Indicațiile geografice — protecție

Indicația geografică este un drept de proprietate industrială care leagă un produs de locul din care provine, atunci când o calitate sau o reputație i se datorează în mod esențial acelei origini. În România, protecția se obține la OSIM, pentru indicațiile naționale, și la nivelul Uniunii Europene, pentru produse agroalimentare, vinuri, băuturi spirtoase și, din 2025, produse artizanale și industriale. Este un drept colectiv, cu durată nelimitată.

Pe scurt

Indicația geografică (IG) este un drept de proprietate industrială care leagă un produs de locul din care provine, atunci când o calitate, o reputație sau o altă caracteristică i se datorează în mod esențial acelei origini. În România protecția se obține pe două căi paralele: la OSIM, pentru indicațiile geografice naționale, în temeiul Legii nr. 84/1998 (art. 92–105), și la nivelul Uniunii Europene, pentru produsele agroalimentare, vinuri și băuturi spirtoase (Regulamentul (UE) 2024/1143), respectiv, din 2025, pentru produsele artizanale și industriale (Regulamentul (UE) 2023/2411, administrat de EUIPO).

IG este un drept colectiv: aparține producătorilor dintr-o zonă care respectă un caiet de sarcini, nu unei singure firme, și nu poate fi vândută sau licențiată precum o marcă.

Cadrul legal

Protecția indicațiilor geografice în România se sprijină pe un cadru dublu — național și european — în funcție de tipul de produs.

Dreptul intern: Legea nr. 84/1998

Actul de bază este Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată (Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026), cu modificările ulterioare. Capitolul XIV, „Indicații geografice" (art. 92–105), reglementează protecția națională.

Art. 92 din Legea nr. 84/1998 — „Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România prin înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, potrivit prezentei legi sau convenţiilor internaţionale la care România este parte, şi pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializează produsele pentru care aceste indicaţii au fost înregistrate."

Sursa: Legea nr. 84/1998 (formă republicată 2026) (accesat 2026-09-05)

Definiția legală se regăsește în art. 3 din lege: indicația geografică este denumirea care servește la identificarea unui produs originar dintr-o țară, regiune sau localitate, atunci când o calitate, o reputație sau alte caracteristici determinate pot fi atribuite în mod esențial acestei origini geografice.

Dreptul Uniunii Europene

Pentru cele mai importante categorii comerciale, protecția este guvernată direct de regulamente UE, cu aplicabilitate imediată în România:

• Regulamentul (UE) 2024/1143 din 11 aprilie 2024 — indicații geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, plus specialitățile tradiționale garantate (STG). A abrogat Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și a unificat sistemele anterioare de calitate. Registrul de indicații geografice al Uniunii este menținut de EUIPO (art. 22).

  Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1143 (accesat 2026-09-05)

• Regulamentul (UE) 2023/2411 din 18 octombrie 2023 — primul sistem UE de protecție a IG pentru produsele artizanale și industriale (ceramică, sticlărie, textile, obiecte de metal etc.). Aplicabil de la 1 decembrie 2025, administrat de EUIPO.

  Sursa: Regulamentul (UE) 2023/2411 (accesat 2026-09-05)

Autoritățile competente

• OSIM — indicațiile geografice naționale (Legea nr. 84/1998) și, în perspectivă, autoritatea națională pentru produsele artizanale și industriale sub Regulamentul (UE) 2023/2411.
• Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) — etapa națională a cererilor pentru produse agroalimentare, vinuri și băuturi spirtoase, înainte de transmiterea către Comisia Europeană.

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, o indicație geografică

O indicație geografică semnalează consumatorului că un produs provine dintr-un anumit loc și că are calitățile așteptate tocmai datorită acelui loc — solul, clima, rasele sau soiurile locale, know-how-ul tradițional. Spre deosebire de o marcă, IG nu identifică un producător anume, ci un grup de producători care respectă un caiet de sarcini comun. De aceea IG este un drept de folosire colectiv: orice producător din zonă care respectă caietul de sarcini are dreptul să o folosească, iar niciun producător nu o poate „confisca" pentru sine.

DOP, IGP și STG — trei instrumente diferite

În sistemul european se folosesc trei sigle care nu trebuie confundate:

• DOP — Denumire de origine protejată. Legătura cu locul este cea mai strânsă: toate etapele de producție, prelucrare și preparare au loc în zona delimitată, iar caracteristicile produsului se datorează în mod esențial mediului geografic.
• IGP — Indicație geografică protejată. Legătura este mai suplă: este suficient ca cel puțin o etapă din producție/prelucrare să aibă loc în zonă, iar o anumită calitate sau reputație să fie atribuibilă originii.
• STG — Specialitate tradițională garantată. Nu protejează o legătură cu un loc, ci o rețetă sau un mod de producție tradițional; nu este, tehnic, o indicație geografică, dar este reglementată prin același Regulament (UE) 2024/1143.

Legea națională nr. 84/1998 folosește noțiunea generică de „indicație geografică" pentru produsele care nu intră sub un sistem UE dedicat.

Cine poate cere protecția

Potrivit art. 93 din Legea nr. 84/1998, au calitatea de a solicita înregistrarea la OSIM asociațiile de producători care desfășoară o activitate de producție în zona geografică respectivă, pentru produsele arătate în cerere. Nu un producător individual, ci gruparea care reprezintă producătorii zonei. Aceeași logică — grupul de producători — se regăsește și în regulamentele UE.

Excepția producătorului unic. Regula rămâne cererea colectivă, dar există o excepție consacrată la nivel UE (preluată din regimul anterior și menținută de Regulamentul (UE) 2024/1143): un producător unic poate fi asimilat unui grup de producători și poate solicita singur protecția atunci când este singurul producător din zona delimitată dispus să depună cererea, iar aria geografică delimitată prezintă caracteristici care o deosebesc de zonele învecinate ori caracteristicile produsului diferă de cele ale produselor din vecinătate. Chiar și în acest caz, IG rămâne un drept deschis: dacă apar ulterior alți producători din zonă care respectă caietul de sarcini, aceștia dobândesc dreptul de folosire.

Procedura de înregistrare

Pentru IG naționale (OSIM). Asociația depune cererea însoțită de caietul de sarcini. OSIM examinează îndeplinirea condițiilor și, dacă acestea sunt întrunite, decide înregistrarea în Registrul Național al Indicațiilor Geografice, acordă dreptul de utilizare și publică mențiunea în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI). Dreptul de folosire aparține membrilor asociației înscriși în lista comunicată OSIM.

Cum intră un producător nou. Pentru că IG este un drept colectiv, un producător care se stabilește ulterior în zona delimitată și respectă caietul de sarcini are, la rândul lui, dreptul de a folosi indicația (art. 92). În sistemul național, el se adaugă la lista utilizatorilor autorizați comunicată OSIM prin intermediul grupului/asociației, după verificarea conformității; nu este nevoie de o nouă înregistrare a IG. În sistemul UE, operatorul nou notifică autoritatea de control competentă și, după o verificare a conformității cu caietul de sarcini, este inclus în sistemul de control și poate comercializa sub denumirea protejată.

Pentru produsele agroalimentare, vinuri și băuturi spirtoase (UE). Procedura are două etape: mai întâi o etapă națională la MADR (verificarea documentației, opoziții interne), apoi transmiterea cererii către Comisia Europeană, care o examinează și o înscrie, prin intermediul EUIPO, în Registrul de indicații geografice al Uniunii. Regulamentul (UE) 2024/1143 prevede o procedură de opoziție deschisă timp de 3 luni de la publicare (art. 17). Pentru băuturi spirtoase, cererea către Comisie se transmite, potrivit procedurii naționale, în termen de 30 de zile de la dobândirea protecției naționale.

Pentru produsele artizanale și industriale (UE). Regulamentul (UE) 2023/2411 introduce tot o procedură în două etape (autoritate națională → EUIPO), cu un document unic de maximum 2 500 de cuvinte. Sistemul este aplicabil de la 1 decembrie 2025, iar OSIM urmează să fie desemnat autoritate națională competentă.

Durata protecției

Art. 100 din Legea nr. 84/1998 — durata protecției indicației geografice este nelimitată și curge de la data depunerii cererii la OSIM. Dreptul de utilizare se acordă solicitantului pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se mențin condițiile în care acest drept a fost dobândit.

Sursa: Legea nr. 84/1998 (formă republicată 2026) (accesat 2026-09-05)

Cu alte cuvinte, protecția însăși nu expiră; ceea ce trebuie întreținut este dreptul concret de a folosi indicația, prin reînnoirea la fiecare 10 ani și prin respectarea continuă a caietului de sarcini. La nivel UE, înregistrarea în registrul Uniunii nu are termen de expirare.

Conținutul protecției și apărarea dreptului

Art. 101–102 din Legea nr. 84/1998 — persoanele autorizate pot folosi indicația în circuitul comercial, aplicată pe produse, în documente, reclame și prospecte, cu mențiunea „indicaţie geografică înregistrată". Este interzisă folosirea sau imitarea unei indicații geografice de către persoane neautorizate, chiar dacă se indică originea reală ori se adaugă mențiuni de tipul „gen", „tip" sau „imitaţie".

Regulamentele UE oferă o protecție largă: împotriva utilizării comerciale directe sau indirecte, a folosirii abuzive, a imitării sau evocării denumirii, precum și a oricărei practici care ar putea induce în eroare consumatorul cu privire la originea produsului. Această protecție se aplică din oficiu de către autorități, nu doar la sesizarea titularilor. Titularii (grupul de producători) și utilizatorii autorizați pot, în plus, să acționeze în justiție, să solicite măsuri împotriva contrafacerii și intervenția autorității vamale la frontieră pentru mărfurile care încalcă IG.

Relația cu mărcile: refuz, coexistență, conflicte

O indicație geografică și o marcă pot intra în conflict în ambele sensuri, iar Regulamentul (UE) 2024/1143 (art. 43–45) stabilește reguli clare:

• Marcă anterioară de renume vs. IG ulterioară. O IG nu se înregistrează dacă, ținând cont de reputația și renumele unei mărci anterioare, înregistrarea IG ar induce consumatorul în eroare cu privire la adevărata identitate a produsului.
• Coexistența mărcii anterioare de bună-credință. O marcă solicitată sau înregistrată cu bună-credință înainte de data cererii de IG poate continua să fie folosită și reînnoită chiar după înregistrarea IG, atât timp cât nu există motive de nulitate sau decădere a mărcii. Marca și IG coexistă.
• Marcă ulterioară conflictuală vs. IG. O cerere de marcă a cărei utilizare ar încălca protecția IG se respinge, iar o marcă deja înregistrată în astfel de condiții poate fi anulată. Aceasta este fața „defensivă" a IG, menționată și în aspectele practice.

Pierderea protecției: anulare, decădere, denumiri generice

Protecția nu este necondiționată. În sistemul național (art. 105 din Legea nr. 84/1998):

• Anularea înregistrării — pe durata protecției, orice persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării IG, dacă aceasta s-a făcut cu nerespectarea condițiilor legale (art. 95 și 96).
• Decăderea din drepturi — pentru nerespectarea condițiilor de calitate și a caracteristicilor specifice ale produselor din zonă, autoritatea publică centrală de specialitate (MADR) sau orice persoană interesată poate cere Tribunalului București decăderea din drepturi a persoanelor autorizate să folosească IG.
• Radierea — hotărârea definitivă se comunică OSIM, care radiază IG din registru și publică radierea în BOPI în termen de 2 luni.

La nivel UE, o denumire care a devenit generică (o denumire comună pentru o categorie de produs, indiferent de origine) nu poate fi protejată; art. 54 din Regulamentul (UE) 2024/1143 interzice ca o denumire protejată să devină generică, dar protecția nu se poate extinde asupra unei denumiri deja generice.

Sursa: Legea nr. 84/1998 (formă republicată 2026) (accesat 2026-09-06); Regulamentul (UE) 2024/1143 (accesat 2026-09-06)

Sancțiuni pentru folosirea neautorizată

Dincolo de remediile civile (acțiunea în justiție, măsuri de încetare, despăgubiri de drept comun), folosirea neautorizată a unei IG poate atrage răspundere penală. Potrivit art. 111 din Legea nr. 84/1998 (formă republicată 2026), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârșirea, fără drept, între altele, a punerii în circulație a produselor care poartă indicații geografice ce sugerează că produsul este originar dintr-o altă regiune decât locul real de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului. Într-o formă agravantă — fapte săvârșite de un grup infracțional organizat ori de natură să prezinte pericol pentru siguranța sau sănătatea consumatorilor — pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

În plan administrativ, ANPC poate interveni pentru practici comerciale înșelătoare privind originea, poliția economică și parchetul instrumentează latura penală, iar autoritatea vamală poate reține la frontieră mărfurile suspectate că încalcă o IG (intervenția vamală). Titularul unei IG poate declanșa oricare dintre aceste pârghii, cumulativ.

Sursa: Legea nr. 84/1998 (formă republicată 2026) (accesat 2026-09-06)

Aspecte practice

Alege corect „ghișeul": OSIM sau MADR/UE?

Prima întrebare practică este ce tip de produs vrei să protejezi, pentru că de aici rezultă autoritatea competentă:

• Produs agroalimentar, vin sau băutură spirtoasă → sistemul UE (Regulamentul (UE) 2024/1143), cu etapa națională la MADR. Aici se obțin siglele DOP/IGP/STG și protecția în toată Uniunea.
• Produs artizanal sau industrial (ceramică, sticlărie, textile, obiecte de metal) → sistemul UE al Regulamentului (UE) 2023/2411, administrat de EUIPO, cu OSIM ca autoritate națională.
• Alte produse care nu intră sub un sistem UE → indicație geografică națională la OSIM, sub Legea nr. 84/1998.

Pregătește temeinic caietul de sarcini

Inima dosarului este caietul de sarcini: descrierea produsului, delimitarea exactă a zonei geografice, metoda de obținere, legătura dintre calitate/reputație și origine și modul de control. Un caiet de sarcini vag sau o zonă prost delimitată sunt cele mai frecvente cauze de respingere sau de opoziție.

Organizează-te ca grup de producători

IG nu se cere individual. Ai nevoie de o asociație/grupare de producători reprezentativă pentru zonă (art. 93 din Legea nr. 84/1998). Statutul asociației, criteriile de aderare și lista membrilor autorizați trebuie să fie clare — dreptul de folosire aparține membrilor înscriși.

Ține cont de sistemul de control

Respectarea caietului de sarcini este verificată de autorități competente sau organisme de control delegate. Bugetează costul controlului periodic: fără conformitate dovedită, dreptul de folosire poate fi pierdut.

Bugetează taxele, controlul și timpul

Decizia de a înregistra o IG are un cost care se întinde pe mai multe paliere; cifrele exacte se schimbă periodic, așa că verifică tarifele oficiale înainte de a depune:

• Taxe de procedură. Pentru IG naționale, taxele OSIM (de depunere, examinare, eliberare, respectiv reînnoirea dreptului de folosire la 10 ani) sunt stabilite prin tariful oficial OSIM (actualizat prin ordin) — consultă lista în vigoare pe osim.ro. Pentru sistemul UE agroalimentar (Reg. (UE) 2024/1143), înregistrarea în registrul Uniunii nu presupune o taxă pentru solicitant, dar statul membru poate percepe taxe naționale pentru etapa internă. Pentru produsele artizanale/industriale (Reg. (UE) 2023/2411), înregistrarea directă la EUIPO a fost concepută cu costuri reduse — verifică grila EUIPO în vigoare.
• Costuri recurente de conformitate. Controlul periodic realizat de organismul de control/certificare este un cost anual continuu, distinct de taxele de înregistrare, și trebuie prevăzut în bugetul grupului de producători.
• Durata procedurii. Procedura nu este instantanee: la nivel UE există o procedură de opoziție de 3 luni de la publicare (art. 17 din Reg. (UE) 2024/1143), la care se adaugă etapa națională și examinarea; în practică, de la depunere la înregistrare pot trece de la câteva luni la peste un an, în funcție de complexitatea dosarului și de eventualele opoziții.
• Costuri de pregătire. La acestea se adaugă costurile „ascunse": redactarea caietului de sarcini, studii tehnice/geografice, eventual consultanță juridică — adesea partea cea mai consistentă a investiției inițiale.

Greșeli frecvente de evitat

• A confunda IG cu marca. IG este un drept colectiv, care nu se vinde, nu se cesionează și nu se licențiază ca o marcă și nu aparține unei singure firme.
• A folosi mențiuni „de camuflaj". Etichete de tipul „brânză gen Telemea de Ibănești" sau „salam tip Sibiu" nu sunt permise: art. 102 interzice expres imitarea, chiar cu adăugiri precum „gen", „tip" sau „imitaţie".
• A ignora reînnoirea. Deși protecția este nelimitată, dreptul de folosire național se reînnoiește la 10 ani (art. 100). Omiterea reînnoirii sau nerespectarea caietului de sarcini îți poate bloca dreptul de a mai folosi denumirea.
• A neglija coexistența cu mărcile. O IG înregistrată poate împiedica înregistrarea ulterioară a unei mărci care ar folosi abuziv denumirea protejată; verifică din timp registrele înainte de a lansa un brand.
• A rata fereastra de tranziție UE. Pentru produsele artizanale și industriale, cele două date des citate nu se contrazic, ci se succed: sistemul UE al Regulamentului (UE) 2023/2411 se aplică de la 1 decembrie 2025 (de la această dată se pot depune cereri la EUIPO), iar protecțiile pur naționale existente pentru astfel de produse se mențin în cursul unei ferestre de tranziție de aproximativ 12 luni și încetează la 2 decembrie 2026. Practic: un producător cu o protecție națională pe produse meșteșugărești are la dispoziție intervalul 2025–2026 pentru a migra către înregistrarea UE — după 2 decembrie 2026 protecția pur națională nu mai produce efecte.

Cum aperi o indicație deja înregistrată

Dacă un terț folosește denumirea fără drept, ai mai multe pârghii: notificarea și punerea în întârziere, acțiunea în justiție (inclusiv măsuri provizorii de încetare), sesizarea autorităților de control (care aplică protecția și din oficiu în sistemul UE) și cererea de intervenție a autorității vamale pentru oprirea la frontieră a mărfurilor care încalcă IG.

Legislație europeană

Indicațiile geografice sunt unul dintre cele mai „europenizate" drepturi de proprietate industrială: pentru produsele agroalimentare, vinuri și băuturi spirtoase protecția este guvernată direct de regulamente UE, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a conturat, printr-o jurisprudență bogată, întinderea concretă a acestei protecții. Blocurile anterioare descriu cadrul legislativ; secțiunea de față îl așază în perspectivă europeană și adaugă dimensiunea, esențială în practică, a jurisprudenței CJUE.

Directive și regulamente aplicabile

Materia este reglementată prin regulamente (aplicabile direct, fără transpunere), nu prin directive:

Regulamentul (UE) 2024/1143 din 11 aprilie 2024 — cadrul unic pentru indicațiile geografice ale vinurilor, băuturilor spirtoase și produselor agricole, plus specialitățile tradiționale garantate. A abrogat Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, păstrându-i însă substanța protecției (art. 26–27 reiau conținutul fostului art. 13). Registrul UE al indicațiilor geografice este ținut de EUIPO (art. 22). Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1143 (accesat 2026-09-05)

Regulamentul (UE) 2023/2411 din 18 octombrie 2023 — primul sistem UE de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale (ceramică, sticlărie, textile, obiecte de metal), aplicabil de la 1 decembrie 2025 și administrat de EUIPO. Sursa: Regulamentul (UE) 2023/2411 (accesat 2026-09-05)

Detalierea acestora și a autorităților competente (MADR, OSIM, EUIPO) se găsește în secțiunile Cadrul legal și Explicație detaliată de mai sus.

Transpunerea în dreptul român

Fiind regulamente, actele UE nu se „transpun" prin legi de preluare, ci se aplică direct în România. Dreptul intern intervine în două planuri, complementar:

• Racordare procedurală. Legea nr. 84/1998 (art. 92–105) reglementează IG naționale la OSIM, pentru produsele care nu intră sub un sistem UE dedicat, iar acte administrative ale MADR organizează etapa națională a cererilor UE (verificarea documentației și transmiterea către Comisie; pentru băuturile spirtoase, transmiterea în 30 de zile de la protecția națională).
• Fără gold-plating. România nu adaugă condiții de fond peste standardul european; nivelul de protecție este cel din regulamente, iar autoritățile naționale nu pot restrânge domeniul protecției stabilit de CJUE. Un singur decalaj de calendar există: sistemul pentru produse artizanale/industriale (Reg. (UE) 2023/2411) se aplică de la 1 decembrie 2025, iar protecțiile pur naționale pentru astfel de produse se mențin într-o fereastră de tranziție de circa 12 luni și încetează la 2 decembrie 2026 (desemnarea OSIM ca autoritate națională fiind în curs). Cele două date sunt succesive, nu contradictorii.

Jurisprudență CJUE

Valoarea practică a unei IG stă în forța cu care poate fi apărată împotriva imitațiilor. CJUE a extins progresiv noțiunea-cheie de „evocare", iar aceste principii, dezvoltate sub regulamentele anterioare, rămân aplicabile sub Regulamentul (UE) 2024/1143 (care preia substanțial dispozițiile interpretate).

Cauza C-44/17, Scotch Whisky Association / Klotz („Glen Buchenbach") (hot. 7 iunie 2018) — criteriul evocării este asocierea mentală directă pe care denumirea o declanșează în mintea consumatorului mediu european cu produsul protejat. Indicarea originii reale a produsului nu exclude evocarea, iar contextul (mențiunile din jurul denumirii) este irelevant. Sursa: CJUE, C-44/17 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-614/17, Queso Manchego (hot. 2 mai 2019) — evocarea poate rezulta și din semne figurative (imagini care trimit la zona geografică — un cavaler gen Don Quijote, calul „Rocinante", peisaje cu mori de vânt), prin „proximitate conceptuală". Protecția operează chiar și față de un producător stabilit în zona DOP ale cărui produse nu respectă caietul de sarcini. Sursa: CJUE, C-614/17 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-490/19, Syndicat de défense du fromage Morbier (hot. 17 decembrie 2020) — este interzisă reproducerea formei sau a aspectului caracteristic al unui produs protejat (aici, dunga neagră orizontală a brânzei Morbier), atunci când poate face consumatorul să creadă că produsul beneficiază de denumirea protejată. Protecția IG nu se rezumă la folosirea numelui. Sursa: CJUE, C-490/19 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-159/20, Comisia / Danemarca („Feta") (hot. 14 iulie 2022) — protecția DOP se aplică și exporturilor către țări terțe: Danemarca a încălcat dreptul UE permițând folosirea denumirii „Feta" / „Danish Feta" pentru brânză neconformă destinată exportului. Sursa: CJUE, C-159/20 (accesat 2026-09-05)

Jurisprudența nu s-a oprit la 2022. Două decizii ulterioare completează tabloul și rămân relevante sub Regulamentul (UE) 2024/1143 (care preia substanța protecției interpretate):

Cauza C-783/19, Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne / GB („Champanillo") (hot. 9 septembrie 2021) — protecția DOP împotriva evocării se extinde la servicii (aici, folosirea semnului „Champanillo" pentru localuri de tip bar/tapas), fără a fi necesar ca produsul protejat și serviciul incriminat să fie comparabile. Evocarea vizează asocierea mentală declanșată în mintea consumatorului mediu. Sursa: CJUE, C-783/19 (accesat 2026-09-06)

Cauza T-239/23, „NERO CHAMPAGNE" (Tribunalul UE) — faptul că produsele ori serviciile vizate de o marcă sunt „conforme caietului de sarcini" al unei DOP nu exclude automat protecția; evocarea și uzurparea se apreciază caz cu caz, printr-o evaluare globală a probelor. Sursa: Tribunalul UE, T-239/23 (accesat 2026-09-06)

Protecția în mediul online

Regulamentul (UE) 2024/1143 tratează expres încălcările din mediul digital, tot mai frecvente în e-commerce:

• Nume de domenii. Protecția IG se aplică tuturor numelor de domenii accesibile în Uniune, indiferent unde este stabilit registrul de domenii; autoritățile pot dispune blocarea accesului de pe teritoriul lor la numele de domenii care încalcă o IG.
• Marketplace-uri și platforme. Conținutul online care promovează sau vinde produse ce încalcă o IG este tratat drept conținut ilegal în sensul Regulamentului (UE) 2022/2065 (Actul privind serviciile digitale — DSA), ceea ce activează obligațiile de notificare-și-acțiune ale platformelor și intermediarilor.
• Evocare online. Regulile privind evocarea (din jurisprudența de mai sus) se aplică deopotrivă în publicitate, metadate, nume de conturi/pagini și listări pe marketplace — nu doar pe eticheta fizică.

Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1143 (accesat 2026-09-06)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Protecție valabilă în toată Uniunea. O IG înregistrată la nivel UE (DOP/IGP/STG) produce efecte în toate statele membre, indiferent unde este comercializat produsul, și se aplică din oficiu de autoritățile de control, nu doar la sesizarea grupului de producători.
• „Evocarea" contează mai mult decât copierea numelui. Din jurisprudența de mai sus, un producător român trebuie să evite nu doar denumirea protejată, ci și etichete, imagini sau forme care trimit consumatorul la un produs DOP/IGP (de pildă, aluzii vizuale la o regiune celebră). Invers, un grup de producători din România își poate apăra propria IG și împotriva imitațiilor „mascate" (semne figurative, forme caracteristice), nu doar a folosirii identice a denumirii.
• Export inclus. Protecția acoperă și mărfurile fabricate în UE pentru export în afara ei (cauza „Feta"), ceea ce este relevant pentru exportatorii români de produse cu denumiri protejate.
• Schimbări legislative în derulare. Reforma din 2024 a unificat sistemele de calitate și a întărit rolul EUIPO; sistemul pentru produse artizanale și industriale (Reg. 2023/2411) devine pe deplin operațional în perioada 2025–2026. Producătorii de obiecte meșteșugărești tradiționale (ceramică, textile, sticlărie) ar trebui să urmărească desemnarea OSIM ca autoritate națională și fereastra de migrare către înregistrarea UE.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre indicația geografică (IGP) și denumirea de origine (DOP)? Ține de intensitatea legăturii cu locul. La DOP, toate etapele — producție, prelucrare, preparare — au loc în zona delimitată, iar caracteristicile produsului se datorează în mod esențial mediului geografic. La IGP este suficient ca cel puțin o etapă să aibă loc în zonă, iar o anumită calitate sau reputație să fie atribuibilă originii. DOP presupune, deci, o legătură mai strânsă cu teritoriul.

Ce este o STG și cu ce diferă de o IG? STG (specialitate tradițională garantată) protejează o rețetă sau un mod de producție tradițional, nu o legătură cu un anumit loc. Poate fi produsă oriunde, atâta timp cât se respectă metoda tradițională. Este reglementată prin Regulamentul (UE) 2024/1143, dar nu este, tehnic, o indicație geografică.

Poate un singur producător să înregistreze o indicație geografică? Ca regulă, nu — IG este un drept colectiv, iar cererea se depune de o asociație/grupare de producători din zona geografică (art. 93 din Legea nr. 84/1998). Există însă o excepție: un producător unic poate fi asimilat unui grup și poate solicita singur protecția atunci când este singurul producător din zona delimitată dispus să depună cererea, iar zona sau produsul prezintă caracteristici distincte față de vecinătate. Chiar și atunci, dreptul de folosire rămâne deschis oricărui producător din zonă care respectă ulterior caietul de sarcini.

Cât durează protecția și trebuie reînnoită? Protecția indicației geografice este nelimitată (art. 100 din Legea nr. 84/1998). Ceea ce se reînnoiește este dreptul de folosire, acordat pe 10 ani, cu reînnoire nelimitată, condiționat de menținerea conformității cu caietul de sarcini. În sistemul UE, înregistrarea în registrul Uniunii nu expiră.

La cine mă adresez: la OSIM sau la Ministerul Agriculturii? Depinde de produs. Pentru produse agroalimentare, vinuri și băuturi spirtoase — la MADR, ca etapă națională a sistemului UE. Pentru indicații geografice naționale ale altor produse — la OSIM. Pentru produse artizanale și industriale — sistemul UE al EUIPO, cu OSIM ca autoritate națională (aplicabil din 1 decembrie 2025).

Pot scrie pe etichetă „gen" sau „tip" ca să evit încălcarea? Nu. Art. 102 din Legea nr. 84/1998 interzice imitarea unei indicații geografice de către persoane neautorizate chiar dacă se indică originea reală sau se adaugă mențiuni precum „gen", „tip" ori „imitaţie". Regulamentele UE protejează suplimentar împotriva evocării denumirii.

Ce pot face dacă cineva folosește indicația geografică fără drept? Poți trimite o notificare, poți acționa în justiție (inclusiv cu măsuri provizorii de încetare), poți sesiza autoritățile de control — care, în sistemul UE, aplică protecția și din oficiu — și poți cere intervenția vamală pentru oprirea la frontieră a mărfurilor care încalcă IG.

Ce sancțiuni riscă cel care folosește o IG fără drept? Pe lângă despăgubiri civile, folosirea neautorizată poate fi infracțiune: art. 111 din Legea nr. 84/1998 pedepsește punerea în circulație a produselor cu indicații geografice false cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar în formă agravantă (grup infracțional organizat ori pericol pentru siguranța/sănătatea consumatorilor) cu închisoare de la 1 la 5 ani. Latura penală este instrumentată de poliție și parchet, ANPC poate sancționa practicile înșelătoare, iar vama poate reține mărfurile.

Se poate pierde protecția unei indicații geografice? Da. Orice persoană interesată poate cere Tribunalului București anularea înregistrării făcute nelegal, iar MADR sau orice persoană interesată poate cere decăderea din drepturi pentru nerespectarea condițiilor de calitate (art. 105 din Legea nr. 84/1998); OSIM radiază apoi IG din registru. În plus, o denumire devenită generică nu mai poate fi protejată.

Practică și opinii

Reforma din 2024 a schimbat semnificativ peisajul indicațiilor geografice și merită urmărită de orice producător interesat.

⚠️ Interpretare / context de reglementare — Comisia Europeană și EUIPO Regulamentul (UE) 2024/1143 a unificat într-un singur cadru sistemele anterioare pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole (abrogând Regulamentul (UE) nr. 1151/2012) și a dat EUIPO un rol central în ținerea Registrului de indicații geografice al Uniunii. În practică, aceasta înseamnă proceduri mai omogene și un singur registru european consultabil pentru cele mai multe IG. Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1143, EUR-Lex (accesat 2026-09-05)

⚠️ Interpretare / context de reglementare — EUIPO Regulamentul (UE) 2023/2411 acoperă un gol istoric: până acum produsele artizanale și industriale (porțelan, sticlărie, textile, obiecte de metal) nu beneficiau de un sistem UE de indicații geografice, ci doar de protecții naționale fragmentate. Pentru producătorii români de obiecte meșteșugărești tradiționale, noul sistem — aplicabil de la 1 decembrie 2025 — deschide posibilitatea unei protecții valabile în toată Uniunea. Sursa: EUIPO — Protecția IG pentru produsele artizanale și industriale (accesat 2026-09-05)

Ce înseamnă pentru producătorii români. România are deja mai multe denumiri protejate la nivel UE (de exemplu Salam de Sibiu — IGP, Magiun de prune Topoloveni — IGP, Telemea de Ibănești — DOP), iar lista actualizată se poate verifica în registrul UE al indicațiilor geografice. Valoarea economică a unei IG stă în încrederea consumatorului și în capacitatea grupului de producători de a apăra denumirea împotriva imitațiilor. De aceea, în practică, un caiet de sarcini bine construit și un sistem de control credibil contează la fel de mult ca înregistrarea în sine.

Notă: informațiile de mai sus reflectă cadrul de reglementare la data accesării surselor (2026-09-05). Listele de produse înregistrate și actele de aplicare se actualizează periodic; verifică sursele oficiale înainte de a lua o decizie.

Referințe

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată (Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026), cu modificările și completările ulterioare — Capitolul XIV „Indicații geografice", art. 92–105 (definiție: art. 3; interdicții: art. 102; infracțiune: art. 111). legislatie.just.ro (accesat 2026-09-05).
2. Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și specialitățile tradiționale garantate și mențiunile facultative de calitate (abrogă Regulamentul (UE) nr. 1151/2012). EUR-Lex, CELEX:32024R1143 (accesat 2026-09-05).
3. Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. EUR-Lex, CELEX:32023R2411 (accesat 2026-09-05).
4. EUIPO — Protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. euipo.europa.eu (accesat 2026-09-05).
5. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) — Sisteme de calitate europene și indicații geografice. madr.ro (accesat 2026-09-05).
6. OSIM — Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Legea nr. 84/1998 (formă republicată). osim.ro (accesat 2026-09-05).
7. CJUE, cauza C-783/19, Comité Interprofessionnel du Vin de Champagne / GB („Champanillo"), hotărârea din 9 septembrie 2021 — evocarea DOP se extinde la servicii. curia.europa.eu (accesat 2026-09-06).
8. Tribunalul UE, cauza T-239/23, „NERO CHAMPAGNE" — aprecierea evocării caz cu caz. curia.europa.eu (accesat 2026-09-06).
9. Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale (Actul privind serviciile digitale — DSA). EUR-Lex, CELEX:32022R2065 (accesat 2026-09-06).