Încetare Contract prin Deces sau Invaliditate — Procedură și Drepturi Succesori

Decesul salariatului și invaliditatea gravă (gradele I și II) determină încetarea de drept a contractului individual de muncă, automat și fără preaviz sau decizie de concediere (art. 56 din Codul muncii). La deces, drepturile salariale câștigate până la acea dată nu se pierd: ele se plătesc moștenitorilor, în ordinea prevăzută de art. 167. La invaliditate de gradul III, capacitatea de muncă rămâne parțial păstrată, iar contractul nu încetează automat.

Pe scurt

Decesul salariatului și invaliditatea gravă sunt cazuri de încetare de drept a contractului individual de muncă (CIM): raportul de muncă se stinge automat, fără preaviz, decizie de concediere sau acordul vreunei părți (art. 56 din Codul muncii). La deces, drepturile salariale câștigate până la acea dată nu se pierd — ele se plătesc moștenitorilor, în ordinea prevăzută de art. 167 din Codul muncii. La invaliditate, momentul încetării depinde de grad: gradele I și II duc la încetarea de drept, în timp ce gradul III (capacitate de muncă parțial păstrată) nu atrage încetarea automată. Această soluție rezultă însă din jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 759/2017, reconfirmată prin Decizia nr. 202 din 8 aprilie 2025), iar nu din litera Codului muncii: textul care prevedea încetarea de drept la gradul III a fost repreluat de legiuitor prin Legea nr. 93/2019 și a fost din nou declarat neconstituțional, încetându-și efectele la 13 noiembrie 2025.

Cadrul legal

Încetarea contractului de muncă prin deces sau invaliditate este un caz de încetare de drept, adică una dintre cele trei căi generale de încetare a CIM prevăzute de art. 55 din Codul muncii (alături de acordul părților și voința unilaterală). „De drept” înseamnă că raportul de muncă se stinge automat, prin simplul fapt juridic, fără a fi nevoie de vreo manifestare de voință a angajatorului sau a salariatului.

Art. 56 alin. (1) din Codul muncii — Contractul individual de muncă existent încetează de drept: a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică (…); b) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de declarare a morții sau de instituire a tutelei speciale a salariatului sau a angajatorului persoană fizică; c) (…) la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II (…). Sursa: Codul muncii, Legea nr. 53/2003 republicată (accesat 2026-07-26)

⚠️ Precizare privind gradul III. Textul art. 56 alin. (1) lit. c) mai conține o teză (prima ipoteză a tezei a II-a) potrivit căreia CIM încetează de drept și „la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III". Această ipoteză a fost declarată neconstituțională de două ori (Deciziile CCR nr. 759/2017 și nr. 202/2025) și și-a încetat efectele juridice la 13 noiembrie 2025 — deci, deși a figurat formal în textul legii, ea nu produce efecte (vezi „Explicație detaliată"). Prin urmare, în tabelul de mai sus am reținut la lit. c) doar ipoteza validă a gradelor I și II.

Plata drepturilor bănești rămase neîncasate la data decesului este reglementată distinct:

Art. 167 din Codul muncii — În caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate până la data decesului sunt plătite, în ordine, soțului supraviețuitor, copiilor majori ai defunctului sau părinților acestuia. Dacă nu există niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt plătite altor moștenitori, în condițiile dreptului comun.

Cadrul se completează cu:

• Codul civil (Legea nr. 287/2009) — dreptul comun al moștenirii: transmiterea patrimoniului defunctului către moștenitori (art. 953), termenul de opțiune succesorală de 1 an (art. 1.103) și certificatul de moștenitor eliberat de notar (art. 1.132–1.134).
• Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii (în vigoare din 1 septembrie 2024, în locul Legii nr. 263/2010) — definește gradele de invaliditate (art. 61–64) care declanșează sau nu încetarea de drept.
• Decizia Curții Constituționale nr. 759/2017 (M. Of. nr. 108/2018) și Decizia nr. 202 din 8 aprilie 2025 (M. Of. nr. 887/2025) — au declarat, succesiv, neconstituțională încetarea de drept a CIM la comunicarea deciziei de pensie de invaliditate de gradul III. Între cele două decizii, legiuitorul reprelusese ipoteza neconstituțională prin O.U.G. nr. 96/2018, aprobată prin Legea nr. 93/2019.
• Art. 61 lit. c) și art. 64 din Codul muncii — concedierea pentru inaptitudine fizică/psihică și obligația de a oferi un post vacant compatibil (relevante la gradul III).
• Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale — prestații speciale când decesul/invaliditatea au origine profesională.
• Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), Titlul IV (venituri din salarii) și Titlul V (contribuții sociale) — regimul fiscal al sumelor plătite.
• Criteriile și normele de încadrare în grad de invaliditate din februarie 2025, în aplicarea Legii nr. 360/2023.

Explicație detaliată

Ce înseamnă „încetare de drept”

Spre deosebire de concediere (inițiativa angajatorului) sau demisie (inițiativa salariatului), încetarea de drept operează automat, la momentul producerii faptului juridic prevăzut de lege. Angajatorul nu emite o decizie de concediere și nu acordă preaviz — el doar constată încetarea și o înregistrează. În practică, angajatorul emite o decizie de constatare a încetării de drept a CIM, cu indicarea temeiului (litera aplicabilă din art. 56) și a datei, și operează încetarea în registrul general de evidență a salariaților (REGES/Revisal).

Decesul salariatului

La data decesului salariatului, CIM încetează de drept, indiferent de tipul contractului (durată determinată sau nedeterminată, normă întreagă sau parțială). Data de referință este cea înscrisă în certificatul de deces. Din acel moment:

• nu se mai datorează salariu pentru perioada ulterioară decesului;
• drepturile deja câștigate (salariu pentru zilele lucrate, sporuri, ore suplimentare, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat) rămân datorate și se plătesc moștenitorilor (vezi mai jos);
• angajatorul eliberează adeverințele și documentele finale, care vor fi ridicate de persoanele îndreptățite.

Un caz asimilat este declararea judecătorească a morții: când o persoană este dispărută și o hotărâre judecătorească definitivă îi declară moartea, CIM încetează la data rămânerii definitive a acelei hotărâri (art. 56 lit. b). Tot aici intră instituirea tutelei speciale a salariatului (formulare introdusă după reforma capacității civile din Legea nr. 140/2022, care a înlocuit vechea „punere sub interdicție”).

Decesul angajatorului persoană fizică

Simetric, CIM încetează de drept și la decesul angajatorului persoană fizică (de exemplu, o persoană care angajase menajeră, șofer sau îngrijitor). Afacerea nu se „moștenește” automat ca raport de muncă: moștenitorii angajatorului nu devin, de drept, noii angajatori. Dacă activitatea continuă, este nevoie de un nou contract încheiat cu moștenitorul care preia activitatea. Pentru persoanele juridice, echivalentul este dizolvarea (încetarea existenței conform legii).

Invaliditatea — gradul contează

Invaliditatea este stabilită de medicul expert al asigurărilor sociale, printr-o decizie medicală asupra capacității de muncă. Legea nr. 360/2023 distinge trei grade:

• Gradul I — deficiență funcțională gravă, cu pierderea totală a capacității de muncă și a capacității de autoservire (persoana are nevoie de îngrijire/supraveghere permanentă; beneficiază de indemnizație de însoțitor);
• Gradul II — deficiență accentuată, cu pierderea totală a capacității de muncă, dar cu autoservire păstrată;
• Gradul III — deficiență medie, cu pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând presta o activitate profesională (de regulă cu program redus).

Pentru gradele I și II, CIM încetează de drept la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă (art. 56 alin. (1) lit. c din Codul muncii) — logica fiind că salariatul nu mai poate presta munca.

Pentru gradul III, situația este diferită — și mai complicată decât pare la prima vedere. Concluzia practică este clară: gradul III nu atrage încetarea de drept a contractului, salariatul putând continua raportul de muncă (de obicei cu program redus, în limitele stabilite de medic) și cumula veniturile din muncă cu pensia de invaliditate. Această soluție rezultă însă din jurisprudența constituțională, nu din litera actuală a Codului muncii, care nu a fost pusă în acord de legiuitor. Istoricul contează:

1. Decizia CCR nr. 759/2017 (M. Of. nr. 108/2018) a declarat neconstituțională încetarea de drept a CIM la comunicarea deciziei de pensie de invaliditate de gradul III. Rațiunea: persoana cu gradul III își păstrează o parte din capacitatea de muncă, așa că încetarea automată a contractului i-ar încălca dreptul la muncă (ar fi silită să aleagă între pensie și continuarea muncii).
2. Repreluarea textului. În loc să pună legea în acord, legiuitorul a reintrodus ipoteza declarată neconstituțională prin O.U.G. nr. 96/2018, aprobată prin Legea nr. 93/2019. Ca urmare, textul art. 56 alin. (1) lit. c) a conținut din nou sintagma „la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III".
3. Decizia CCR nr. 202 din 8 aprilie 2025 (M. Of. nr. 887 din 29 septembrie 2025) a admis, cu unanimitate, o nouă excepție și a constatat din nou neconstituționalitatea acelorași dispoziții repreluate prin Legea nr. 93/2019, reținând încălcarea art. 147 din Constituție (efectul obligatoriu al deciziilor CCR — legiuitorul nu putea reintroduce un text deja desființat). Întrucât legiuitorul nu a intervenit în termen, dispoziția a fost suspendată de drept și și-a încetat efectele juridice la 13 noiembrie 2025.

În concluzie, la gradul III salariatul poate continua raportul de muncă; angajatorul nu poate invoca încetarea de drept, chiar dacă litera Codului muncii nu a fost încă modificată de Parlament. ⚠️ Până la punerea textului în acord de către legiuitor, temeiul corect al soluției este jurisprudența CCR (Deciziile nr. 759/2017 și nr. 202/2025), nu textul consolidat al art. 56 lit. c).

Ce se întâmplă cu drepturile bănești la deces

Regula-cheie: decesul nu stinge drepturile salariale deja născute. Sumele câștigate de salariat pentru munca prestată până la deces intră în patrimoniul său și se transmit mai departe. Codul muncii instituie o regulă specială (art. 167): angajatorul plătește aceste sume, în ordine, (1) soțului supraviețuitor, (2) copiilor majori ai defunctului, (3) părinților acestuia; abia dacă nu există niciuna dintre aceste categorii, plata se face celorlalți moștenitori, potrivit dreptului comun (pe baza certificatului de moștenitor).

Natura juridică a dreptului din art. 167: drept autonom, nu succesoral

Art. 167 instituie, pentru primele trei categorii (soț, copii majori, părinți), un drept legal propriu de creanță împotriva angajatorului, iar nu o simplă vocație succesorală. Legea desemnează direct beneficiarii și ordinea lor, ceea ce explică de ce ei încasează fără certificat de moștenitor — plata nu urmează mecanismul partajului succesoral, ci este o plată legală directă. Consecința practică este importantă: un beneficiar din primele trei categorii care renunță la moștenire păstrează, în principiu, dreptul de a încasa aceste sume în temeiul art. 167, întrucât dreptul îi este conferit ope legis, independent de calitatea de succesibil acceptant. Doar „ceilalți moștenitori” (categoria subsidiară) încasează în temeiul dreptului comun al moștenirii și, deci, numai dacă au acceptat succesiunea. ⚠️ Această calificare, deși dominantă în doctrină și practică, nu este tranșată printr-un text expres; într-un litigiu, interpretarea concretă aparține instanței.

La invaliditate de gradul III: ce pârghii mai are angajatorul

Faptul că gradul III nu atrage încetarea de drept (Deciziile CCR nr. 759/2017 și nr. 202/2025) nu înseamnă că raportul de muncă trebuie menținut cu orice preț. Dacă postul nu permite adaptarea la programul redus ori la restricțiile stabilite prin decizia medicală, angajatorul poate recurge la concediere pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, în temeiul art. 61 lit. c) din Codul muncii. Aceasta este o concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului din perspectiva sancțiunii (nu este o sancțiune disciplinară) și presupune o procedură strictă:

1. decizie a organelor de expertiză medicală care constată inaptitudinea de a mai presta munca postului;
2. oferirea unui alt loc de muncă vacant compatibil cu capacitatea de muncă rămasă, potrivit art. 64 din Codul muncii (când angajatorul nu dispune de un asemenea post, solicită sprijinul agenției teritoriale de ocupare);
3. preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare;
4. indemnizație de concediere, dacă este prevăzută de contractul colectiv sau individual de muncă.

Astfel, la gradul III concedierea este posibilă, dar condiționată — nu automată ca la gradele I și II.

Invaliditatea este, de regulă, revizuibilă

Decizia medicală de invaliditate nu este, de obicei, definitivă: ea prevede un termen de revizuire periodică, iar starea de invaliditate poate fi temporară. Dacă, prin revizuire, capacitatea de muncă se redobândește (trecere de la gradul I/II la gradul III sau recuperare integrală), legea nu prevede o reangajare automată la fostul angajator atunci când CIM a încetat deja de drept (art. 56 lit. c). Fostul salariat își poate valorifica o nouă capacitate de muncă printr-un contract nou ori, dacă apreciază că încetarea a fost nelegală, pe cale judiciară. Atunci când raportul nu a încetat, ci a fost suspendat, revizuirea favorabilă permite reluarea activității.

Criteriile de încadrare din 2025

Definițiile celor trei grade folosite mai sus sunt aliniate criteriilor și normelor de încadrare în grad de invaliditate aprobate în februarie 2025, în aplicarea Legii nr. 360/2023. Acestea nu modifică structura pe trei grade și nici logica juridică a încetării de drept (gradele I și II — pierderea totală a capacității de muncă; gradul III — pierderea a cel puțin jumătate, cu capacitate de muncă parțial păstrată), ci detaliază pragurile procentuale și procedura de expertizare. Încadrarea se face de medicul expert al asigurărilor sociale, în cadrul sistemului de expertiză medicală.

Aspecte practice

Pentru moștenitori — cum încasezi drepturile salariale ale defunctului

Primele trei categorii din art. 167 din Codul muncii — soțul/soția supraviețuitor(oare), copiii majori și părinții defunctului — beneficiază de o subrogare legală: pot încasa sumele fără certificat de moștenitor, dovedind doar gradul de rudenie cu acte de stare civilă:

• soț/soție: certificat de căsătorie + act de identitate propriu;
• copil major: certificat de naștere + act de identitate propriu;
• părinte: certificatul de naștere al defunctului + act de identitate propriu.

Se adaugă întotdeauna certificatul de deces al salariatului. Ceilalți moștenitori (frați, rude mai îndepărtate, legatari) pot încasa doar în lipsa primelor trei categorii și numai cu certificat de moștenitor eliberat de notar.

Copiii minori ai defunctului. Art. 167 enumeră expres „copiii majori”, așa că un copil minor nu se încadrează în categoria beneficiarilor cu plată directă. Drepturile i se cuvin pe calea dreptului comun al moștenirii: minorul moștenește cota sa legală, dar suma se încasează prin reprezentantul său legal (părintele supraviețuitor sau tutorele) și, de regulă, pe baza certificatului de moștenitor. Fiind vorba de patrimoniul unui minor, pot fi necesare, după caz, formalități suplimentare de ocrotire (de pildă, încuviințarea instanței de tutelă pentru acte de dispoziție). În practică, atunci când există și un soț supraviețuitor (părintele copilului), acesta încasează propria cotă direct, în temeiul art. 167, în timp ce cota copilului minor urmează regimul succesoral.

Cum se împart sumele între mai mulți beneficiari. Când în aceeași categorie există mai multe persoane (de exemplu trei copii majori), suma se împarte, în lipsa unei prevederi contrare, în cote egale între ele — plata nu se face integral primului care se prezintă. Soțul divorțat la data decesului nu mai are calitatea de „soț supraviețuitor” și nu beneficiază de art. 167; soțul separat în fapt, dar necăsătorit legal desfăcut, rămâne beneficiar. Pentru a evita riscul de plată dublă, angajatorul prudent solicită o declarație a beneficiarilor cu privire la repartiție ori achită pe baza cotelor din certificatul de moștenitor, și obține chitanță de la fiecare.

Ce sume se cuvin: salariul pentru zilele efectiv lucrate până la deces, sporurile și indemnizațiile datorate, orele suplimentare neplătite, bonusurile prevăzute contractual și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Salariul include, conform art. 160 din Codul muncii, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.

Termen: dreptul de a cere plata se prescrie în 3 ani (art. 268 alin. (1) lit. c din Codul muncii). Dacă angajatorul refuză plata, moștenitorii îl pot acționa în judecată într-un litigiu de muncă (tribunal, secția de conflicte de muncă).

Pentru angajator — pașii la deces

1. Obține o copie a certificatului de deces.
2. Emite decizia de constatare a încetării de drept a CIM (temei: art. 56 alin. (1) lit. a), cu data decesului.
3. Operează încetarea în REGES/Revisal cu temeiul corect.
4. Calculează drepturile bănești restante și compensarea concediului neefectuat.
5. Verifică ordinea din art. 167 și solicită actele de stare civilă (sau certificatul de moștenitor, după caz).
6. Recomandat: obține o chitanță/declarație de primire a sumei nete, pentru siguranță juridică.
7. Eliberează adeverințele finale (vechime, venituri) persoanelor îndreptățite.

Pentru angajator — pașii la invaliditate

1. Primește decizia medicală asupra capacității de muncă (gradul I sau II).
2. Emite decizia de constatare a încetării de drept (art. 56 alin. (1) lit. c), cu data comunicării deciziei medicale.
3. Operează încetarea în REGES/Revisal și achită drepturile finale (inclusiv concediul neefectuat).
4. Atenție la gradul III: nu operați o încetare de drept — salariatul își păstrează dreptul la muncă (Decizia CCR nr. 759/2017). Discutați, după caz, adaptarea programului (timp parțial) în limitele deciziei medicale.

La decesul angajatorului persoană fizică — cine plătește salariile restante

CIM încetează de drept (art. 56 lit. a), dar datoriile salariale deja scadente la data decesului nu dispar: ele devin datorii ale succesiunii angajatorului. Salariile neplătite se achită din masa succesorală, de către moștenitorii angajatorului care au acceptat moștenirea, în limita activului succesoral (răspunderea moștenitorilor pentru pasivul succesoral este, ca regulă, limitată la valoarea bunurilor moștenite — Codul civil). Practic, angajatul (sau moștenitorii lui) devine creditor al succesiunii și își poate valorifica creanța împotriva moștenitorilor angajatorului, iar dacă succesiunea intră în insolvabilitate ori activitatea era organizată ca întreprindere aflată în insolvență, prin procedurile colective aplicabile. Continuarea activității de către un moștenitor presupune un contract de muncă nou — nu o preluare automată a raporturilor existente.

Greșeli frecvente de evitat

• ⚠️ A trata încetarea de drept ca o concediere (cu decizie de concediere și preaviz) — este eronat și poate fi anulat; nu există preaviz la deces sau invaliditate.
• ⚠️ A refuza plata către soț/copii majori/părinți pe motiv că nu au certificat de moștenitor — pentru aceste categorii certificatul nu este necesar.
• ⚠️ A considera drepturile salariale „intuitu personae” și netransmisibile — sumele câștigate anterior decesului se cuvin moștenitorilor.
• ⚠️ A dispune încetarea de drept la invaliditate gradul III — este contrar Deciziei CCR nr. 759/2017.

Prestații sociale conexe și aspecte fiscale

Drepturile salariale restante plătite conform art. 167 din Codul muncii nu sunt singurele sume la care are dreptul familia salariatului decedat sau invalid. Alături de ele funcționează, distinct și cumulativ, prestații din sistemul public de asigurări sociale și, după caz, din asigurarea pentru accidente de muncă.

Pensia de urmaș și ajutorul de deces

La decesul salariatului asigurat, familia poate beneficia de două prestații din sistemul public de pensii, reglementate de Legea nr. 360/2023, separat de plata drepturilor salariale restante (art. 167 din Codul muncii) — cele două nu se exclud, ci se cumulează:

• Ajutorul de deces este o sumă unică plătită persoanei care face dovada că a suportat cheltuielile de înmormântare (soț, copil, părinte sau orice altă persoană). Cuantumul este egal cu câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și se stabilește anual prin legea BASS — 9.192 lei la decesul asiguratului/pensionarului și 4.596 lei (jumătate) la decesul unui membru de familie neasigurat, valori în vigoare de la 30 martie 2026 (Legea nr. 44/2026, art. 20). (Anterior, în 2025 și în perioada 1 ianuarie – 29 martie 2026, cuantumurile au fost de 8.620 lei, respectiv 4.310 lei.) Ajutorul se achită în 3 zile lucrătoare de la cerere, este neimpozabil și se poate solicita în termenul general de prescripție de 3 ani.

  Sursa: Legea nr. 44/2026 — salariul mediu brut și ajutorul de deces 2026 — contabun.ro (accesat 2026-07-27)

• Pensia de urmaș este o prestație lunară acordată din pensia (sau drepturile de asigurări) cuvenite defunctului. Beneficiază copiii — până la 16 ani, sau până la 26 de ani dacă își continuă studiile, ori pe durata invalidității dacă și-au pierdut capacitatea de muncă — și soțul supraviețuitor, în condițiile Legii nr. 360/2023 (la împlinirea vârstei standard de pensionare dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani, cu reduceri graduale între 10 și 15 ani; indiferent de vârstă dacă este invalid de gradul I sau II ori are în îngrijire copii sub 7 ani). Cuantumul se calculează ca procent din pensia defunctului, în funcție de numărul de urmași (50% pentru un urmaș, 75% pentru doi, 100% pentru trei sau mai mulți).

Regimul fiscal al sumelor plătite moștenitorilor

Sumele plătite conform art. 167 reprezintă venituri din salarii ale defunctului, câștigate pentru munca prestată până la deces — nu venituri proprii ale moștenitorilor. Practica prudentă a angajatorului este de a calcula drepturile ca la orice salariu aferent perioadei lucrate (când salariatul era asigurat), reținând, după caz, impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate pentru acea perioadă, și de a plăti suma netă persoanelor îndreptățite. Moștenitorul care încasează nu redeclară suma ca venit propriu impozabil, iar în România nu există un impozit general pe moștenire asupra banilor (moștenirea de sume bănești nu se impozitează la notar).

⚠️ Zonă fără normă expresă. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015, Titlul IV — venituri din salarii, art. 76–82; Titlul V — contribuții sociale) nu tranșează explicit tratamentul reținerilor la plata după deces, către o persoană care nu mai este asigurată prin acel raport de muncă. Angajatorul care are dubii privind reținerea CAS/CASS pe sumele achitate moștenitorilor ar trebui să solicite o clarificare punctuală de la ANAF.

Când decesul sau invaliditatea provin dintr-un accident de muncă sau o boală profesională

Dacă evenimentul are origine profesională, se aplică suplimentar regimul special al Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, gestionată prin casele teritoriale de pensii. Prestațiile principale:

• indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă — 80% din media veniturilor brute din ultimele 6 luni (100% în cazul urgențelor medico-chirurgicale); primele 3 zile sunt suportate de angajator, restul din fondul de asigurare;
• compensații pentru atingerea integrității și indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă ori pentru reducerea timpului de muncă;
• pensie de invaliditate / de urmaș stabilită potrivit Legii nr. 360/2023;
• despăgubire în caz de deces — o sumă egală cu 4 salarii medii brute, plătită unei singure persoane (soț, copil, părinte, moștenitor sau cel care a suportat cheltuielile).

În plus, dacă accidentul s-a produs din culpa angajatorului (încălcarea obligațiilor de securitate și sănătate în muncă), acesta răspunde patrimonial față de salariat sau față de familie, în temeiul art. 253 din Codul muncii, pentru prejudiciul integral neacoperit de prestațiile de asigurare.

Legislație europeană

Încetarea contractului de muncă prin deces sau invaliditate rămâne, în esență, o materie de drept național (dreptul muncii nu este pe deplin armonizat la nivelul UE). Totuși, două directive marchează limitele impuse de dreptul Uniunii: una privind drepturile bănești neefectuate care se transmit moștenitorilor la deces, cealaltă privind nediscriminarea pe motiv de handicap în cazul invalidității.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru — art. 7: orice lucrător beneficiază de un concediu anual plătit de cel puțin 4 săptămâni, iar la încetarea raportului de muncă concediul neefectuat se compensează printr-o indemnizație în bani. Sursa: Directiva 2003/88/CE, art. 7 (accesat 2026-07-26)

Acest text european este cel care fundamentează, la nivelul dreptului Uniunii, dreptul moștenitorilor de a încasa contravaloarea concediului de odihnă neefectuat de salariatul decedat (vezi jurisprudența CJUE de mai jos).

Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în muncă — interzice discriminarea pe motiv de handicap (art. 1–2) și impune angajatorului să prevadă „amenajări corespunzătoare” (adaptare rezonabilă) pentru persoana cu handicap, dacă acestea nu presupun o sarcină disproporționată (art. 5). Sursa: Directiva 2000/78/CE, art. 5 (accesat 2026-07-26)

Transpunerea în dreptul român

Concediul neefectuat (Directiva 2003/88/CE). Codul muncii transpune dreptul la concediu anual plătit și, prin art. 146 alin. (4), prevede că, atunci când concediul nu a fost efectuat, compensarea în bani se acordă numai la încetarea contractului. Corelat cu art. 167 din Codul muncii (plata drepturilor salariale către soțul supraviețuitor, copii majori, părinți sau ceilalți moștenitori), dreptul român este conform standardului european: la decesul salariatului, contravaloarea concediului neefectuat nu se pierde, ci intră în masa de plată către moștenitori.

Invaliditatea (Directiva 2000/78/CE). Directiva este transpusă în principal prin O.G. nr. 137/2000 privind combaterea discriminării și prin Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (obligația de adaptare rezonabilă a locului de muncă). Aici apare punctul sensibil: încetarea de drept a CIM la comunicarea deciziei medicale pentru invaliditate de gradul I sau II (art. 56 lit. c din Codul muncii) operează automat, fără o evaluare individuală a posibilității de adaptare. Pentru gradele I și II — pierderea totală a capacității de muncă — automatismul este compatibil cu dreptul UE, întrucât nicio amenajare nu ar permite reluarea muncii. Pentru gradul III, unde capacitatea de muncă este parțial păstrată, încetarea automată a fost deja înlăturată prin Decizia CCR nr. 759/2017 — soluție care se aliniază exact logicii europene a adaptării rezonabile (CJUE, HK Danmark, mai jos).

Jurisprudență CJUE

Cauza C-118/13, Bollacke (Hot. 12.06.2014) — decesul lucrătorului nu stinge dreptul la concediu anual plătit acumulat; art. 7 din Directiva 2003/88/CE se opune unei legislații naționale care ar face să se piardă acest drept fără plata unei indemnizații în bani. Indemnizația este datorată chiar dacă salariatul nu ceruse în prealabil concediul. Sursa: CJUE, C-118/13 Bollacke (accesat 2026-07-26)

Cauzele conexate C-569/16 și C-570/16, Bauer și Willmeroth (Hot. Marea Cameră 06.11.2018) — moștenitorii unui lucrător decedat pot cere fostului angajator indemnizația pentru concediul anual neefectuat. Dreptul se întemeiază pe art. 7 din Directiva 2003/88/CE și pe art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE, care produce efect direct inclusiv în raporturile dintre particulari (față de un angajator privat). Sursa: CJUE, C-569/16 și C-570/16 Bauer și Willmeroth (accesat 2026-07-26)

Cauzele conexate C-335/11 și C-337/11, HK Danmark (Ring și Skouboe Werge) (Hot. 11.04.2013) — noțiunea de „handicap” din Directiva 2000/78/CE include o afecțiune de lungă durată care limitează capacitatea de muncă; reducerea timpului de lucru poate constitui o amenajare corespunzătoare (art. 5) pe care angajatorul trebuie să o ia în calcul înainte de a dispune încetarea contractului. Sursa: CJUE, C-335/11 și C-337/11 HK Danmark (accesat 2026-07-26)

Cauza C-13/05, Chacón Navas (Hot. 11.07.2006) — reper conceptual: boala ca atare nu se asimilează handicapului, iar concedierea întemeiată exclusiv pe boală nu intră, prin ea însăși, sub protecția Directivei 2000/78/CE. Delimitează sfera protecției antidiscriminare de simpla incapacitate temporară. Sursa: CJUE, C-13/05 Chacón Navas (accesat 2026-07-26)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Concediul neefectuat se plătește moștenitorilor. În lumina cauzelor Bollacke și Bauer, refuzul angajatorului de a plăti contravaloarea concediului de odihnă neefectuat de salariatul decedat este contrar dreptului UE. Moștenitorii îndreptățiți conform art. 167 din Codul muncii pot pretinde această sumă, alături de celelalte drepturi salariale restante.
• Efect direct al Cartei. Chiar dacă o normă internă ar limita acest drept, art. 31 alin. (2) din Cartă poate fi invocat direct în fața instanței române, inclusiv împotriva unui angajator privat, întrucât materia intră în domeniul de aplicare al dreptului UE.
• Invaliditatea — evaluare individuală. Standardul european al adaptării rezonabile susține abordarea internă de după Decizia CCR nr. 759/2017: la capacitate de muncă parțial păstrată (gradul III), soluția firească este continuarea raportului de muncă cu program redus, nu încetarea automată.
• Dimensiune transfrontalieră. Pentru lucrătorii care s-au deplasat între state membre, drepturile de securitate socială (pensia de invaliditate, prestațiile de urmaș) se coordonează prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială — perioadele de asigurare realizate în alte state se iau în calcul, iar prestațiile sunt, de regulă, exportabile.

Întrebări frecvente

La decesul salariatului, angajatorul mai plătește salariul pe luna respectivă? Da, pentru zilele efectiv lucrate până la data decesului, plus sporurile, orele suplimentare și compensarea concediului neefectuat. Nu se datorează salariu pentru perioada de după deces. Sumele se plătesc moștenitorilor conform art. 167 din Codul muncii.

Am nevoie de certificat de moștenitor ca să iau salariul restant al părintelui/soțului decedat? Nu, dacă ești soț supraviețuitor, copil major sau părinte al defunctului — aceste categorii încasează pe baza actelor de stare civilă (certificat de căsătorie/naștere) și a certificatului de deces. Certificatul de moștenitor este necesar doar pentru ceilalți moștenitori, în lipsa primelor trei categorii.

Contractul încetează automat la deces sau trebuie o decizie? Încetează de drept, automat, la data decesului. Angajatorul doar constată încetarea printr-o decizie și o înregistrează în REGES/Revisal — nu este o concediere și nu presupune preaviz.

La invaliditate, îmi pierd automat locul de muncă? Depinde de grad. La gradul I sau II contractul încetează de drept la comunicarea deciziei medicale. La gradul III, capacitatea de muncă este parțial păstrată, iar încetarea de drept a fost declarată neconstituțională de două ori (Deciziile CCR nr. 759/2017 și nr. 202 din 8 aprilie 2025) — poți continua să lucrezi, de regulă cu program redus, și să cumulezi salariul cu pensia de invaliditate. Atenție: textul care prevedea încetarea la gradul III fusese repreluat de legiuitor prin Legea nr. 93/2019 și și-a încetat efectele abia la 13 noiembrie 2025; soluția „gradul III nu atrage încetarea de drept" rezultă din jurisprudența CCR, nu din litera Codului muncii.

În cât timp pot cere drepturile bănești neîncasate ale defunctului? În termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. Dacă angajatorul refuză, poți sesiza tribunalul (conflicte de muncă).

Ce se întâmplă dacă angajatorul (persoană fizică) decedează? CIM încetează de drept și în acest caz (art. 56 lit. a). Moștenitorii angajatorului nu devin automat noii angajatori; dacă activitatea continuă, este necesar un contract nou. Salariile deja datorate se plătesc din masa succesorală de către moștenitorii angajatorului, în limita activului moștenit.

Copilul minor al salariatului decedat poate primi salariul restant? Da, dar nu în temeiul direct al art. 167 (care se referă la „copiii majori”). Copilul minor moștenește cota sa potrivit dreptului comun; suma se încasează prin părintele supraviețuitor sau tutore, de regulă pe baza certificatului de moștenitor.

Familia primește și pensie de urmaș sau ajutor de deces? Da, acestea sunt prestații distincte de salariul restant și se cumulează cu el. Ajutorul de deces (o sumă unică egală cu câștigul salarial mediu brut — 9.192 lei de la 30 martie 2026, conform Legii nr. 44/2026) revine celui care a suportat înmormântarea; pensia de urmaș se cuvine copiilor (până la 16 ani, sau 26 dacă studiază) și soțului supraviețuitor, în condițiile Legii nr. 360/2023.

Se rețin impozit și contribuții din sumele plătite moștenitorilor? Sumele sunt venituri din salarii ale defunctului; practica prudentă este ca angajatorul să le calculeze ca la salariul perioadei lucrate și să plătească netul. Moștenitorul nu redeclară suma ca venit propriu și nu există impozit pe moștenirea banilor. ⚠️ Tratamentul reținerilor la plata după deces nu este reglementat expres — la dubii, cereți o clarificare ANAF.

Dacă decesul/invaliditatea provin dintr-un accident de muncă, sunt drepturi în plus? Da. Se aplică Legea nr. 346/2002: indemnizație de incapacitate temporară (80%, 100% în urgențe), pensie de invaliditate/urmaș și despăgubire în caz de deces egală cu 4 salarii medii brute; în plus, angajatorul vinovat răspunde patrimonial (art. 253 Codul muncii).

Practică și opinii

Plățile compensatorii se transmit moștenitorilor? Dincolo de salariul restant, în practică s-a pus problema plăților compensatorii (indemnizații de concediere, sume din contracte colective) datorate salariatului decedat și neîncasate. Unii angajatori le-au refuzat, invocând caracterul „intuitu personae”. Practica judiciară a respins această poziție.

⚠️ Opinie/analiză de specialitate — JURIDICE.ro Instanțele au reținut că art. 167 (fost 162) din Codul muncii se referă la drepturi datorate până la decesul beneficiarului nemijlocit; sumele neacordate titularului anterior datei decesului se cuvin moștenitorilor, în ordinea stabilită de lege ori potrivit dreptului comun. Refuzul de plată pe motiv că ar fi drepturi strict personale a fost considerat greșit. Sursa: Plățile compensatorii datorate defunctului de către angajator și neachitate moștenitorilor — juridice.ro

Angajator în insolvență/faliment. Când angajatorul este în procedură de insolvență, moștenitorii salariatului decedat își valorifică creanțele salariale în cadrul procedurii (Legea nr. 85/2014), creanțele salariale beneficiind de rang preferențial. Instanțele au recunoscut dreptul moștenitorilor la plăți compensatorii și în acest context.

⚠️ Notă practică — discuții pe avocatnet.ro În practică, pentru sumele neîncasate de la un angajator în dificultate, moștenitorii trebuie să se înscrie la masa credală și să urmeze procedura colectivă, nu o simplă cerere de plată.

Referințe

1. Codul muncii — Legea nr. 53/2003 (republicată), art. 55, 56, 160, 167, 268 — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/128646 (accesat 2026-07-26).
2. Codul civil — Legea nr. 287/2009, art. 953 (transmiterea moștenirii), art. 1.103 (termen de opțiune succesorală), art. 1.132–1.134 (certificatul de moștenitor) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/109884 (accesat 2026-07-26).
3. Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, art. 61–64, 66, 87 (pensia și gradele de invaliditate) — legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/276927 (accesat 2026-07-26).
4. Decizia Curții Constituționale nr. 759/2017, publicată în M. Of. nr. 108 din 5 februarie 2018 — neconstituționalitatea încetării de drept a CIM la invaliditate de gradul III.
5. Decizia Curții Constituționale nr. 202 din 8 aprilie 2025, publicată în M. Of. nr. 887 din 29 septembrie 2025 — a reconfirmat neconstituționalitatea încetării de drept la gradul III (ipoteză repreluată prin O.U.G. nr. 96/2018 / Legea nr. 93/2019); efecte încetate la 13 noiembrie 2025 — comunicat CCR 8 aprilie 2025; universuljuridic.ro (accesat 2026-07-27).
6. Criterii și norme din 13 februarie 2025 de încadrare în gradele I, II și III de invaliditate (în aplicarea Legii nr. 360/2023).
7. JURIDICE.ro — Plățile compensatorii datorate defunctului de către angajator și neachitate moștenitorilor — juridice.ro/184766 (accesat 2026-07-26).
8. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale (republicată) — text și prestații: avocatnet.ro/articol_36857 (accesat 2026-07-26).
9. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, Titlul IV (venituri din salarii, art. 76–82) și Titlul V (contribuții sociale) — static.anaf.ro — Cod fiscal (accesat 2026-07-26).
10. Legea nr. 44/2026 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2026 (M. Of. nr. 243 din 27 martie 2026, în vigoare din 30 martie 2026), art. 19–20 — ajutorul de deces = 9.192 lei / 4.596 lei — contabun.ro (accesat 2026-07-27).

Articole conexe

• Drepturi financiare la încetare
• Demisie și concediere
• Contestație concediere