Opoziția și anularea mărcii

Opoziția, anularea și decăderea sunt cele trei mijloace de contestare a unei mărci. Opoziția se formulează la OSIM în două luni de la publicarea cererii, pe motive relative de refuz, înainte ca marca să fie înregistrată. Anularea desființează retroactiv o marcă deja înregistrată, iar decăderea îi ridică efectele pentru viitor, mai ales pentru neutilizare timp de cinci ani. Cererile se depun la OSIM sau la Tribunalul București.

Pe scurt

Opoziția este mijlocul prin care titularul unui drept anterior se împotrivește înregistrării unei mărci noi, în termen de două luni de la publicarea admiterii cererii, invocând motive relative de refuz (art. 6 din Legea nr. 84/1998); se soluționează la OSIM, înainte ca marca să fie înregistrată. Anularea (nulitatea) atacă o marcă deja înregistrată, pentru motive absolute (art. 5) sau relative (art. 6), și poate fi cerută — la fel ca decăderea (pierderea dreptului pentru neutilizare 5 ani sau alte cauze) — fie pe cale administrativă, la OSIM, fie pe cale judiciară, la Tribunalul București.

Practic: opoziția previne un conflict de marcă înainte de înregistrare, iar anularea și decăderea îl rezolvă după aceea — instrumente esențiale atât pentru cel care își apără o marcă anterioară, cât și pentru cel care vrea să elibereze un semn blocat de o marcă nefolosită ori înregistrată nelegal.

Cadrul legal

Regimul opoziției, anulării și decăderii mărcilor este stabilit de Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, în forma consolidată în vigoare. Legea a fost armonizată cu dreptul Uniunii prin Legea nr. 112/2020 (transpunerea Directivei (UE) 2015/2436), iar calea administrativă la OSIM pentru anulare și decădere a fost introdusă prin OUG nr. 169/2022.

Dispozițiile-cheie:

• Art. 5 — motive absolute de refuz. Vizează semnul în sine (lipsă de caracter distinctiv, caracter descriptiv sau uzual, contrarietate cu ordinea publică ori bunele moravuri, caracter înșelător, embleme oficiale, rea-credință etc.) și protejează un interes general.
• Art. 6 — motive relative de refuz. Vizează conflictul cu drepturi anterioare (marcă identică pentru produse identice; risc de confuzie, inclusiv risc de asociere; marca de renume) și protejează un interes particular.
• Art. 25 alin. (4) și art. 26 — opoziția. Termen de două luni de la publicarea admiterii cererii; se întemeiază pe motive relative (art. 6); se depune în scris, motivat, cu dovada plății taxei.
• Art. 55 — decăderea din drepturile conferite de marcă (individuală; art. 74 pentru marca colectivă, art. 83 pentru marca de certificare).
• Art. 56 — nulitatea (anularea) înregistrării (individuală; art. 75 colectivă, art. 82 certificare).
• Art. 57 — competența Tribunalului București pentru litigiile privind mărcile (fost art. 104).
• Art. 106 — căile de atac. Contestația împotriva deciziilor OSIM (30 de zile de la comunicare/publicare) se soluționează de o comisie de contestații din cadrul OSIM; hotărârea acesteia poate fi atacată la Tribunalul București, apoi cu apel la Curtea de Apel București (art. 106 și urm.).

Cadrul intern este completat de Convenția de la Paris (art. 6 bis — mărci notorii; art. 6 septies — marca depusă de agent/reprezentant fără consimțământ) și de reglementările Uniunii: Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca UE și Regulamentul (UE) 2024/1143 privind indicațiile geografice (fostul Reg. (UE) nr. 1151/2012), o indicație geografică protejată anterioară fiind ea însăși un temei de refuz/anulare a unei mărci ulterioare.

Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 — „În termen de două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 25 alin. (4), orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6."

Sursa: Legea nr. 84/1998, forma republicată/consolidată (accesat 2026-09-06)

ℹ️ Notă privind numerotarea. Legea nr. 84/1998 a fost republicată și renumerotată de mai multe ori. În republicarea din M. Of. nr. 337/2014 decăderea era la art. 46, iar nulitatea la art. 47; ulterior numerotarea s-a schimbat, astfel încât încă din republicarea M. Of. nr. 856/2020 — ca și în forma consolidată actuală, folosită în acest articol — decăderea este la art. 55, iar nulitatea la art. 56. Tot astfel, contestația la deciziile OSIM, aflată în forme mai vechi la art. 86 (Capitolul XIV), respectiv la art. 97, este în prezent la art. 106. Prin republicarea din M. Of. nr. 277 din 7 aprilie 2026 au fost renumerotate și variantele colectivă și de certificare: decăderea la art. 74 (colectivă) și art. 83 (certificare), nulitatea la art. 75 (colectivă) și art. 82 (certificare), astfel cum le enumeră chiar art. 57 în forma în vigoare. Verificați întotdeauna textul în vigoare pe legislatie.just.ro.

Explicație detaliată

Cele trei instrumente — opoziția, anularea și decăderea — acoperă întregul „ciclu de viață" al unui conflict de marcă: opoziția acționează înainte de înregistrare, iar anularea și decăderea după. Deși sunt adesea tratate împreună, ele au temeiuri, momente și efecte diferite.

1. Opoziția — blocarea înregistrării înainte de a se produce

După ce OSIM examinează cererea și o admite spre înregistrare, decizia de admitere se publică (art. 25 alin. (4)). Din acel moment curge un termen de două luni în care orice persoană interesată — de regulă titularul unei mărci anterioare — poate formula opoziție, întemeiată exclusiv pe motivele relative de refuz din art. 6 (art. 26).

Opoziția trebuie să fie:

• formulată în scris, cu indicarea temeiurilor de drept și a motivelor;
• însoțită de dovada plății taxei — fără plata taxei, opoziția se consideră nefăcută;
• întemeiată pe unul sau mai multe drepturi anterioare, cu condiția ca toate să aparțină aceluiași titular (mărci naționale, mărci UE, mărci notorii, nume comercial etc.).

Un element strategic esențial: la cererea solicitantului mărcii atacate, opozantul trebuie să dovedească folosirea efectivă a mărcii sale anterioare în ultimii 5 ani (sau motive justificate de neutilizare). O marcă anterioară nefolosită nu poate bloca o cerere nouă — este „proba folosirii", una dintre cele mai frecvente cauze de respingere a opoziției.

Proba folosirii poate fi cerută numai dacă marca anterioară era înregistrată de cel puțin 5 ani la data relevantă — în opoziție, perioada de 5 ani de folosire se raportează la data de depunere sau de prioritate a cererii atacate; în anulare, la data cererii de anulare (proba folosirii în anulare — art. 59 din Legea nr. 84/1998). Pentru o marcă anterioară aflată încă în perioada de grație (5 ani de la înregistrare), folosirea nu se cere. Sarcina probei revine titularului mărcii anterioare (Directiva (UE) 2015/2436, art. 44 pentru opoziție și art. 46 pentru anulare). Procedura română prevede o perioadă de conciliere obligatorie: după notificarea opoziției, OSIM acordă părților un termen de două luni în vederea unei soluționări amiabile (o „cooling-off" legală), care, la cererea comună a părților, poate fi prelungit cu cel mult 3 luni (art. 27 alin. (1) din Legea nr. 84/1998); în plus, dacă marca anterioară este ea însăși atacată în decădere sau anulare, opoziția ori cererea de anulare poate fi suspendată până la soluționarea acelui atac.

Opoziția întemeiată pe motive relative se soluționează în contradictoriu de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM: după notificarea opoziției și perioada de conciliere, părțile fac schimb de argumente și de probe (inclusiv, la cerere, dovada folosirii mărcii anterioare), iar comisia emite o decizie motivată de admitere sau de respingere a opoziției (art. 27–30). În funcție de soluție, OSIM înregistrează marca sau respinge, total ori parțial, cererea.

⚠️ Distincție importantă: opoziție vs. observații. Motivele absolute (art. 5) nu se invocă pe calea opoziției, ci prin observații — orice persoană poate formula observații privind cererea pentru motive absolute, iar examinatorii OSIM le pot invoca și din oficiu. Opoziția este rezervată motivelor relative (drepturi anterioare, art. 6).

2. Anularea (nulitatea) — desființarea unei mărci deja înregistrate

Odată ce marca a fost înregistrată, ea nu mai poate fi atacată prin opoziție, ci prin cererea de anulare (art. 56). Temeiurile se împart în două categorii:

• Nulitate pentru motive absolute (art. 5) — de exemplu marca lipsită de caracter distinctiv, descriptivă, contrară ordinii publice sau înregistrată cu rea-credință. Apără interesul general, așa că poate fi invocată de orice persoană interesată.
• Nulitate pentru motive relative (art. 6) — conflictul cu un drept anterior (risc de confuzie, marcă de renume, alt drept anterior). Apără interesul particular al titularului dreptului anterior.

Efectul anulării este retroactiv: marca se consideră că nu a produs efecte de la data depozitului reglementar. Anularea poate fi și parțială — numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată.

Două limite temporale contează:

• Limitarea prin toleranță. Titularul unei mărci anterioare care a tolerat cu bună știință, timp de 5 ani consecutivi, folosirea unei mărci ulterioare înregistrate nu mai poate cere anularea acesteia pentru acele produse/servicii (decădere din dreptul la acțiune; art. 58 din Legea nr. 84/1998), cu excepția cazului în care marca ulterioară a fost înregistrată cu rea-credință.
• Rea-credința nu se prescrie astfel. Marca înregistrată cu rea-credință poate fi anulată oricând pe durata protecției — nu îi este opozabilă limitarea de 5 ani.

3. Decăderea — pierderea unei mărci valabil înregistrate

Spre deosebire de anulare (care privește un viciu de la origine), decăderea (art. 55) sancționează o împrejurare ulterioară înregistrării. Cauza tipică este neutilizarea: dacă, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective în România pentru produsele/serviciile înregistrate și nu există motive justificate, titularul poate fi decăzut din drepturi. Alte cauze: marca a devenit uzuală (denumire generică) prin fapta ori inacțiunea titularului, ori a devenit înșelătoare ca urmare a folosirii. Decăderea poate fi, de asemenea, parțială. (Regimul detaliat al neutilizării și reînnoirii este tratat în articolul dedicat — reînnoirea și decăderea mărcii.)

Sarcina probei folosirii revine titularului mărcii atacate: el trebuie să dovedească folosirea efectivă în cei 5 ani, nu solicitantul să dovedească neutilizarea. O eventuală reluare a folosirii în cele 3 luni anterioare cererii de decădere nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru reluare au început abia după ce titularul a aflat că o cerere de decădere ar putea fi introdusă (Directiva (UE) 2015/2436, art. 19 alin. (3)) — o regulă anti-abuz.

4. Dubla cale: OSIM sau Tribunalul București

Reforma introdusă prin OUG nr. 169/2022 a instituit o alternativă majoră: atât anularea (art. 56, 75, 82), cât și decăderea (art. 55, 74, 83) pot fi cerute astăzi:

• pe cale administrativă, la OSIM — prin cerere scrisă, în limba română, depusă la Registratura generală a OSIM (poștă, fax sau electronic), soluționată de comisiile de specialitate; sau
• pe cale judiciară, la Tribunalul București — instanța cu competență specializată în materia mărcilor (art. 57).

Cele două căi nu pot fi urmate simultan pentru aceeași cerere între aceleași părți. Calea administrativă la OSIM este, de regulă, mai rapidă și mai puțin costisitoare; calea judiciară rămâne indicată atunci când anularea/decăderea se invocă în cadrul unui litigiu mai amplu (de pildă, pe cale de excepție sau cerere reconvențională într-o acțiune în contrafacere, unde pârâtul contestă chiar validitatea mărcii reclamantului).

⚠️ Interferența cu contrafacerea. În practică, decăderea pentru neutilizare și nulitatea sunt cele mai frecvente apărări ale pârâtului dintr-o acțiune în contrafacere a mărcii: dacă marca reclamantului este anulată sau titularul e decăzut, acțiunea în contrafacere rămâne fără obiect.

5. Efecte în timp — și limitele lor

• Anularea: efect retroactiv, de la data depozitului — marca se consideră că nu a produs, încă de la început, efectele prevăzute de lege (Directiva (UE) 2015/2436, art. 47 alin. (2)).
• Decăderea: efectul se produce, de regulă, de la data cererii de decădere (marca a fost valabilă până atunci); totuși, la cererea uneia dintre părți, instanța sau OSIM poate stabili o dată anterioară, la care a intervenit efectiv cauza decăderii — de pildă momentul împlinirii celor 5 ani de neutilizare (Directiva (UE) 2015/2436, art. 47 alin. (1)).

Retroactivitatea anulării nu este însă absolută. Ea nu repune, de regulă, în discuție:

• hotărârile de contrafacere rămase definitive și executate înainte de anulare; și
• contractele (licență, cesiune) încheiate și executate anterior anulării,

sub rezerva echității și a dreptului de a cere, în anumite limite, restituirea sumelor plătite. Astfel, actele de bună-credință deja produse rămân, în principiu, la adăpost. (Aceleași limite le codifică, pentru marca UE, art. 62 din Regulamentul (UE) 2017/1001.)

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 56 (efectele nulității) — legislatie.just.ro/230312; Directiva (UE) 2015/2436, art. 47 — eur-lex 32015L2436 (accesat 2026-09-06)

Aspecte practice

Pentru cel care vrea să blocheze o marcă nouă (opoziția)

1. Monitorizează publicările. Termenul de opoziție de două luni curge de la publicarea admiterii cererii și nu poate fi repus. Un serviciu de watch (național + marcă UE) este cea mai ieftină asigurare împotriva unei mărci concurente.
2. Verifică-ți propria folosire. Înainte de a te opune, asigură-te că îți poți dovedi folosirea efectivă a mărcii anterioare din ultimii 5 ani (facturi, ambalaje, reclame, capturi din magazine online). Fără această probă, opoziția riscă respingerea.
3. Invocă toate drepturile anterioare relevante ale aceluiași titular (mărci naționale, UE, internaționale cu efect în România, marcă notorie, nume comercial) și plătește taxa la timp — neplata face opoziția inexistentă.

Pentru cel care vrea să elimine o marcă existentă (anulare / decădere)

4. Alege temeiul corect. Semn descriptiv, lipsit de distinctivitate sau înregistrat de rea-credință → anulare pentru motive absolute (art. 5). Conflict cu marca ta anterioară → anulare pentru motive relative (art. 6). Marcă neutilizată 5 ani → decădere (art. 55).
5. Alege calea potrivită. Pentru o cerere „curată", calea administrativă la OSIM e de regulă mai rapidă și mai ieftină. Dacă disputa e deja în instanță (ex. te-au dat în judecată pentru contrafacere), invocă nulitatea/decăderea direct în acel proces, la Tribunalul București, pe cale de excepție sau cerere reconvențională.
6. Atenție la termenul de toleranță. Dacă ai știut ani de zile de marca ulterioară și nu ai reacționat, riști decăderea din dreptul de a cere anularea după 5 ani de toleranță — nu amâna.

Greșeli frecvente

• Confundarea opoziției cu observațiile: motivele absolute (art. 5) se semnalează prin observații, nu prin opoziție; opoziția e doar pentru motive relative (art. 6).
• Ratarea termenului de 2 luni — după el, singura cale rămâne anularea, mai lungă și mai costisitoare.
• Opoziție fără probă de folosire a mărcii anterioare mai vechi de 5 ani.
• Așteptarea până marca devine „uzuală": dacă îți lași marca să devină denumire generică, te expui tu însuți decăderii (art. 55).
• Alegerea greșită a instanței — litigiile de anulare/decădere și cele privind marca UE sunt concentrate la Tribunalul București (art. 57); sesizarea altei instanțe atrage excepția de necompetență.

Durată și costuri (orientativ)

Opoziția și procedurile administrative la OSIM presupun taxe stabilite prin lege și regulament; procedura de opoziție se soluționează în cadrul examinării cererii, iar anularea/decăderea administrativă durează, de regulă, mai puțin decât un proces la tribunal. Calea judiciară implică taxă de timbru, onorarii și, adesea, expertize (de pildă privind riscul de confuzie ori folosirea efectivă), deci costuri și durată mai mari, dar și forța unei hotărâri judecătorești.

Situații speciale și aspecte procedurale avansate

Dincolo de mecanismele de bază, câteva situații apar frecvent în practică și decid, de multe ori, soarta unui dosar de opoziție, anulare sau decădere.

Căile de atac împotriva deciziilor OSIM

Cine pierde la OSIM nu rămâne fără remediu — atât deciziile din procedura de înregistrare/opoziție, cât și hotărârile din procedura administrativă de anulare/decădere pot fi atacate:

1. Contestația la OSIM. Deciziile OSIM pot fi contestate de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea în BOPI, cu plata taxei (art. 106 din Legea nr. 84/1998). Contestația se soluționează de o comisie de contestații din cadrul OSIM.
2. Contestația la Tribunalul București. Hotărârea motivată a comisiei de contestații se comunică părților și poate fi atacată cu contestație la Tribunalul București — instanța cu competență specializată în materia mărcilor (art. 57) — în termen de 30 de zile de la comunicare.
3. Apelul la Curtea de Apel București. Hotărârea Tribunalului București este supusă apelului la Curtea de Apel București, în completare aplicându-se Codul de procedură civilă.

Termenele de 30 de zile sunt termene procedurale stricte. Cât timp o decizie este atacată în termen, ea nu devine definitivă; înscrierea sau radierea efectivă în Registrul mărcilor urmează rămânerii definitive a soluției. Alegerea între calea administrativă (mai rapidă) și cea judiciară trebuie deci evaluată și prin prisma acestui lanț de căi de atac.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 57 și art. 106 (forma consolidată în vigoare) — legislatie.just.ro/230312; sinteză procedurală candealawoffice.ro (accesat 2026-09-06)

Cine poate acționa — calitatea procesuală

• Opoziția pentru motive relative (art. 6) aparține titularului dreptului anterior invocat (marcă, nume comercial, indicație geografică, drept de autor etc.) ori persoanei autorizate să îl exercite; deși legea vorbește de „orice persoană interesată", interesul, pentru motivele relative, revine titularului dreptului anterior.
• Observațiile pentru motive absolute (art. 5) le poate depune oricine, fiindcă apără interesul general.
• Anularea și decăderea: anularea pentru motive absolute și decăderea pot fi cerute de orice persoană interesată; anularea pentru motive relative, numai de titularul dreptului anterior (sau de cel autorizat).
• Licențiatul. De regulă, licențiatul poate valorifica drepturile din marcă cu consimțământul titularului; prin analogie cu regimul acțiunii în contrafacere, licențiatul exclusiv poate acționa și singur dacă titularul, deși notificat, nu acționează el însuși într-un termen rezonabil. Înscrierea licenței în Registrul mărcilor asigură opozabilitatea față de terți.

Marca în conflict cu o indicație geografică

Legea nr. 84/1998 reglementează atât mărcile, cât și indicațiile geografice (IG). O denumire de origine protejată (DOP) sau o indicație geografică protejată (IGP) anterioară este un motiv de refuz și de anulare a unei mărci ulterioare care ar folosi, evoca sau uzurpa denumirea protejată. La nivelul Uniunii, protecția IG este asigurată azi de Regulamentul (UE) 2024/1143 (care a înlocuit, între altele, Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru produsele agricole și alimentare), completat de reglementările sectoriale pentru vinuri și băuturi spirtoase. Directiva (UE) 2015/2436 tratează IG anterioară ca motiv relativ (art. 5 alin. (3) lit. (c)). Practic, grupul care administrează o DOP/IGP se poate opune înregistrării ori poate cere anularea unei mărci ce aduce atingere denumirii protejate — de pildă o marcă ce evocă „Telemea de Ibănești" sau „Magiun de prune Topoloveni" pentru produse necuprinse în caietul de sarcini.

Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1143 — eur-lex 32024R1143; Directiva (UE) 2015/2436, art. 5 — eur-lex 32015L2436 (accesat 2026-09-06)

Drept anterior „european": marca UE și marca notorie

• Marca Uniunii Europene (EUTM) înregistrată — și, sub condiția înregistrării ulterioare, cererea de EUTM — poate fi invocată drept drept anterior într-o opoziție sau cerere de anulare în România (art. 6). O EUTM produce efecte pe întreg teritoriul Uniunii, deci acoperă și România.
• Proceduri paralele. Anularea sau decăderea unei EUTM se soluționează de EUIPO (ori de instanțele specializate în mărci UE), nu de OSIM. O eventuală anulare/decădere a EUTM invocate ca drept anterior îi retrage efectele și poate lipsi de temei opoziția/anularea națională întemeiată pe ea; pentru a evita soluții contradictorii, procedura națională poate fi suspendată până la soluționarea atacului asupra dreptului anterior.
• Senioritatea. Titularul unei mărci naționale anterioare care obține o EUTM identică poate revendica senioritatea mărcii naționale (art. 39–40 din Regulamentul (UE) 2017/1001), păstrând drepturile de dată anterioară chiar dacă renunță la marca națională.
• Marca notorie neînregistrată, dar notorie în România în sensul art. 6 bis din Convenția de la Paris, este ea însăși un drept anterior ce poate fundamenta opoziția sau anularea (Directiva (UE) 2015/2436, art. 5 alin. (2) lit. (d)).

Marca agentului și semnul anterior neînregistrat

• Marca depusă de agent sau reprezentant în nume propriu, fără consimțământul titularului (art. 6 septies din Convenția de la Paris, preluat în Legea nr. 84/1998; Directiva (UE) 2015/2436, art. 5 alin. (3) lit. (b)) — titularul real se poate opune înregistrării, poate cere anularea și, după caz, transferul mărcii. Proba constă în dovada raportului de reprezentare/ distribuție și a lipsei acordului.
• Semnul anterior neînregistrat folosit în comerț cu o semnificație ce depășește sfera pur locală (Directiva (UE) 2015/2436, art. 5 alin. (4) lit. (a)) poate fi opus dacă dreptul a fost dobândit înaintea mărcii atacate; proba folosirii efective, a întinderii geografice și a vechimii revine celui care îl invocă.

Jurisprudență națională

Jurisprudența română în materia mărcilor s-a coagulat mai ales în jurul anulării pentru rea-credință și al probei folosirii, două teme unde instanțele au conturat criterii constante. Cele mai multe litigii ajung la Tribunalul București (competență specializată, art. 57) și, în recurs, la ÎCCJ.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691 din 14.10.2025 — anulare marcă pentru rea-credință Înregistrarea ca marcă a denumirii unei asociații cunoscute și folosite public de o perioadă îndelungată, atunci când solicitantul cunoștea această utilizare și, ulterior, a notificat asociația să înceteze folosirea propriei denumiri, a fost considerată un ansamblu probator suficient al intenției frauduloase. · Instanța a reținut că o asemenea conduită depășește exercițiul normal al dreptului la marcă și urmărește deposedarea unui utilizator legitim anterior, justificând anularea. Sursa: https://www.juridice.ro/820314/iccj-anularea-marcii-pentru-rea-credinta.html (accesat 2026-09-06)

Tribunalul București, Secția a III-a civilă, Sentința civilă nr. 122 din 25.01.2018 (dosar nr. 42448/3/2017) — decădere și anulare (insigna profesiei de avocat) Cererile de decădere și de anulare au fost admise împotriva unei mărci înregistrate de o entitate care nu dobândise personalitate juridică. · Instanțele au reținut că entitatea nu făcuse dovada înființării în condițiile legii — obținerea unui cod unic de identificare fiscală nefiind aptă să confere personalitate juridică — astfel că nu putea fi titular valabil al mărcii. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă (Decizia civilă nr. 314A/27.02.2019 și nr. 2057A/18.12.2019) și de ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1431 din 22.06.2021. Sursa: https://www.juridice.ro/683839/actiunea-in-decadere-din-drepturile-conferite-de-marca-si-actiunea-in-anularea-inregistrarii-marcii-cazul-inregistrarii-ca-marca-a-insignei-profesiei-de-avocat-de-catre-o-entitate-lipsita-de-perso-htm.html (accesat 2026-09-06)

ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia nr. 6678 din 06.07.2006 — rea-credință (precedent istoric) Încă din 2006, ÎCCJ reținea reaua-credință atunci când marca nu este înregistrată pentru a-și îndeplini funcția esențială de indicare a originii. · Instanța a reținut reaua-credință a pârâtei pe fondul folosirii unui semn similar de către partenerul italian pentru același gen de produse, al lipsei de activitate comercială a pârâtei și al neînțelegerilor dintre asociați. Sursa: https://www.juridice.ro/671302/cjue-confirma-lipsa-intentiei-reale-de-a-utiliza-o-marca-nationala-sau-comunitara-inregistrata-demonstreaza-reaua-credinta-a-titularului-acesteia.html (accesat 2026-09-06)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 652 din 22.03.2016 — respingerea anulării pentru rea-credință Analiza relei-credințe are un element obiectiv (cunoașterea utilizării anterioare a semnului de către un terț) și unul subiectiv (intenția frauduloasă). · Instanța a reținut că elementul subiectiv nu se prezumă din cel obiectiv: reclamanta nu a dovedit că pârâtul a înregistrat semnul spre a o împiedica să-și folosească marca ori fără intenția de a-l folosi, iar din probe rezulta că pârâtul folosea efectiv semnul pentru clasele înregistrate. Cererea de anulare a fost, așadar, respinsă. Sursa: https://www.juridice.ro/477083/iccj-criterii-de-analiza-la-actiunea-in-anulare-pentru-reaua-credinta-la-inregistrarea-marcii.html (accesat 2026-09-06)

Nuanțe și cazuri speciale

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691 din 14.10.2025 — Simpla intenție a titularului de a împiedica terții să folosească semnul înregistrat este inerentă dreptului la marcă și nu echivalează, prin ea însăși, cu fraudarea intereselor legitime ale altora; ea devine relevantă sub aspectul relei-credințe doar când capătă caracter abuziv (deposedarea, blocarea fără drept ori parazitarea unui utilizator legitim anterior). Nuanța trasează linia dintre exercițiul normal al dreptului exclusiv și abuzul de drept. Sursa: https://www.juridice.ro/820314/iccj-anularea-marcii-pentru-rea-credinta.html (accesat 2026-09-06)

Proba folosirii în opoziție — În practica de opoziție, o marcă anterioară aflată în afara perioadei de grație de 5 ani nu poate bloca o cerere nouă dacă opozantul, la cererea solicitantului, nu dovedește folosirea efectivă; lipsa acestei probe este una dintre cele mai frecvente cauze de respingere a opoziției. Opozantul poate însă invoca motive justificate de neutilizare. Sursa: https://www.juridice.ro/738490/dovezile-de-utilizare-in-cadrul-procedurii-de-opozitie-importanta-acestora-si-o-comparatie-intre-felul-in-care-sunt-reglementate-la-nivel-national-si-felul-in-care-sunt-reglementate-in-procedura-de-o.html (accesat 2026-09-06)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-104/18 P, Koton Mağazacilik Tekstil (hot. 12.09.2019) — Reaua-credință la înregistrare există atunci când, din indicii relevante și consistente, reiese că solicitantul a depus cererea nu pentru a se angaja loial în concurență, ci cu intenția de a aduce atingere intereselor terților ori de a obține un drept exclusiv în alte scopuri decât funcțiile mărcii (în special funcția de indicare a originii). Este reperul de referință pe care se sprijină și instanțele române. Sursa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-104/18 (accesat 2026-09-06)

Cauza C-371/18, Sky ș.a. c. SkyKick (hot. 29.01.2020) — CJUE a stabilit că (i) lipsa de claritate și precizie a produselor/serviciilor nu este motiv de nulitate, motivele fiind limitativ enumerate; (ii) înregistrarea unei mărci fără nicio intenție de a o folosi poate constitui rea-credință, dacă există indicii obiective; (iii) într-un asemenea caz, nulitatea operează parțial, doar pentru produsele/serviciile vizate de reaua-credință. Sursa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-371/18 (accesat 2026-09-06)

Cauzele conexate C-673/15 P – C-676/15 P, The Tea Board c. EUIPO — Riscul de confuzie [art. 8 alin. (1) lit. (b)] presupune similitudinea produselor/serviciilor în conflict; în lipsa acestei similitudini, riscul de confuzie este exclus. Reper util în aprecierea opozițiilor și a anulărilor pentru motive relative. Sursa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-673/15 (accesat 2026-09-06)

Tendințe jurisprudențiale

• Reaua-credință — probă, nu prezumție. Linia constantă (ÎCCJ 6678/2006 → 652/2016 → 1691/2025) cere dovedirea intenției frauduloase: cunoașterea utilizării anterioare (element obiectiv) nu este suficientă dacă nu se probează scopul necinstit (element subiectiv). Instanțele resping anulările întemeiate pe simple suspiciuni, dar sancționează ferm depozitele abuzive care blochează sau parazitează un utilizator legitim anterior.
• Aliniere la CJUE. Standardul intern al relei-credințe este citit astăzi prin grila Koton/SkyKick (intenție necinstită vs. absența intenției de folosire), iar nulitatea tinde să fie parțială, limitată la produsele/serviciile efectiv afectate.
• Proba folosirii, filtru decisiv. Atât în opoziție, cât și ca apărare în anulare/ contrafacere, marca anterioară nefolosită după perioada de grație de 5 ani își pierde forța de blocare — un factor practic mai important decât disputele de similaritate.
• Ierarhia instanțelor. Deciziile ÎCCJ (Secția I civilă) și ale Curții de Apel București au cea mai mare autoritate; Tribunalul București, ca instanță specializată de fond, dă direcția în majoritatea litigiilor.

Întrebări frecvente

Care este termenul pentru a formula opoziție la o marcă nouă? Două luni de la data publicării admiterii cererii de înregistrare (art. 25 alin. (4) și art. 26 din Legea nr. 84/1998). Termenul este de decădere — nu poate fi prelungit sau repus.

Pe ce motive pot formula opoziție? Doar pe motive relative de refuz (art. 6): conflictul cu o marcă anterioară identică sau similară care creează risc de confuzie, cu o marcă de renume ori cu alt drept anterior. Motivele absolute (art. 5, ex. semn descriptiv) se semnalează prin observații, nu prin opoziție.

Ce diferență este între anulare și decădere? Anularea (nulitatea) privește un viciu de la origine — marca nu trebuia înregistrată (motive absolute, art. 5, sau relative, art. 6) — și are efect retroactiv, de la data depozitului. Decăderea sancționează o cauză ulterioară (mai ales neutilizarea 5 ani) și produce efecte, de regulă, pentru viitor.

Unde depun cererea de anulare sau de decădere? Ai două căi alternative (introduse/consolidate prin OUG nr. 169/2022): pe cale administrativă, la OSIM, sau pe cale judiciară, la Tribunalul București (art. 55, 56 și 57). Calea administrativă e de regulă mai rapidă și mai ieftină.

Pot anula oricând o marcă înregistrată cu rea-credință? Da. Marca înregistrată cu rea-credință poate fi anulată oricând pe durata protecției — nu i se aplică limitarea de 5 ani și nici decăderea din dreptul la acțiune prin toleranță.

Titularul mărcii pe care vreau să o anulez îmi poate cere ceva? Da. Dacă ai o marcă anterioară și vrei să anulezi una ulterioară, ți se poate cere dovada folosirii efective a mărcii tale în ultimii 5 ani. În plus, dacă ai tolerat marca ulterioară timp de 5 ani consecutivi, poți pierde dreptul de a mai cere anularea ei.

Ce pot face dacă pierd la OSIM? Poți ataca decizia. Contestația se depune la OSIM în 30 de zile de la comunicare și se soluționează de o comisie de contestații (art. 106 din Legea nr. 84/1998); hotărârea comisiei poate fi atacată la Tribunalul București (30 de zile), iar apoi cu apel la Curtea de Apel București.

Poate un licențiat să formuleze opoziție sau cerere de anulare? De regulă, cu consimțământul titularului mărcii. Licențiatul exclusiv poate acționa și singur dacă titularul, deși notificat, nu o face el însuși într-un termen rezonabil. Înscrierea licenței în Registrul mărcilor îi asigură opozabilitatea față de terți.

O marcă poate fi anulată pentru conflict cu o indicație geografică? Da. O denumire de origine (DOP) sau indicație geografică (IGP) protejată anterioară este motiv de refuz și de anulare a unei mărci ulterioare care ar folosi sau evoca denumirea protejată (Regulamentul (UE) 2024/1143; Directiva (UE) 2015/2436, art. 5).

Ce se întâmplă cu o acțiune în contrafacere dacă marca reclamantului este anulată? Rămâne fără temei: anularea desființează marca retroactiv, iar decăderea îi ridică efectele pentru viitor. De aceea nulitatea și decăderea sunt printre cele mai frecvente apărări ale pârâtului într-un litigiu de contrafacere.

Practică și opinii

⚠️ Observație de practică — introducerea căii administrative la OSIM (OUG nr. 169/2022) Până la OUG nr. 169/2022, anularea și decăderea mărcilor puteau fi obținute în România exclusiv pe cale judiciară, la Tribunalul București. Reforma — cerută de art. 45 din Directiva (UE) 2015/2436 — a adus un mecanism administrativ mai rapid și mai accesibil, în linie cu practica EUIPO pentru marca UE. Operaționalizarea a presupus înființarea la OSIM a unui serviciu de anulări și decăderi și a comisiilor de specialitate. Sursa: OUG nr. 169/2022, Lege5; avocatnet.ro (accesat 2026-09-06)

⚠️ Stadiul operaționalizării căii administrative (2026) La 2026, calea administrativă funcționează pe baza Legii nr. 84/1998 în forma consolidată (ultima republicare — M. Of. nr. 277 din 7 aprilie 2026) și a regulamentului de aplicare; la OSIM sunt constituite comisiile care soluționează cererile de anulare și de decădere, iar taxele și pașii procedurali sunt stabiliți prin lege și regulament (a se verifica valorile la zi pe osim.ro). În practică, o cerere administrativă „curată" se soluționează, de regulă, mai repede decât un proces la Tribunalul București, dar termenele concrete depind de complexitatea dosarului și de eventuala fază de contestație. Jurisprudența CJUE ulterioară anului 2020 privind reaua-credință (de pildă Koton, C-104/18 P; Sky/SkyKick, C-371/18) și proba folosirii se reflectă progresiv în practica OSIM și a instanțelor. Sursa: Legea nr. 84/1998, forma consolidată — legislatie.just.ro/230312; OUG nr. 169/2022 (accesat 2026-09-06)

⚠️ Opinie de specialitate — „relativitatea" motivelor absolute În doctrină s-a subliniat că granița dintre motivele absolute (art. 5) și cele relative (art. 6) nu este întotdeauna netă: unele motive „absolute" (ex. caracterul distinctiv) se apreciază în raport cu percepția publicului relevant, ceea ce le apropie de o analiză de tip „relativ". Distincția rămâne totuși utilă pentru cine poate invoca fiecare temei și pentru regimul procedural (observații vs. opoziție). Sursa: „«Relativitatea» motivelor absolute de refuz al unei mărci", JURIDICE.ro (accesat 2026-09-06)

⚠️ Recomandare practică frecventă în cabinetele de PI Proba folosirii efective este pivotul multor opoziții și cereri de anulare/decădere. Practicienii recomandă titularilor să constituie din timp un „dosar de folosire" (facturi datate, ambalaje, materiale publicitare, capturi din magazine online cu date vizibile), pentru a rezista cererii de dovadă a folosirii din ultimii 5 ani. Sursa: sinteză a practicii de specialitate (ex. brandsafe.ro — opoziția la înregistrarea unei mărci) (accesat 2026-09-06)

Referințe

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, forma republicată/ consolidată în vigoare — art. 5 (motive absolute de refuz), art. 6 (motive relative de refuz), art. 25 alin. (4) și art. 26 (opoziția), art. 55 (decăderea; art. 74 marca colectivă, art. 83 marca de certificare), art. 56 (nulitatea/anularea; art. 75 colectivă, art. 82 certificare), art. 57 (competența Tribunalului București). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/230312 (accesat 2026-09-06).

2. OUG nr. 169/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1998 — introduce calea administrativă la OSIM pentru anulare și decădere (transpune art. 45 din Directiva (UE) 2015/2436). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/262431 · Lege5 — Procedura de soluționare a cererilor de anulare și decădere la OSIM (accesat 2026-09-06).

3. Legea nr. 112/2020 de modificare a Legii nr. 84/1998 — transpune Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind mărcile. (M. Of. nr. 603/2020.)

4. OSIM — Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, procedura de opoziție și cererile de anulare/decădere. osim.ro (accesat 2026-09-06).

5. „«Relativitatea» motivelor absolute de refuz al unei mărci", JURIDICE.ro (accesat 2026-09-06).

6. „Proiect: operaționalizarea procedurii prin care se poate cere, direct la OSIM, anularea sau decăderea drepturilor titularilor de mărci", avocatnet.ro (accesat 2026-09-06).

7. Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) — art. 5 (motive relative; marcă notorie, marca agentului, indicație geografică, semn neînregistrat), art. 19 (regula celor 3 luni), art. 44 și 46 (proba folosirii), art. 47 (efectele decăderii și nulității). eur-lex.europa.eu — CELEX:32015L2436 (accesat 2026-09-06).

8. Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene — senioritatea (art. 39–40) și limitele efectelor anulării (art. 62). eur-lex.europa.eu — CELEX:32017R1001 (accesat 2026-09-06).

9. Regulamentul (UE) 2024/1143 privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole (înlocuiește, între altele, Regulamentul (UE) nr. 1151/2012). eur-lex.europa.eu — CELEX:32024R1143 (accesat 2026-09-06).

10. Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale — art. 6 bis (mărci notorii) și art. 6 septies (marca depusă de agent/reprezentant fără consimțământ).

11. Legea nr. 84/1998, art. 106 — căile de atac împotriva deciziilor OSIM (contestație la comisia de contestații; apel la Tribunalul București, apoi la Curtea de Apel București). (În forme republicate anterioare provizia se afla la art. 97, respectiv la art. 86.) Sinteză procedurală: candealawoffice.ro (accesat 2026-09-06).

Articol conex: Contrafacerea mărcii — acțiuni în justiție.