Contractul de Asigurare pentru Companii — RCA, CASCO, Profesionale

Contractul de asigurare pentru companii este acordul prin care o firmă transferă anumite riscuri către un asigurător, în schimbul unei prime. În România, asigurarea RCA este obligatorie pentru fiecare vehicul al companiei, iar unele profesii trebuie să încheie asigurare de răspundere civilă profesională (RCP). CASCO și celelalte asigurări rămân facultative, dar recomandate pentru protejarea patrimoniului afacerii.

Pe scurt

Contractul de asigurare pentru companii este un acord prin care o societate comercială transferă anumite riscuri către un asigurător, în schimbul unei prime. În România, companiile sunt obligate să încheie asigurarea RCA pentru vehiculele deținute și, în anumite cazuri, asigurări profesionale de răspundere civilă. CASCO-ul și alte asigurări rămân facultative, dar recomandate pentru protecția patrimonială a afacerii.

Cadrul legal

Reglementarea generală a contractului de asigurare

Contractul de asigurare este reglementat de Codul Civil (Legea 287/2009), Art. 2199-2224, care stabilește definiția și cadrul juridic general:

Art. 2199 Cod Civil — (1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.

(2) Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare.

Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009

Pentru companiile din România, contractul de asigurare trebuie încheiat în formă scrisă pentru a putea fi dovedit (Art. 2200 Cod Civil). Încheierea se constată prin:

• Poliță de asigurare emisă și semnată de asigurător
• Certificat de asigurare (de exemplu, certificatul RCA verde pentru circulație internațională)
• Notă de acoperire emisă de brokerul de asigurare

Activitatea de asigurare — Legea 237/2015

Activitatea asigurătorilor în România este supravegheată de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și reglementată prin Legea 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare. Numai asigurătorii autorizați de ASF pot comercializa asigurări în România.

Sursa: Legea 237/2015

Asigurarea RCA — Legea 132/2017, modificată prin Legea 181/2025

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) este reglementată de Legea 132/2017. Aceasta a fost modificată substanțial prin Legea 181/2025 (publicată în Monitorul Oficial nr. 1049 din 13 noiembrie 2025), care a transpus Directiva (UE) 2021/2118. Modificarea a restructurat mai multe articole, a exprimat limitele minime de despăgubire în lei (nu în euro) și a extins obligația de asigurare la noi categorii de vehicule ușoare. Referințele la articolele din Legea 132/2017 din prezentul articol reflectă versiunea consolidată în vigoare după această modificare.

Sursa: Legea 132/2017 (text consolidat); Legea 181/2025 (accesat 2026-08-15)

Legislația europeană aplicabilă

România transpune legislația UE privind asigurările, printre care:

• Directiva 2009/103/CE privind asigurarea răspunderii civile pentru autovehicule — transpusă prin Legea 132/2017
• Directiva (UE) 2021/2118 de modificare a Directivei 2009/103/CE — transpusă prin Legea 181/2025
• Solvency II (Directiva 2009/138/CE) privind accesul la activitate și supravegherea asigurătorilor — transpusă prin Legea 237/2015

Sursa: Directiva 2009/103/CE; Directiva (UE) 2021/2118

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile persoanelor asigurate (PRO)

ÎCCJ — Decizia 18/2023 (Recurs în interesul legii) — Penalități de întârziere pentru despăgubiri RCA ÎCCJ a statuat că asigurătorii RCA datorează penalități de întârziere de 0,2% pe zi (conform art. 21 alin. 5 din Legea 132/2017) începând cu a 11-a zi de la: (1) acceptarea ofertei de despăgubire de către asigurat; (2) stabilirea cuantumului despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă; sau (3) acordul părților. În cazul în care asigurătorul nu respectă obligația de a răspunde în scris și motivat în termen de 30 de zile (art. 21 alin. 1-2), penalitățile încep să curgă de la a 31-a zi. Instanța a reținut că această interpretare unitară asigură protecția persoanelor păgubite și sancționează întârzierile nejustificate ale asigurătorilor în plata despăgubirilor. Sursa: JURIDICE.ro

Curtea de Apel Bacău — Sentința Civilă nr. 97/2022 (20 octombrie 2022) — Obligarea FGA la soluționarea cererilor de despăgubire Reclamanta B.A. a suferit vătămări corporale într-un accident rutier în octombrie 2019. Asigurătorul vinovat (C.I. S.A.) a intrat în faliment în februarie 2022. După depunerea cererii de despăgubire la Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) în ianuarie 2022, aceasta nu a primit niciun răspuns timp de 7 luni. Curtea de Apel Bacău a admis parțial acțiunea, obligând FGA să soluționeze cererea, reținând că „termenul rezonabil nu a fost respectat" și că volumul mare de dosare (288.745 dosare preluate de la C.I. S.A.) nu justifică lipsa totală de comunicare timp de 10 luni. Instanța a aplicat principiul „termenului rezonabil" prevăzut în art. 6 din CEDO, stabilind că administrațiile nu pot întârzia la infinit invocând volumul mare de muncă. Sursa: JURIDICE.ro

Curtea de Apel București — Decizia nr. 200/2010 (2 februarie 2010) — Răspunderea solidară a spitalelor pentru malpraxis medical O paciență a dezvoltat o fistulă rectovaginală ca urmare a suturării defectuoase post-naștere și a monitorizării inadecvate. Expertiza medicală a stabilit că medicul a greșit atât în procedura de sutură (incluzând rectul), cât și în nerespectarea protocoalelor de examinare post-naștere. Curtea a stabilit că spitalele răspund solidar alături de medicii angajați, atât pentru calitatea actului medical, cât și pentru culpa medicală. Deși medicii au independență terapeutică, „îndeplinirea sau neglijarea obligațiilor de serviciu stabilite prin reglementări independente de natura tratamentului" (cum ar fi monitorizarea pacienților) face ca medicul să acționeze ca agent al spitalului, angajând răspunderea angajatorului. Instanța a extins răspunderea contractuală a spitalului și la faptele delictuale ale medicilor angajați, asigurând o protecție mai largă pacienților. Sursa: JURIDICE.ro

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

ÎCCJ — Decizia (Complet DCD) nr. 188/2025 — noțiunea penală de „accident de circulație" ÎCCJ — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 188 din 19 mai 2025 (publicată în M.Of. nr. 533 din 10 iunie 2025 — „10 iunie 2025" fiind data publicării, nu a pronunțării). Este o decizie de drept penal: interpretează art. 338 alin. (1) din Codul penal (părăsirea locului accidentului), prin raportare la art. 75 din OUG nr. 195/2002 (Codul rutier), stabilind că noțiunea de „accident de circulație" vizează exclusiv evenimentele produse din culpă sau fără vinovăție — în context penal. Decizia nu se pronunță asupra acoperirii contractului RCA. ⚠️ Analiză (interpretare doctrinară, nu holding): unii comentatori extind această dezlegare la materia asigurărilor, argumentând că, dacă „accidentul" presupune conceptual culpa sau lipsa de vinovăție, accidentele produse cu intenție directă sau indirectă nu ar constitui „accidente" acoperite de RCA, iar asigurătorul ar avea drept de regres conform art. 25 lit. b) din Legea 132/2017 pentru sumele plătite. Această extindere este o interpretare de specialitate, NU o statuare directă a Curții în materie de asigurări. Atenție: extinderea de mai sus este în tensiune cu jurisprudența CJUE, care pune accent pe cauzalitatea legată de utilizarea vehiculului conform funcției sale de mijloc de transport, nu pe starea mentală a făptuitorului. Sursa: ÎCCJ — Decizia nr. 188 din 19 mai 2025; Universul Juridic; JURIDICE.ro — accidentul rutier între culpă și intenție (accesat 2026-08-15)

ÎCCJ — Decizia (Complet DCD penal) nr. 44/2026 — acoperirea RCA a faptelor intenționate rămâne nesoluționată Problema specifică — dacă răspunderea asigurătorului RCA acoperă doar prejudiciile din infracțiuni din culpă sau și pe cele din infracțiuni intenționate — a ajuns direct la ÎCCJ prin interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea 132/2017 (sesizare: Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, Încheierea din 03.12.2025, dosar nr. 3.608/93/2022). Prin Decizia nr. 44 din 23 martie 2026 (publicată în M.Of. nr. 332 din 27 aprilie 2026), ÎCCJ a pronunțat o decizie de RESPINGERE a sesizării — deci NU a stabilit o dezlegare obligatorie care să tranșeze chestiunea. Prin urmare, la nivelul ÎCCJ nu există o statuare obligatorie potrivit căreia accidentele intenționate ar fi excluse din acoperirea RCA; materia rămâne deschisă (august 2026), inclusiv un dosar pendinte la CCR (art. 25 lit. b) din Legea 132/2017). În considerente, ÎCCJ invocă jurisprudența CJUE privind „pagubele produse de vehicule" — accentul cade pe utilizarea vehiculului conformă funcției sale de mijloc de transport, nu pe starea mentală a făptuitorului — ceea ce menține tensiunea cu teza excluderii bazate pe intenție. Sursa: Portal Legislativ — Decizie 44 din 23/03/2026; ÎCCJ — decizii DCD în materie penală; JURIDICE.ro — CCR pendinte, regresul asigurătorului (accesat 2026-08-15)

Curtea de Apel Timișoara — Decizia nr. 158/2017 (25 octombrie 2017) — Dificultatea probei în malpraxis medical Pacienta XX a pretins că un spatulă metalică a fost uitată în abdomen în urma unei histerectomii efectuate în septembrie 2007. La patru ani distanță, în noiembrie 2011, într-o intervenție la un alt spital, personalul medical ar fi extras obiectul. Curtea de Apel Timișoara a admis parțial cererea, acordând doar 50.000 lei daune morale (față de 100.000 lei acordați în primă instanță). Instanța a reținut că, deși mai multe radiografii efectuate între 2007-2011 nu arătau obiectul străin, existența acestuia la extragere în 2011 creează o prezumție de neglijență. Medicul a invocat apărarea că inventarul instrumental post-operator fusese corect, dar instanța a dat câștig de cauză reclamantei. Deși soluția a fost favorabilă pacientei, instanța a redus semnificativ cuantumul daunelor, subliniind dificultățile probatorii și incertitudinile legate de originea obiectului străin, ceea ce poate descuraja reclamanții în cauze similare cu probe ambigue. Sursa: JURIDICE.ro

Nuanțe și cazuri speciale

ÎCCJ — Decizia RIL 1/2016 și 13/2020 — Limitele despăgubirii RCA conform art. 14 din Legea 132/2017 În ianuarie 2024, Tribunalul București a sesizat ÎCCJ cu privire la modalitatea de stabilire a despăgubirii datorate de asigurătorul RCA conform art. 14: trebuie instanțele să accepte facturile de reparație la valoarea nominală sau pot verifica dacă costurile sunt justificate prin raportare la prețurile medii de piață? ÎCCJ a clarificat anterior prin Decizia RIL 1/2016 că contractele RCA conțin „restricții ale libertății contractuale" și „limitări ale răspunderii asigurătorului". Prin Decizia RIL 13/2020, s-a stabilit că plata despăgubirilor execută contractul de asigurare în beneficiul terților. Norma ASF 24(6)/2017 prevede că, atunci când prețurile de pe piața românească nu sunt disponibile, se folosesc prețuri din alte state UE — niciodată tarifarea arbitrară a prestatorilor. Instanțele pot și trebuie să verifice dacă pretențiile bazate pe facturi sunt „justificate sau rezonabile prin raportare la prețurile medii de piață", prevenind astfel supra-evaluări și abuzuri. Sursa: JURIDICE.ro — Amicus Curiae

Practică CASCO — Excluderi pentru incendiu și furt conform condițiilor poliței Deși polițele CASCO acoperă în mod obișnuit incendiul și furtul, practicanții juridici semnalează excluderi frecvente: (1) Pentru incendiu: nu se acordă despăgubiri dacă daunele au fost cauzate de utilizarea flăcării deschise, inclusiv în timpul reparațiilor vehiculului; (2) Pentru furt: furtul sau tentativa de furt nu sunt acoperite dacă nu s-a depus plângere la poliție. Instanțele analizează clauzele contractuale și circumstanțele concrete pentru a stabili aplicabilitatea excluderilor. Companiile trebuie să fie atente la clauzele de excludere din polițele CASCO și să îndeplinească toate condițiile procedurale (plângere la poliție, notificare imediată a asigurătorului) pentru a beneficia de despăgubiri. Sursa: Avocatnet.ro

Obligația arhitecților și proiectanților — Răspundere solidară pentru greșeli de proiectare Conform legislației aplicabile inginerilor proiectanți și arhitecților, pentru erorile dovedite în instanță, proiectanții pot fi trași la răspundere penală, civilă și materială, sau contravențională, după caz. Suplimentar, societatea de proiectare unde este angajat proiectantul, precum și beneficiarul proiectului, pot răspunde solidar cu proiectantul. ÎCCJ a stabilit prin jurisprudență recentă că pentru pretențiile izvorâte dintr-un contract de proiectare încheiat între profesioniști, în formă scrisă, se aplică termenul general de prescripție (3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune). Arhitecții și inginerii proiectanți trebuie să mențină asigurări profesionale cu limite adecvate, având în vedere răspunderea extinsă și solidară pentru vicii de proiectare. Sursa: Avocatnet.ro; JURIDICE.ro

Surse jurisprudențiale suplimentare

Rejust.ro — platforma națională de jurisprudență oferă acces la o bază extinsă de decizii pe teme de asigurări:

• RCA (Legea 132/2017): peste 182.000 decizii disponibile, dintre care 172 referă explicit art. 21 (penalități de întârziere pentru despăgubiri)
• CASCO: acoperire limitată (sub 10 decizii publicate)
• Asigurare profesională/malpraxis: acoperire minimă pe rejust.ro — recomandăm consultarea juridice.ro și avocatnet.ro pentru jurisprudență specializată

Pentru cercetare aprofundată în materie RCA, rejust.ro permite filtrarea după tip de instanță (Curți de Apel, ÎCCJ), tip de soluție (PRO/CONTRA), și obiect.

Sursa: Cercetare proprie pe rejust.ro, februarie 2026

Tendințe jurisprudențiale

Analiza jurisprudenței românești din perioada 2010-2025 relevă următoarele tendințe în materia asigurărilor pentru companii:

1. Protecția crescută a persoanelor asigurate în RCA

Instanțele aplică consecvent legislația europeană (Directiva 2009/103/CE) și tind să interpreteze în favoarea victimelor accidentelor rutiere. ÎCCJ a emis mai multe decizii în interesul legii (RIL 18/2023, RIL 1/2016, RIL 13/2020) pentru unificarea practicii în materie de penalități de întârziere și calcul al despăgubirilor. Se observă o tendință de limitare a interpretărilor abuzive ale asigurătorilor privind excluderile de acoperire.

2. Răspunderea extinsă în malpraxis profesional

Pentru profesioniștii din sănătate (medici, spitale), instanțele stabilesc frecvent răspundere solidară între angajator (spital, clinică privată) și angajat (medicul executor). Această practică asigură o protecție mai mare a pacienților și consolidează importanța asigurărilor profesionale cu limite adecvate. Dificultățile probatorii în dosarele de malpraxis (rapoarte de expertiză medicală, dovada cauzalității) rămân o provocare pentru reclamanți.

3. Rolul crescut al Fondului de Garantare a Asiguraților (FGA)

După falimentele majore din sectorul asigurărilor (City Insurance S.A., Astra Asigurări), FGA a preluat sute de mii de dosare de daune. Instanțele au stabilit că FGA nu poate întârzia la nesfârșit invocând volumul de muncă și trebuie să respecte principiul „termenului rezonabil" din CEDO. Legislația a fost recent modificată (2024) pentru transpunerea Directivei UE 2021/2118, consolidând protecția persoanelor păgubite în caz de faliment al asigurătorilor.

4. Verificarea justificării despăgubirilor

Instanțele tind să analizeze critic facturile de reparații prezentate în dosarele RCA, comparându-le cu prețurile medii de piață și cu normele ASF. Aceasta previne supra-evaluările frauduloase, dar creează și predictibilitate mai mare pentru asigurători în evaluarea riscurilor. Utilizarea sistemelor de evaluare standardizate devine din ce în ce mai răspândită.

5. Dezbatere jurisprudențială deschisă privind accidentele intenționate

Chestiunea dacă asigurarea RCA acoperă și prejudiciile din fapte intenționate (nu doar din culpă) rămâne neelucidată printr-o dezlegare obligatorie a ÎCCJ (august 2026). Prin Decizia (Complet DCD penal) nr. 44/2026, ÎCCJ a respins sesizarea pe interpretarea art. 10 alin. (1) din Legea 132/2017, deci nu a tranșat problema. Decizia penală nr. 188/2025 (noțiunea de „accident de circulație" din art. 338 Cod penal / art. 75 OUG 195/2002) este uneori extinsă doctrinar către excluderea din RCA a faptelor intenționate, dar această extindere nu este un holding al Curții și este în tensiune cu jurisprudența CJUE (care privește utilizarea vehiculului, nu starea mentală a făptuitorului). În practică, asigurătorii pot invoca dreptul de regres (art. 25 lit. b) din Legea 132/2017) pentru accidente produse în timpul comiterii unor infracțiuni intenționate, însă limitele acoperirii în astfel de situații sunt încă disputate, cu un dosar pendinte la CCR.

Tipuri de asigurări pentru companii

1. Asigurarea RCA (obligatorie)

Ce este RCA?

RCA (Răspundere Civilă Auto) este o asigurare obligatorie pentru orice vehicul care staționează în mod obișnuit în România, inclusiv pentru flotele auto ale companiilor. Este reglementată de Legea 132/2017, modificată prin Legea 181/2025 (M.Of. nr. 1049/13.11.2025, care transpune Directiva (UE) 2021/2118).

Art. 3 din Legea 132/2017 (text consolidat, după Legea 181/2025) — Proprietarul sau utilizatorul unui vehicul care staționează în mod obișnuit în România încheie și menține în valabilitate o asigurare RCA pentru a acoperi riscurile care decurg din utilizarea acestuia în limitele teritoriale de aplicare prevăzute la art. 2 pct. 18.

Sursa: Legea 132/2017 (text consolidat) (accesat 2026-08-15)

⚠️ Notă: în versiunea de bază a Legii 132/2017 (2017), obligația de asigurare figura la art. 5; după restructurarea operată de Legea 181/2025, ea se regăsește la art. 3, iar art. 5 reglementează acum durata contractului RCA.

Riscuri acoperite

RCA acoperă răspunderea civilă proprietarului vehiculului pentru:

• Prejudicii corporale (vătămări, deces) cauzate terților
• Pagube materiale produse bunurilor terților
• Cheltuieli de judecată în procesele civile inițiate de persoanele păgubite

⚠️ Important: RCA NU acoperă:

• Daunele suferite de propriul vehicul asigurat
• Prejudiciile cauzate cu intenție de către asigurat
• Daunele cauzate bunurilor aflate în vehiculul asigurat

Limite de despăgubire

Conform Art. 6 din Legea 132/2017 (text consolidat, după Legea 181/2025), limitele minime obligatorii de despăgubire sunt stabilite în lei (nu în euro), pentru unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate:

• Vătămări corporale și decese (inclusiv prejudicii fără caracter patrimonial): minimum 31.926.210 lei
• Prejudicii materiale: minimum 6.434.740 lei

ASF poate revizui aceste limite prin reglementări proprii, în conformitate cu actele delegate ale Comisiei Europene (art. 9 alin. (2) din Directiva 2009/103/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2021/2118).

⚠️ Precizare: sumele minime prevăzute de dreptul UE — 6.450.000 EUR (vătămări corporale) și 1.290.000 EUR (prejudicii materiale) — provin din Directiva 2009/103/CE (amendată de Directiva (UE) 2021/2118) și reprezintă praguri minime europene; legea română stabilește limitele direct în lei (sumele de mai sus), nu în euro.

Asigurările RCA pentru flote pot include limite mai mari, negociabile cu asigurătorul.

Sursa: Legea 132/2017, art. 6 (text consolidat); Legea 181/2025 (accesat 2026-08-15)

Perioada și prelungirea RCA

Polița RCA se încheie pentru o perioadă de minimum 1 lună, multiplu de o lună, până la maximum 12 luni. Pentru companiile cu flote auto, este recomandată încheierea pe 12 luni pentru simplificare administrativă și eventuale reduceri de primă.

Neasigurarea RCA se sancționează conform OUG 195/2002 cu amendă și imobilizarea vehiculului.

2. Asigurarea CASCO (facultativă)

Ce este CASCO?

CASCO (asigurare facultativă pentru autovehicule) este o asigurare neobligatorie, dar extrem de recomandată pentru companii care dețin flote auto de valoare. CASCO acoperă daunele proprii suferite de vehiculul asigurat, indiferent de vinovăție.

Spre deosebire de RCA, care protejează terții, CASCO protejează proprietarul vehiculului asigurat.

Riscuri acoperite

CASCO acoperă, de regulă, următoarele riscuri (în funcție de pachetul ales):

• Daune totale sau parțiale cauzate de accidente de circulație (inclusiv daune provocate de conducător fără a implica alte vehicule)
• Furt/jaf al vehiculului
• Incendiu, explozie
• Fenomene naturale (inundații, furtună, grindină, cutremur)
• Vandalism, acte de terorism
• Daune cauzate de animale sau căderea de obiecte
• Spargerea geamurilor (parbriz, faruri)

Clauze și franșize

Companiile pot negocia:

• Franșiza — suma rămasă în sarcina asiguratului la fiecare daună (de ex. 300 EUR franșiză fixă sau 10% franșiză procentuală)
• Asistență rutieră inclusă sau separată
• Asigurare pentru accesorii (GPS, dotări suplimentare)
• Extinderi geografice — acoperire și în afara României (UE, Est Europa, etc.)

Tarife pentru flote

Pentru companiile cu flote de minimum 5-10 vehicule, asigurătorii oferă de obicei:

• Reduceri de primă (5-20% în funcție de numărul de vehicule și istoricul de daune)
• Gestiune centralizată a polițelor
• Programe de fleet management integrat

Sursa: Practică de piață, informații de la Groupama, Allianz-Țiriac, Omniasig

3. Asigurarea de răspundere civilă profesională (obligatorie pentru anumite profesii)

Ce este asigurarea profesională?

Asigurarea de răspundere civilă profesională (RCP) acoperă daunele cauzate terților prin erori, omisiuni sau neglijență în exercitarea activității profesionale. Pentru anumite profesii reglementate, RCP este obligatorie prin lege.

Art. 2223 alin. (1) Cod Civil — În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Sursa: Codul Civil, Art. 2223

Profesii cu asigurare RCP obligatorie

În România, următoarele profesii au obligația legală de a încheia asigurare profesională:

Surse: Legislația profesională aplicabilă; Groupama — Ghid RCP

Sancțiuni pentru exercitarea fără asigurare RCP obligatorie

Profesioniștii și companiile care exercită activități cu asigurare RCP obligatorie fără a deține o poliță valabilă riscă următoarele sancțiuni:

1. Sancțiuni administrative și disciplinare (ordine profesionale)

Obligația de a deține asigurare RCP și sancțiunile pentru neîndeplinirea ei nu decurg din Legea 32/2000 (care reglementează intermediarii în asigurări), ci din legislația profesională specifică fiecărei profesii și din regulamentele ordinelor profesionale:

• Sancțiuni disciplinare aplicate de ordinul profesional (Baroul, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitecților etc.) — de la avertisment până la suspendarea sau excluderea din profesie, conform: Legea 51/1995 (avocați), Legea 95/2006 (medici), Legea 184/2001 (arhitecți), Legea 36/1995 (notari) ș.a.
• Interdicția de a exercita profesia / de a încheia contracte noi până la încheierea unei polițe RCP valabile — condiție de menținere a dreptului de practică
• Amenzile și cuantumurile concrete sunt stabilite de statutele și regulamentele profesionale (variază de la o profesie la alta), nu de o normă unică ASF

Sursa: Legea 51/1995, art. 43 (avocați); Legea 95/2006, art. 662 (medici); Legea 184/2001, art. 23 (arhitecți); regulamentele ordinelor profesionale (accesat 2026-08-15)

2. Controale ASF și ordine profesionale

• ASF efectuează controale aleatorii și pe bază de sesizări la asigurători și brokeri
• Ordinele profesionale (Baroul, Colegiul Medicilor, Ordinul Arhitecților) verifică periodic deținerea polițelor RCP de către membrii lor
• Refuzul prezentării poliței valabile = prezumție de exercitare fără asigurare

3. Valabilitatea contractelor încheiate fără asigurare

Principiu: Lipsa asigurării RCP NU afectează automat valabilitatea contractelor încheiate cu clienții (de ex. contract de asistență juridică, contract de proiectare).

ÎNSĂ:

• Clientul prejudiciat nu poate fi despăgubit de asigurător (pentru că nu există poliță)
• Profesionistul răspunde personal și nelimitat cu întreg patrimoniul pentru prejudiciile cauzate
• În cazul unor prejudicii mari (malpraxis medical, erori de proiectare), lipsa asigurării poate duce la falimentul profesionistului

⚠️ Important: Unele legislații profesionale (ex. notariat) prevăd că actele întocmite de notari fără asigurare valabilă pot fi anulabile — verificați legislația specifică profesiei dumneavoastră.

Sursa: Practică ASF, Legea 51/1995 (avocați), Legea 95/2006 (medici), Legea 184/2001 (arhitecți)

Ce acoperă RCP?

Asigurarea profesională acoperă, de regulă:

• Despăgubiri acordate terților pentru prejudicii cauzate prin erori profesionale
• Cheltuieli de judecată și onorariile avocaților pentru apărare
• Daune morale și materiale rezultate din neglijență profesională
• Pierderi financiare cauzate clienților (de ex. greșeli în auditare, proiectare arhitecturală defectuoasă)

⚠️ Important: RCP NU acoperă:

• Faptele intenționate sau fraudele
• Activitățile desfășurate fără autorizație
• Pretențiile rezultate din nerespectarea deliberată a legii

Sume asigurate recomandate

Sumele asigurate variază în funcție de risc și sunt stabilite de:

• Legea profesională (de ex. pentru medici, minimul este de 200.000 EUR per caz și an)
• Ordinele profesionale (de ex. Baroul București recomandă minimum 50.000 EUR pentru avocați)
• Practică de piață (arhitecți: 500.000 - 5.000.000 EUR în funcție de proiecte)

⚠️ Opinie specialistă — Groupama Asigurări

„Asigurarea de răspundere civilă profesională este esențială pentru protecția patrimonială a profesioniștilor și a companiilor lor. Aceasta acoperă atât costurile de despăgubire, cât și cheltuielile de apărare în instanță, care pot depăși cu mult suma reclamată inițial. Recomandăm achiziționarea unei asigurări cu limite adecvate riscurilor specifice activității."

Sursa: Groupama — Ghid RCP, accesat 2026

4. Alte asigurări recomandate pentru companii

Pe lângă RCA, CASCO și RCP, companiile pot contracta:

Asigurări de proprietate (bunuri)

• Asigurare de incendiu pentru sediu, depozite, fabrici
• Asigurare all-risks (toate riscurile) pentru echipamente, stocuri de mărfuri
• Asigurare de transport (cargo) pentru mărfuri în tranzit
• Asigurare pentru avarii de mașini (breakdown insurance) pentru utilaje industriale

Reglementare: Art. 2213-2222 Cod Civil (asigurarea de bunuri).

Asigurări de răspundere civilă generală

• RCG (Răspundere Civilă Generală) — acoperă răspunderea pentru daunele cauzate terților în cadrul activității curente (de ex. client accidentat în magazin, produse defecte)
• Răspundere pentru produse defecte — obligatorie pentru producători conform Directivei 85/374/CEE, transpusă în OUG 34/2014

Asigurări de persoane pentru angajați

• Asigurare de viață de grup pentru angajați
• Asigurare de sănătate privată (abonamente medicale)
• Asigurare de accidente de muncă și boli profesionale (suplimentar față de asigurările sociale obligatorii)

Clauze esențiale ale contractului de asigurare pentru companii

Conform Art. 2201 Cod Civil, polița de asigurare trebuie să cuprindă minimum:

1. Părțile contractante: numele/denumirea, domiciliul/sediul, CNP/CUI al societății și asigurătorului
2. Obiectul asigurării: bunurile/activitățile asigurate (de ex. „flota de 15 vehicule", „răspundere profesională pentru cabinet de avocatură")
3. Riscurile asigurate: explicit enumerate (incendiu, furt, accident, etc.)
4. Perioada de asigurare: data de început și încetare a acoperirii
5. Primele de asigurare: cuantum, modalitate de plată (anuală, semestrială, lunară)
6. Sumele asigurate: limita maximă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti

Art. 2201 alin. (1) Cod Civil — Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin: a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părților contractante, precum și numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b) obiectul asigurării; c) riscurile ce se asigură; d) momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului; e) primele de asigurare; f) sumele asigurate.

Sursa: Codul Civil, Art. 2201

Obligații ale asiguratului

Companiile care contractează asigurări au următoarele obligații legale:

1. Plata primelor

Art. 2206 Cod Civil stabilește că asiguratul trebuie să plătească primele la termenele stabilite în contract. Neplata primei poate duce la rezilierea contractului de către asigurător, după notificare prealabilă.

2. Declararea corectă a riscurilor

La încheierea contractului, compania trebuie să răspundă în scris la întrebările asigurătorului și să declare toate informațiile esențiale pentru evaluarea riscului (Art. 2203 Cod Civil).

⚠️ Risc: Declarațiile inexacte sau reticența cu rea-credință atrag nulitatea contractului (Art. 2204 Cod Civil), iar asigurătorul păstrează primele încasate și poate refuza plata despăgubirilor.

3. Comunicarea modificărilor

Dacă împrejurările esențiale se modifică pe parcurs (de ex. schimbarea activității companiei, extinderea flotei auto), asiguratul trebuie să comunice în scris asigurătorului (Art. 2203 alin. 2 Cod Civil).

4. Comunicarea producerii riscului asigurat

În caz de sinistru, asiguratul are obligația de a notifica asigurătorul în termenul prevăzut în contract (de obicei 3-7 zile). Nerespectarea acestui termen poate justifica refuzul plății dacă asigurătorul nu poate determina cauza și întinderea pagubei (Art. 2207 Cod Civil).

Obligații ale asigurătorului

1. Plata indemnizației de asigurare

În caz de producere a riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația în condițiile prevăzute în contract (Art. 2208 Cod Civil). De regulă, termenul maxim de plată este de 30 de zile de la finalizarea investigației daunei.

2. Informarea asiguratului

Asigurătorul are obligația de a informa compania despre:

• Consecințele neplății primelor
• Condițiile de reziliere a contractului
• Drepturile și obligațiile părților

Aspecte practice

1. Negocierea polițelor pentru companii

Pentru companii, negocierea contractelor de asigurare are următoarele particularități:

• Pachete corporate: Asigurătorii oferă pachete speciale pentru flote auto 10+, întreprinderi cu peste 50 angajați, etc.
• Reduceri de primă: Istoric de daune favorabil poate reduce prima cu 10-30%
• Broker de asigurare: Folosirea unui broker profesionist poate aduce economii semnificative și acoperiri mai bune (brokerul negociază cu mai mulți asigurători)
• Clauze personalizate: Limitele de despăgubire, franșize, extinderi geografice, asistență juridică inclusă

2. Managementul daunelor

Pentru companiile cu flote auto sau asigurări multiple:

• Desemnarea unui responsabil intern pentru gestionarea daunelor și comunicarea cu asigurătorii
• Proceduri interne pentru raportarea imediată a sinistre (accident, furt, avarie)
• Păstrarea evidenței polițelor, certificatelor de asigurare, dosarelor de daune
• Negocierea reparațiilor — asigurătorii au parteneriate cu ateliere auto și furnizori de servicii

2a. Remedii în caz de refuz nejustificat al despăgubirii

Dacă asigurătorul refuză sau întârzie nejustificat plata unei despăgubiri CASCO, RCA sau RCP valide, compania are următoarele remedii legale:

1. Plângere la ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară)

Conform Legii 237/2015, ASF supraveghează activitatea asigurătorilor și poate sancționa încălcările.

Procedură:

• Depunere plângere la ASF (online sau poștă): Splaiul Independenței nr. 15, sector 5, București
• ASF analizează plângerea și poate dispune:
  • Avertisment sau amendă pentru asigurător (10.000 - 100.000 lei)
  • Obligarea asigurătorului să respecte legislația
• Termen: ASF răspunde de regulă în 30-60 zile

⚠️ Limită: ASF nu poate obliga direct asigurătorul să plătească o sumă anume — pentru aceasta este nevoie de instanță.

Sursa: Legea 237/2015

2. Acțiune în instanță

Compania poate introduce acțiune civilă împotriva asigurătorului pentru:

• Obligarea la plată a despăgubirii
• Penalități de întârziere (pentru RCA: 0,2% pe zi din suma datorată, de la a 11-a zi după acceptare sau hotărâre definitivă — conform ÎCCJ Decizia RIL 18/2023)
• Daune-interese pentru prejudiciul suplimentar cauzat de întârziere

Competență: Tribunalul (pentru valori peste 200.000 lei) sau Judecătoria (sub 200.000 lei) de la sediul asigurătorului sau locul producerii accidentului.

Termene de prescripție:

• Asigurări generale (RCA, CASCO, RCP): 3 ani de la data când dreptul la acțiune s-a născut (Art. 2517 Cod Civil)
• Pentru RCA: termenul curge de la data refuzului asigurătorului sau de la data la care despăgubirea trebuia plătită

Sursa: Codul Civil, Art. 2517; ÎCCJ Decizia 18/2023

3. Arbitraj (dacă este prevăzut în contract)

Unele contracte de asigurare includ clauze de arbitraj. În acest caz, litigiul se soluționează de un arbitru sau tribunal arbitral, mai rapid decât în instanță.

⚠️ Atenție: Clauza de arbitraj este obligatorie pentru părți dacă a fost acceptată în contract.

Procedura de escaladare recomandată:

1. Notificare scrisă către asigurător solicitând motivarea refuzului (termen: 15 zile)
2. Plângere la ASF (paralelă, pentru presiune administrativă)
3. Acțiune în instanță dacă asigurătorul persistă în refuz (cu cerere de obligare la plată + penalități)

3. Fiscalitate — deductibilitatea primelor

Cheltuielile cu primele de asigurare sunt, de regulă, deductibile fiscal pentru companii, conform Codului Fiscal (Legea 227/2015):

• RCA, CASCO: Integral deductibile ca și cheltuieli de exploatare (Art. 25 Cod Fiscal)
• Asigurări profesionale (RCP): Deductibile, fiind necesare exercitării activității
• Asigurări de proprietate: Deductibile pentru bunurile folosite în activitatea economică
• Asigurări de viață pentru angajați: Deductibile în limita a 400 EUR/an/angajat (Art. 25 alin. 4 lit. e Cod Fiscal)

⚠️ Atenție: TVA-ul aferent primelor de asigurare nu este deductibil, conform Art. 297 alin. (4) din Directiva 2006/112/CE privind TVA, transpusă în Codul Fiscal.

Sursa: Codul Fiscal, Art. 25, 145

4. Vehicule înmatriculate în străinătate și flote mixte (RO + UE)

Companiile românești care dețin vehicule înmatriculate în alte state UE sau care operează flote mixte (vehicule românești + vehicule străine) trebuie să respecte următoarele reguli:

Art. 29 din Legea 132/2017 — Vehicule înmatriculate în străinătate:

Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate sau înregistrate în afara teritoriului României se prezumă a fi asigurate dacă: a) biroul național auto competent în statul pe teritoriul căruia vehiculul staționează în mod obișnuit este semnatar al Acordului multilateral; b) prezintă documente internaționale de asigurare pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabile în România.

Certificatul Verde (Carte Verde) este documentul internațional de asigurare recunoscut în toate statele membre UE, SEE și Elveția. Pentru vehiculele care staționează în mod obișnuit în România dar sunt înmatriculate în alt stat UE:

• Certificatul Verde este suficient pentru circulație pe teritoriul României și UE
• Nu este necesară poliță RCA românească dacă vehiculul are asigurare RCA valabilă în statul de înmatriculare și Certificat Verde valabil
• Pentru vehicule din state non-UE fără Certificat Verde: se încheie asigurare de frontieră la intrarea în România (Art. 30-31 Legea 132/2017)

⚠️ Important pentru companii:

• Dacă vehiculul staționează în mod obișnuit în România (conform Art. 2 pct. 25 din Legea 132/2017), acesta trebuie reinmatriculat în România și asigurat RCA în România
• Criteriul "staționare în mod obișnuit" = teritoriul statului de înmatriculare sau unde proprietarul este rezident permanent
• Companiile cu sediu în România care dețin vehicule cu numere străine folosite preponderent pe teritoriul României riscă sancțiuni pentru neasigurare RCA

Sursa: Legea 132/2017, Art. 29-31

5. Asigurare pentru vehicule în economia partajată (Uber, Bolt, car-sharing)

Pentru vehiculele companiei utilizate în economia partajată (ridesharing, car-sharing corporativ), există riscuri specifice:

RCA standard vs utilizare comercială:

• RCA standard acoperă utilizarea vehiculului conform "funcției sale de mijloc de transport" (Art. 2 pct. 27^1 din Legea 132/2017)
• CASCO standard al companiei poate exclude sau limita acoperirea pentru utilizare comercială de către terți

⚠️ Practică de piață:

• Asigurătorii pot refuza despăgubiri CASCO dacă vehiculul era folosit în scop comercial (Uber, Bolt) fără declararea acestui risc
• Pentru flote de car-sharing, companiile trebuie să:
  • Declare asigurătorului utilizarea comercială a vehiculelor
  • Solicite clauze suplimentare CASCO pentru acoperirea utilizării de către terți
  • Verifice dacă polița acoperă mai mulți conducători (nu doar angajații desemnați)

Recomandare: Companiile care operează sau permit utilizarea vehiculelor în regim de sharing trebuie să obțină confirmare scrisă de la asigurător că polița CASCO acoperă acest tip de utilizare, eventual prin aviz suplimentar cu primă ajustată.

6. Schimbarea furnizorului de asigurări

Companiile pot rezilia contractul de asigurare cu un preaviz de minimum 20 de zile (Art. 2209 Cod Civil), dacă nu există clauze mai stricte în contract.

Pentru RCA, schimbarea asigurătorului se face de obicei la expirarea poliței. Rezilierea anticipată este posibilă în cazuri speciale (de ex. înstrăinarea vehiculului), cu restituirea primei proporțional cu perioada neexpirată.

7. Bonus-malus pentru flote corporative

Sistemul bonus-malus (Art. 2 pct. 10 din Legea 132/2017) este un mecanism prin care prima de asigurare RCA se reduce (bonus) sau se majorează (malus) în funcție de istoricul de daune.

Pentru flote corporative, calculul se face:

• Per vehicul individual — fiecare vehicul din flotă are propria clasă bonus-malus
• NU există bonus-malus agregat la nivel de companie în legislația actuală
• Accidentele frecvente ale unui vehicul nu afectează direct clasa celorlalte vehicule din flotă

Impactul accidentelor asupra primei:

• După fiecare daună, vehiculul este retrogradat în clasă de malus → creștere primă cu 10-30% (conform Norma ASF 22/2017)
• Absența daunelor pe 12 luni → avansare în clasă de bonus → reducere primă cu 5-15%
• Companiile cu flote mari pot negocia condiții speciale de calcul bonus-malus cu asigurătorul

⚠️ Practică: Asigurătorii pot aplica tarife majorate la nivel de portofoliu corporativ (nu prin bonus-malus legal, ci prin clauze contractuale) dacă rata daunelor flotei depășește anumite praguri.

Sursa: Legea 132/2017, Art. 2 pct. 10; Norma ASF 22/2017

8. Asigurări în timpul insolvenței sau falimentului companiei

Trebuie făcută o distincție esențială, adesea confundată: regimul polițelor deținute de o companie asigurată (policyholder) aflată în insolvență NU este același cu regimul polițelor emise de un asigurător aflat în faliment.

A. Compania asigurată (policyholder) intră în insolvență — regula contractelor în derulare

Pentru o companie obișnuită aflată în insolvență, soarta polițelor sale (RCA, CASCO, RCP, garanții) este guvernată de regimul general al contractelor în derulare, nu de dispozițiile speciale privind falimentul asigurătorilor.

Art. 123 din Legea 85/2014 — La data deschiderii procedurii, contractele în derulare se consideră menținute. Administratorul judiciar/lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract, în măsura în care acesta nu a fost executat integral. Cocontractantul îl poate notifica pe administrator să opteze, iar lipsa răspunsului în 30 de zile valorează denunțare.

Implicații pentru companii:

• Polițele companiei asigurate NU încetează automat la deschiderea insolvenței; ele continuă până la expirare, până la denunțarea de către administratorul judiciar sau până la neplata primei
• Administratorul judiciar/lichidatorul decide dacă menține polițele (de ex. RCA pentru vehiculele folosite în continuare) sau le denunță dacă sunt dezavantajoase masei credale
• Neplata primelor poate atrage rezilierea de către asigurător conform condițiilor contractuale

⚠️ Risc critic: dacă administratorul judiciar denunță sau nu reînnoiește RCA, vehiculele companiei nu mai pot circula legal și trebuie imobilizate sau valorificate rapid.

Sursa: Legea 85/2014, art. 123 (accesat 2026-08-15)

B. Asigurătorul (societatea de asigurare) intră în faliment — relevant pentru asigurați

Când asigurătorul care a emis polița intră în faliment, se aplică dispozițiile speciale din art. 262 din Legea 85/2014 (secțiunea privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare):

Art. 262 alin. (3^2) — Polițele emise de asigurătorul aflat în faliment încetează de drept în termen de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, cu excepția asigurărilor de garanții, care încetează în 150 de zile.

• Textul a fost introdus prin OUG 88/2018 și modificat prin OUG 62/2022 (termenele au fost prelungite temporar prin OUG 71/2023, în contextul falimentelor unor asigurători RCA majori)
• Pentru companiile asigurate, aceasta înseamnă că, la falimentul propriului asigurător, trebuie să încheie rapid o nouă poliță la alt asigurător înainte de expirarea termenului legal, pentru a nu rămâne neasigurate
• Despăgubirile datorate de asigurătorul falit sunt preluate, în limitele legale, de Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA)

Sursa: Legea 85/2014, art. 262; OUG 71/2023 (accesat 2026-08-15)

Notă — reorganizarea companiei asigurate: dacă se deschide procedura de reorganizare (nu faliment), activitatea continuă, iar polițele rămân valabile și pot fi reînnoite în condiții normale.

9. Recuperarea franșizei CASCO de la angajatul vinovat

În cazul unui accident cu mașina companiei condusă de un angajat, problema cine plătește franșiza CASCO (suma rămasă în sarcina asiguratului) este frecventă.

Cadru legal:

• Codul Muncii, Art. 254 — Angajatul răspunde patrimonial pentru pagubele cauzate angajatorului din vina sa în executarea obligațiilor de serviciu
• Răspunderea este limitată la echivalentul a 5 salarii de bază ale angajatului (Art. 254 alin. 2)

Aplicare la franșiza CASCO:

• Dacă angajatul a produs accidentul din culpă (neatenie, nerespectare regulament) → angajatorul poate recupera franșiza în limita a 5 salarii
• Recuperarea se face prin rețineri lunare din salariu, maximum 20% din salariul net lunar (Art. 270 Cod Muncii)
• Dacă accidentul s-a produs fără vina angajatului (caz fortuit, forță majoră, vina exclusivă a terțului) → angajatorul nu poate recupera franșiza

⚠️ Important:

• Compania trebuie să dovedească culpa angajatului (proces-verbal poliție, cercetare internă)
• Clauze contractuale prin care angajatul se obligă automat să plătească orice franșiză pot fi abuzive și anulabile
• Recuperarea peste limita de 5 salarii necesită acțiune în instanță și probarea pagubei integrate

Recomandare: Companiile trebuie să includă în Regulamentul Intern și în Contractul Individual de Muncă clauze clare privind utilizarea vehiculelor de serviciu și răspunderea pentru daune, în limitele Codului Muncii.

Sursa: Codul Muncii, Art. 254, 270

10. Asigurarea multiplă

Dacă o companie asigură același bun la mai mulți asigurători (de ex. sediul asigurat atât prin poliță de incendiu, cât și all-risks), fiecare asigurător plătește proporțional cu suma asigurată, dar total nu poate depăși prejudiciul efectiv (Art. 2219 Cod Civil).

Compania trebuie să declare existența tuturor asigurărilor la încheierea contractului și pe parcurs.

Întrebări frecvente

1. Este obligatorie asigurarea RCA pentru toate vehiculele companiei?

Da. Orice vehicul înmatriculat sau înregistrat în România, inclusiv cele deținute de companii, trebuie asigurat RCA conform Legii 132/2017. Sancțiunea pentru neasigurare este amendă și imobilizarea vehiculului.

2. CASCO este obligatoriu pentru companii?

Nu. CASCO este o asigurare facultativă. Totuși, este extrem de recomandată pentru flote auto de valoare, deoarece RCA acoperă doar daunele cauzate terților, nu și daunele propriului vehicul.

3. Ce profesii au obligația legală de a încheia asigurare profesională?

Printre profesiile cu asigurare RCP obligatorie se numără: avocați, medici, arhitecți, notari, auditori, executori judecătorești, evaluatori. Verificați legislația specifică profesiei dumneavoastră.

4. Cum se calculează prima de asigurare pentru flote auto?

Prima depinde de:

• Numărul de vehicule (reduceri pentru flote 10+)
• Tipul vehiculelor (valoare, cilindree, capacitate transport)
• Istoricul de daune al companiei (bonus-malus)
• Vârsta și experiența conducătorilor desemnați
• Zona geografică de utilizare

Pentru ofertă personalizată, contactați un broker de asigurare sau mai mulți asigurători.

5. Pot deduce fiscal primele de asigurare?

Da, în general primele de asigurare plătite de companii sunt cheltuieli deductibile fiscal (RCA, CASCO, RCP, asigurări de proprietate). Asigurările de viață pentru angajați sunt deductibile în limita a 400 EUR/an/angajat. TVA-ul aferent primelor nu este deductibil.

6. Ce se întâmplă dacă nu plătesc prima la termen?

Conform Art. 2206 Cod Civil, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul neplății primei, după notificarea prealabilă a asiguratului. Pentru RCA, neplata primei duce la încetarea acoperirii și expunerea la sancțiuni rutiere.

7. Pot schimba asigurătorul înainte de expirarea poliței?

Pentru majoritatea asigurărilor, da, cu un preaviz de minimum 20 de zile. În cazul RCA, este recomandat să așteptați expirarea poliței pentru a evita complicațiile administrative. Verificați clauzele contractului dumneavoastră.

Referințe

1. Codul Civil, Legea 287/2009, Art. 2199-2224 — Reglementarea generală a contractului de asigurare
2. Legea 132/2017 privind asigurarea RCA (text consolidat) — Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (obligație: art. 3; limite: art. 6)
3. Legea 181/2025 pentru modificarea Legii 132/2017 — M.Of. nr. 1049/13.11.2025; transpune Directiva (UE) 2021/2118; limitele RCA exprimate în lei
4. Legea 237/2015 privind autorizarea activității de asigurare și reasigurare — Supravegherea asigurătorilor de către ASF
5. Legea 85/2014 privind procedurile de insolvență — Contracte în derulare (art. 123); falimentul asigurătorilor (art. 262)
6. Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto — Directiva UE transpusă prin Legea 132/2017
7. Directiva (UE) 2021/2118 — Modifică Directiva 2009/103/CE; transpusă prin Legea 181/2025
8. Directiva 2009/138/CE (Solvency II) — Reguli de solvabilitate pentru asigurători
9. Groupama — Ghid Asigurare de Răspundere Civilă Profesională — Practică de piață și recomandări
10. Codul Fiscal, Legea 227/2015, Art. 25, 145 — Deductibilitatea primelor de asigurare
11. Legea 51/1995 (Statutul profesiei de avocat), Art. 43 — Asigurare RCP obligatorie pentru avocați
12. Legea 95/2006 (reforma sănătății), Art. 662 — Asigurare malpraxis pentru medici
13. Legea 184/2001 (organizarea profesiei de arhitect), Art. 23 — Asigurare RCP pentru arhitecți