Licențierea căminelor de bătrâni

Un cămin de bătrâni funcționează legal în România numai după două etape distincte: acreditarea furnizorului, confirmată printr-un certificat pe perioadă nedeterminată, și licențierea serviciului social, materializată într-o licență de funcționare valabilă 5 ani. Cadrul este dat de Legea nr. 197/2012, modificată substanțial prin Legea nr. 100/2024. Simpla acreditare nu dă dreptul de a găzdui beneficiari — acest drept apare doar odată cu licența.

Pe scurt

Un cămin de bătrâni funcționează legal în România numai după parcurgerea a două etape distincte: acreditarea furnizorului (care primește un certificat de acreditare pe perioadă nedeterminată) și licențierea serviciului social propriu-zis, materializată într-o licență de funcționare valabilă 5 ani. Cadrul este dat de Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, profund modificată prin Legea nr. 100/2024 după scandalul „azilelor groazei", care a introdus evaluarea obligatorie în teren, controale fără preaviz și sancțiuni penale. Simpla acreditare a furnizorului nu dă dreptul de a găzdui beneficiari — dreptul de funcționare apare doar odată cu licența.

Cadrul legal

Licențierea căminelor de bătrâni se sprijină pe câteva acte normative care trebuie citite împreună:

• Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale — actul central, care reglementează acreditarea furnizorilor și licențierea serviciilor sociale.
• Legea nr. 100/2024 — reforma asistenței sociale, care a înăsprit substanțial regulile.
• Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale — legea-cadru (definește serviciul social, furnizorul, beneficiarul).
• Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice (republicată) — definește căminul pentru persoane vârstnice.
• Ordinul MMJS nr. 29/2019 — standardele minime de calitate pentru centrele rezidențiale destinate persoanelor vârstnice.
• HG nr. 924/2024 — normele metodologice de acreditare și licențiere.

Art. 1 din Legea nr. 197/2012 — „(1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare și control pentru asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale. (2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum și furnizorilor de servicii sociale, publici și privați." Sursa: Legea nr. 197/2012 (accesat 2026-09-24)

Sistemul este construit pe două chei care nu se substituie una alteia:

1. Acreditarea furnizorului — persoana juridică ce vrea să administreze serviciul obține un certificat de acreditare, valabil pe perioadă nedeterminată.
2. Licențierea serviciului social — fiecare cămin (unitate) în parte obține propria licență de funcționare.

Art. 10 din Legea nr. 197/2012 — certificatul de acreditare nu conferă furnizorului dreptul de a acorda servicii sociale înainte de obținerea licenței de funcționare provizorii sau a licenței de funcționare. Sursa: Legea nr. 197/2012 (versiune consolidată, accesat 2026-09-24)

Art. 11 din Legea nr. 197/2012 — licența de funcționare se acordă pe o perioadă de 5 ani; perioada de acordare a licenței de funcționare provizorii se include în perioada de 5 ani a licenței serviciului social respectiv. Sursa: Legea nr. 197/2012 (accesat 2026-09-24)

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, un „cămin de bătrâni"

În limbaj juridic, „căminul de bătrâni" este un serviciu social cu cazare destinat persoanelor vârstnice. Legea nr. 17/2000 îl tratează ca instituție de asistență socială care asigură găzduire, îngrijire personală, asistență medicală, socializare și, după caz, îngrijire paliativă. În Nomenclatorul serviciilor sociale, tipul clasic poartă codul 8730 CR-V-I („cămine pentru persoane vârstnice"), alături de variante precum centrele de tip respiro/criză (CR-V-II) și locuințele protejate (CR-V-III). Nomenclatorul și regulamentele-cadru au fost actualizate prin HG nr. 268/2026 (care înlocuiește HG nr. 867/2015).

Etapa 1 — Acreditarea furnizorului

Primul pas nu privește clădirea, ci entitatea care va administra căminul. Furnizorul (autoritate publică, ONG, cult, întreprindere socială) depune o cerere și documentele justificative și, după evaluare, primește certificatul de acreditare. Acesta:

• este valabil pe perioadă nedeterminată;
• nu dă, prin el însuși, dreptul de a găzdui beneficiari (art. 10);
• obligă furnizorul să obțină cel puțin un serviciu social licențiat în termen de 2 ani (termen redus de la 3 la 2 ani prin Legea nr. 100/2024), sub sancțiunea retragerii acreditării și radierii din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

Prin Legea nr. 100/2024, acreditarea a devenit mai riguroasă, cu etape suplimentare care includ consilierea solicitantului de către agenția județeană pentru plăți și inspecție socială și evaluarea în teren a condițiilor.

O schimbare majoră a reformei din 2024: societățile comerciale cu scop lucrativ (SRL-urile) au fost eliminate din lista furnizorilor de servicii sociale. Un operator economic care dorește să activeze în domeniu trebuie să obțină un atestat de întreprindere socială.

⚠️ Notă practică — Această restricție a schimbat radical modelul de business al căminelor private: cine plănuia un cămin printr-un SRL clasic trebuie să treacă printr-o formă de întreprindere socială. Verificați forma juridică înainte de orice investiție.

Ce se întâmplă cu SRL-urile deja licențiate (regim tranzitoriu)

Legea nr. 100/2024 elimină operatorii economici cu scop lucrativ din lista furnizorilor, dar nu conține o clauză explicită de „grandfathering" care să confirme menținerea nelimitată a SRL-urilor deja active. Lectura juridică rezonabilă este următoarea: licența de funcționare deja acordată rămâne valabilă până la expirarea celor 5 ani (art. 11 din Legea nr. 197/2012), pentru că licența este un act individual cu termen; însă la reînnoire furnizorul trebuie să aibă o formă juridică eligibilă (ONG, cult, autoritate publică sau întreprindere socială atestată). În practică, un SRL licențiat înainte de reformă poate continua până la expirare, dar nu se poate relicenția ca SRL — trebuie să se restructureze din timp.

⚠️ Incertitudine de semnalat — Un articol tranzitoriu expres pe acest punct nu a putut fi confirmat în sursele consultate; administratorii de cămine-SRL ar trebui să verifice cu AJPIS regimul concret și termenele aplicabile situației lor înainte de expirarea licenței.

Etapa 2 — Licențierea serviciului social

A doua cheie privește unitatea concretă (căminul, cu adresa lui). Licențierea are, la rândul ei, două trepte:

1. Licența de funcționare provizorie — se acordă pe baza documentelor și a fișei de autoevaluare, dar — după reforma din 2024 — numai după o verificare în teren efectuată de inspectorii sociali. Valabilitatea inițială era de maximum 1 an; normele metodologice (HG nr. 924/2024) au redus-o, în practică, la 3 luni (centre rezidențiale) sau 6 luni (servicii fără cazare).
2. Licența de funcționare (definitivă) — se acordă după evaluarea în teren care constată respectarea în totalitate a standardelor minime de calitate. Este valabilă 5 ani, iar perioada licenței provizorii se scade din acest interval (art. 11).

Ce durată prevalează? Norma metodologică (HG nr. 924/2024) detaliază și restrânge termenul „de maximum 1 an" din lege: pentru centrele rezidențiale de vârstnici se aplică, ca regulă, 3 luni, tocmai pentru a scurta perioada de funcționare provizorie și a forța evaluarea definitivă rapidă. „Maximum 1 an" rămâne plafonul legal, dar termenul efectiv este cel din norme.

Relicențierea la 5 ani nu este o simplă formalitate. Reînnoirea presupune o nouă evaluare în teren, care verifică din nou respectarea integrală a standardelor minime — nu o procedură pur documentară. De aceea dosarul de reînnoire trebuie depus din timp, înainte de expirarea licenței, pentru a evita întreruperea activității.

Important: un serviciu social nu mai poate funcționa nici măcar provizoriu fără o verificare prealabilă la fața locului — regulă introdusă de Legea nr. 100/2024 tocmai pentru a împiedica funcționarea „pe hârtie".

Standardele minime de calitate

La licențiere se verifică respectarea standardelor minime de calitate aprobate prin Ordinul MMJS nr. 29/2019 pentru centrele rezidențiale destinate persoanelor vârstnice. Acestea sunt organizate pe module și acoperă, între altele:

• informarea și admiterea beneficiarilor (contract de furnizare de servicii);
• evaluarea nevoilor și planul individualizat de asistență și îngrijire;
• îngrijirea personală, alimentația și asistența medicală;
• respectarea drepturilor beneficiarilor și prevenirea abuzului/neglijării;
• mediul de viață (spații, dotări) și managementul resurselor umane (personal calificat, raport îngrijitori/beneficiari).

Pe lângă standardele sociale, căminul trebuie să dețină avizele conexe obligatorii — în special autorizația de securitate la incendiu și autorizația sanitară de funcționare — fără de care licența nu poate fi acordată sau menținută.

Cerințele de personal verificate la licențiere

Modulul „Resurse umane" al standardelor minime (Ordinul MMJS nr. 29/2019) merge dincolo de simplul raport îngrijitori/beneficiari și cere o echipă multidisciplinară calificată:

• îngrijitori cu calificarea de „îngrijitor bătrâni" (certificat de calificare profesională recunoscut);
• asistent medical pentru supravegherea stării de sănătate și administrarea tratamentelor;
• asistent social pentru evaluarea nevoilor și planul individualizat;
• acces la medic (personal propriu sau colaborare), în funcție de gradul de dependență al beneficiarilor.

Fiecare angajat are un dosar de personal verificabil la control, care include documentele de calificare. Pentru personalul care lucrează cu persoane vulnerabile, cazierul judiciar este o cerință uzuală la angajare, iar respectarea normelor de dreptul muncii (timp de lucru, organizarea turelor, inclusiv tura de noapte, repaus și securitatea muncii) intră în verificarea condițiilor de funcționare. Subdimensionarea sau necalificarea personalului este una dintre cauzele frecvente de respingere a licenței.

Cum se delimitează căminul de serviciile conexe

Nu orice serviciu pentru vârstnici este un „cămin". Nomenclatorul separă mai multe tipuri, cu standarde și proceduri de licențiere diferite:

• Cămin / centru rezidențial cu cazare (8730 CR-V-I) — găzduire permanentă; regimul complet descris în acest articol (licență 5 ani, standarde rezidențiale).
• Centre de tip respiro / criză (CR-V-II) — găzduire temporară/de scurtă durată; standarde adaptate duratei reduse.
• Locuințe protejate (CR-V-III) — trai semi-independent, grup mic, cu sprijin.
• Îngrijire la domiciliu — serviciu fără cazare, cu standarde proprii; nu urmează regimul rezidențial.

Formele „de tip familial" sau găzduirea informală de mici dimensiuni trebuie, dacă îndeplinesc trăsăturile unui serviciu social (găzduire + îngrijire contra cost, cu caracter permanent), să fie acreditate și licențiate ca atare — în caz contrar sunt „azile ilegale", principala țintă a controalelor de după 2024. Simpla găzduire în cadrul familiei, fără caracter de serviciu social organizat, nu intră în regimul de licențiere, dar granița se apreciază după conținutul real al activității, nu după denumire.

Stadiul noului Nomenclator (HG nr. 268/2026)

Nomenclatorul serviciilor sociale și regulamentele-cadru au fost actualizate prin HG nr. 268/2026, care înlocuiește HG nr. 867/2015. Actul reorganizează și simplifică lista tipurilor de servicii și impune adaptarea corespunzătoare a codurilor și a regulamentelor-cadru; standardele minime pe tip de serviciu se corelează ulterior cu noul nomenclator. Administratorii trebuie să verifice corespondența dintre vechile și noile coduri pentru serviciul lor înainte de o cerere de licențiere sau reînnoire.

Cine acordă și cine controlează

Acreditarea furnizorilor și licențierea serviciilor sociale se realizează sub coordonarea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, prin structura de specialitate. Controlul, monitorizarea și evaluarea în teren se fac prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) și agențiile județene (AJPIS), respectiv prin inspectorii sociali. După Legea nr. 100/2024:

• monitorizarea la fața locului se face fără preaviz;
• inspectorii pot sesiza pe loc organele de cercetare penală;
• inspectorii beneficiază de sprijinul poliției (o echipă la 20 de structuri);
• ONG-urile au dobândit dreptul de a monitoriza centrele.

Aspecte practice

Ordinea corectă a pașilor

1. Alege forma juridică potrivită — ONG (asociație/fundație), cult, autoritate publică sau întreprindere socială (atestat). SRL-ul clasic nu mai este eligibil ca furnizor.
2. Acreditează furnizorul — obții certificatul de acreditare (perioadă nedeterminată).
3. Pregătește unitatea — spațiu conform, dotări, personal calificat, proceduri interne aliniate la standardele Ordinului nr. 29/2019.
4. Obține avizele conexe — în special autorizația de securitate la incendiu (ISU) și autorizația sanitară de funcționare (DSP).
5. Solicită licența provizorie — dosar + fișă de autoevaluare + verificare în teren; funcționezi provizoriu (3–6 luni / max 1 an).
6. Obține licența de funcționare (5 ani) — după evaluarea în teren care confirmă respectarea integrală a standardelor.
7. Relicențiază din timp — depune dosarul de reînnoire înainte de expirarea celor 5 ani, pentru a evita întreruperea activității.

Greșeli frecvente de evitat

• Confundarea acreditării cu licența. Certificatul de acreditare al furnizorului nu îți permite să găzduiești nicio persoană — ai nevoie de licența serviciului (art. 10).
• Deschiderea „provizorie" fără verificare în teren. După 2024 este imposibil legal: orice funcționare presupune control prealabil.
• Amânarea autorizației ISU. Lipsa autorizației de securitate la incendiu blochează licențierea și este una dintre cele mai frecvente cauze de sancțiune/închidere.
• Subdimensionarea personalului. Raportul îngrijitori/beneficiari și calificările sunt verificate la standardele minime — un personal insuficient duce la respingerea licenței.
• Nerespectarea termenului de 2 ani de la acreditare pentru a avea cel puțin un serviciu licențiat → retragerea acreditării.

Riscul sancțiunilor

Funcționarea unui cămin fără licență constituie, în primul rând, contravenție, sancționată cu amendă de la 50.000 la 80.000 lei, alături de care inspectorii pot dispune suspendarea sau retragerea licenței și pot sesiza direct organele penale în caz de abuz sau neglijare.

Escaladarea la infracțiune nu este automată. Art. 348 Cod penal („exercitarea fără drept a unei profesii sau activități") incriminează fapta „dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale" și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. În practica acestui domeniu, temeiul penal devine incident după aplicarea sancțiunii contravenționale, atunci când operatorul continuă activitatea fără licență și nu respectă măsurile dispuse prin procesul-verbal de control — nu ab initio.

⚠️ Precizare — Nu am putut confirma introducerea, prin Legea nr. 100/2024, a unei infracțiuni speciale distincte în Legea nr. 197/2012; trimiterea uzuală rămâne la art. 348 Cod penal, cu condiționările de mai sus. Verificați textul contravențional și penal aplicabil situației concrete înainte de a-l invoca.

Confruntarea normei cu realitatea aplicării

Regulile de control introduse în 2024 sunt severe „pe hârtie", dar aplicarea depinde de resurse. Numărul de centre este mult mai mare decât numărul de inspectori sociali disponibili la nivel județean, ceea ce generează termene de soluționare și cozi de așteptare între depunerea dosarului și evaluarea în teren. În acest interval, furnizorul nu poate găzdui beneficiari fără cel puțin licența provizorie (ea însăși condiționată de o verificare prealabilă).

⚠️ Semnalare practică — Presa de specialitate a relatat, după reformă, sute de acțiuni de control și zeci de amenzi aplicate de ANPIS/AJPIS; cifrele exacte variază de la o perioadă la alta și trebuie tratate ca orientative, nu ca date normative. Concluzia practică: planificați dosarul din timp și nu contați pe o soluționare imediată.

Sursa: Legea nr. 197/2012, versiune consolidată (accesat 2026-09-24)

Protecția beneficiarilor, finanțarea și datele personale

Licențierea nu privește doar operatorul: ea protejează beneficiarul și se leagă direct de banii publici și de datele sensibile ale rezidenților.

Ce se întâmplă cu beneficiarii când licența e suspendată, retrasă sau centrul e închis

O sancțiune aplicată operatorului nu poate lăsa persoanele vârstnice fără îngrijire. Regula de bază este continuitatea îngrijirii:

• Furnizorul are obligația primară de a asigura continuitatea serviciului și de a coopera la relocarea beneficiarilor; suportă, ca regulă, costurile care decurg din propria culpă (transfer, sistarea nejustificată a serviciului).
• AJPIS/ANPIS, care dispune suspendarea sau retragerea, coordonează măsura astfel încât beneficiarii să nu fie abandonați.
• Autoritatea publică locală și, după caz, DGASPC au rolul subsidiar de a identifica soluții alternative de găzduire/îngrijire pentru persoanele afectate, în regim de urgență.

În cazurile grave (abuz, neglijare, funcționare ilegală) inspectorii pot dispune încetarea imediată a activității și relocarea de urgență a beneficiarilor. Perspectiva beneficiarului — dreptul la informare, la un plan individualizat și la relocare fără întreruperea îngrijirii — este parte din standardele minime, nu doar o consecință administrativă.

⚠️ De reținut — Cadrul stabilește principiul continuității și relocării, dar repartizarea exactă a costurilor între furnizor, autoritatea locală și buget se apreciază de la caz la caz; într-o situație concretă, verificați dispoziția AJPIS și actele autorității locale.

Licențierea și finanțarea căminului

Dimensiunea economică este inseparabilă de licențiere:

• Subvenții (Legea nr. 34/1998). Asociațiile și fundațiile care furnizează servicii sociale pot primi subvenții de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Licențierea serviciului este condiția de eligibilitate — fără licență, furnizorul privat nu poate accesa subvenția și nici contractarea cu autoritățile publice.
• Standardul de cost pe beneficiar. Finanțarea publică se raportează la standardele de cost/beneficiar aprobate prin hotărâre de Guvern, care plafonează cuantumul sprijinului pe tip de serviciu.
• Contribuția beneficiarului. Persoanele vârstnice cu venituri proprii (de regulă pensia) contribuie lunar la costul întreținerii, potrivit Legii nr. 17/2000; cele fără venituri suficiente sunt sprijinite din fonduri publice.
• Obligația de întreținere a rudelor. Codul civil (art. 513 și urm.) instituie obligația legală de întreținere între rude (în special descendenți față de ascendenți), în limita nevoii beneficiarului și a mijloacelor celui obligat. Această obligație poate fi valorificată pentru acoperirea costurilor de îngrijire care depășesc sprijinul public.

Protecția datelor (GDPR) și supravegherea video

Căminul prelucrează date de sănătate — categorie specială protejată de art. 9 din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) și de Legea nr. 190/2018. Obligațiile principale:

• temei legal clar pentru prelucrare și minimizarea datelor la strictul necesar;
• informarea beneficiarului sau, când discernământul este diminuat, a reprezentantului legal, cu privire la scop, durata stocării și drepturile sale (acces, rectificare, ștergere);
• securitatea datelor și confidențialitatea informațiilor medicale.

Supravegherea video este permisă doar cu temei legal, informare vizibilă (semnalizarea zonelor monitorizate) și excluderea zonelor intime (dormitoare, băi), care afectează demnitatea beneficiarilor.

⚠️ Precizare — În sursele oficiale consultate nu s-a confirmat introducerea, prin reforma din 2024, a unei obligații generale de monitorizare video în centrele rezidențiale de vârstnici. Ceea ce a fost întărit expres este monitorizarea prin societatea civilă/ONG-uri (art. 1^1 din Legea nr. 197/2012, introdus prin Legea nr. 100/2024). Acolo unde folosește camere, centrul rămâne integral supus GDPR.

Surse: Legea nr. 197/2012 (consolidat); Legea nr. 100/2024; Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) (accesat 2026-09-24)

Legislație europeană

Îngrijirea rezidențială a persoanelor vârstnice rămâne, în esență, o competență națională: nu există o directivă UE care să armonizeze licențierea căminelor de bătrâni. Dreptul Uniunii intervine indirect — prin regulile pieței interne (care, tocmai, exclud aceste servicii), prin coordonarea securității sociale și printr-un cadru european de politici privind calitatea îngrijirii de lungă durată.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2006/123/CE (Directiva servicii) — art. 2 alin. (2) lit. (j) exclude din domeniul său „serviciile sociale privind locuințele sociale, îngrijirea copiilor și sprijinul acordat familiilor și persoanelor aflate, permanent sau temporar, în situație de nevoie, furnizate de stat, de prestatori mandatați de acesta sau de organizații caritabile recunoscute ca atare de stat". Sursa: Directiva 2006/123/CE (eur-lex) (accesat 2026-09-24)

Practic, un cămin de bătrâni — serviciu social cu cazare pentru persoane aflate în nevoie — cade în această excludere. De aceea, regimul de acreditare și licențiere din Legea nr. 197/2012 nu este supus logicii de liberalizare a pieței interne, ci rămâne un regim de autorizare național.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială — coordonează, la nivelul UE, prestațiile de securitate socială (inclusiv, potrivit jurisprudenței CJUE, prestații de îngrijire de lungă durată) pentru cetățenii care se deplasează între statele membre. Sursa: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (eur-lex) (accesat 2026-09-24)

Pe planul „soft law", Recomandarea Consiliului din 8 decembrie 2022 privind accesul la îngrijire de lungă durată accesibilă și de înaltă calitate (2022/C 476/01) — parte a Strategiei europene privind îngrijirea și expresie a Principiului 18 (îngrijirea de lungă durată) din Pilonul european al drepturilor sociale — cere statelor membre să stabilească criterii și standarde de calitate pentru toate cadrele de îngrijire, aplicate tuturor furnizorilor, personal calificat și condiții de muncă echitabile.

Sursa: Recomandarea Consiliului (UE) 2022/C 476/01 (eur-lex) (accesat 2026-09-24)

Transpunerea în dreptul român

Fiind vorba, în cea mai mare parte, de un domeniu de competență națională și de servicii excluse din Directiva servicii, transpunerea nu ia forma unei preluări directe a unei directive de licențiere:

• Directiva 2006/123/CE a fost transpusă în general prin OUG nr. 49/2009 (libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii), însă serviciile sociale rezidențiale sunt în afara domeniului acesteia — de aici, autonomia regimului din Legea nr. 197/2012 și HG nr. 924/2024.
• Recomandarea din 2022 privind îngrijirea de lungă durată este operaționalizată în România exact prin sistemul de standarde minime de calitate (Ordinul MMJS nr. 29/2019) și prin reforma din Legea nr. 100/2024, care înăsprește evaluarea în teren, controlul fără preaviz și profesionalizarea personalului — direcții aliniate obiectivelor europene de calitate.
• Gold-plating: eliminarea societăților comerciale cu scop lucrativ (SRL) și cerința atestatului de întreprindere socială reprezintă o alegere națională mai strictă decât cere dreptul UE; ea este însă permisă expres de jurisprudența CJUE (vezi Sodemare).

Jurisprudență CJUE

Cauza C-70/95, Sodemare SA ș.a. v. Regione Lombardia (17 iunie 1997) — o reglementare națională care rezervă participarea la sistemul de asistență socială operatorilor fără scop lucrativ este compatibilă cu libertatea de stabilire (art. 52 și 58 CEE, azi art. 49 și 54 TFUE). Statele membre pot condiționa admiterea operatorilor privați de cămine pentru vârstnici de caracterul non-profit. Sursa: Cauza C-70/95 Sodemare (eur-lex) (accesat 2026-09-24)

Concluzia din Sodemare validează, în drept european, chiar modelul spre care a virat România în 2024: statul poate limita forma juridică a furnizorilor de servicii sociale rezidențiale fără a încălca libertățile pieței interne.

Cauza C-57/12, Femarbel v. Commission communautaire commune de Bruxelles-Capitale (11 iulie 2013) — centrele de zi și de noapte care oferă asistență și îngrijire persoanelor vârstnice pot fi excluse din domeniul Directivei 2006/123/CE atunci când constituie servicii de îngrijire a sănătății ori servicii sociale pentru persoane în nevoie furnizate de stat sau de prestatori mandatați. Sursa: Cauza C-57/12 Femarbel (eur-lex) (accesat 2026-09-24)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Operatori din alte state membre: un furnizor dintr-un alt stat UE poate deschide un cămin în România în temeiul libertății de stabilire, dar trebuie să parcurgă aceeași procedură de acreditare + licențiere și să respecte aceleași condiții de formă juridică (inclusiv cerința de întreprindere socială) — restricție permisă de Sodemare.
• Libera prestare de servicii nu se aplică găzduirii propriu-zise: potrivit Sodemare, rezidența permanentă a beneficiarului într-un cămin nu are element transfrontalier, deci nu intră sub regimul liberei prestări de servicii.
• Beneficiari mobili: un cetățean UE care se mută în România poate beneficia de coordonarea prestațiilor de securitate socială (Regulamentul 883/2004), fără ca aceasta să afecteze autorizarea unității.
• Direcție de viitor: monitorizarea implementării Recomandării din 2022 (indicatori de calitate ai îngrijirii de lungă durată, coordonator național LTC) va menține presiunea europeană pentru standarde de calitate și profesionalizarea personalului — linii deja reflectate în reforma din 2024.

Întrebări frecvente

1. Un SRL mai poate deschide un cămin de bătrâni? Nu ca furnizor clasic. Prin Legea nr. 100/2024, operatorii economici cu scop lucrativ au fost eliminați din lista furnizorilor de servicii sociale. Un operator economic poate activa doar dacă obține un atestat de întreprindere socială. Furnizori tipici rămân ONG-urile, cultele și autoritățile publice.

2. Cât durează valabilitatea licenței de funcționare? Licența de funcționare (definitivă) este valabilă 5 ani. Licența provizorie, care o precede, este valabilă maximum 1 an (redusă la 3 sau 6 luni prin normele din 2024), iar perioada ei se include în cei 5 ani.

3. Certificatul de acreditare îmi dă dreptul să primesc beneficiari? Nu. Certificatul de acreditare al furnizorului este valabil pe perioadă nedeterminată, dar nu conferă dreptul de a acorda servicii sociale. Acest drept apare doar odată cu licența de funcționare a serviciului (art. 10 din Legea nr. 197/2012).

4. Ce se întâmplă dacă funcționez fără licență? Este contravenție, cu amendă între 50.000 și 80.000 lei. Dacă nu respecți măsurile dispuse de inspectori după sancțiune, fapta devine infracțiune (art. 348 Cod penal), iar centrul poate fi închis.

5. Cine face controalele și cum? Controlul și evaluarea în teren se fac de inspectorii sociali din cadrul AJPIS/ANPIS. După reforma din 2024, vizitele se fac fără preaviz, cu sprijinul poliției, iar inspectorii pot sesiza pe loc organele penale.

6. Am nevoie de autorizație de incendiu? Da. Autorizația de securitate la incendiu (ISU) și autorizația sanitară de funcționare sunt condiții pentru licențiere; lipsa lor blochează sau atrage retragerea licenței.

7. Ce se întâmplă cu rezidenții dacă unui cămin i se retrage licența? Îngrijirea nu se poate întrerupe. Furnizorul trebuie să asigure continuitatea și cooperarea la relocare, iar AJPIS, împreună cu autoritatea locală/DGASPC, coordonează mutarea beneficiarilor în alte servicii. În cazuri grave se poate dispune încetarea imediată a activității și relocarea de urgență.

8. Licența este necesară pentru a primi subvenții de la stat? Da. Pentru asociații și fundații, licențierea serviciului este condiția de acces la subvențiile din Legea nr. 34/1998 și la contractarea cu autoritățile publice. Fără licență nu există finanțare publică.

9. Familia are vreo obligație de a contribui la costuri? Beneficiarul cu venituri proprii contribuie lunar (Legea nr. 17/2000), iar Codul civil (art. 513 și urm.) instituie obligația legală de întreținere între rude, care poate acoperi costurile de îngrijire ce depășesc sprijinul public.

10. Este obligatorie supravegherea video în cămin? O obligație generală de monitorizare video nu este confirmată în legislație. Unde se folosesc camere, acestea sunt permise doar cu temei legal, informare vizibilă și excluderea zonelor intime (dormitoare, băi), sub regimul GDPR (Reg. UE 2016/679, Legea nr. 190/2018).

Practică și opinii

Reforma din 2024 a fost declanșată de scandalul „azilelor groazei" (2023), care a scos la iveală centre ce funcționau fără licență sau în condiții de abuz. Legea nr. 100/2024 a răspuns prin întărirea controalelor și a răspunderii.

⚠️ Analiză de specialitate — AvocatNet.ro „Niciun serviciu social nu va mai putea funcționa, nici măcar provizoriu, fără o verificare în teren făcută de inspectorii sociali", iar monitorizarea „se va face fără preaviz", inspectorii putând „sesiza pe loc organele de cercetare penală". Sursa: Reforma sistemului de asistență socială, oficializată și Reguli mai stricte pentru furnizorii de servicii sociale (accesat 2026-09-24)

⚠️ Analiză de specialitate — Universul Juridic Prin Legea nr. 100/2024, termenul în care un furnizor acreditat trebuie să aibă cel puțin un serviciu licențiat a fost scurtat de la 3 la 2 ani, iar legea prevede expres că certificatul de acreditare nu acordă dreptul de a acorda servicii sociale înainte de obținerea licenței de funcționare. Sursa: Legea nr. 197/2012 – modificări (Legea nr. 100/2024) (accesat 2026-09-24)

⚠️ Semnalare practică — AvocatNet.ro Odată cu noile norme, vizitele în teren au devenit obligatorii, iar furnizorii au fost obligați să obțină autorizațiile de securitate la incendiu până la 31 decembrie 2024, sub sancțiunea retragerii licenței. Sursa: Normele privind acreditarea furnizorilor și licențierea serviciilor sociale, oficializate (accesat 2026-09-24)

Concluzia practică pentru investitori și administratori: conformarea „pe hârtie" nu mai este suficientă. Modelul de business, forma juridică, spațiul, personalul și avizele conexe trebuie aliniate din start la standardele minime, pentru că evaluarea are loc efectiv la fața locului, iar neregulile pot atrage răspundere penală.

Referințe

1. Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (M. Of. nr. 754/09.11.2012), cu modificările ulterioare — versiune consolidată. legislatie.just.ro/142677 · consolidat 291680
2. Legea nr. 100/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul asistenței sociale (M. Of. nr. 369/18.04.2024). legislatie.just.ro/281934
3. Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale. legislatie.just.ro/232139
4. Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice (republicată). legislatie.just.ro/278365
5. Ordinul MMJS nr. 29/2019 — Standarde minime de calitate pentru serviciile sociale cu cazare destinate persoanelor vârstnice (coduri 8730 CR-V-I/II/III). legislatie.just.ro/211018
6. HG nr. 268/2026 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale și a regulamentului-cadru (înlocuiește HG nr. 867/2015). legislatie.just.ro/309976
7. HG nr. 924/2024 — norme metodologice de aplicare a Legii nr. 197/2012 (acreditare furnizori și licențiere servicii sociale).
8. OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS/AJPIS). legislatie.just.ro/134044
9. AvocatNet.ro — Reforma sistemului de asistență socială, oficializată și Reguli mai stricte pentru furnizorii de servicii sociale (accesat 2026-09-24). avocatnet.ro/65199 · avocatnet.ro/65220
10. AvocatNet.ro — Normele privind acreditarea furnizorilor și licențierea serviciilor sociale, oficializate (accesat 2026-09-24). avocatnet.ro/67045
11. Universul Juridic — Legea nr. 197/2012 – modificări (Legea nr. 100/2024) (accesat 2026-09-24). universuljuridic.ro
12. JURIDICE.ro — Furnizarea serviciilor sociale este permisă numai în baza unui certificat de acreditare (accesat 2026-09-24). juridice.ro/839246
13. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal — art. 348 (exercitarea fără drept a unei profesii sau activități). legislatie.just.ro/109855
14. Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistență socială.
15. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil — art. 513 și urm. (obligația legală de întreținere între rude).
16. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — protecția datelor cu caracter personal, inclusiv datele de sănătate (art. 9). eur-lex.europa.eu
17. Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679.