Reînnoirea și decăderea mărcii

Marca înregistrată este protejată 10 ani de la data depozitului și poate fi reînnoită nelimitat, din 10 în 10 ani, prin cerere și plata taxei la OSIM, cu un termen de grație de 6 luni după expirare. Dreptul se pierde însă prin decădere dacă marca nu este folosită efectiv timp de 5 ani, iar dovada folosirii revine titularului.

Pe scurt

Marca înregistrată este protejată 10 ani de la data depozitului și poate fi reînnoită nelimitat, din 10 în 10 ani, prin cerere și plata taxei la OSIM; există un termen de grație de 6 luni după expirare, cu taxă majorată. Dreptul se poate însă pierde prin decădere — cel mai frecvent dacă marca nu a fost folosită efectiv timp de 5 ani —, iar dovada folosirii revine titularului.

Cadrul legal

Durata protecției, reînnoirea și decăderea mărcii sunt reglementate de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, în forma republicată/consolidată în vigoare. Legea a fost armonizată cu dreptul Uniunii prin Legea nr. 112/2020 (transpunerea Directivei (UE) 2015/2436), iar calea administrativă la OSIM pentru anulare și decădere a fost introdusă prin OUG nr. 169/2022.

Dispozițiile-cheie:

• Art. 33 — durata, reînnoirea și modificarea înregistrării. Înregistrarea produce efecte de la data depozitului reglementar, pentru 10 ani, și se reînnoiește la fiecare 10 ani, la cererea titularului, cu plata taxei.
• Art. 55 — decăderea din drepturile conferite de marca individuală (art. 74 pentru marca colectivă, art. 83 pentru marca de certificare). Enumeră cauzele de decădere — între care neutilizarea 5 ani — și regulile privind proba și efectele.
• Art. 57 — competența. Decăderea (ca și anularea) se poate cere pe cale judiciară, la Tribunalul București, sau pe cale administrativă, la OSIM.

Regimul taxelor de reînnoire este stabilit de OG nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale, cuantumurile fiind actualizate și publicate de OSIM.

Art. 33 din Legea nr. 84/1998 — „Înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani. […] La cererea titularului, înregistrarea mărcii poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani […]."

Sursa: Legea nr. 84/1998, forma republicată/consolidată (accesat 2026-09-06)

ℹ️ Notă privind numerotarea. Legea nr. 84/1998 a fost republicată și renumerotată de mai multe ori. Prevederea privind durata și reînnoirea, aflată în forme anterioare la art. 29 și apoi la art. 30 (republicarea din M. Of. nr. 856/2020), este în consolidarea actuală la art. 33; decăderea, aflată în forma inițială la art. 45, este acum la art. 55. Verificați întotdeauna textul în vigoare pe legislatie.just.ro.

Explicație detaliată

Protecția unei mărci nu este perpetuă „din oficiu": ea trăiește atât timp cât titularul o întreține (o reînnoiește la timp) și o folosește (altfel riscă decăderea). Cele două mecanisme — reînnoirea și decăderea — răspund la aceeași întrebare din unghiuri diferite: cât timp și în ce condiții rămâne marca a ta?

1. Durata și reînnoirea înregistrării

Durata de bază este de 10 ani, calculată de la data depozitului reglementar (data la care cererea a fost depusă corect la OSIM), nu de la data la care marca a fost efectiv înregistrată. La împlinirea fiecărei perioade de 10 ani, înregistrarea poate fi reînnoită, de un număr nelimitat de ori — o marcă bine gestionată poate rămâne astfel protejată zeci de ani.

Reînnoirea nu este automată: presupune o cerere a titularului (sau a unei persoane autorizate prin lege ori prin contract) și plata taxei de reînnoire. Cererea se depune, de regulă, în cele 6 luni anterioare datei de expirare. Reînnoirea operează începând cu ziua imediat următoare expirării duratei de protecție în curs, astfel încât protecția continuă fără întrerupere.

Termenul de grație. Dacă termenul a fost scăpat, legea oferă o „plasă de siguranță": taxa mai poate fi plătită și în următoarele 6 luni de la expirare, dar cu o majorare. După acest interval, protecția se stinge: la nereînnoire, OSIM înscrie în Registrul mărcilor mențiunea că înregistrarea a rămas fără efect de la data expirării ultimei perioade de 10 ani. Din acel moment semnul redevine, în principiu, disponibil pentru terți.

Statutul mărcii în termenul de grație. Cele 6 luni de grație sunt o perioadă de incertitudine, nu un vid de protecție. Dacă titularul reînnoiește în acest interval, reînnoirea produce efecte de la data expirării, iar protecția este considerată neîntreruptă — titularul poate valorifica retroactiv și faptele de contrafacere comise în fereastra de grație, iar un depozit al unui terț pentru un semn similar, făcut în această fereastră, nu dobândește prioritate dacă reînnoirea se finalizează. Dacă, dimpotrivă, marca nu este reînnoită, stingerea operează retroactiv de la expirare, iar depozitul terțului rămâne valabil. Practic: nu miza pe grație, dar nici nu trata marca drept pierdută înainte de epuizarea celor 6 luni.

La reînnoire, titularul poate cere și restrângerea listei de produse/servicii (nu și extinderea — pentru produse noi este nevoie de o cerere nouă de înregistrare). Reînnoirea nu permite modificarea semnului însuși.

2. Decăderea din drepturile asupra mărcii

Decăderea este sancțiunea prin care titularul pierde drepturile conferite de marcă din cauza unei împrejurări ulterioare înregistrării. Se deosebește de anulare (nulitate), care privește un viciu de la origine (marca nu trebuia înregistrată) și are efect retroactiv. Decăderea, în schimb, produce efecte pentru viitor, de regulă de la data cererii.

Potrivit art. 55, orice persoană interesată poate cere decăderea, oricând în durata de protecție, pentru una dintre cauzele:

• Neutilizarea (cauza cea mai frecventă): fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la înscrierea în Registrul mărcilor, pentru produsele/serviciile înregistrate (ori folosirea a fost suspendată pe acest interval).
• Degenerarea în semn uzual (generic): marca a devenit, prin fapta sau inacțiunea titularului, desemnarea uzuală în comerț pentru produsul/serviciul respectiv (riscul „mărcilor-victime ale propriului succes", când numele devine sinonim cu categoria).
• Marca devenită înșelătoare: ca urmare a folosirii, marca este de natură să inducă publicul în eroare, în special asupra naturii, calității sau provenienței geografice.

3. Ce înseamnă „folosire efectivă" și cine o dovedește

„Folosirea efectivă" presupune o utilizare reală, publică și serioasă a mărcii pe piață, pentru produsele/serviciile înregistrate — nu un uz simbolic, făcut doar pentru a păstra înregistrarea. Legea asimilează folosirii efective mai multe situații:

• folosirea mărcii într-o formă care diferă de cea înregistrată prin elemente ce nu îi alterează caracterul distinctiv;
• imposibilitatea de a folosi marca din circumstanțe independente de voința titularului (de exemplu, restricții la import sau alte dispoziții ale autorităților);
• aplicarea mărcii pe produse/ambalaje exclusiv în vederea exportului;
• folosirea mărcii de un terț cu consimțământul titularului (tipic, un licențiat) — echivalează cu folosirea de către titular.

Un aspect esențial: sarcina probei folosirii revine titularului mărcii (pârâtul), care o poate face prin orice mijloc de probă (facturi, cataloage, ambalaje, publicitate, prezență online etc.). Reclamantul nu trebuie să dovedească un fapt negativ (neutilizarea). Acest reper a fost confirmat recent de CJUE în cauza C-183/21 Maxxus (2023): sarcina probei folosirii nu poate fi transferată, nici măcar parțial, în seama reclamantului — soluție care validează abordarea din dreptul român.

„Motive justificate" pentru neutilizare. Decăderea nu intervine dacă neutilizarea are o justificare obiectivă. Potrivit CJUE (cauza C-246/05 Häupl), „motivele justificate" sunt obstacole care îndeplinesc cumulativ trei condiții: (i) au o legătură directă cu marca, (ii) fac imposibilă sau nerezonabilă folosirea și (iii) sunt independente de voința titularului. Intră aici, de pildă, o autorizație de piață pendinte (tipic la produsele farmaceutice sau reglementate), forța majoră, restricțiile la import ori restricțiile sanitare de tip pandemie. Nu sunt însă „motive justificate" simplele dificultăți economice sau o alegere de strategie comercială — instanțele și oficiile le interpretează strict, iar titularul trebuie să probeze obstacolul concret și datat.

Legea previne și „reactivarea de conjunctură": titularul nu este decăzut dacă a reluat folosirea între expirarea celor 5 ani și data cererii; însă dacă reluarea a avut loc în ultimele 3 luni înainte de cerere și pregătirile au început doar după ce titularul a aflat de iminența acțiunii, această folosire nu este luată în considerare.

4. Cine soluționează și ce efecte are

Cererea de decădere se poate formula, alternativ, pe cale judiciară — la Tribunalul București (competent exclusiv în materie de mărci) — sau pe cale administrativă — la OSIM, opțiune introdusă prin OUG nr. 169/2022. Calea administrativă este, de regulă, mai rapidă și mai puțin costisitoare.

Cele două căi sunt alternative, nu cumulative („electa una via"). Titularul cererii alege una dintre ele. O a doua cerere, între aceleași părți, cu privire la aceeași marcă și pe aceleași motive, este inadmisibilă atunci când cealaltă cale a fost deja soluționată definitiv (autoritate de lucru judecat) sau este deja pendinte (litispendență). Nu se poate așadar obține o „a doua șansă" la celălalt for pentru aceeași contestație — dar căile pot fi folosite pentru motive diferite sau de părți diferite.

Efectele decăderii se produc, ca regulă, de la data introducerii cererii; la cererea unei părți, se poate stabili și o dată anterioară de la care a intervenit motivul de decădere (relevant, de pildă, în litigiile de contrafacere paralele). După rămânerea definitivă, marca se radiază din Registrul mărcilor, iar mențiunea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI).

5. Decăderea parțială și subcategoriile de produse

Dacă marca este folosită doar pentru o parte din produsele/serviciile înregistrate, ea poate fi decăzută parțial — își păstrează protecția pentru ce a fost efectiv folosit și o pierde pentru rest. Întrebarea delicată este cât de fin se poate „tăia" lista de produse. Jurisprudența UE (Tribunalul UE, T-126/03 Aladin; CJUE, C-714/18 P ACTC — „taiga") a fixat criteriul descrierii echitabile („fair description"): o subcategorie de produse poate fi menținută (sau decăzută) numai dacă este coerentă și autonomă, definită după finalitatea și destinația produsului, nu printr-o fragmentare artificială. Cu alte cuvinte, folosirea pentru un produs dintr-o categorie nu salvează întreaga categorie largă, dar nici nu poate fi restrânsă la un exemplu izolat pentru a decădea abuziv restul.

Aspecte practice

Pentru titularul care vrea să-și păstreze marca

• Notează din timp data de expirare (10 ani de la depozit) și setează un memento cu 6–12 luni înainte. Reînnoirea se depune, de regulă, în cele 6 luni anterioare expirării.
• Nu te baza pe termenul de grație. Cele 6 luni de după expirare există, dar costă în plus (taxă majorată) și lasă o fereastră de risc în care un terț poate încerca să depună un semn similar. Tratează grația ca pe o urgență, nu ca pe un plan.
• Folosește marca — și păstrează dovezile. Din primul an, arhivează facturi, cataloage, ambalaje, capturi din campanii, capturi de pe site/marketplace, cu date vizibile. Aceste probe sunt exact ce ți se va cere într-o eventuală acțiune în decădere.
• Fii atent la forma folosită. Poți moderniza logo-ul, dar dacă schimbi elementele care dau caracterul distinctiv, riști ca folosirea „noii" forme să nu acopere marca înregistrată. Când redesign-ul e semnificativ, înregistrează marca actualizată.
• Înscrie licențele în Registru. Folosirea de către licențiat cu consimțământul tău contează ca folosire proprie; înscrierea licenței îți întărește poziția probatorie.
• Nu-ți lăsa marca să devină „nume de categorie". Folosește-o mereu ca adjectiv + substantiv generic („aspiratoare MARCA"), semnaleaz-o cu ® și reacționează la utilizările generice ale terților, ca să eviți decăderea pentru degenerare.

Pentru cel care vrea să atace o marcă (a unui concurent)

• Verifică vechimea și folosirea. Dacă marca-obstacol are peste 5 ani de la înregistrare și nu găsești urme de folosire reală, o acțiune / cerere de decădere pentru neutilizare poate elibera semnul.
• Alege calea potrivită: OSIM (administrativ) pentru cost/viteză, Tribunalul București când oricum ai un litigiu conex (de exemplu, contrafacere).
• Decăderea ca apărare. Într-un proces de contrafacere, poți invoca decăderea mărcii reclamantului: dacă marca nu era folosită, pretenția rămâne fără suport.

Greșeli frecvente

• Confundarea datei depozitului cu data eliberării certificatului — termenul de 10 ani curge de la depozit.
• Presupunerea că marca „e a mea pe viață" fără reînnoire și fără folosire.
• Uzul pur formal, „de sertar", crezând că orice folosire simbolică blochează decăderea — nu blochează: folosirea trebuie să fie efectivă și serioasă.
• Neglijarea listei de clase: o marcă folosită doar pentru o parte din produse/servicii poate fi decăzută parțial, pentru clasele nefolosite.

Marca UE și marca internațională: reînnoire și decădere

Regulile de mai sus privesc marca națională înregistrată la OSIM. Un titular român poate deține însă și o marcă a Uniunii Europene sau o marcă internațională — regimuri cu reguli proprii de reînnoire și, mai ales, cu un standard teritorial diferit al folosirii.

Marca Uniunii Europene (EUIPO)

• Este reglementată de Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca UE. Durata este tot de 10 ani de la depozit, cu reînnoire nelimitată din 10 în 10 ani, direct la EUIPO (art. 53).
• Decăderea (revocarea) pentru neutilizare, degenerare în semn uzual sau caracter înșelător se cere la EUIPO (art. 58), pe același termen de 5 ani de neutilizare (folosirea efectivă — art. 18).
• Diferența esențială — teritoriul folosirii. Marca UE trebuie folosită efectiv în Uniune, apreciat făcând abstracție de frontierele statelor membre. CJUE a stabilit în cauza C-149/11 Leno Merken (ONEL/OMEL) că folosirea limitată la un singur stat membru nu este de plano exclusă, dar nici automat suficientă — contează dacă folosirea servește la menținerea sau crearea unei cote de piață în Uniune, ținând seama de caracteristicile pieței produsului. Pentru un titular român care se bazează pe o marcă UE folosită doar în România, există un risc real de decădere dacă folosirea nu este semnificativă la scara pieței unice. Într-un asemenea caz, o marcă națională poate fi protecția mai sigură.

Marca internațională (Sistemul de la Madrid — OMPI/WIPO)

• Înregistrarea internațională (Protocolul de la Madrid) extinde protecția în statele desemnate, printre care România. Reînnoirea se face centralizat, la OMPI (WIPO), o singură dată la fiecare 10 ani, cu efect în toate statele desemnate — un avantaj administrativ notabil.
• Decăderea, în schimb, rămâne teritorială: pentru desemnarea României, o cerere de decădere pentru neutilizare se judecă după standardul român (Legea nr. 84/1998 — folosire efectivă în România, 5 ani), la OSIM sau la Tribunalul București. Folosirea trebuie deci dovedită stat cu stat, nu global.

Surse: Regulamentul (UE) 2017/1001 — art. 18, 53, 58; CJUE, C-149/11 Leno Merken (accesat 2026-09-06).

Jurisprudență națională

Litigiile privind decăderea se poartă aproape exclusiv pe terenul folosirii efective: cât de real, public și serios a fost folosit semnul. Reînnoirea, în schimb, generează rareori jurisprudență de fond — este o procedură preponderent administrativă la OSIM.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO — decădere admisă)

Curtea de Apel București, Secția a IX-a Civilă, Dec. nr. 56A/12.03.2009 — decădere pentru neutilizare (marca „GRANA ROLO", clasele 29 și 30) Instanța a confirmat decăderea și a respins apelul titularului ca nefondat. A reținut că „folosirea efectivă" înseamnă un uz real, public și serios, apt să creeze în mintea consumatorului mediu legătura dintre produs și producător; simplele contracte (de asociere ori franciză) și apariția semnului pe colțul unor pliante sau ca element descriptiv într-un meniu nu dovedesc o astfel de folosire pentru produsele înregistrate. · Instanța a reținut că actele invocate aveau caracter pregătitor, iar sarcina probei folosirii revine titularului. Sursa: jurisprudenta.com — Dec. 56A/12.03.2009 (accesat 2026-09-06)

Curte de Apel — jurisprudență prelucrată: acțiune în decădere pentru neutilizare, interesul reclamantului S-a reținut că interesul de a cere decăderea există inclusiv atunci când reclamantul urmărește să înregistreze el însuși o marcă similară pe teritoriul României, iar lipsa utilizării reale și serioase a mărcii de către titular atrage decăderea. Sursa: universuljuridic.ro — jurisprudență prelucrată, acțiune în decădere (accesat 2026-09-06)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA — decădere respinsă/temperată)

Principiul probei — când titularul dovedește folosirea, acțiunea se respinge Reversul standardului strict: întrucât proba folosirii revine exclusiv titularului și se poate face prin orice mijloc (facturi, liste de prețuri din ani diferiți, etichete, bonuri fiscale, cataloage, publicitate în presă, radio, TV ori online), atunci când titularul face această dovadă instanțele resping acțiunea în decădere. Rolul judecătorului se limitează la administrarea probelor cerute de parte, fără a se substitui acesteia. Sursa: universuljuridic.ro — jurisprudență prelucrată, acțiune în decădere (accesat 2026-09-06)

Nuanțe și cazuri speciale

Folosirea într-o formă diferită de cea înregistrată — folosirea semnului sub o formă care alterează caracterul distinctiv (grafică, elemente verbale esențiale omise sau modificate) nu este asimilată folosirii efective și poate conduce la decădere, chiar dacă marca a fost, formal, utilizată. Reperul este ilustrat de practica Tribunalului UE (ex. T-514/10 „FRUIT", T-46/13), invocată frecvent de instanțele naționale. Sursa: nomenius.ro — nefolosirea mărcii în forma înregistrată (accesat 2026-09-06)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-40/01, Ansul BV c. Ajax Brandbeveiliging BV (11.03.2003) — reperul fondator al noțiunii de „folosire efectivă": aceasta exclude uzul simbolic făcut cu unicul scop de a menține drepturile conferite de marcă; folosirea trebuie să privească piața produselor sau serviciilor protejate (nu un uz pur intern), pentru a crea ori păstra un debușeu. Simpla întreținere a unor produse deja comercializate nu este, de regulă, suficientă. Sursa: curia.europa.eu — C-40/01 Ansul (accesat 2026-09-06)

Cauza C-259/02, La Mer Technology (Ordonanța 27.01.2004) — nuanță limitativă: nu există o regulă de minimis. O utilizare chiar redusă cantitativ poate fi serioasă dacă are o justificare comercială reală (crearea sau menținerea unei cote de piață); instanța națională trebuie să aprecieze toate circumstanțele, fără un prag cantitativ fix. Sursa: curia.europa.eu — C-259/02 La Mer Technology (accesat 2026-09-06)

Cauzele conexate C-720/18 și C-721/18, Ferrari SpA (marca „Testarossa", 22.10.2020) — lărgesc noțiunea de folosire efectivă: aceasta poate rezulta și din revânzarea sub marcă a produselor second-hand, precum și din comercializarea de piese de schimb/accesorii și prestarea de servicii pentru produse deja comercializate, chiar ieșite din fabricație. Reper util pentru mărcile de lux și pentru produsele cu ciclu lung de viață. Sursa: curia.europa.eu — C-720/18 și C-721/18 Ferrari (accesat 2026-09-06)

Cauza C-183/21, Maxxus Group (10.03.2023) — sarcina probei folosirii efective revine titularului și nu poate fi transferată, nici parțial, în seama reclamantului în decădere. Hotărârea validează direct regula din dreptul român (proba în seama titularului). Sursa: curia.europa.eu — C-183/21 Maxxus (accesat 2026-09-06)

Cauza C-246/05, Häupl c. Lidl (14.06.2007) — definește „motivele justificate" care înlătură decăderea pentru neutilizare: obstacole cu legătură directă cu marca, care fac imposibilă/nerezonabilă folosirea și sunt independente de voința titularului (nu simple dificultăți economice sau opțiuni de strategie). Sursa: curia.europa.eu — C-246/05 Häupl (accesat 2026-09-06)

Tendințe jurisprudențiale

• Standard calitativ, aliniat la CJUE. Instanțele române aplică fidel testul Ansul/La Mer: contează seriozitatea și realitatea folosirii, nu volumul brut; uzul simbolic ori pur pregătitor nu salvează marca, dar nici un prag cantitativ minim nu o condamnă automat.
• Proba decide litigiul. Cheia este constant sarcina probei în seama titularului; soluția (admitere sau respingere) urmează calitatea dosarului de dovezi de folosire.
• Forma folosită contează. Utilizarea într-o formă ce alterează caracterul distinctiv este tratată ca neutilizare — un risc frecvent subestimat de titulari.
• Migrarea spre calea administrativă. După OUG nr. 169/2022, cererile de decădere pot fi soluționate și de OSIM; se așteaptă o pondere crescândă a practicii administrative, alături de litigiile de la Tribunalul București.

Întrebări frecvente

Cât durează protecția unei mărci și de câte ori o pot reînnoi? Protecția durează 10 ani de la data depozitului reglementar și se poate reînnoi de un număr nelimitat de ori, din 10 în 10 ani, cât timp depui cererea și plătești taxa (art. 33 din Legea nr. 84/1998).

Am uitat să reînnoiesc la termen — am pierdut marca? Nu neapărat. Există un termen de grație de 6 luni după expirare, în care poți plăti taxa majorată. Dacă nici atunci nu reînnoiești, OSIM înscrie mențiunea că înregistrarea a rămas fără efect de la data expirării, iar marca redevine, în principiu, disponibilă.

Ce este decăderea și cu ce diferă de anulare? Decăderea este pierderea drepturilor pentru o cauză ulterioară (mai ales neutilizarea 5 ani) și produce efecte pentru viitor, de regulă de la data cererii. Anularea privește un viciu de la origine și are efect retroactiv (art. 55, respectiv art. 56).

După cât timp de nefolosire îmi pot pierde marca? După o perioadă neîntreruptă de 5 ani fără folosire efectivă, calculată de la înscrierea în Registrul mărcilor, dacă nu există motive justificate. Orice persoană interesată poate cere atunci decăderea.

Cine trebuie să dovedească folosirea — eu sau cel care mă atacă? Tu, titularul. Sarcina probei folosirii efective incumbă titularului și se poate face prin orice mijloc (facturi, cataloage, ambalaje, publicitate etc.).

Folosirea de către un partener/licențiat contează ca folosirea mea? Da. Folosirea de un terț cu consimțământul titularului (tipic, un licențiat) este asimilată folosirii de către titular. De asemenea, contează folosirea într-o formă ușor modificată care nu alterează caracterul distinctiv și aplicarea mărcii pe produse doar pentru export.

Unde depun cererea de decădere? Ai două căi alternative: pe cale administrativă, la OSIM, sau pe cale judiciară, la Tribunalul București (art. 57; calea administrativă introdusă prin OUG nr. 169/2022).

Practică și opinii

Instanțele și doctrina insistă că „folosirea efectivă" este un standard calitativ, nu o formalitate: nu orice apariție a semnului salvează marca de la decădere.

⚠️ Reper jurisprudențial — Marcă. Acțiune în decădere pentru nefolosire. Folosire efectivă și serioasă (cauza cunoscută drept „GRANA ROLO") Instanța a reținut că sancțiunea decăderii intervine atunci când, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective, publice și serioase pe teritoriul României, o perioadă neîntreruptă de 5 ani, iar proba folosirii revine titularului (pârâtul). Sursa: legeaz.net — speță de drept civil, Legea 84/1998 (accesat 2026-09-06)

⚠️ Notă doctrinară — Reforma adusă de OUG nr. 169/2022 (transpunând art. 45 din Directiva (UE) 2015/2436) a deschis calea administrativă la OSIM pentru decădere și anulare, alternativă la Tribunalul București. Practicienii o prezintă drept o procedură, de regulă, mai rapidă și mai ieftină decât litigiul judiciar. Sursa: universuljuridic.ro — republicarea Legii nr. 84/1998 (M. Of. nr. 856/2020) (accesat 2026-09-06)

Concluzie practică: reînnoirea ține marca „în viață" pe hârtie, dar folosirea reală o ține „în viață" în drept. O strategie sănătoasă combină cele două — calendar de reînnoire riguros și un dosar de probe de folosire actualizat continuu.

Situații speciale

Dincolo de mecanica de bază, câteva situații ridică întrebări frecvente: ce se întâmplă cu licențiatul, cu marca aflată în coproprietate, în insolvență, și cum se tratează contabil-fiscal.

Licențiatul atunci când marca este decăzută

Decăderea produce efecte pentru viitor (ex nunc), de la data cererii. Contractul de licență nu se stinge printr-un text expres al Legii nr. 84/1998, dar rămâne fără obiect din momentul radierii mărcii — licențiatul nu mai poate exploata un drept care nu mai există. Un licențiat de bună-credință care a plătit redevențe pentru o marcă neutilizată de titular și ulterior radiată se poate întemeia pe dreptul comun: garanția contra evicțiunii datorată de licențiator și rezoluțiunea pentru neexecutare (titularul are obligația implicită de a menține marca în ființă, inclusiv prin folosire). În funcție de contract, licențiatul poate cere încetarea contractului, restituirea redevențelor aferente perioadei în care marca nu mai producea efecte și, eventual, despăgubiri.

⚠️ Soluțiile rezultă din principiile Codului civil (garanția contra evicțiunii, contracte cu executare succesivă); Legea nr. 84/1998 nu reglementează expres soarta licenței la decădere.

Coproprietatea mărcii

Când marca aparține mai multor titulari, reînnoirea este un act de conservare a dreptului comun: potrivit Codului civil (art. 640–641), un singur coproprietar poate cere și plăti reînnoirea, fără acordul celorlalți, tocmai pentru a preveni stingerea dreptului. Coproprietarul care a suportat taxa are acțiune în regres pentru contribuția celorlalți, proporțional cu cotele. În schimb, actele de dispoziție (cesiune, renunțare la marcă) reclamă, de regulă, acordul tuturor coproprietarilor.

Insolvența sau falimentul titularului

Marca este un activ necorporal și intră în averea debitorului (masa credală), potrivit Legii nr. 85/2014 privind insolvența. Administratorul judiciar sau lichidatorul administrează dreptul: el poate și, dacă marca are valoare economică, trebuie să plătească taxa de reînnoire din fondurile procedurii — neplata duce la stingerea dreptului și poate angaja răspunderea pentru diminuarea averii debitorului. Marca poate fi cesionată (valorificată) în procedură, cu aprobarea judecătorului-sindic, veniturile intrând în masa credală; cesiunea este calea uzuală de a evita pierderea drepturilor prin nereînnoire.

Tratamentul contabil-fiscal al mărcii și al taxelor de reînnoire

Marca înregistrată este o imobilizare necorporală. Contabil (OMFP nr. 1802/2014), o marcă a cărei protecție este, prin reînnoire, potențial nelimitată poate fi calificată cu durată de viață utilă nedeterminată — caz în care nu se amortizează, ci se testează anual pentru depreciere; dacă durata este determinată (de exemplu o licență pe termen fix), se amortizează liniar pe acea durată. Fiscal (Codul fiscal — Legea nr. 227/2015), taxele de reînnoire și onorariile de consilier în proprietate industrială/mandatar sunt, de regulă, cheltuieli deductibile aferente activității economice.

⚠️ Sinteză de orientare; tratamentul concret depinde de politicile contabile ale entității și de calificarea fiscală — a se verifica cu un specialist.

Surse: juridice.ro — modificări în materia mărcilor; ANAF — amortizarea fiscală; Legea nr. 85/2014; Codul civil (art. 640–641); Codul fiscal (Legea nr. 227/2015); OMFP nr. 1802/2014 (accesat 2026-09-06).

Referințe

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, forma republicată/ consolidată în vigoare — art. 33 (durata de 10 ani, reînnoirea și modificarea înregistrării), art. 55 (decăderea din drepturi: neutilizare 5 ani, degenerare în semn uzual, marca devenită înșelătoare; asimilarea folosirii efective; sarcina probei; efecte), art. 57 (competența — Tribunalul București sau OSIM). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/230312 (accesat 2026-09-06).

2. OUG nr. 169/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1998 — introduce calea administrativă la OSIM pentru anulare și decădere și modifică termenul cererii de reînnoire (art. 33 alin. (3)); transpune art. 45 din Directiva (UE) 2015/2436. (M. Of. nr. 1196 din 13.12.2022.) legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262431 (accesat 2026-09-06).

3. Legea nr. 112/2020 de modificare a Legii nr. 84/1998 — transpune Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind mărcile. (M. Of. nr. 603/2020.)

4. OG nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecției proprietății industriale (republicată) — regimul taxelor, inclusiv taxa de reînnoire a mărcii și majorarea în termenul de grație. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/77228 (accesat 2026-09-06).

5. Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) — art. 16 (folosirea mărcii / asimilarea folosirii efective), art. 19 (decăderea pentru neutilizare — 5 ani), art. 45 (procedura administrativă la oficiul național). eur-lex.europa.eu — CELEX:32015L2436 (accesat 2026-09-06).

6. OSIM — Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, Registrul mărcilor, BOPI, taxe de reînnoire și cereri administrative de anulare/decădere. osim.ro (accesat 2026-09-06).

7. Legea nr. 84/1998 — text de referință și republicări: „Durata, reînnoirea și modificarea înregistrării mărcii" (art. 33) și „Stingerea drepturilor asupra mărcilor" (decădere), sinteză la universuljuridic.ro — republicare M. Of. nr. 856/2020 (accesat 2026-09-06).

8. Speță — decădere pentru nefolosire; folosire efectivă și serioasă („GRANA ROLO"), legeaz.net (accesat 2026-09-06).

9. Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene — art. 18 (folosirea mărcii UE), art. 53 (reînnoirea), art. 58 (decădere/revocare). eur-lex.europa.eu — ELI reg/2017/1001 (accesat 2026-09-06).

10. CJUE — repere privind folosirea efectivă și motivele justificate: C-149/11 Leno Merken (întinderea teritorială a folosirii mărcii UE); C-720/18 și C-721/18 Ferrari „Testarossa" (folosire prin second-hand, piese/accesorii); C-183/21 Maxxus (sarcina probei pe titular); C-246/05 Häupl (motive justificate); T-126/03 Aladin și C-714/18 P ACTC „taiga" (decădere parțială, subcategorii coerente). curia.europa.eu (accesat 2026-09-06).

11. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — marca drept activ necorporal în averea debitorului; administrare și valorificare. (M. Of. nr. 466/2014.) legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286 (accesat 2026-09-06).

12. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 640–641 (acte de conservare/administrare asupra bunului comun) și garanția contra evicțiunii; Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) și OMFP nr. 1802/2014 — imobilizări necorporale, amortizare și deductibilitatea taxelor de reînnoire. anaf.ro · juridice.ro — mărci (accesat 2026-09-06).

Articole conexe: Opoziția și anularea mărcii · Contrafacerea mărcii — acțiuni în justiție · Marca Uniunii Europene la EUIPO.