Ce acoperă această secțiune
Această secțiune tratează încetarea contractului individual de muncă (CIM) — momentul în care raportul dintre salariat și angajator se stinge — și toate consecințele practice care decurg din el. Cadrul general este dat de Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), al cărui Art. 55 prevede cele trei căi de încetare: de drept, prin acordul părților și prin voința unilaterală a uneia dintre părți. De aici pornesc toate materialele: demisia și concedierea, acordul părților, încetarea de drept (deces, invaliditate, pensionare, forță majoră), preavizul, banii cuveniți la plecare și calea de atac în instanță.
Secțiunea se adresează deopotrivă salariaților care își încheie activitatea și vor să știe ce sume și documente li se cuvin, și angajatorilor care trebuie să respecte proceduri obligatorii, sub sancțiunea nulității. Pe lângă Codul Muncii intervin Codul civil (Legea nr. 287/2009) pentru forța majoră și Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) pentru impozitarea sumelor plătite la încetare.
Ce găsiți în această secțiune
Punctul de plecare este Demisie și concediere, care lămurește cine are inițiativa: demisia — act unilateral al salariatului, cu preaviz și fără acordul angajatorului — și concedierea, permisă doar în cazurile strict prevăzute de lege (Art. 58–81). Când încetarea este negociată, Încetare prin acordul părților arată că este nevoie de consimțământul scris al ambelor părți la o dată convenită, dar și că această cale nu dă drept la indemnizație de șomaj.
O categorie aparte o formează încetarea de drept, care survine automat, fără decizie de concediere (Art. 56): Încetare prin deces sau invaliditate și Pensionare și incapacitate de muncă explică momentul stingerii contractului și de ce invaliditatea de gradul III nu mai atrage încetarea, iar Încetare prin forță majoră arată că forța majoră doar suspendă de regulă contractul, încetarea survenind doar la imposibilitate totală și definitivă (Art. 1.557 Cod civil).
Când inițiativa aparține angajatorului din motive economice, Desființare post explică cerința ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă (Art. 65), iar dacă disponibilizările ating pragurile legale (minimum 10 salariați în 30 de zile), se aplică regulile din Concediere colectivă — consultarea sindicatului și plățile compensatorii (Art. 68 Codul Muncii). Când motivul ține de conduită, Concediere disciplinară descrie cercetarea prealabilă obligatorie și termenele de prescripție, iar Abandon de post arată că absențele nemotivate nu sting singure contractul, ci deschid tot calea concedierii disciplinare.
Orice concediere presupune un preaviz: Preaviz în muncă și Calcul preaviz la încetare explică durata de minimum 20 de zile lucrătoare și modul de numărare, fără sărbători legale. Indiferent de cale, salariatul păstrează sumele deja câștigate: Drepturi financiare la încetare arată ce se plătește obligatoriu — salariul pentru zilele lucrate, drepturile restante și compensarea concediului neefectuat (Art. 146 Codul Muncii). Iar când decizia este considerată nedreaptă, Contestație concediere detaliază termenele — 45 de zile pentru majoritatea concedierilor, 30 pentru cea disciplinară (Codul Muncii) — și efectele anulării: reintegrarea și despăgubirile.
Întrebări de orientare
- Vreau să plec singur ori am fost concediat — de unde încep? Vedeți Demisie și concediere.
- Ce bani mi se cuvin la plecare și cum sunt impozitați? Vedeți Drepturi financiare la încetare.
- În cât timp și la ce instanță pot ataca o concediere? Vedeți Contestație concediere.