Contrafacerea mărcii — acțiuni în justiție

Contrafacerea mărcii înseamnă folosirea, fără acordul titularului, a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, de natură să creeze risc de confuzie. Titularul se poate apăra simultan pe trei planuri: acțiunea civilă în contrafacere la tribunal (cu măsuri provizorii, despăgubiri și distrugerea mărfurilor), plângerea penală și intervenția autorității vamale la frontieră. Temeiul principal îl dau Legea nr. 84/1998 și OUG nr. 100/2005.

Pe scurt

Contrafacerea mărcii înseamnă folosirea, fără consimțământul titularului, a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, de natură să creeze risc de confuzie. Titularul se poate apăra pe mai multe planuri simultan: o acțiune civilă în contrafacere la tribunal (cu măsuri provizorii, despăgubiri și distrugerea mărfurilor), o plângere penală pentru infracțiunea de contrafacere (pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă) și intervenția autorității vamale care poate reține mărfurile contrafăcute la frontieră. Temeiul principal îl dau Legea nr. 84/1998 și OUG nr. 100/2005.

Cadrul legal

Apărarea mărcii împotriva contrafacerii se construiește pe patru acte normative care se aplică împreună:

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice (formă consolidată în vigoare — republicată în M. Of. nr. 277 din 7 aprilie 2026, cu o nouă numerotare a articolelor dată în temeiul Legii nr. 30/2024) — definește dreptul apărat și oferă atât temeiul civil, cât și cel penal. (Notă: republicarea din 2026 a renumerotat articolele față de republicarea anterioară din M. Of. nr. 856/2020; în text indicăm, unde e util, și numărul vechi.)

Art. 39 alin. (1) — „Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii."

Art. 39 alin. (2) — titularul poate cere instanței judecătorești competente, printr-o acțiune în contrafacere, să interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimțământul său: a) un semn identic cu marca, pentru produse ori servicii identice; b) un semn care produce un risc de confuzie (inclusiv riscul de asociere); c) un semn identic ori similar, pentru produse/servicii diferite, când marca a dobândit un renume în România. Sursa: Legea nr. 84/1998, republicată 2026 (accesat 2026-09-05)

Art. 111 alin. (1) (fost art. 102 în republicarea din 2020, fost art. 90) — „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă săvârșirea, fără drept, a următoarelor fapte: a) contrafacerea unei mărci; b) punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare (…)." Sursa: Legea nr. 84/1998, republicată 2026 (accesat 2026-09-05)

2. OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (M. Of. nr. 643/2005, aprobată prin Legea nr. 280/2005, completată prin Legea nr. 214/2008) — transpune Directiva 2004/48/CE și pune la dispoziția titularului „trusa" de remedii civile: asigurarea probelor (art. 6), dreptul la informare (art. 8), măsurile provizorii și asigurătorii (art. 9), măsurile corective — retragere și distrugere (art. 11), daunele-interese (art. 14) și publicarea hotărârii (art. 16).

3. Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, coroborat cu Legea nr. 344/2005 — reglementează intervenția vamală la frontieră (reținerea mărfurilor suspecte de contrafacere).

4. Codul de procedură civilă și Codul penal — furnizează cadrul procesual (ordonanța președințială, sechestrul, procedura penală) în care se valorifică drepturile de mai sus.

Explicație detaliată

Ce este contrafacerea mărcii

Prin contrafacere se înțelege folosirea, în activitatea comercială și fără consimțământul titularului, a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, pentru produse ori servicii identice sau similare, de natură să creeze un risc de confuzie în percepția publicului. Nu contează dacă falsificatorul a reprodus perfect marca (contrafacere prin imitație identică) sau a folosit un semn doar asemănător care poate induce în eroare consumatorul: ambele situații intră sub incidența art. 39 din Legea nr. 84/1998.

Condiția esențială este ca marca invocată să fie înregistrată (la OSIM, la EUIPO pentru marca Uniunii Europene, sau pe cale internațională cu efect în România). Fără înregistrare, titularul nu poate folosi acțiunea în contrafacere, ci, eventual, mecanismele mai limitate ale concurenței neloiale.

Cele trei căi de apărare

Titularul are la dispoziție trei căi, care pot fi folosite cumulativ, nu alternativ:

1. Calea civilă — acțiunea în contrafacere, prin care se cere încetarea încălcării, despăgubiri și măsuri de reparare;
2. Calea penală — plângerea pentru infracțiunea de contrafacere sau de punere în circulație a produselor contrafăcute;
3. Calea vamală/administrativă — intervenția autorității vamale la frontieră.

1. Acțiunea civilă în contrafacere

Este instrumentul central. Temeiul îl dau art. 39 și urm. din Legea nr. 84/1998 (dreptul exclusiv și acțiunea în contrafacere — art. 39; competența în materie de anulare/decădere — art. 57, fost art. 104 în republicarea din 2020), coroborate cu art. 5, 8, 11, 14 și 16 din OUG nr. 100/2005.

Competența instanței

Trebuie distinse mai multe ipoteze, pentru că regula nu este uniformă:

• Anularea și decăderea mărcii sunt de competența exclusivă a Tribunalului București (pe cale judiciară), care se poate invoca prin excepția de necompetență; din 2023, aceleași cereri pot fi formulate alternativ și pe cale administrativă, la OSIM (cadru introdus prin OUG nr. 169/2022, care transpune art. 45 din Directiva (UE) 2015/2436).
• Litigiile privind marca Uniunii Europene revin tot Tribunalului București, ca instanță desemnată pentru mărci UE, în primă instanță.
• Acțiunea în contrafacere a unei mărci naționale: competența materială aparține tribunalului (secția civilă, cu complet specializat de proprietate intelectuală — la Tribunalul București, Secția a V-a civilă), nu judecătoriei; competența teritorială urmează regulile generale din Codul de procedură civilă — domiciliul/sediul pârâtului (art. 107 C. proc. civ.) sau, ca fapt ilicit, locul săvârșirii ori al producerii prejudiciului (art. 113 C. proc. civ.). Prin urmare, concentrarea de fapt a acestor litigii la Tribunalul București ține de specializare, nu de o competență teritorială exclusivă impusă de lege pentru orice acțiune în contrafacere.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 57 (fost art. 104), republicată 2026 (accesat 2026-09-05); Universul Juridic — republicarea Legii nr. 84/1998

Prin acțiune, titularul poate obține:

• încetarea folosirii semnului contrafăcut;
• retragerea din circuitul comercial, îndepărtarea definitivă sau distrugerea mărfurilor (art. 11 din OUG nr. 100/2005), pe cheltuiala celui care a încălcat dreptul;
• daune-interese (art. 14 din OUG nr. 100/2005);
• publicarea hotărârii de condamnare, pe cheltuiala pârâtului (art. 16).

Măsurile provizorii (înainte sau în timpul procesului)

Pentru că un proces pe fond durează, legea permite măsuri urgente. Potrivit art. 9 din OUG nr. 100/2005, la cererea motivată a reclamantului, instanța poate dispune, cu titlu provizoriu (de regulă pe calea ordonanței președințiale):

• interzicerea provizorie a continuării încălcării;
• sechestrul mărfurilor bănuite că aduc atingere mărcii, pentru a le împiedica intrarea sau circulația în comerț;
• sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale presupusului autor, inclusiv blocarea conturilor bancare, atunci când există riscul ca recuperarea despăgubirilor să devină imposibilă;
• măsuri îndreptate și împotriva intermediarilor (de exemplu, platforme, distribuitori, transportatori) ale căror servicii sunt folosite pentru a încălca dreptul.

Instanța poate condiționa aceste măsuri de depunerea unei cauțiuni de către reclamant, ca garanție împotriva unui eventual prejudiciu cauzat pârâtului dacă acțiunea de fond va fi respinsă.

Măsurile provizorii nu sunt însă „gratuite" pentru reclamant. Potrivit art. 9 din OUG nr. 100/2005 (care transpune art. 9 din Directiva 2004/48/CE):

• reclamantul trebuie să introducă acțiunea de fond în termenul stabilit de instanță; dacă nu o face, măsurile încetează de drept, la cererea pârâtului;
• dacă măsurile provizorii sunt ulterior revocate sau acțiunea de fond este respinsă, pârâtul are dreptul la despăgubiri corespunzătoare pentru prejudiciul cauzat de măsurile nefondate (pierderi comerciale, blocarea stocului/conturilor), despăgubiri care se pot executa inclusiv din cauțiunea depusă.

De aceea, măsurile provizorii se cer doar cu dovezi solide și cu o estimare realistă a cauțiunii — o măsură obținută „prea ușor" și apoi revocată se poate întoarce împotriva titularului.

Asigurarea probelor și dreptul la informare

Fiindcă dovada contrafacerii e adesea în mâinile falsificatorului, art. 6 din OUG nr. 100/2005 permite măsuri de conservare a probelor — descrierea detaliată a mărfurilor litigioase, cu sau fără prelevare de eșantioane, ori chiar sechestrul lor și al instrumentelor și documentelor conexe. În plus, art. 8 consacră dreptul la informare: instanța poate obliga contravenientul sau alte persoane implicate în lanțul comercial să dezvăluie originea și rețelele de distribuție a mărfurilor contrafăcute.

Acest drept la informare trebuie însă conciliat cu protecția datelor cu caracter personal (Regulamentul (UE) 2016/679 — GDPR), mai ales când datele sunt cerute de la o platformă sau un alt intermediar. Curtea de Justiție a UE impune un test de proporționalitate: în cauza C-597/19, Mircom (2021), Curtea a arătat că divulgarea datelor (de exemplu, adrese IP) este posibilă, dar instanța trebuie să asigure un just echilibru între respectarea dreptului de proprietate intelectuală și protecția datelor, iar cererea nu trebuie să fie abuzivă; în C-264/19, Constantin Film (2020), Curtea a stabilit că noțiunea de „nume și adresă" din art. 8 al Directivei 2004/48/CE nu include adresa de e-mail, numărul de telefon sau adresa IP. Practic, titularul trebuie să ceară strict datele necesare identificării făptuitorului (nume/denumire, adresă), o cerere mai extinsă riscând respingerea pe temei GDPR.

Sursa: CJUE, C-597/19 Mircom; CJUE, C-264/19 Constantin Film (accesat 2026-09-05)

Evaluarea despăgubirilor

La stabilirea daunelor-interese (art. 14), instanța ia în calcul: beneficiile nerealizate de titular (câștigul pierdut), beneficiile realizate injust de autorul încălcării și, după caz, prejudiciul moral (atingerea adusă reputației mărcii). Când prejudiciul real e greu de cuantificat, despăgubirea poate fi stabilită și forfetar, plecând de la redevența pe care contravenientul ar fi trebuit să o plătească dacă ar fi cerut o licență.

Apărările pârâtului (presupusul contrafăcător)

Litigiul de contrafacere nu are un singur sens: pârâtul dispune de apărări de fond serioase, pe care titularul trebuie să le anticipeze. Cele mai frecvente sunt:

• Decăderea mărcii pentru neutilizare — dacă marca invocată nu a fost folosită efectiv timp de 5 ani neîntrerupți, fără motive justificate, pârâtul poate cere decăderea titularului din drepturi (art. 55, fost art. 46, din Legea nr. 84/1998), pe cale judiciară (Tribunalul București) ori administrativă (OSIM). O marcă „de sertar", neutilizată, nu susține o acțiune în contrafacere.
• Nulitatea/anularea mărcii reclamantului — pârâtul poate invoca faptul că marca este lovită de un motiv de nulitate, absolut (semn lipsit de caracter distinctiv, descriptiv, uzual) ori relativ (existența unui drept anterior), cerând anularea ei (art. 56, fost art. 47).
• Limitarea efectelor mărcii (dispoziție cuprinsă în capitolul „Drepturi conferite de marcă", art. 39–44 din forma republicată în 2026; fost art. 40 în republicarea din 2020) — titularul nu poate interzice folosirea, cu respectarea practicilor loiale, a: propriului nume/adrese a terțului; a unor indicații descriptive (specie, calitate, destinație, origine geografică); ori a mărcii necesare pentru a indica destinația unui produs (accesorii, piese de schimb). Astfel de folosiri nu constituie contrafacere.
• Lipsa riscului de confuzie — dacă semnul folosit se distinge suficient (vizual, fonetic, conceptual) ori privește produse/servicii diferite, lipsește condiția esențială a contrafacerii.
• Epuizarea dreptului — comercializarea unor produse originale puse deja pe piața UE/SEE de titular sau cu acordul său (v. mai jos).

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 44, 55, 56 (foste art. 41, 46, 47), republicată 2026 (accesat 2026-09-05)

Contrafacere sau produs original? Epuizarea dreptului

Nu orice comerț neautorizat cu produse purtând o marcă este contrafacere. Potrivit art. 44 din Legea nr. 84/1998 (fost art. 41 în republicarea din 2020), dreptul la marcă se epuizează pentru produsele originale care au fost puse în comerț în Uniunea Europeană / Spațiul Economic European (SEE) sub acea marcă de titular sau cu consimțământul său. În consecință, revânzarea unor astfel de produse originale — inclusiv importurile paralele dintr-un alt stat SEE, „piața gri" — nu constituie contrafacere, ci comerț licit.

Epuizarea are însă o limită importantă (art. 44 alin. (2)): titularul se poate opune totuși comercializării ulterioare atunci când există motive temeinice, în special dacă starea produselor a fost modificată sau alterată după punerea lor pe piață (de exemplu reambalare, reetichetare, deteriorare). De asemenea, epuizarea operează doar pentru produsele puse pe piață în SEE: produsele originale importate din afara SEE (state terțe) fără acordul titularului nu beneficiază de epuizare, iar titularul li se poate opune. Delimitarea „produs original vs. contrafăcut" și verificarea provenienței (SEE ori stat terț) sunt, în practică, printre cele mai frecvente linii de apărare.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 44 (fost art. 41), republicată 2026 (accesat 2026-09-05)

2. Latura penală

Contrafacerea și punerea în circulație a produselor contrafăcute sunt și infracțiuni. Potrivit art. 111 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 (fost art. 102 în republicarea din 2020, fost art. 90), fapta se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Infracțiunea se comite numai cu intenție (intenție directă), iar faptele săvârșite înainte de publicarea mărcii nu constituie infracțiune.

În privința regimului procesual, un aspect este esențial pentru strategia titularului: acțiunea penală se pune în mișcare, ca regulă, din oficiu. Legea nr. 84/1998 nu conține, pentru infracțiunea de la art. 111, o dispoziție expresă care să condiționeze urmărirea de plângerea prealabilă a persoanei vătămate; or, potrivit art. 157 din Codul penal, plângerea prealabilă este necesară numai atunci când legea o prevede în mod expres. În lipsa unei asemenea prevederi în legea specială, regula de drept comun se aplică: organele de urmărire penală se pot sesiza și din oficiu (de exemplu, cu ocazia unui control al poliției sau al vămii), fără a fi condiționate de o manifestare de voință a titularului. Aceasta nu îl împiedică pe titular să formuleze el însuși o plângere sau o sesizare pentru a declanșa și susține urmărirea — practic, sesizarea titularului rămâne cel mai frecvent mod de pornire a cauzelor, chiar dacă nu este o condiție legală.

⚠️ Notă doctrinară — Regimul procesual al acestei infracțiuni (sesizare din oficiu vs. plângere prealabilă) a fost discutat în doctrina penală de specialitate; unele analize au ridicat problema aplicării plângerii prealabile. În absența unei prevederi exprese în Legea nr. 84/1998 și a unei dezlegări obligatorii (RIL/HP a ÎCCJ), interpretarea de urmat, potrivit art. 157 C. pen., rămâne cea a punerii în mișcare din oficiu; titularul nu ar trebui să își construiască strategia pe premisa unui termen de plângere prealabilă. (Discuție de specialitate: JURIDICE.ro.)

Latura penală se poate cupla cu latura civilă prin constituirea titularului ca parte civilă în procesul penal, pentru a obține despăgubiri în același cadru (prejudiciul reparat în penal trebuie însă să fie cert, nu eventual).

Prescripția răspunderii penale. Fiind vorba de o infracțiune pedepsită cu închisoare de cel mult 2 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani (art. 154 din Codul penal), calculat de la data săvârșirii faptei și întrerupt prin actele de procedură.

Sursa: Legea nr. 84/1998, art. 111 (fost art. 102), republicată 2026; art. 157 și 154 din Codul penal (accesat 2026-09-05)

3. Intervenția vamală

Pentru mărfurile care trec frontiera, cea mai eficientă barieră este vama. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 608/2013 și al Legii nr. 344/2005, autoritatea vamală poate reține mărfurile suspecte de contrafacere, fie din oficiu, fie la cererea titularului. Titularul depune o cerere de intervenție (electronic, prin portalul IPEP/COPIS al UE, ulterior depusă la Autoritatea Vamală Română), prin care solicită vămii să monitorizeze și să oprească loturile suspecte. Odată reținute mărfurile, titularul are un termen scurt pentru a iniția acțiunea în contrafacere; în caz contrar, mărfurile pot fi eliberate.

Aspecte practice

Pași recomandați când descoperi o contrafacere

1. Verifică-ți titlul. Asigură-te că marca este înregistrată și în vigoare (reînnoită la timp). O marcă expirată sau neînregistrată nu susține acțiunea în contrafacere.
2. Strânge și conservă probele. Fă achiziții-test (cumpărături de probă) cu factură, capturi de ecran ale anunțurilor online (cu dată), fotografii ale produselor. Cere, dacă e cazul, asigurarea probelor prin instanță (art. 6 din OUG nr. 100/2005) înainte ca falsificatorul să le ascundă.
3. Trimite o notificare (cease and desist). O somație scrisă poate opri rapid încălcările minore și pregătește dovada relei-credințe pentru proces.
4. Cere măsuri provizorii. Dacă prejudiciul se produce acum (de exemplu, în perioada sărbătorilor sau a unui târg), formulează cerere de ordonanță președințială pentru interzicerea provizorie și sechestru.
5. Depune cererea de intervenție vamală. Dacă mărfurile vin din import, cererea la vamă este ieftină și oprește loturile la graniță.
6. Alege calea de fond: civilă, penală sau ambele, în funcție de amploarea și de gravitatea faptei.

Greșeli frecvente de evitat

• Aștepți prea mult. Cu cât reacționezi mai repede, cu atât mai ușor obții măsuri provizorii și eviți „diluarea" mărcii. Pasivitatea îndelungată poate slăbi și poziția în proces.
• Confunzi contrafacerea cu simpla concurență. Un semn diferit, chiar dacă vine de la un concurent, nu e neapărat contrafacere; cheia este riscul de confuzie.
• Nu documentezi prejudiciul. Despăgubirile depind de dovezi: vânzări pierdute, prețul licenței, câștigul obținut de falsificator. Fără cifre, instanța acordă sume mici.
• Ataci un semn înregistrat ca marcă ulterioară fără a-l anula mai întâi. Jurisprudența română respinge, în principiu, acțiunea în contrafacere împotriva unei mărci ulterioare cât timp aceasta nu a fost anulată.

Cât costă și cât durează

Taxa de timbru pentru acțiunea în contrafacere și cererile accesorii, onorariile de avocat și eventualele expertize (pentru evaluarea prejudiciului) sunt costurile principale. Măsurile provizorii se soluționează rapid (săptămâni), în timp ce acțiunea de fond poate dura ani, cu apel la Curtea de Apel București și, eventual, recurs.

Termene de prescripție (nu aștepta prea mult)

• Acțiunea civilă în despăgubiri se prescrie în 3 ani (art. 2517 din Codul civil), termen care curge, potrivit art. 2528 din Codul civil, de la data la care titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel răspunzător. Când contrafacerea este continuă (distribuție care continuă în timp), fiecare nou act de încălcare naște un drept propriu la despăgubiri, iar cererea de încetare a folosirii rămâne actuală cât timp încălcarea persistă.
• Răspunderea penală pentru infracțiunea de la art. 111 (fost art. 102) din Legea nr. 84/1998 se prescrie în 5 ani (art. 154 din Codul penal, pentru pedepse de cel mult 5 ani). Acțiunea penală se pune în mișcare, ca regulă, din oficiu (legea specială nu prevede plângerea prealabilă — v. secțiunea penală), însă sesizarea din partea titularului rămâne, în practică, modul obișnuit de declanșare a cauzei.

Când contrafăcătorul e anonim, din afara UE sau insolvabil

Articolul de mai sus presupune un pârât identificabil și solvabil — în realitate, mulți contrafăcători sunt vânzători anonimi pe rețele sociale, comercianți prin dropshipping sau marketplace-uri din state terțe. Opțiunile realiste ale titularului:

1. Acționează asupra intermediarilor, nu (doar) asupra vânzătorului: platforme, procesatori de plăți, furnizori de găzduire/ISP. Temei: art. 9 din OUG nr. 100/2005 (măsuri împotriva intermediarilor), art. 11 din Directiva 2004/48/CE și jurisprudența L'Oréal/eBay (C-324/09) — instanța poate impune blocarea/retragerea ofertelor și prevenirea unor noi încălcări.
2. Folosește dreptul la informare (art. 8 din OUG nr. 100/2005) pentru a obține de la platformă datele de identificare ale vânzătorului — sprijinit acum și de obligația de trasabilitate a comercianților din DSA (v. secțiunea Legislație europeană), în limitele GDPR.
3. Mizează pe vamă când sursa e extracomunitară: reținerea vamală (Reg. (UE) nr. 608/2013) oprește fizic loturile la frontieră, fără a fi nevoie de identificarea vânzătorului.
4. Fii realist cu executarea: împotriva unui făptuitor insolvabil sau neidentificat, o hotărâre de despăgubiri rămâne, practic, greu de executat. De aceea, prevenția (blocarea la intermediar + reținerea vamală) este adesea mai eficace decât o acțiune de fond câștigată „pe hârtie".

⚠️ Notă practică — Cumularea căilor dă cele mai bune rezultate: intervenția vamală oprește fizic mărfurile, măsurile provizorii blochează comercializarea, iar acțiunea de fond (civilă și/sau penală) asigură despăgubirile și sancțiunea. Alege combinația în funcție de unde se află mărfurile și de solvabilitatea făptuitorului.

Legislație europeană

Protecția mărcii împotriva contrafacerii este, în esență, o materie armonizată la nivelul Uniunii Europene: dreptul român nu face decât să transpună și să completeze un cadru european comun, atât pe latura dreptului material (ce este marca și ce drepturi conferă), cât și pe cea a mijloacelor de apărare (remedii, daune, măsuri vamale).

Directive și regulamente aplicabile

1. Marca Uniunii Europene — protecție unitară valabilă și în România.

Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene (text codificat) — art. 1: marca UE are caracter unitar și „produce aceleași efecte în întreaga Uniune". Ea se înregistrează la EUIPO (Alicante) și conferă titularului, potrivit art. 9, dreptul de a interzice terților folosirea în comerț a unui semn identic sau similar. Sursa: Regulamentul (UE) 2017/1001 (CELEX 32017R1001, accesat 2026-09-05)

Fiind un regulament, actul este direct aplicabil în România, fără transpunere. Titularul unei mărci UE se poate apăra împotriva contrafacerii în fața instanțelor române desemnate ca instanțe pentru mărci UE (în practică, Tribunalul București), folosind aceleași remedii civile din OUG nr. 100/2005 ca și titularul unei mărci naționale.

2. Armonizarea mărcilor naționale — Directiva „mărci".

Directiva (UE) 2015/2436 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare, JO L 336/23.12.2015) — armonizează regimul mărcilor naționale: definiția mărcii, drepturile conferite, motivele de refuz și de nulitate, cauzele de decădere. Sursa: Directiva (UE) 2015/2436 (accesat 2026-09-05)

3. Respectarea drepturilor — Directiva „enforcement".

Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală — stabilește setul comun de remedii civile: asigurarea probelor (art. 6–7), dreptul la informare (art. 8), măsurile provizorii (art. 9), măsurile corective (art. 10), daunele-interese (art. 13) și publicarea hotărârii (art. 15). Sursa: Directiva 2004/48/CE (CELEX 32004L0048, accesat 2026-09-05)

La acestea se adaugă Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind intervenția vamală, deja tratat în secțiunea Cadrul legal și Explicație detaliată (reținerea la frontieră a mărfurilor suspecte de contrafacere).

Transpunerea în dreptul român

• Directiva 2004/48/CE este transpusă prin OUG nr. 100/2005, cu o corespondență aproape unu-la-unu a articolelor: art. 6 (probe), art. 8 (informare), art. 9 (măsuri provizorii), art. 11 (măsuri corective), art. 14 (daune-interese, corespunzător art. 13 din directivă) și art. 16 (publicare). Transpunerea este completă, fără gold-plating semnificativ.
• Directiva (UE) 2015/2436 a fost transpusă prin Legea nr. 112/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 84/1998 (M. Of. nr. 603 din 9 iulie 2020, în vigoare de la 13 iulie 2020; rectificată în M. Of. nr. 675/2020), în urma căreia Legea nr. 84/1998 a fost republicată cu renumerotare (fostul art. 90 a devenit art. 102 în republicarea din 2020, iar în forma consolidată în vigoare — republicarea din M. Of. nr. 277/2026 — infracțiunea de contrafacere este la art. 111; de reținut la redactarea acțiunilor și plângerilor). Printre noutățile transpuse: eliminarea cerinței reprezentării grafice a mărcii, reglementarea mărcii de certificare și înlocuirea sintagmei „marcă comunitară" cu „marcă a Uniunii Europene".

  ⚠️ De reținut (gap de transpunere): România a fost ultimul stat membru care a transpus Directiva 2015/2436 — cu peste un an întârziere față de termenul UE de 14 ianuarie 2019 — abia sub presiunea unei proceduri de infringement declanșate de Comisia Europeană (comunicat din 2 iulie 2020). Sursa: Legea nr. 112/2020 (accesat 2026-09-05); Universul Juridic

Jurisprudență CJUE

Cauza C-98/13, Blomqvist / Rolex (6 februarie 2014) — un particular din UE cumpărase online, dintr-un stat terț (China), un ceas Rolex contrafăcut, reținut apoi de vamă. Curtea a stabilit că simpla achiziție de către un rezident al UE a unui bun contrafăcut dintr-un stat terț este suficientă pentru a declanșa protecția vamală și de proprietate intelectuală a Uniunii; nu se cere ca vânzătorul să fi „țintit" (focus and target) piața UE. Confirmă eficacitatea intervenției vamale (Reg. 608/2013) inclusiv pentru achizițiile online din afara UE. Sursa: CJUE, C-98/13 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-324/09, L'Oréal / eBay (Marea Cameră, 12 iulie 2011) — Curtea a reținut că titularul mărcii poate interzice unui operator de piață online publicitatea prin cuvinte-cheie identice cu marca sa și, mai important, că instanțele naționale îi pot impune intermediarului măsuri care să nu doar oprească încălcarea, ci să prevină noi încălcări (temei: art. 11 din Directiva 2004/48/CE). Fundamentează măsurile îndreptate împotriva intermediarilor prevăzute de art. 9 din OUG nr. 100/2005. Sursa: CJUE, C-324/09 (accesat 2026-09-05)

Cauza C-367/15, OTK / SFP (25 ianuarie 2017) — interpretând art. 13 din Directiva 2004/48/CE, Curtea a statuat că directiva stabilește un standard minim și nu se opune unei legislații naționale care permite titularului să pretindă, fără a dovedi prejudiciul real, o sumă forfetară egală cu un multiplu al redevenței ipotetice, cu limita ca despăgubirea să rămână proporțională și neabuzivă. Susține modul de evaluare a daunelor din art. 14 din OUG nr. 100/2005 (și explică soluțiile în care instanțele acordă un multiplu al redevenței de licență — v. secțiunea Practică și opinii). Sursa: CJUE, C-367/15 (accesat 2026-09-05)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Alegerea titlului de protecție. Pentru afaceri cu expunere în mai multe state membre, o marcă UE (EUIPO) oferă, printr-o singură înregistrare, protecție unitară în toată Uniunea și acces la aceleași remedii naționale împotriva contrafacerii; o marcă națională (OSIM) rămâne suficientă pentru o activitate limitată la România. Contrafacerea unei mărci UE se judecă în România la instanțele desemnate pentru mărci UE.

• Comerț online și mărfuri din state terțe. Combinat, cadrul Blomqvist + Reg. 608/2013 permite oprirea la frontieră a coletelor contrafăcute cumpărate din afara UE, chiar și pentru uz privat; iar L'Oréal/eBay deschide calea acțiunilor împotriva platformelor și a altor intermediari.

• Uniformitate a remediilor. Fiindcă remediile civile din OUG nr. 100/2005 transpun Directiva 2004/48/CE, jurisprudența CJUE asupra directivei (măsuri provizorii, drept la informare, daune) este direct utilizabilă de instanțele române ca instrument de interpretare.

• Combaterea contrafacerii online — Regulamentul (UE) 2022/2065 (Digital Services Act / DSA). DSA nu mai este o „reflecție în derulare": este pe deplin aplicabil de la 17 februarie 2024 și schimbă concret poziția titularilor de mărci față de platforme. Relevante sunt:

  • notificare și acțiune (art. 16 DSA) — platformele de găzduire trebuie să pună la dispoziție mecanisme prin care titularul semnalează ofertele de produse contrafăcute, iar platforma trebuie să reacționeze fără întârzieri nejustificate; o notificare validă „activează cunoașterea", astfel că inacțiunea atrage răspunderea intermediarului (art. 6 DSA);
  • trasabilitatea comercianților / „know your business customer" (art. 30 DSA) — piețele online trebuie să obțină și să verifice datele de identificare ale comercianților profesioniști înainte de a le permite să vândă, ceea ce ușurează identificarea contrafăcătorului și fundamentează dreptul la informare;
  • notificatori de încredere (art. 22 DSA) — titularii de drepturi și asociațiile lor se pot acredita pentru ca sesizările lor să fie tratate prioritar.

  Aceste obligații se articulează cu măsurile împotriva intermediarilor din art. 9 din OUG nr. 100/2005 și cu jurisprudența L'Oréal/eBay (C-324/09): DSA standardizează, la nivelul UE, diligența platformelor, iar titularul poate obține blocarea/retragerea rapidă a ofertelor fără a aștepta o hotărâre de condamnare pe fond.

  Sursa: Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA) (CELEX 32022R2065, accesat 2026-09-05)

Întrebări frecvente

Trebuie să am marca înregistrată ca să dau în judecată pentru contrafacere? Da. Acțiunea în contrafacere presupune o marcă înregistrată și în vigoare (la OSIM, la EUIPO pentru marca UE ori pe cale internațională cu efect în România). Fără înregistrare, poți invoca doar concurența neloială, care oferă o protecție mai limitată.

Pot cere despăgubiri, nu doar oprirea contrafacerii? Da. Potrivit art. 14 din OUG nr. 100/2005, poți cere daune-interese care acoperă câștigul pierdut, beneficiile injuste obținute de falsificator și, după caz, prejudiciul moral. Trebuie însă să dovedești întinderea prejudiciului.

Ce sunt „măsurile provizorii" și când le folosesc? Sunt măsuri urgente (interzicerea provizorie a folosirii mărcii, sechestrul mărfurilor, sechestrul asigurător pe conturi și bunuri) pe care instanța le poate dispune rapid, de regulă pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea fondului. Le folosești când prejudiciul se produce chiar acum și nu poți aștepta ani de proces.

Contrafacerea mărcii este și infracțiune? Da. Art. 111 din Legea nr. 84/1998 (fost art. 102 în republicarea din 2020) pedepsește contrafacerea și punerea în circulație a produselor contrafăcute cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Din punct de vedere procesual, legea specială nu prevede plângerea prealabilă, așa că — potrivit art. 157 din Codul penal — acțiunea penală se pune în mișcare, ca regulă, din oficiu: organele de urmărire penală se pot sesiza și singure (de exemplu, la un control al poliției ori al vămii). În practică însă, cel mai des cauza pornește de la sesizarea (plângerea) titularului, care poate și susține urmărirea și se poate constitui parte civilă.

Cum opresc mărfurile contrafăcute care vin din import? Depui o cerere de intervenție la autoritatea vamală (prin portalul IPEP/COPIS), în temeiul Regulamentului (UE) nr. 608/2013 și al Legii nr. 344/2005. Vama poate reține loturile suspecte la frontieră, iar tu ai apoi la dispoziție termenul pentru a acționa în contrafacere.

La ce instanță mă adresez? Depinde de tipul cererii. Anularea sau decăderea unei mărci sunt de competența exclusivă a Tribunalului București (ori, alternativ, a OSIM pe cale administrativă), la fel și litigiile privind marca UE. Pentru acțiunea în contrafacere a unei mărci naționale, competența materială aparține tribunalului (complet specializat de proprietate intelectuală), iar cea teritorială urmează regulile generale — domiciliul/sediul pârâtului sau locul faptei; concentrarea acestor litigii la Tribunalul București ține de specializare, nu de o exclusivitate teritorială impusă de lege. Apelul se judecă la Curtea de Apel București.

Comerțul cu produse originale (importuri paralele) este contrafacere? Nu. Dacă produsele sunt originale și au fost puse pe piață în UE/SEE de titular sau cu acordul lui, dreptul la marcă este epuizat (art. 44, fost art. 41, din Legea nr. 84/1998), iar revânzarea lor — inclusiv importul paralel dintr-un alt stat SEE — este licită. Excepții: titularul se poate opune dacă produsele au fost modificate/alterate (de ex. reambalate) sau dacă provin din afara SEE fără acordul său.

Ce apărări poate invoca cel acuzat de contrafacere? Cele mai frecvente: decăderea mărcii reclamantului pentru neutilizare 5 ani (art. 55, fost art. 46), nulitatea/anularea mărcii (art. 56, fost art. 47), limitarea efectelor mărcii — folosirea propriului nume, a unor indicații descriptive sau a mărcii pentru a indica destinația unui produs, cu respectarea practicilor loiale (capitolul „Drepturi conferite de marcă", art. 39–44 din forma republicată în 2026; fost art. 40), lipsa riscului de confuzie și epuizarea dreptului (art. 44, fost art. 41).

În cât timp trebuie să acționez (prescripție)? Acțiunea civilă în despăgubiri se prescrie în 3 ani de la data la care ai cunoscut paguba și pe făptuitor (art. 2517 și 2528 Cod civil); răspunderea penală se prescrie în 5 ani (art. 154 Cod penal). Acțiunea penală se pune în mișcare, ca regulă, din oficiu (legea specială nu prevede plângerea prealabilă), dar sesizarea titularului rămâne modul obișnuit de declanșare. Cererea de încetare a folosirii rămâne actuală cât timp încălcarea continuă.

Pot folosi mai multe căi în același timp? Da. Căile civilă, penală și vamală sunt complementare și pot fi folosite cumulativ — de exemplu, reținerea vamală a mărfii, măsuri provizorii de interzicere și, în paralel, o plângere penală.

Practică și opinii

Doctrina și jurisprudența recentă conturează câteva repere practice utile titularilor de mărci. Opiniile de mai jos sunt puncte de vedere de specialitate, nu text de lege.

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic, „Precizări succinte privind contrafacerea mărcilor și acordarea despăgubirilor" Autorii subliniază că renumerotările succesive ale legii trebuie avute în vedere la redactarea plângerilor penale și a acțiunilor, pentru a evita citarea unui text abrogat: fostul art. 90 a devenit art. 102 în republicarea din 2020, iar în urma republicării din 2026 (M. Of. nr. 277/2026, renumerotare în temeiul Legii nr. 30/2024) infracțiunea de contrafacere este reglementată la art. 111. Apărarea eficientă combină temeiul civil (art. 39 și urm.) cu remediile din OUG nr. 100/2005. Sursa: universuljuridic.ro (accesat 2026-09-05)

⚠️ Opinie specialistă — JURIDICE.ro, „Probleme privind acțiunea în contrafacerea mărcilor și evaluarea prejudiciului" Analiza arată că cea mai dificilă parte a acțiunii este cuantificarea prejudiciului; recomandarea practică este documentarea riguroasă a vânzărilor pierdute și a beneficiilor obținute de contravenient, întrucât instanțele acordă sume reduse în lipsa unor probe solide. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-05)

Din jurisprudență (exemple orientative):

• Într-un studiu de caz pe art. 14 din OUG nr. 100/2005, instanța a acordat un prejudiciu material de aproximativ 3 ori valoarea rezultată din expertiză (circa 135.000 EUR), ținând cont de încălcarea repetată pe o perioadă de 4 ani și de reaua-credință a pârâtei. (juridice.ro, accesat 2026-09-05)
• Tribunalul Arad a dispus, pe calea măsurilor provizorii, atât încetarea folosirii mărcii până la soluționarea fondului, cât și un sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei. (juridice.ro, accesat 2026-09-05)

Referințe

1. Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, forma consolidată în vigoare — republicată în Monitorul Oficial nr. 277 din 7 aprilie 2026 (renumerotare în temeiul Legii nr. 30/2024) — art. 39 (drept exclusiv, acțiunea în contrafacere), limitarea efectelor mărcii (cap. „Drepturi conferite de marcă", art. 39–44), art. 44 (epuizarea dreptului; fost art. 41), art. 55 (decăderea; fost art. 46), art. 56 (nulitatea; fost art. 47), art. 57 (competența anulare/decădere; fost art. 104), art. 111 (infracțiunea de contrafacere; fost art. 102, fost art. 90). legislatie.just.ro
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, M. Of. nr. 643/2005 (aprobată prin Legea nr. 280/2005, completată prin Legea nr. 214/2008) — art. 5, 6, 8, 9, 11, 14, 16. Transpune Directiva 2004/48/CE. legislatie.just.ro
3. Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO L 157/2004). eur-lex.europa.eu
4. Regulamentul (UE) nr. 608/2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale (JO L 181/29.06.2013). eur-lex.europa.eu
5. Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire — art. 3 alin. (1) pct. 11.
6. Autoritatea Vamală Română — Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală (procedura cererii de intervenție, portalul IPEP). customs.ro
7. Universul Juridic — Precizări succinte privind contrafacerea mărcilor și acordarea despăgubirilor. universuljuridic.ro
8. JURIDICE.ro — Scurte considerații din perspectivă penală privind protecția mărcilor. juridice.ro
9. JURIDICE.ro — Probleme privind acțiunea în contrafacerea mărcilor și evaluarea prejudiciului. juridice.ro
10. JURIDICE.ro — Studiu de caz: aplicarea art. 14 din OUG nr. 100/2005. juridice.ro
11. Revista Universul Juridic — Măsurile provizorii în materia drepturilor asupra mărcilor: condițiile de admisibilitate. revista.universuljuridic.ro
12. Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale (Digital Services Act), aplicabil integral din 17 februarie 2024 — art. 6, 16, 22, 30. eur-lex.europa.eu
13. CJUE, C-597/19, Mircom (17 iunie 2021) — echilibrul dintre dreptul la informare și protecția datelor cu caracter personal. curia.europa.eu
14. CJUE, C-264/19, Constantin Film (9 iulie 2020) — „numele și adresa" din art. 8 al Directivei 2004/48/CE nu include e-mail, telefon, adresă IP. curia.europa.eu
15. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 2517 și art. 2528 (prescripția extinctivă de 3 ani). legislatie.just.ro
16. Codul penal (Legea nr. 286/2009) — art. 154 (prescripția răspunderii penale) și art. 157 (plângerea prealabilă este necesară numai când legea o prevede expres — de unde regula punerii în mișcare din oficiu în lipsa unei asemenea prevederi în Legea nr. 84/1998). legislatie.just.ro