Informațiile obligatorii pe site-ul firmei

Orice firmă care vinde online trebuie să afișeze pe site, ușor de găsit și permanent, datele care o identifică: denumirea, forma juridică, sediul, numărul din registrul comerțului, CUI-ul și, la SRL și SA, capitalul social. Se adaugă date de contact reale (e-mail, telefon). Obligațiile rezultă din Legea nr. 365/2002, Legea nr. 31/1990 și OUG nr. 34/2014, iar lipsa lor atrage amenzi ANPC și riscul de nulitate a contractelor.

Pe scurt

Orice firmă care vinde sau prestează servicii printr-un site trebuie să afișeze, ușor de găsit și permanent accesibile, datele care o identifică: denumirea, forma juridică, sediul, numărul din registrul comerțului, codul unic de înregistrare (CUI) și, pentru SRL și SA, capitalul social — plus date de contact reale (e-mail, telefon) și, când e cazul, autoritatea care i-a autorizat activitatea. Aceste obligații rezultă din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, Legea nr. 31/1990 și OUG nr. 34/2014, iar lipsa lor se sancționează contravențional de ANPC și poate atrage chiar nulitatea contractelor încheiate online.

Cadrul legal

Obligațiile de informare pe site-ul unei firme provin din trei acte principale, care se aplică simultan și se completează reciproc.

1. Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic — actul-cadru pentru orice „serviciu al societății informaționale” (magazin online, platformă, site care încheie contracte la distanță). Articolul 5 impune furnizorului să pună la dispoziția destinatarilor și a autorităților mijloace de acces facil, direct, permanent și gratuit la un set minim de informații de identificare.

Art. 5 din Legea nr. 365/2002 — Furnizorul de servicii are obligația de a pune la dispoziția destinatarilor și autorităților publice mijloace care să permită accesul facil, direct, permanent și gratuit cel puțin la următoarele informații: a) numele sau denumirea furnizorului; b) domiciliul sau sediul; c) numerele de telefon, fax, adresa de poștă electronică și orice alte date necesare contactării în mod direct și efectiv; d) numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare (registrul comerțului); e) codul de înregistrare fiscală; f) datele de identificare ale autorității competente, dacă activitatea e supusă unui regim de autorizare; g) titlul profesional și organismul profesional (pentru profesii reglementate); h) tarifele serviciilor, cu indicarea includerii sau nu a TVA și a cheltuielilor de livrare. Sursa: Legea nr. 365/2002, republicată (accesat 2026-08-24). Art. 5 completat prin Legea nr. 50/2024.

2. Legea nr. 31/1990 privind societățile — articolul 74 impune ca datele de identificare ale firmei să apară pe documentele comerciale și, distinct, pe pagina de internet proprie.

Art. 74 din Legea nr. 31/1990 — În orice factură, ofertă, comandă, tarif, prospect și alte documente emanând de la o societate trebuie să se menționeze denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerțului și codul unic de înregistrare; pentru SRL se menționează și capitalul social. Aceleași informații, inclusiv capitalul subscris și, după caz, cel vărsat, se publică și pe pagina de internet, dacă societatea deține o pagină proprie. Sursa: Legea nr. 31/1990, republicată (accesat 2026-08-24).

3. OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor — pentru vânzările către consumatori (B2C), articolul 6 cere ca, înainte de încheierea contractului la distanță, comerciantul să pună la dispoziție, între altele: identitatea sa, adresa sediului, datele de contact, prețul total cu toate taxele, dreptul de retragere de 14 zile și durata contractului.

Sursa: OUG nr. 34/2014 (accesat 2026-08-24).

La acestea se adaugă OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor (dreptul la informare corectă și completă) și OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor (informarea despre entitatea SAL competentă). Pentru firmele care prelucrează date personale (practic orice magazin online), se aplică suplimentar obligațiile de informare din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), tratate în politica de confidențialitate.

Explicație detaliată

Ce înseamnă „acces facil, direct, permanent și gratuit”

Legea nr. 365/2002 nu cere ca informațiile să fie ascunse într-un document greu de găsit, ci să fie la un click distanță, disponibile în orice moment, fără cont și fără plată. În practică, standardul este respectat printr-o pagină dedicată — de regulă „Contact” sau „Despre noi” — accesibilă din meniul principal și din footer-ul (subsolul) prezent pe toate paginile. Un link ascuns în termeni și condiții sau afișat doar în timpul comenzii nu îndeplinește cerința de „acces permanent”.

Datele de identificare a firmei (checklist)

Coroborând art. 5 din Legea nr. 365/2002 cu art. 74 din Legea nr. 31/1990, o societate care deține un site trebuie să afișeze:

• Denumirea completă și forma juridică (ex.: „SC Exemplu Comerț SRL”);
• Sediul social (adresa completă);
• Numărul de ordine în registrul comerțului (ex.: J40/1234/2020 sau formatul actual ONRC);
• Codul unic de înregistrare (CUI/CIF);
• Capitalul social — obligatoriu pentru SRL și SA (la SA, capitalul subscris și cel vărsat);
• Date de contact reale și funcționale — cel puțin o adresă de e-mail și, de regulă, un număr de telefon, care să permită contactarea „directă și efectivă”;
• Autoritatea de autorizare, dacă activitatea e reglementată (ex.: farmacii online, servicii financiare, jocuri de noroc);
• Titlul profesional și organismul profesional, pentru profesiile reglementate (avocați, medici, arhitecți etc.).

Pentru persoanele fizice autorizate (PFA) și întreprinderile individuale (II), care nu intră sub Legea nr. 31/1990, obligația de identificare rezultă tot din art. 5 din Legea nr. 365/2002: se afișează numele, adresa/sediul profesional, CUI-ul și numărul din registrul comerțului.

Informarea specială către consumatori (B2C)

Dacă site-ul vinde către consumatori, art. 6 din OUG nr. 34/2014 adaugă un al doilea strat de informare, precontractuală: caracteristicile produsului, prețul total (inclusiv taxe și cheltuieli de livrare), modalitățile de plată și livrare, existența și condițiile dreptului de retragere de 14 zile, garanția legală de conformitate și durata contractului. Aceste informații trebuie prezentate înainte ca clientul să fie ținut de comandă, iar butonul de finalizare trebuie să indice clar că plasarea comenzii implică o „obligație de plată”.

Distincția art. 5 vs. art. 8 din Legea nr. 365/2002

Legea distinge două obligații de informare care nu se confundă: art. 5 privește identificarea furnizorului și a serviciilor (cine ești, unde ești, cum te contactează), iar art. 8 privește modul tehnic de încheiere a contractului (etapele comenzii, corectarea erorilor de introducere, limba contractului, dacă textul se arhivează). Ambele trebuie respectate de un magazin online.

Accesibilitatea informațiilor pe site (Legea nr. 232/2022)

Din 28 iunie 2025, nu mai contează doar ce informații afișezi, ci și dacă pot fi percepute de persoanele cu dizabilități. Legea nr. 232/2022, care transpune Actul european privind accesibilitatea (Directiva (UE) 2019/882), include comerțul electronic în domeniul său de aplicare. Informațiile obligatorii de identificare, formularele de comandă și datele de contact trebuie prezentate accesibil: text lizibil (dimensiune, contrast, structură logică), compatibilitate cu cititoarele de ecran, interfețe de plată utilizabile și pe cale vocală — standardul tehnic de referință fiind EN 301 549. Legea cere expres ca modul de respectare a cerințelor de accesibilitate să fie menționat în Termenii și Condițiile site-ului, iar comerciantul să păstreze documentația internă.

Cine este exceptat: microîntreprinderile care prestează servicii (sub 10 salariați ȘI cifră de afaceri anuală sau bilanț total ≤ 2 milioane EUR) sunt scutite. Scutirea nu funcționează identic pentru operatorii care comercializează produse. Sancțiuni: amenzi administrative de până la 50.000 lei, gradual după gravitate, plus obligația de remediere (de regulă în cel mult 3 luni) și posibile măsuri complementare. Există o perioadă de tranziție: serviciile pot continua cu soluțiile tehnice preexistente până la 28 iunie 2030.

Sursa: Legea nr. 232/2022 (MOf 743/25.07.2022), transpunând Directiva (UE) 2019/882; analiză JURIDICE.ro (accesat 2026-08-24).

Vânzarea prin marketplace și rețele sociale (fără site propriu)

Obligația de identificare din art. 5 din Legea nr. 365/2002 rămâne a vânzătorului, chiar dacă acesta nu are site propriu și vinde exclusiv printr-un marketplace (eMAG, Amazon) sau prin rețele sociale (Instagram/Facebook/TikTok Shop, WhatsApp). Datele se afișează în locul pe care platforma îl pune la dispoziție: pagina/„profilul de vânzător", secțiunea „Informații despre comerciant", ori bio-ul/paginile de tip „Despre" ale contului. Platforma nu preia obligația de identificare a vânzătorului, dar are propriile obligații de trasabilitate a comercianților („know your business customer") în temeiul art. 30 din Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA): colectează și verifică, înainte de a permite vânzarea, numele, adresa, telefonul, e-mailul, actul de identitate, contul de plată și numărul din registrul comerțului; iar art. 31 îi impune să proiecteze interfața astfel încât comerciantul să își poată respecta obligațiile de informare. Practic, cele două planuri se cumulează: vânzătorul se identifică, platforma verifică.

Sursa: Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA), art. 30–31 (accesat 2026-08-24).

Vânzarea B2B (profesionist către profesionist)

Când clientul este tot un profesionist (platforme angro, vânzări între firme), OUG nr. 34/2014 nu se aplică — actul protejează doar „consumatorul", persoana fizică ce acționează în afara activității sale. În B2B dispar: dreptul de retragere de 14 zile și informarea precontractuală detaliată din art. 6 (caracteristici, preț total defalcat, condiții de retur). Rămân însă obligațiile de identificare cu vocație generală: art. 5 din Legea nr. 365/2002 (orice furnizor de servicii ale societății informaționale, indiferent de calitatea destinatarului) și art. 74 din Legea nr. 31/1990 (mențiunile de societate pe pagina de internet). Restul raportului se guvernează de Codul civil și de libertatea contractuală, presupunându-se o putere de negociere echilibrată între profesioniști.

Comerciantul străin care vinde către consumatori din România (situația inversă)

Pentru un comerciant stabilit în alt stat UE, art. 3 din Directiva 2000/31/CE consacră principiul țării de origine: cerințele privind „domeniul coordonat" (inclusiv informarea din art. 5) sunt cele din statul de stabilire, nu cele din România. Principiul nu anulează însă protecția consumatorului: potrivit art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 593/2008 (Roma I), contractul de consum este guvernat de legea reședinței obișnuite a consumatorului atunci când comerciantul își direcționează activitatea către acel stat, iar dispozițiile imperative de protecție nu pot fi înlăturate. În consecință, informarea trebuie furnizată într-o limbă înțeleasă de consumator — pentru consumatorii din România, în practică limba română. Pe planul competenței, art. 17–18 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) permit consumatorului român să acționeze la instanța de la propriul domiciliu. Pentru comercianții din afara UE care vizează piața românească, cerințele de informare și de protecție a consumatorului se aplică deopotrivă, prin efectul normelor de aplicare imediată.

Surse: Directiva 2000/31/CE, art. 3; Roma I, art. 6; Bruxelles I bis, art. 17–18 (accesat 2026-08-24).

Telefonul: litera legii vs. interpretarea conformă cu directiva

Art. 5 lit. c) din Legea nr. 365/2002 enumeră literal „numerele de telefon, fax", ceea ce a creat impresia că afișarea unui telefon ar fi obligatorie. Nu este. Textul se citește prin prisma sursei sale — art. 5 din Directiva 2000/31/CE — și a jurisprudenței CJUE (C-298/07 și C-649/17), care au stabilit că un comerciant online nu poate fi obligat să afișeze un număr de telefon: esențial este ca destinatarul să dispună de un mijloc de contact direct și efectiv. În practica de control, ANPC aplică interpretarea conformă cu directiva: un comerciant care oferă un e-mail funcțional plus un al doilea canal real (formular cu răspuns rapid, chat, call-back) este conform, chiar fără telefon afișat. Riscul de sancțiune apare la lipsa oricărui mijloc real de contact sau la date „decorative", nu la alegerea între canale. Precizarea completează secțiunea de legislație europeană, unde sunt redate pe larg cele două hotărâri CJUE.

Cerințe sectoriale suplimentare (activități reglementate)

Pentru activitățile supuse unui regim de autorizare, setul general din art. 5 se cumulează cu cerințe de afișare sectoriale:

• Farmacii online / vânzarea de medicamente la distanță — obligația de a afișa logoul comun UE, cu link către registrul național al farmaciilor autorizate, potrivit Directivei 2011/62/UE și Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 699/2014.
• Servicii financiare la distanță — informare precontractuală specifică (identitatea furnizorului, costuri totale, riscuri, drept de retragere, „buton de retragere") potrivit Directivei (UE) 2023/2673, care înlocuiește Directiva 2002/65/CE și devine aplicabilă de la 19 iunie 2026.
• Jocuri de noroc online — afișarea licenței și a mențiunilor ONJN, avertismente de joc responsabil și date de contact pentru plângeri, potrivit OUG nr. 77/2009.

Aceste cerințe nu înlocuiesc, ci se adaugă identificării firmei; nerespectarea fiecărui regim se sancționează separat de autoritatea sa (ANMDMR, ASF/BNR, ONJN), pe lângă ANPC.

Surse: Directiva 2011/62/UE + Reg. (UE) 699/2014; Directiva (UE) 2023/2673; OUG nr. 77/2009 (ONJN) (accesat 2026-08-24).

Soluționarea litigiilor — ce s-a schimbat în 2025

Ani de zile, comercianții online erau obligați să afișeze un link către platforma europeană SOL/ODR (soluționarea online a litigiilor). Această obligație a dispărut: prin Regulamentul (UE) 2024/3228 a fost abrogat Regulamentul (UE) nr. 524/2013, iar platforma ODR a fost închisă definitiv la 20 iulie 2025.

Important: După 20 iulie 2025, linkul către platforma ODR nu mai trebuie afișat, iar referințele vechi (link + adresa de e-mail a platformei) rămase pe site sau în termeni și condiții ar trebui eliminate — o trimitere către o platformă desființată poate fi considerată informație înșelătoare. Sursa: Comisia Europeană – Consumer Redress, site relocation (accesat 2026-08-24).

Ceea ce NU dispare este obligația de informare privind soluționarea alternativă a litigiilor (SAL). Aceasta este o obligație distinctă, întemeiată pe OG nr. 38/2015 (care transpune Directiva 2013/11/UE), independentă de platforma ODR închisă. Comerciantul trebuie să informeze consumatorul, clar, inteligibil și ușor accesibil pe pagina de internet și în condițiile generale (T&C), despre entitatea SAL competentă — pentru cele mai multe litigii de retail, Direcția de soluționare alternativă a litigiilor din cadrul ANPC, cu trimitere la platforma națională reclamatiisal.anpc.ro. Modul concret de afișare (pictograma SAL de 250 × 50 px, cu link către secțiunea SAL a ANPC) este stabilit prin Ordinul ANPC nr. 449/2022. Sancțiunea pentru neinformare nu se află în ordin, ci în OG nr. 38/2015: amendă de la 2.000 la 5.000 lei. Practic, după 20 iulie 2025 comerciantul înlocuiește vechiul link ODR cu trimiterea la SAL/ANPC — nu îl elimină pur și simplu. Cadrul european SAL este, la rândul lui, în curs de revizuire (o propunere de completare a OG nr. 38/2015 a fost înregistrată în 2025), deci mențiunile trebuie recitite periodic.

Aspecte practice

Checklist rapid pentru pagina „Contact / Despre noi”

• Denumirea completă și forma juridică a firmei
• Sediul social (adresa completă)
• Numărul din registrul comerțului (J.../ONRC)
• CUI / cod de înregistrare fiscală
• Capitalul social (SRL, SA)
• E-mail funcțional + telefon (contact direct și efectiv)
• Autoritatea de autorizare, dacă activitatea e reglementată
• Link vizibil din footer, pe toate paginile

Checklist pentru vânzarea către consumatori (înainte de comandă)

• Prețul total, cu toate taxele și cheltuielile de livrare
• Modalități de plată și de livrare, termen de livrare
• Dreptul de retragere de 14 zile + formularul-tip de retragere
• Garanția legală de conformitate (2 ani)
• Butonul de finalizare marcat clar ca implicând „obligație de plată”
• Termeni și condiții + politica de retur accesibile
• Informare despre SAL — entitatea competentă (Direcția SAL / ANPC, reclamatiisal.anpc.ro), în T&C și pe site (fără linkul ODR, desființat)
• Prezentare accesibilă a informațiilor (Legea nr. 232/2022, de la 28.06.2025), cu mențiune în T&C

Greșeli frecvente

• Date de contact „decorative” — un formular de contact fără e-mail sau telefon real nu asigură contactarea „directă și efectivă” cerută de art. 5.
• CUI și J... lipsă sau afișate doar pe factură — art. 74 din Legea nr. 31/1990 le cere explicit și pe pagina de internet.
• Capital social omis la SRL — mențiune obligatorie, des uitată.
• Link ODR/SOL încă activ — trebuie eliminat după 20 iulie 2025; o trimitere către o platformă închisă poate fi tratată drept practică înșelătoare.
• Buton de comandă neutru („Trimite”, „Finalizează”) în loc de formulare care indică obligația de plată.
• Informații ascunse doar în T&C — nu îndeplinesc cerința de acces permanent și facil.

Sancțiuni

Nerespectarea obligațiilor de informare precontractuală din art. 6 din OUG nr. 34/2014 se sancționează de ANPC cu amendă de la 2.000 la 5.000 lei (iar unele abateri conexe cu 1.000–4.000 lei), pe lângă obligarea la remediere. În plus, art. 21 din Legea nr. 365/2002 prevede o sancțiune civilă distinctă: nulitatea relativă a contractului dacă informațiile obligatorii nu au fost puse la dispoziția destinatarului ori au fost furnizate inexact — un risc contractual real, nu doar o amendă.

Cât de „real" este riscul nulității (art. 21)

Fiind o nulitate relativă, sancțiunea din art. 21 protejează un interes particular, deci:

• Cine o poate invoca: doar destinatarul protejat (consumatorul/clientul lezat), niciodată comerciantul care nu și-a respectat obligația.
• În ce termen: prescripție de 3 ani (art. 2517 și 2529 Cod civil), care curge, la nulitatea relativă, de la data la care partea a cunoscut cauza de nulitate.
• Ce efect are: anularea contractului și repunerea în situația anterioară — restituirile reciproce (consumatorul restituie bunul, comerciantul prețul).

În practică, jurisprudență românească publicată în care un contract online să fi fost anulat exclusiv pentru lipsa datelor de identificare de pe site nu a putut fi identificată. Consumatorii preferă, de regulă, calea contravențională (sesizarea ANPC) sau SAL, mai rapide. Art. 21 rămâne astfel preponderent o pârghie disuasivă, dar rămâne o armă reală de negociere și de apărare într-un litigiu deja pornit (de exemplu, ca excepție împotriva executării unei comenzi contestate).

Accesibilitate (Legea nr. 232/2022): de la 28 iunie 2025, neconformitatea privind prezentarea accesibilă a informațiilor se sancționează separat, cu amenzi de până la 50.000 lei plus remediere; sunt exceptate microîntreprinderile care prestează servicii.

SAL (OG nr. 38/2015): neinformarea consumatorului despre entitatea SAL competentă (Direcția SAL din ANPC / reclamatiisal.anpc.ro) se sancționează cu amendă de la 2.000 la 5.000 lei.

Surse: OUG nr. 34/2014 și Legea nr. 365/2002 (accesat 2026-08-24).

Legislație europeană

Obligațiile de informare de pe site-ul unei firme nu sunt o invenție a legiuitorului român: cele trei acte-cadru interne (Legea nr. 365/2002, Legea nr. 31/1990 și OUG nr. 34/2014) transpun directive europene care armonizează aceste cerințe pe întreaga piață internă. Pentru un magazin online din România, standardul de conformitate este, în esență, standard european.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2000/31/CE (comerțul electronic), art. 5 — statele membre asigură accesul ușor, direct și permanent al destinatarilor și autorităților la informațiile de identificare a furnizorului de servicii ale societății informaționale: denumire, sediu, date de contact (inclusiv e-mail) „care permit contactarea rapidă și comunicarea directă și efectivă", numărul din registrul comerțului, codul fiscal/TVA, autoritatea de supraveghere și titlul profesional, după caz. Sursa: Directiva 2000/31/CE (CELEX 32000L0031, accesat 2026-08-24). Art. 5 este sursa directă a art. 5 din Legea nr. 365/2002.

Directiva 2011/83/UE (drepturile consumatorilor), art. 6 — impune informarea precontractuală a consumatorului în contractele la distanță: caracteristicile produsului, identitatea și adresa comerciantului, prețul total cu toate taxele și cheltuielile de livrare, dreptul de retragere de 14 zile și formularul-tip, garanția legală de conformitate și durata contractului. Sursa: Directiva 2011/83/UE (CELEX 32011L0083, accesat 2026-08-24), transpusă prin OUG nr. 34/2014. Modificată de Directiva (UE) 2019/2161 „Omnibus" (CELEX 32019L2161), care a adăugat cerințe de transparență pentru piețele online, reduceri de preț și recenzii.

Directiva (UE) 2017/1132 (dreptul societăților comerciale), art. 26 — cere ca pe scrisori, formulare de comandă și pe pagina de internet a societății să apară registrul și numărul de înmatriculare, forma juridică, sediul și, dacă se afișează, capitalul subscris și vărsat. Sursa: Directiva (UE) 2017/1132 (CELEX 32017L1132, accesat 2026-08-24) — sursa europeană a art. 74 din Legea nr. 31/1990.

La acestea se adaugă Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), ale cărui art. 13–14 impun o informare distinctă privind prelucrarea datelor (politica de confidențialitate), și Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale, care sancționează omisiunile înșelătoare — inclusiv menținerea unor informații obsolete, precum un link către o platformă desființată. Pentru soluționarea litigiilor, cadrul european este dat de Directiva 2013/11/UE (SAL), transpusă prin OG nr. 38/2015.

Transpunerea în dreptul român

Transpunerea este, în linii mari, fidelă și fără gold-plating semnificativ:

• Art. 5 din Legea nr. 365/2002 reia aproape 1:1 lista din art. 5 al Directivei 2000/31/CE — datele de identificare, contactul „direct și efectiv", regimul de autorizare și profesiile reglementate.
• Art. 6 din OUG nr. 34/2014 preia integral lista de informare precontractuală din art. 6 al Directivei 2011/83/UE, inclusiv dreptul de retragere de 14 zile (armonizare maximală — statele membre nu pot adăuga sau reduce cerințele de fond).
• Art. 74 din Legea nr. 31/1990 implementează logica de publicitate a datelor societății din art. 26 al Directivei (UE) 2017/1132, extinzând-o explicit la pagina de internet proprie.

Un aspect specific românesc: cumulul dintre cele trei acte face ca un magazin online din RO să afișeze un set de date mai bogat decât ar cere fiecare directivă separat (de ex. capitalul social la SRL, cerut de dreptul societar, nu de dreptul consumatorului) — nu este gold-plating, ci suprapunerea firească a mai multor regimuri europene.

Jurisprudență CJUE

Standardul „contactare directă și efectivă" a fost precizat de Curtea de Justiție a UE, iar aceste hotărâri se aplică direct și în România:

Cauza C-298/07, Bundesverband der Verbraucherzentralen v deutsche internet versicherung AG (16 octombrie 2008) — interpretând art. 5(1)(c) din Directiva 2000/31/CE, Curtea a stabilit că furnizorul nu este obligat să afișeze un număr de telefon, dar trebuie să ofere, pe lângă e-mail, un al doilea mijloc de comunicare care să permită un contact direct și efectiv (eventual ne-electronic, pentru destinatarii fără acces la internet). Un formular electronic poate fi suficient dacă răspunsul este rapid. Sursa: CJUE, C-298/07 (accesat 2026-08-24).

Cauza C-649/17, Bundesverband der Verbraucherzentralen v Amazon EU Sàrl (10 iulie 2019) — interpretând art. 6(1)(c) din Directiva 2011/83/UE, Curtea a decis că un comerciant online nu poate fi obligat, în toate împrejurările, să pună la dispoziție un număr de telefon ori să deschidă linii telefonice/fax noi; sunt admise mijloace alternative (formular de contact cu răspuns scris sau call-back, chat), cu condiția asigurării unei comunicări directe și efective. Sursa: CJUE, C-649/17 (accesat 2026-08-24).

Concluzia practică a ambelor cauze: datele de contact trebuie să fie reale și funcționale, dar comerciantul are libertatea de a alege canalul (e-mail plus formular/chat/call-back), atât timp cât consumatorul poate fi ajutat rapid și efectiv.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Valabilitate transfrontalieră. Fiindcă obligațiile derivă din directive de armonizare (parțial maximală, în cazul Directivei 2011/83/UE), un magazin din RO care vinde către consumatori din alte state membre respectă în esență același set de reguli; informarea precontractuală trebuie însă furnizată în limba impusă de statul de reședință al consumatorului, potrivit regulilor de drept aplicabil (Roma I) și legislației locale de transpunere.
• Platforma SOL/ODR — schimbare la nivel european. Obligația istorică de a afișa linkul către platforma europeană de soluționare online a litigiilor a fost eliminată prin Regulamentul (UE) 2024/3228 (CELEX 32024R3228), care a abrogat Regulamentul (UE) nr. 524/2013; platforma a fost închisă la 20 iulie 2025. Referințele rămase pe site trebuie eliminate — menținerea lor poate constitui o omisiune înșelătoare în sensul Directivei 2005/29/CE.
• Straturi noi de transparență. Directiva „Omnibus" (UE) 2019/2161 și Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA) adaugă, pentru piețele și platformele online, cerințe suplimentare (statutul de comerciant vs. persoană fizică al vânzătorului, criteriile de ranking, informații despre reduceri) — de urmărit de comercianții care operează marketplace-uri sau intermediază vânzări.

Surse EU consolidate: eur-lex.europa.eu — directivele 2000/31/CE, 2011/83/UE, 2017/1132/UE, 2005/29/CE și Regulamentul (UE) 2024/3228 (accesate 2026-08-24).

Întrebări frecvente

Trebuie să afișez CUI-ul și numărul din registrul comerțului pe site? Da. Art. 5 din Legea nr. 365/2002 cere numărul de înmatriculare și codul de înregistrare fiscală, iar art. 74 din Legea nr. 31/1990 cere expres publicarea denumirii, formei juridice, sediului, numărului din registrul comerțului, CUI și capitalului social pe pagina de internet proprie a societății.

Sunt PFA, nu am firmă. Am aceleași obligații? Legea nr. 31/1990 (mențiunile de societate) nu ți se aplică, dar art. 5 din Legea nr. 365/2002 se aplică oricărui furnizor de servicii online. Trebuie să afișezi numele, sediul/adresa profesională, CUI-ul și numărul din registrul comerțului al PFA-ului.

Mai trebuie să pun linkul către platforma SOL/ODR? Nu. Platforma europeană ODR a fost închisă definitiv la 20 iulie 2025 (Regulamentul UE 2024/3228, care a abrogat Regulamentul UE 524/2013). Linkul nu mai este obligatoriu și, mai mult, referințele vechi ar trebui eliminate de pe site și din termeni și condiții.

Este suficient un formular de contact, fără e-mail sau telefon? Nu. Legea cere „date necesare contactării în mod direct și efectiv”. Practic, e nevoie de cel puțin o adresă de e-mail funcțională; telefonul este puternic recomandat. Un formular care nu permite un contact real nu îndeplinește cerința.

Unde trebuie afișate aceste informații? Nu există o pagină obligatorie prin lege, dar standardul „acces facil, direct, permanent” se îndeplinește printr-o pagină „Contact” sau „Despre noi” accesibilă din meniu și un footer prezent pe toate paginile. Ascunderea datelor doar în T&C nu este suficientă.

Ce risc am dacă lipsesc aceste informații? Amenzi ANPC (2.000–5.000 lei pentru informarea precontractuală din OUG nr. 34/2014) și, potrivit art. 21 din Legea nr. 365/2002, riscul de nulitate relativă a contractelor încheiate online când informațiile lipsesc sau sunt inexacte.

Vând doar pe eMAG / Instagram, nu am site propriu. Mai am obligații de identificare? Da. Art. 5 din Legea nr. 365/2002 se aplică vânzătorului indiferent de canal, așa că datele de identificare se afișează în profilul de vânzător sau în secțiunea „Despre" a contului. Platforma are obligații proprii de verificare a comerciantului (art. 30–31 din Regulamentul UE 2022/2065 – DSA), dar nu preia obligația ta de a te identifica.

Vând numai către alte firme (B2B). Se schimbă ceva? Da. OUG nr. 34/2014 nu se aplică în B2B, deci dispar dreptul de retragere de 14 zile și informarea precontractuală detaliată. Rămân obligațiile de identificare din art. 5 din Legea nr. 365/2002 și din art. 74 din Legea nr. 31/1990.

Trebuie ca site-ul să fie accesibil persoanelor cu dizabilități? Da, din 28 iunie 2025. Legea nr. 232/2022 (Actul european privind accesibilitatea) cere ca informațiile și procesul de comandă să fie prezentate accesibil, iar modul de conformare să fie menționat în Termeni și Condiții. Microîntreprinderile care prestează servicii (sub 10 salariați și ≤ 2 mil. EUR) sunt exceptate; amenzile pot ajunge până la 50.000 lei.

Un comerciant din alt stat UE care vinde în România ce reguli respectă? Se aplică principiul țării de origine (art. 3 din Directiva 2000/31/CE) pentru cerințele de identificare, dar protecția consumatorului român rămâne cea din legea reședinței sale (art. 6 Roma I). În practică, informarea trebuie oferită în limba română, iar consumatorul poate acționa la instanța din România (art. 17–18 Bruxelles I bis).

Practică și opinii

Practicienii în dreptul consumatorului și consultanții de e-commerce subliniază că cea mai frecventă neconformitate nu este lipsa termenilor și condițiilor, ci datele de identificare incomplete — mai ales capitalul social la SRL și un canal de contact real — și, din 2025, referințele rămase către platforma ODR desființată.

⚠️ Opinie specialistă — Grecu & Asociații (greculawyers.ro) După desființarea platformei SOL/ODR la 20 iulie 2025, comercianții online ar trebui să își revizuiască site-ul și termenii și condițiile pentru a elimina orice trimitere către platforma europeană de soluționare online a litigiilor, care nu mai este funcțională. Menținerea unui link către o platformă inexistentă poate induce în eroare consumatorul. Sursa: „Platforma SOL a fost desființată: ce urmează pentru comerțul online”, greculawyers.ro (accesat 2026-08-24).

⚠️ Notă de conformitate — Comisia Europeană (Consumer Redress) Odată cu abrogarea Regulamentului (UE) nr. 524/2013, obligațiile comercianților legate de platforma ODR au încetat; consumatorii sunt redirecționați către lista națională a entităților de soluționare alternativă a litigiilor. Sursa: consumer-redress.ec.europa.eu, site relocation (accesat 2026-08-24).

Recomandarea practică generală: tratați pagina „Contact / Despre noi” ca pe un element de conformitate, nu doar de marketing — este primul lucru verificat de ANPC într-un control de comerț la distanță și primul indiciu de încredere pentru client.

Referințe

1. Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic (republicată), art. 5 (informarea generală), art. 8, art. 21 — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/77218. Art. 5 completat prin Legea nr. 50/2024.
2. Legea nr. 31/1990 privind societățile (republicată), art. 74 (mențiuni obligatorii pe documente și pe pagina de internet) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/800.
3. OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în contractele încheiate cu profesioniștii, art. 6 (informarea precontractuală) și regimul sancționator — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/214214.
4. OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor (republicată) — dreptul la informare completă și corectă.
5. OG nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți (SAL).
6. Regulamentul (UE) 2024/3228 de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 524/2013 — desființarea platformei ODR/SOL (20 iulie 2025) — eur-lex.europa.eu.
7. Comisia Europeană – Consumer Redress, relocarea și închiderea platformei ODR — consumer-redress.ec.europa.eu/site-relocation_en (accesat 2026-08-24).
8. Grecu & Asociații — „Platforma SOL a fost desființată: ce urmează pentru comerțul online” — greculawyers.ro/platforma-sol-desfiintata (accesat 2026-08-24).
9. Legea nr. 232/2022 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (transpune Directiva (UE) 2019/882 – Actul european privind accesibilitatea; aplicabilă comerțului electronic de la 28.06.2025) — MOf 743/25.07.2022; Directiva (UE) 2019/882.
10. Regulamentul (UE) 2022/2065 (Digital Services Act), art. 30–31 — trasabilitatea comercianților pe platformele online — eur-lex.europa.eu, CELEX 32022R2065.
11. Regulamentul (UE) nr. 593/2008 (Roma I), art. 6 și Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis), art. 17–18 — legea aplicabilă și competența în contractele de consum transfrontaliere.
12. Ordinul ANPC nr. 449/2022 privind informarea consumatorilor cu privire la SAL (afișare pictogramă SAL, link către secțiunea ANPC; platforma națională reclamatiisal.anpc.ro) — coroborat cu OG nr. 38/2015, art. privind informarea și sancțiunea de 2.000–5.000 lei.
13. Directiva 2011/62/UE + Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 699/2014 — logoul comun UE pentru vânzarea de medicamente online.
14. Directiva (UE) 2023/2673 privind contractele de servicii financiare la distanță (înlocuiește Directiva 2002/65/CE; aplicabilă de la 19.06.2026) — eur-lex.europa.eu, CELEX 32023L2673.
15. OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc — mențiuni și licență ONJN pe site-urile de jocuri de noroc online.
16. JURIDICE.ro — „Obligații noi privind accesibilitatea: cum afectează Legea 232/2022 operatorii economici începând cu 28 iunie 2025” — juridice.ro/791199 (accesat 2026-08-24).