 — CRR3), publicat în Jurnalul Oficial la 23 iulie 2026. https://eur-lex.europa.eu/eli/reg_del/2026/849/oj/eng