Ce acoperă această secțiune
Această secțiune reunește regulile juridice care guvernează furnizarea de servicii de sănătate, de îngrijire și de educație timpurie în România — de la momentul înființării unei unități, până la răspunderea pentru actul medical și la formele noi de practică digitală. Se adresează medicilor care își deschid propriul cabinet, administratorilor de servicii sociale rezidențiale, fondatorilor de creșe și grădinițe private, furnizorilor de telemedicină, dar și pacienților sau familiilor care vor să înțeleagă ce drepturi au atunci când un serviciu le produce un prejudiciu.
Firul comun este un set de acte-cadru pe care le veți regăsi în mai multe articole: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (cadrul general al asistenței medicale, al colegiilor profesionale și al malpraxisului), Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 privind cabinetele medicale, Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în serviciile sociale și Legea nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar. Peste ele se adaugă reguli speciale de protecție a datelor de sănătate (GDPR) și, tot mai des, norme europene.
Ce găsiți în această secțiune
Înființarea unui cabinet medical explică cum alegeți între cabinetul medical individual (CMI) și SRL, potrivit OG nr. 124/1998, și de ce actul care „naște" cabinetul nu este firma, ci certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale (RUCM), eliberat de DSP după avizul colegiului. Articolul urmărește tot lanțul — aviz profesional, autorizație sanitară, RUCM, contract opțional cu CAS — pe fondul Normelor metodologice din 2025, care au înlocuit reglementarea veche.
Telemedicina — reglementare duce discuția către serviciile la distanță: tipurile recunoscute (teleconsultație, teleexpertiză, telemonitorizare, teleradiologie, telepatologie, teleasistență și, din 2026, telereabilitare), consimțământul expres al pacientului și decontarea prin CNAS. Cadrul a fost introdus prin OUG nr. 196/2020 în Legea nr. 95/2006 (art. 30¹–30¹¹) și detaliat prin HG nr. 1.133/2022.
Malpraxisul medical — răspunderea tratează reversul activității medicale: eroarea profesională care prejudiciază pacientul, reglementată de Titlul XVI din Legea nr. 95/2006. Aflați cine răspunde (medicul și furnizorul), rolul asigurării obligatorii, procedura facultativă a Comisiei de la DSP și termenul de prescripție de 3 ani — reguli valabile inclusiv pentru actele de telemedicină.
Licențierea căminelor de bătrâni mută accentul spre îngrijirea de lungă durată: dubla etapă a acreditării furnizorului și a licențierii serviciului (licență valabilă 5 ani), sub Legea nr. 197/2012, profund înăsprită după reforma din 2024 prin controale fără preaviz și sancțiuni penale.
Deschiderea unei creșe sau grădinițe private arată că unitatea de educație timpurie este, în drept, o unitate de învățământ preuniversitar particular: funcționează doar după autorizarea provizorie ARACIP și acreditare, plus avizele DSP și ISU, conform Legii nr. 198/2023 și Metodologiei aprobate prin HG nr. 566/2022.
Întrebări de orientare
- Vreau să deschid un cabinet: ce formă aleg și care este actul de înființare? → înființarea unui cabinet medical.
- Un act medical mi-a produs un prejudiciu — ce pot cere și în cât timp? → malpraxisul medical.
- Pot consulta pacienți la distanță și se decontează? → telemedicina.