Terasele pe domeniul public

Amplasarea unei terase pe trotuar, în piață sau pe alt teren din domeniul public cere acordul (autorizația) de ocupare emis de primărie și plata unei taxe locale pentru suprafața folosită. Regulile — procedură, documente, tarif pe metru pătrat, sezon și orar — se stabilesc de fiecare consiliu local prin regulament (HCL). Terasa trebuie să fie o amenajare sezonieră și demontabilă; construcțiile permanente pe domeniul public sunt, ca regulă, interzise.

Pe scurt

Pentru a amplasa o terasă pe trotuar, în piață sau pe orice alt teren aparținând domeniului public, un operator HoReCa are nevoie de acordul (autorizația) de ocupare a domeniului public emis de primărie și trebuie să plătească o taxă locală pentru suprafața ocupată. Regulile concrete — procedura, documentele, tariful pe metru pătrat, perioada sezonului și orarul — se stabilesc de fiecare consiliu local prin regulament (HCL), în temeiul Codului fiscal (art. 486) și al legislației privind administrarea domeniului public. Terasa trebuie să fie o amenajare sezonieră, demontabilă; construcțiile permanente pe domeniul public sunt, ca regulă, interzise, iar avizul poate fi retras dacă nu se respectă condițiile.

Cadrul legal

Ocuparea domeniului public cu terase se află la intersecția mai multor acte normative: regimul proprietății publice, taxele locale, administrarea domeniului public local, comerțul și autorizarea construcțiilor. Regulile de detaliu se adoptă însă la nivel local, prin hotărâri ale consiliului local (HCL).

Regimul domeniului public. Trotuarele, piețele, spațiile verzi și celelalte terenuri de uz sau interes public aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale și sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile (art. 858–861 Cod civil; Legea nr. 213/1998; Partea a V-a din Codul administrativ). Ele nu pot fi vândute, dar pot fi date în folosință temporară prin ocupare temporară, închiriere sau concesiune.

OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ — reglementează închirierea și concesionarea bunurilor proprietate publică (aprobate prin hotărâre a consiliului local, cu atribuire de regulă prin licitație publică). Sursa: OUG 57/2019 – Codul administrativ (accesat 2026-09-23)

Administrarea domeniului public local. Autoritatea locală organizează și controlează folosirea domeniului public de interes local.

Art. 4 din OG nr. 71/2002 — pe terenurile aparținând domeniului public al unităților administrativ-teritoriale este, ca regulă, interzisă amplasarea construcțiilor de orice fel, cu excepția celor necesare serviciului propriu-zis. De aici rezultă că terasa trebuie să fie o amenajare sezonieră și demontabilă, nu o construcție permanentă. Sursa: OG 71/2002 (accesat 2026-09-23)

Taxa locală. Suma plătită primăriei pentru terasă are temei fiscal.

Art. 486 („Alte taxe locale") alin. (1) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — consiliile locale pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice. Cuantumul concret (lei/mp/zi sau /lună) se stabilește prin HCL și se face venit la bugetul local. Sursa: Codul fiscal, Legea 227/2015 – Titlul IX (accesat 2026-09-23)

Activitatea de comerț. Exploatarea unei terase înseamnă comerț / alimentație publică, guvernat de OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață; de aceea primăriile cer la dosar acordul/autorizația de funcționare a punctului de lucru.

Sursa: OG 99/2000 (accesat 2026-09-23)

Autorizarea amenajărilor. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții separă amenajarea sezonieră demontabilă (fără autorizație de construire) de construcția fixă (cu autorizație de construire — practic exclusă pe domeniul public).

Sursa: Legea 50/1991 (accesat 2026-09-23)

Explicație detaliată

Trei instrumente juridice diferite

„Ocuparea domeniului public" nu înseamnă un singur lucru. În funcție de durata și de exclusivitatea folosinței, primăria poate folosi unul dintre trei instrumente:

1. Ocuparea temporară (acord/autorizație de ocupare a domeniului public) — instrumentul cel mai frecvent pentru terasele sezoniere. Primarul emite un act administrativ prin care permite folosirea temporară a unei suprafețe, în schimbul unei taxe locale (art. 486 Cod fiscal). Nu naște un drept real, ci un simplu drept de folosință revocabil, pe perioada din aviz.
2. Închirierea bunului proprietate publică (Codul administrativ) — folosită când amplasamentul se atribuie pe termen mai lung; se aprobă prin HCL, de regulă prin licitație publică, iar operatorul plătește chirie.
3. Concesiunea (Codul administrativ) — pentru folosințe îndelungate/exclusive, în schimbul unei redevențe, tot prin licitație.

De reținut: în limbajul curent și în unele regulamente, suma plătită pentru terasă este numită „redevență". Din punct de vedere strict juridic, pentru ocuparea temporară vorbim de o taxă locală; „redevența" este specifică concesiunii, iar „chiria" — închirierii.

Ce fel de terasă este permisă

Pentru că art. 4 din OG nr. 71/2002 interzice, ca regulă, construcțiile de orice fel pe domeniul public, terasa trebuie să fie o amenajare sezonieră demontabilă: mobilier (mese, scaune), umbrele sau copertine mobile, parapeți/jardiniere de delimitare, podețe și pardoseli demontabile, corpuri de iluminat. Astfel de amenajări nu necesită autorizație de construire.

În schimb, o terasă închisă — cu fundație, pereți și acoperiș fix — este o construcție în sensul Legii nr. 50/1991 și, pe domeniul public, este de regulă interzisă (ar necesita autorizație de construire, greu de obținut pe teren public). La sfârșitul sezonului, amenajarea trebuie, în multe regulamente, ridicată/demontată.

Cine stabilește regulile concrete

Cadrul național trasează doar principiile. Regulile efective sunt în regulamentul local (HCL) al fiecărei primării, care fixează:

• procedura de depunere și aprobare a cererii;
• documentele necesare la dosar;
• tariful taxei (lei/mp/zi sau /lună) și modul de plată;
• perioada în care sunt permise terasele (sezonul);
• regulile de amenajare (lățimea liberă pentru pietoni, aspect, delimitare);
• orarul de funcționare;
• situațiile de atribuire prin licitație și cele de retragere a avizului.

Din acest motiv, pentru două localități diferite pot exista tarife și proceduri complet diferite pentru aceeași suprafață de terasă.

Taxa: cum se calculează

Taxa se datorează, de regulă, pe metru pătrat ocupat și pe unitate de timp (zi, lună sau sezon), conform HCL. De exemplu, la nivelul unor municipii tariful pentru terase se situează în jurul câtorva lei/mp/zi (la Sibiu, de pildă, 2 lei/mp/zi, cu perioadă minimă de ocupare). Suprafața taxabilă rezultă din schița de amplasament aprobată. Neplata la termen atrage majorări de întârziere și poate justifica retragerea avizului și ridicarea terasei.

⚠️ Verificați regulamentul local. Cifrele de mai sus sunt exemple din anumite HCL și pot fi între timp modificate. Tariful, sezonul și documentele aplicabile în cazul dvs. sunt cele din regulamentul primăriei pe raza căreia amplasați terasa.

Natura juridică a acordului și căile de atac

Acordul de ocupare a domeniului public este un act administrativ, iar emiterea lui nu este o putere pur discreționară. Regulamentul local (HCL) trebuie să conțină criterii obiective, clare, publicate în avans, care — potrivit OUG nr. 49/2009 (transpunerea Directivei servicii) — limitează marja de apreciere a autorității. Este, așadar, o competență legată de criteriile din HCL: primăria nu poate refuza sau retrage arbitrar avizul unui solicitant care îndeplinește condițiile publicate.

Împotriva unui refuz nejustificat sau a unei retrageri abuzive a avizului, comerciantul are la dispoziție remediile din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

1. Plângere prealabilă (art. 7) — cererea de revocare/reexaminare adresată primăriei, de regulă în termen de 30 de zile de la comunicarea actului; lipsa răspunsului în termenul legal echivalează cu un refuz.
2. Acțiune în anulare în contencios administrativ (art. 8 și urm.) — la secția de contencios administrativ a tribunalului, pentru anularea refuzului/retragerii și, după caz, obligarea primăriei să emită avizul.
3. Suspendarea executării actului (art. 14–15) — măsură provizorie, admisă în „cazuri bine justificate" și pentru prevenirea unei „pagube iminente" (esențială când retragerea cade în plin sezon).

Motive de nelegalitate invocabile: lipsa motivării, aplicarea unui criteriu diferit față de alți operatori (discriminare), nerespectarea criteriilor din HCL, încălcarea obligației de selecție transparentă (art. 12 din Directiva servicii) sau retragerea fără un temei dintre cele prevăzute în regulament.

Sursa: Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ – legislatie.just.ro · OUG nr. 49/2009 – legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)

Autorizări și avize conexe

Acordul de ocupare a domeniului public emis de primărie nu este întotdeauna singura formalitate. În funcție de locul și de configurația terasei, mai pot fi necesare avize suplimentare, iar nerespectarea lor poate justifica, de una singură, respingerea cererii sau retragerea avizului deja emis.

Accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități

Simpla respectare a unei „lățimi libere pentru pietoni" (frecvent ~1,5 m) nu garantează conformitatea. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap impune ca spațiile publice să fie accesibile, iar normativul tehnic NP 051/2012 (adaptarea clădirilor civile și a spațiului urban la nevoile persoanelor cu handicap) detaliază cerințele: trasee accesibile continue și neobstrucționate, ghidaje tactile pentru nevăzători, rampe, suprafețe antiderapante, evitarea obstacolelor pe traseul de deplasare.

Poate primăria respinge/retrage avizul chiar dacă lățimea de 1,5 m e respectată? Da. Dacă terasa întrerupe un traseu accesibil, acoperă un ghidaj tactil, obturează o rampă sau reduce sub prag lățimea utilă efectivă, amplasamentul poate fi considerat neconform cu Legea nr. 448/2006 și NP 051/2012, indiferent de lățimea nominală liberă. Lățimea de 1,5 m este un minim, nu o garanție de conformitate cu accesibilitatea.

Surse: Legea nr. 448/2006 – lege5.ro · NP 051/2012 (normativ tehnic de accesibilitate) · ANPDPD – accesibilitate (accesat 2026-09-23)

Terase în zona unui drum național sau județean

Primăria administrează domeniul public local, dar când trotuarul face parte din zona unui drum național sau județean care traversează localitatea, intervine un al doilea administrator. Potrivit OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, amplasarea de construcții, instalații sau ocuparea temporară în „zona drumului" necesită acordul prealabil și, după caz, autorizația administratorului drumului — CNAIR (fostul CNADNR) pentru drumurile naționale, respectiv consiliul județean pentru drumurile județene.

Este necesar acordul administratorului drumului, pe lângă cel al primăriei? Da, cumulativ. În aceste situații acordul primăriei nu este suficient; lipsa acordului administratorului de drum expune operatorul la sancțiuni și la obligația de ridicare a amenajării. Verificați din timp dacă strada pe care doriți terasa este, de fapt, traseul unui DN/DJ prin localitate.

Sursa: OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor – universuljuridic.ro (accesat 2026-09-23)

Zone protejate și monumente istorice

Tocmai zonele centrale/pietonale — unde se aplică regula UE de selecție competitivă — sunt frecvent zone construite protejate sau situate în zona de protecție a unor monumente istorice. În aceste cazuri, Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice impune obținerea avizului Direcției Județene pentru Cultură / Ministerului Culturii pentru amplasarea și aspectul terasei (materiale, culori, dimensiuni, mobilier). Primăria nu poate emite avizul de ocupare fără acest aviz de specialitate, iar amplasarea fără aviz atrage sancțiuni contravenționale și obligația de înlăturare/modificare a amenajării.

Sursa: Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice – lege5.ro (accesat 2026-09-23)

Fumatul și gradul de închidere a terasei

Dincolo de criteriul construcție/amenajare demontabilă, gradul de închidere are consecințe și în planul legislației antifumat. Legea nr. 349/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 15/2016, definește „spațiul public închis" ca orice spațiu accesibil publicului care are un acoperiș, plafon sau tavan ȘI este delimitat de cel puțin doi pereți (indiferent de natura lor sau de caracterul temporar ori permanent). În spațiile închise, fumatul este interzis.

Consecința pentru terase: o terasă acoperită dar deschisă lateral (fără pereți sau cu maximum un perete) rămâne spațiu deschis, unde fumatul este permis. În schimb, dacă o închideți cu copertine/prelate laterale ori panouri astfel încât să existe un acoperiș plus cel puțin doi pereți, terasa devine „spațiu închis" în sensul legii, iar fumatul devine interzis — chiar dacă structura este demontabilă. Astfel, criteriul antifumat limitează în practică gradul admis de „închidere" a terasei, suplimentar față de regula urbanistică.

Surse: Legea nr. 349/2002 (mod. Legea nr. 15/2016) – legislatie.just.ro · Ghid de implementare a Legii nr. 15/2016 – gov.ro (accesat 2026-09-23)

Aspecte practice

Pașii pentru obținerea avizului de ocupare

1. Verificați regulamentul local. Căutați pe site-ul primăriei „regulament ocupare domeniu public / terase sezoniere" sau întrebați la Direcția de patrimoniu / Poliția locală. Notați tariful, sezonul, lățimea liberă cerută pentru pietoni și termenul de depunere.
2. Pregătiți dosarul. Documentele uzuale sunt:
   • cererea-tip de ocupare a domeniului public (terasă sezonieră);
   • acordul/autorizația de funcționare a punctului de lucru (+ fișă de valabilitate);
   • dovada deținerii legale a spațiului din care se extinde terasa (act de proprietate, contract de închiriere etc.);
   • schița/proiectul de amplasament cu dimensiuni și poziția mobilierului (uneori cu memoriu justificativ; pentru amplasamente complexe se poate cere proiect de la un proiectant autorizat);
   • fotografii color cu fațada, mobilierul, umbrelele și parapeții;
   • certificatul de atestare fiscală locală din care rezultă că nu aveți datorii la bugetul local.
3. Depuneți cererea din timp — multe regulamente cer depunerea cu cel puțin 15 zile înainte de perioada solicitată.
4. Așteptați aprobarea și achitați taxa. După aprobare se achită taxa (uneori anticipat) și se poate încheia un proces-verbal de predare-primire a amplasamentului.
5. Amenajați terasa strict în limitele aprobate — suprafață, mobilier și orar conform avizului.

Greșeli frecvente de evitat

• Ocuparea „din obișnuință", fără aviz — chiar dacă terasa a existat și anul trecut, avizul este de regulă sezonier și trebuie reînnoit; ocuparea fără drept se sancționează și poate duce la ridicarea terasei.
• Depășirea suprafeței aprobate sau blocarea circulației pietonale — majoritatea regulamentelor impun o lățime liberă minimă (frecvent ~1,5 m de la fațadă) și accesul liber în imobile.
• Datorii la bugetul local — blochează emiterea/reînnoirea avizului.
• Terase „închise" permanent (pereți, acoperiș fix) — pot fi calificate drept construcții fără autorizație și desființate.
• Neplata sau plata cu întârziere a taxei — atrage majorări și poate justifica retragerea avizului.
• Nerespectarea orarului / a liniștii publice — orarul terasei trebuie corelat cu autorizația de funcționare (frecvent până la ora 24:00), iar depășirile pot atrage sancțiuni și retragerea acordului.

Când e nevoie de licitație

Dacă mai mulți operatori solicită același amplasament ori dacă doriți o suprafață în afara frontului propriului punct de lucru, multe regulamente prevăd atribuirea prin licitație publică. În aceste cazuri contează să depuneți documentația completă și la timp.

Atenție la limita europeană. „Prioritatea frontului propriului local" și reînnoirea sezonieră către același titular sunt admise numai cât timp amplasamentul nu ține de o resursă limitată. Într-o zonă centrală/pietonală cu locuri obiectiv puține, reînnoirea automată către același operator, fără o nouă procedură de selecție, contravine art. 12 din Directiva servicii (vezi secțiunea Legislație europeană). Distincția practică: extinderea pe frontul propriu = de regulă permisă necompetitiv; un amplasament nou într-o zonă cu locuri rare = atribuire competitivă, fără prelungire automată.

Regim sancționator: contravenții și desființarea terasei

Ocuparea domeniului public fără acord sau cu încălcarea condițiilor din aviz este contravenție. Cadrul general este dat de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar faptele concrete și cuantumul amenzilor se stabilesc prin HCL (fiecare consiliu local își fixează propriile amenzi — frecvent de ordinul sutelor până la câteva mii de lei, cu variații mari între localități).

• Cine constată și aplică? De regulă poliția locală (Legea nr. 155/2010 a poliției locale, care are atribuții pe disciplina în construcții și pe folosirea domeniului public), pe baza unui proces-verbal de constatare a contravenției.
• Desființarea/ridicarea. Pe lângă amendă, HCL prevede de obicei o măsură complementară: obligarea comerciantului să ridice terasa; în caz de neconformare, desființarea din oficiu pe cheltuiala acestuia (costurile se recuperează ulterior). Amenda se poate aplica repetat pentru fiecare perioadă de ocupare ilegală.
• Calea de atac a comerciantului. Procesul-verbal se poate contesta prin plângere contravențională la judecătorie, în 15 zile de la comunicare (OG nr. 2/2001).

Surse: OG nr. 2/2001 – euroavocatura.ro · Legea nr. 155/2010 a poliției locale (accesat 2026-09-23)

Conflictul cu riveranii: zgomotul

Locatarii din imobilul de deasupra sau din vecinătate nu sunt lipsiți de remedii atunci când terasa devine o sursă de zgomot:

• Temeiuri. Tulburarea liniștii publice este contravenție potrivit Legii nr. 61/1991 privind ordinea și liniștea publică (constatată tot de poliția locală/poliție). Suplimentar, Legea nr. 121/2019 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant stabilește obligații ale autorităților locale (hărți de zgomot, planuri de acțiune) și valori-limită pe zone; nivelurile de noapte (22:00–06:00) în zonele rezidențiale sunt sensibil mai reduse.
• Remedii pentru riverani. (1) Plângere la poliția locală pentru sancționarea operatorului; (2) sesizarea primăriei pentru impunerea de condiții (orar redus, limitarea muzicii, panouri fonoabsorbante) sau retragerea avizului; (3) acțiune în contencios administrativ (Legea nr. 554/2004) prin care un riveran interesat poate contesta însuși acordul de ocupare și poate cere suspendarea lui, dacă amplasarea/condițiile încalcă normele de liniște publică.
• Cum arbitrează primăria. Consiliul local corelează orarul terasei cu liniștea publică (frecvent limitare la ora 22:00–24:00 în zonele locuite) și poate condiționa avizul de măsuri antizgomot — echilibrând dreptul la odihnă cu interesul comercial.

Surse: Legea nr. 121/2019 – lege5.ro · Legea nr. 61/1991 privind ordinea și liniștea publică (accesat 2026-09-23)

Legislație europeană

Ocuparea domeniului public cu terase este, în esență, o chestiune de drept național și local (Cod administrativ, Cod fiscal, HCL). Există însă un strat european relevant pe două paliere: (1) regulile pieței interne privind autorizarea activităților de servicii — când numărul de amplasamente pe domeniul public este limitat — și (2) igiena alimentară, direct aplicabilă oricărei terase care servește mâncare sau băutură.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2006/123/CE (Directiva servicii / „Bolkestein"), art. 9–12 — un regim de autorizare pentru o activitate de servicii este admis doar dacă este justificat de un motiv imperativ de interes general, nediscriminatoriu și proporțional, bazat pe criterii clare, obiective și publicate în avans. Iar art. 12 prevede că, atunci când numărul autorizațiilor este limitat din cauza rarității resurselor (cazul tipic al amplasamentelor de terasă dintr-o zonă centrală/pietonală restrânsă), autoritatea trebuie să organizeze o procedură de selecție imparțială și transparentă, să acorde autorizația pe durată limitată și fără reînnoire automată. Sursa: Directiva 2006/123/CE (accesat 2026-09-23)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare — direct aplicabil (nu necesită transpunere). Operatorii din sectorul alimentar, inclusiv teraselor și unităților de alimentație publică, trebuie să respecte cerințele generale și specifice de igienă și să implementeze proceduri bazate pe principiile HACCP. Sursa: Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (accesat 2026-09-23)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 — stabilește principiile generale ale legislației alimentare (siguranța alimentelor, trasabilitate), cadrul în care se înscriu obligațiile de igienă ale operatorului de terasă. Sursa: Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (accesat 2026-09-23)

Transpunerea în dreptul român

Directiva servicii a fost transpusă orizontal prin OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România. Art. 8 din ordonanță reia condițiile directivei: un regim de autorizare este permis doar dacă e justificat de un motiv imperativ de interes general, obiectivul nu poate fi atins printr-o măsură mai puțin restrictivă, iar regimul este nediscriminatoriu; criteriile de autorizare trebuie să limiteze marja de apreciere a autorității (anti-arbitrar).

Sursa: OUG nr. 49/2009 (accesat 2026-09-23)

În practică însă, regulile concrete de ocupare a domeniului public rămân la nivel național/local (Codul administrativ pentru închiriere/concesiune, Codul fiscal pentru taxa locală, HCL pentru procedură și tarife), deoarece OUG 49/2009 prevede prevalența legii speciale. Rezultatul relevant pentru terase: atunci când primăria limitează numărul de amplasamente într-o zonă (piață centrală, stradă pietonală), atribuirea prin licitație publică cerută de Codul administrativ este și expresia obligației europene de selecție transparentă din art. 12 al Directivei servicii. Gold-plating / gap: practica frecventă a prelungirii automate an de an a acordurilor de terasă către același operator, fără o nouă procedură competitivă, este punctul de fricțiune cu dreptul UE (vezi jurisprudența de mai jos).

Cum se împacă „prioritatea titularului" cu selecția competitivă? Aparenta contradicție cu secțiunile practice (unde reînnoirea sezonieră și prioritatea frontului propriu apar ca rutină) se rezolvă prin întrebarea dacă resursa este sau nu limitată. Art. 12 din Directiva servicii se aplică doar când numărul de amplasamente este obiectiv restrâns (raritatea resursei). De aici, două situații distincte:

• Extinderea pe frontul propriului local, în zone fără penurie de spațiu — nu declanșează art. 12; prioritatea titularului și reînnoirea sezonieră rămân legale, fiind o folosință accesorie a propriului punct de lucru, iar nu alocarea unei resurse rare.
• Un amplasament într-o zonă cu locuri obiectiv puține (piață centrală, stradă pietonală îngustă) — se aplică art. 12: atribuire prin selecție transparentă, pe durată limitată, fără reînnoire automată, chiar dacă titularul l-a folosit anterior.

Cu alte cuvinte, „prioritatea titularului" nu este o excepție de la regula UE, ci se manifestă numai în afara ipotezei de raritate pe care regula UE o guvernează.

Jurisprudență CJUE

Cauzele conexate C-458/14 și C-67/15, Promoimpresa Srl și Mario Melis (14 iulie 2016) — art. 12 din Directiva 2006/123/CE se aplică concesiunilor de ocupare a domeniului public când numărul autorizațiilor este limitat din cauza rarității resursei; prin urmare, prelungirea/reînnoirea automată a acestor concesiuni, fără o procedură de selecție imparțială și transparentă, este contrară dreptului Uniunii. Raritatea resursei nu se prezumă automat — se apreciază în concret. Sursa: CJUE, C-458/14 și C-67/15 (accesat 2026-09-23)

Cauza C-348/22, AGCM/Comune di Ginosa (20 aprilie 2023) — Curtea a statuat că art. 12 alin. (1) și (2) din Directiva 2006/123/CE are efect direct: atât obligația unei proceduri de selecție imparțiale și transparente, cât și interdicția reînnoirii automate a autorizației sunt formulate necondiționat și suficient de precis, astfel că statul membru nu are marjă de a le înlătura. (Litigiul viza prelungirea generalizată a concesiunilor de domeniu public maritim.) Sursa: CJUE, C-348/22 (accesat 2026-09-23)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Când se aplică regula europeană a selecției? Nu la orice terasă, ci acolo unde numărul de amplasamente pe domeniul public este obiectiv limitat (zone centrale, piețe, faleze, străzi pietonale cu spațiu redus). În aceste cazuri, atribuirea trebuie făcută competitiv, pe durată limitată, fără drept de prelungire automată — indiferent de practica locală anterioară.
• Riscul juridic al prelungirilor automate. Un HCL sau o practică administrativă care reînnoiește tacit, an de an, acordul de terasă către același comerciant într-o zonă cu locuri limitate poate fi contestat(ă) pe temeiul art. 12 din Directiva servicii, care — potrivit cauzei Ginosa — are efect direct și poate fi invocat direct de un concurent interesat.
• Igiena alimentară — obligație UE directă. Independent de acordul de ocupare, orice terasă care prepară/servește alimente datorează conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 (HACCP, igienă), controlată în România de ANSVSA/DSVSA. Ocuparea legală a domeniului public nu suplinește autorizarea sanitar-veterinară.
• Dimensiune transfrontalieră. Un prestator dintr-un alt stat membru care dorește să opereze sezonier o terasă în România beneficiază de principiile libertății de stabilire și de prestare a serviciilor; criteriile de atribuire nu pot fi discriminatorii pe criteriul naționalității sau al sediului.

Întrebări frecvente

De ce acte am nevoie ca să pun o terasă pe trotuar? De un acord/autorizație de ocupare a domeniului public emis de primărie, pe baza unui dosar (cerere, acord de funcționare, dovada spațiului, schiță de amplasament, foto, certificat fiscal local) și de plata taxei locale pentru suprafața ocupată. Regulile exacte sunt în regulamentul (HCL) al primăriei dvs.

Cât costă ocuparea domeniului public cu terasă? Costul este o taxă locală stabilită prin HCL, de obicei în lei/mp/zi (sau pe lună/sezon). Cuantumul diferă mult între localități; verificați hotărârea privind taxele locale a primăriei respective.

Este „redevență" sau „taxă"? Pentru ocuparea temporară a domeniului public este, ca regulă, o taxă locală (art. 486 Cod fiscal). „Redevența" apare la concesiune, iar „chiria" la închiriere — instrumente folosite pentru folosințe pe termen mai lung, atribuite de regulă prin licitație.

Pot construi o terasă închisă, cu pereți și acoperiș, pe domeniul public? De regulă nu. Art. 4 din OG nr. 71/2002 interzice construcțiile pe domeniul public, iar o terasă închisă ar fi o construcție în sensul Legii nr. 50/1991. Sunt permise doar amenajări sezoniere, demontabile.

Pe ce perioadă primesc avizul? De obicei sezonier (perioada e stabilită de HCL — de ex. mai–octombrie). La expirare, avizul trebuie reînnoit, iar terasa demontată dacă regulamentul o cere.

Îmi poate retrage primăria avizul? Da. Avizul poate fi retras pentru neplata taxei, depășirea suprafeței aprobate, blocarea circulației pietonale, nerespectarea orarului/liniștii publice sau a condițiilor din regulament. În unele cazuri se dispune și ridicarea terasei.

Ce se întâmplă dacă sunt mai mulți doritori pe același loc? Multe regulamente prevăd atribuirea amplasamentului prin licitație publică, mai ales pentru spații din afara frontului propriului punct de lucru.

Este suficientă lățimea liberă de 1,5 m pentru pietoni? Nu neapărat. Lățimea liberă este un minim, dar terasa trebuie să respecte și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități (Legea nr. 448/2006 și normativul NP 051/2012): traseu accesibil continuu, fără obturarea rampelor sau a ghidajelor tactile. Dacă terasa întrerupe un traseu accesibil, primăria poate respinge sau retrage avizul chiar dacă lățimea de 1,5 m este respectată.

Am nevoie și de alte avize în afară de cel al primăriei? Uneori, da. Dacă trotuarul face parte din zona unui drum național/județean, este necesar și acordul administratorului drumului (CNAIR sau consiliul județean, conform OG nr. 43/1997). Dacă amplasamentul este într-o zonă protejată sau lângă un monument istoric, este necesar avizul Direcției Județene pentru Cultură / Ministerului Culturii (Legea nr. 422/2001).

Pot fuma clienții pe terasă? Depinde de gradul de închidere. O terasă acoperită dar deschisă lateral (fără pereți sau cu cel mult un perete) rămâne spațiu deschis, unde fumatul este permis. Dacă o închideți cu acoperiș plus cel puțin doi pereți (inclusiv prelate/panouri), devine „spațiu închis" în sensul Legii nr. 349/2002 (mod. Legea nr. 15/2016), iar fumatul este interzis.

Ce amendă risc dacă pun terasa fără acord? Ocuparea fără acord este contravenție; faptele și cuantumurile se stabilesc prin HCL (frecvent de la câteva sute la câteva mii de lei), pe cadrul OG nr. 2/2001. Constată, de regulă, poliția locală, iar pe lângă amendă terasa poate fi ridicată/desființată pe cheltuiala comerciantului. Procesul-verbal se poate contesta la judecătorie în 15 zile.

Practică și opinii

Ocuparea domeniului public cu terase generează, în practică, două tipuri recurente de litigii și tensiuni administrative: (i) retragerea/anularea avizului de către primărie și (ii) contestarea nivelului taxei sau a modului de atribuire (fără licitație, deși existau mai mulți solicitanți).

⚠️ Observație practică (variație locală). Întrucât regulile de fond sunt stabilite prin HCL, aceeași activitate poate fi tratată diferit de la o localitate la alta — de la tarif și sezon până la obligația de demontare la sfârșitul perioadei. Regulamentele analizate (ex. Sibiu, Mediaș, Brașov, Oradea, Carei) confirmă acest lucru: perioade și tarife diferite, dar câteva constante — fără datorii la bugetul local, schiță de amplasament obligatorie, lățime liberă pentru pietoni și atribuire prin licitație la suprapunerea cererilor.

Surse: regulamente locale publicate de primării — Sibiu, Mediaș, Oradea – HCL 48/2025 (accesat 2026-09-23)

⚠️ Recomandare de prudență. Înainte de a investi în mobilier și amenajări, verificați (a) dacă amplasamentul dorit este eligibil în regulamentul local, (b) dacă nu cade sub obligația de licitație, și (c) clauzele de retragere a avizului — pentru a evita situația în care terasa amenajată trebuie ridicată în plin sezon. Pentru amplasamente valoroase sau litigioase, consultați un avocat specializat în drept administrativ.

⚠️ Context temporal (pandemie și evoluții recente). În perioada 2020–2022 multe primării au relaxat temporar ocuparea pentru terase (extinderi de suprafață, scutiri/reduceri de taxă) ca sprijin pentru HoReCa. Aceste măsuri au fost, de regulă, legate de starea de alertă, care a încetat în martie 2022; ele au expirat odată cu aceasta, iar regimul a revenit la dreptul comun (aviz sezonier prin HCL, taxă locală conform art. 486 Cod fiscal). Până în 2026 nu a fost identificată o lege națională distinctă care să modifice regimul ocupării cu terase, iar transpunerea Directivei servicii rămâne OUG nr. 49/2009. Nu există (la data redactării) o procedură de infringement deschisă împotriva României vizând specific terasele; riscul teoretic — pe modelul cauzei Ginosa — privește prelungirea generalizată a folosințelor de domeniu public în zone cu resurse limitate, fără selecție competitivă.

Referințe

1. Codul fiscal – Legea nr. 227/2015, Titlul IX „Impozite și taxe locale", art. 486 („Alte taxe locale" – taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice) și art. 487. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
2. Ordonanța Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local (aprobată prin Legea nr. 3/2003), art. 4. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
3. OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Partea a V-a – regimul proprietății publice; închirierea și concesionarea bunurilor proprietate publică. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
4. Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 1–2. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
5. Codul civil – Legea nr. 287/2009, art. 858–861 (regimul proprietății publice: inalienabilă, imprescriptibilă, insesizabilă). legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
6. Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
7. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (republicată). legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
8. Regulamente locale (HCL) de ocupare a domeniului public cu terase sezoniere — exemple: Sibiu, Mediaș, Brașov, Oradea – HCL 48/2025, Baia Mare (accesat 2026-09-23)
9. Text consolidat suplimentar al Titlului IX din Codul fiscal: static.anaf.ro, mfinante.gov.ro (accesat 2026-09-23)
10. Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și normativul NP 051/2012 (accesibilitatea spațiului urban). lege5.ro – Legea 448/2006, ANPDPD – accesibilitate (accesat 2026-09-23)
11. Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor — „zona drumului", acordul/autorizația administratorului drumului (CNAIR / consiliul județean). universuljuridic.ro (accesat 2026-09-23)
12. Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice — avizul de specialitate în zona de protecție. lege5.ro (accesat 2026-09-23)
13. Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, modificată prin Legea nr. 15/2016 — definiția „spațiului public închis". legislatie.just.ro, ghid gov.ro (accesat 2026-09-23)
14. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. euroavocatura.ro (accesat 2026-09-23)
15. Legea nr. 155/2010 a poliției locale (atribuții privind domeniul public și disciplina în construcții). (accesat 2026-09-23)
16. Legea nr. 61/1991 privind ordinea și liniștea publică; Legea nr. 121/2019 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant. lege5.ro – Legea 121/2019 (accesat 2026-09-23)
17. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ — plângere prealabilă, acțiune în anulare, suspendarea actului. legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
18. OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii (transpune Directiva 2006/123/CE). legislatie.just.ro (accesat 2026-09-23)
19. CJUE, cauza C-348/22, AGCM/Comune di Ginosa (2023) — efectul direct al art. 12 din Directiva servicii. eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-23)