Contractul de Comision

📅Creat: 14 februarie 2026
✏️Actualizat: acum 1 lună

Contractul de Comision

Pe scurt

Contractul de comision este un tip special de mandat prin care comisionarul acționează în nume propriu, dar pe seama comitentului pentru a achiziționa sau vinde bunuri ori presta servicii, în schimbul unei remunerații numite comision. Spre deosebire de alte contracte de intermediere, comisionarul acționează cu titlu profesional și devine direct responsabil față de terții cu care contractează.

Contractul de comision este reglementat în Codul Civil, articolele 2043-2053:

Art. 2043 Cod Civil — Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision.

Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009

Art. 2044 Cod Civil — (1) Contractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. (2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.

Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009

Explicație detaliată

Noțiune și caracteristici esențiale

Contractul de comision este o varietate specială a contractului de mandat, cu următoarele caracteristici distincte:

1. Acțiunea în nume propriu

Comisionarul încheie actele juridice în numele său, nu în numele comitentului. Aceasta este diferența fundamentală față de contractul de mandat simplu, unde mandatarul acționează în numele mandantului. Astfel, terții contractează direct cu comisionarul, fără să știe neapărat că acesta acționează pe seama altcuiva.

2. Caracter profesional

Comisionarul trebuie să acționeze cu titlu profesional, ceea ce înseamnă că activitatea sa trebuie organizată sub forma unei întreprinderi, conform art. 3 Cod Civil. Aceasta presupune exercitarea sistematică a unei activități organizate de producere, administrare, înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii.

3. Remunerare obligatorie

Spre deosebire de mandatul care poate fi și gratuit, contractul de comision este întotdeauna oneros — comisionarul are dreptul la o remunerație numită „comision".

Părțile contractului

Comitentul este partea care încredințează mandatul. Acesta trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuși actele juridice pe care le încheie comisionarul cu terțul, deoarece efectele juridice se produc în patrimoniul său.

Comisionarul este partea care acționează în nume propriu, dar pe seama comitentului. El trebuie să aibă:

  • Capacitate deplină de exercițiu (încheie acte juridice proprio nomine)
  • Caracter profesional (activitate organizată sub formă de întreprindere)
  • Calitatea de comerciant sau profesionist în domeniul respectiv

Forma contractului

Contractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată (art. 2044). Forma scrisă este necesară în principiu doar pentru dovada contractului (ad probationem), nu pentru valabilitatea sa (ad validitatem).

Excepție importantă: Dacă actul juridic pe care trebuie să-l încheie comisionarul necesită o anumită formă solemnă (de exemplu, autentificare notarială pentru vânzarea unui imobil), atunci și contractul de comision trebuie să îmbrace aceeași formă pentru a produce efecte juridice depline.

Reconcilierea juridică a formei:

Există o aparentă tensiune în Art. 2044:

  • Alin. (2) spune: "forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului" → sugerează că forma este ad probationem (contractul este valabil chiar dacă nu e scris, dar nu poate fi dovedit cu martori)
  • Dar legea spune și: dacă actul final necesită formă solemnă, contractul de comision trebuie să aibă aceeași formă → în acest caz, forma devine ad validitatem (condiție de validitate)

Explicația doctrinară:

Această aparentă contradicție se reconciliază astfel:

  1. Regula generală: Contractul de comision este consensual — se încheie valabil prin simplul acord de voință. Forma scrisă este doar ad probationem (Art. 2044 alin. 2).
  2. Excepția pentru formă solemnă: Când actul final încheiat de comisionar necesită formă ad validitatem (ex: vânzare imobil = act autentic), principiul identității de formă impune ca și contractul de comision să aibă aceeași formă pentru ca efectele să se transmită valid în patrimoniul comitentului. Nu e vorba de invaliditatea contractului de comision în sine, ci de imposibilitatea producerii efectelor juridice depline dacă forma solemnă lipsește.

Concluzie: Art. 2044 nu creează o contradicție, ci stabilește două regimuri distincte — unul pentru proba contractului (forma ad probationem pentru existența acordului) și unul pentru producerea efectelor față de terți (forma ad validitatem când actul final o impune).

Două categorii de raporturi juridice

Contractul de comision generează efecte pe două planuri distincte:

A. Raporturile între comitent și comisionar

Acestea sunt similare cu cele din contractul de mandat, cu particularitățile prevăzute de lege.

B. Raporturile între comisionar și terț

Comisionarul este direct obligat față de terțul cu care a contractat, ca și cum afacerea ar fi fost a sa proprie (art. 2045). Comitentul nu are acțiune directă împotriva terțului, iar terțul nu are acțiune directă împotriva comitentului.

Obligațiile părților

Obligațiile comisionarului

1. Respectarea instrucțiunilor comitentului

Comisionarul are obligația să respecte întocmai instrucțiunile exprese primite de la comitent (art. 2048). Abaterea de la aceste instrucțiuni este permisă doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

  • Nu există timp suficient pentru a obține autorizarea prealabilă a comitentului
  • Se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, și-ar fi dat autorizarea
  • Îndepărtarea de la instrucțiuni nu schimbă fundamental natura și scopul sau condițiile economice ale împuternicirii

În caz de abatere justificată, comisionarul trebuie să înștiințeze de îndată comitentul. În afara cazurilor permise, orice operațiune cu încălcarea sau depășirea puterilor primite rămâne în sarcina comisionarului, dacă nu este ratificată de comitent, iar comisionarul poate fi obligat și la plata de daune-interese.

2. Restricții la vânzarea pe credit

Comisionarul nu poate vinde pe credit fără autorizarea comitentului (art. 2047). Dacă o face totuși, răspunde personal și este ținut să plătească de îndată creditele acordate împreună cu dobânzile și alte foloase. În acest caz, comisionarul trebuie să înștiințeze imediat pe comitent, arătându-i persoana cumpărătorului și termenul acordat. În caz contrar, se presupune că operațiunile s-au făcut pe bani gata, proba contrară nefiind admisă.

3. Executarea cu bună-credință și diligență profesională

Ca profesionist, comisionarul trebuie să execute mandatul cu diligența specifică activității sale profesionale și cu bună-credință.

4. Obligația de informare

Comisionarul trebuie să țină comitentul la curent cu desfășurarea afacerii încredințate.

Obligațiile comitentului

1. Plata comisionului

Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terțul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite (art. 2049).

Important: Dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează chiar dacă terțul nu execută obligația sa ori invocă excepția de neexecutare a contractului. Acest lucru se explică prin faptul că comisionarul și-a îndeplinit sarcina (încheierea contractului), chiar dacă terțul nu execută.

Excepție specială: Dacă împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul rămâne datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către acesta sau prin intermediul unui terț.

Cuantumul comisionului se stabilește prin acordul părților. Dacă părțile nu l-au stabilit, se determină potrivit prevederilor art. 2010 alin. (2) Cod Civil (uzanțe, valoarea serviciilor prestate).

2. Restituirea cheltuielilor

Comitentul trebuie să restituie comisionarului cheltuielile făcute pentru îndeplinirea însărcinării primite și să acopere eventualele prejudicii suferite cu prilejul încheierii actelor juridice cu terții.

Aspecte practice

Autocontractul în materia titlurilor de credit

Codul civil permite comisionarului să încheie actul cu sine însuși (autocontract), dar doar când comisionul are ca obiect titluri de credit sau bunuri cotate pe piețe reglementate (art. 2050).

În acest caz, comisionarul poate:

  • Să procure comitentului, la prețul cerut ca vânzător, bunurile pe care era împuternicit să le cumpere
  • Să rețină pentru sine, la prețul curent ca cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului

Comisionarul care se comportă el însuși ca vânzător sau cumpărător are dreptul la comision.

Dacă după îndeplinirea însărcinării comisionarul nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul să considere că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său și să ceară de la comisionar executarea contractului.

Cesiunea acțiunilor către comitent

În caz de neexecutare a obligațiilor de către terț, comitentul poate exercita acțiunile decurgând din contractul cu terțul, subrogându-se în drepturile comisionarului (art. 2046).

Procedura:

  1. Comitentul solicită cesiunea acțiunilor
  2. Comisionarul are obligația să cedeze de îndată acțiunile contra terțului
  3. Cesiunea se face printr-un act sub semnătură privată
  4. Fără nicio contraprestaţie din partea comitentului

Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului prin refuzul sau întârzierea cedării acțiunilor împotriva terțului.

Răspunderea comisionarului pentru executarea obligațiilor terțului

În principiu, comisionarul nu răspunde față de comitent în cazul în care terțul nu își execută obligațiile (art. 2052). Aceasta este firesc, deoarece comisionarul și-a îndeplinit sarcina prin încheierea contractului.

Excepție: Comisionarul își poate lua expres obligația de a garanta pe comitent de executarea obligațiilor terțului (clauza del credere sau de garanție). În acest caz, comitentul va plăti comisionarului un comision special „pentru garanţie" sau „pentru credit", stabilit prin convenția lor sau, în lipsă, de către instanță.

Dreptul de retenție al comisionarului

Pentru creanțele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenție asupra bunurilor acestuia aflate în detenția sa (art. 2053). Comisionarul va avea preferință față de vânzătorul neplătit.

Revocarea contractului

Comitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terțul (art. 2051).

În caz de revocare, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ținând cont de:

  • Diligențele depuse
  • Cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării

Insolvența comisionarului și protecția terțului

Ce se întâmplă dacă comisionarul devine insolvabil după încheierea contractului cu terțul, dar înainte de executare?

Conform Art. 2045 Cod Civil, terțul este direct obligat față de comisionar, nu față de comitent. Din acest motiv:

  • Terțul nu poate acționa direct pe comitent pentru executarea contractului
  • Terțul nu poate "pătrunde" prin vălul comisionului să solicite executare de la comitent

Excepții și protecție:

  1. Dacă terțul cunoștea calitatea de comisionar: În unele situații, terțul poate invoca simulația sau mandatul fără reprezentare dacă poate dovedi că știa că comisionarul acționa pe seama altcuiva și că această situație era ascunsă în mod fraudulos.

  2. Creanțele născute în patrimoniul comisionarului: În caz de insolvență, terțul este creditor al comisionarului și intră în masa credală. Comitentul poate cere cesiunea acțiunilor (Art. 2046) și poate încerca să recupereze bunurile sau să exercite dreptul de proprietate dacă bunurile nu au fost încă transferate.

  3. Separarea patrimoniului: Dacă bunurile comitentului sunt clar identificabile în patrimoniul comisionarului (segregare), pot exista argumente pentru revendicare, dar acest lucru depinde de circumstanțele concrete.

Recomandare practică: Terții care contractează cu comisionari ar trebui să verifice soliditatea financiară a acestora sau să solicite garanții suplimentare, deoarece regula generală este lipsa acțiunii directe împotriva comitentului.

Bunuri digitale: NFT-uri, criptomonede și servicii digitale

Se aplică contractul de comision pentru bunuri exclusiv digitale?

Codul Civil nu reglementează expres contractele de comision pentru active digitale (NFT-uri, criptomonede, token-uri). În absența unei reglementări specifice, se aplică prin analogie regulile generale:

1. Autocontractul pentru criptomonede (Art. 2050)

Art. 2050 Cod Civil permite comisionarului să încheie contractul cu sine însuși doar pentru:

  • Titluri de credit
  • Bunuri cotate pe piețe reglementate

Întrebare deschisă: Sunt criptomonedele sau NFT-urile "bunuri cotate pe piețe reglementate"?

  • Argumente PRO: Unele criptomonede (Bitcoin, Ethereum) sunt tranzacționate pe platforme cu cotații publice (Binance, Coinbase), asemănătoare piețelor reglementate.
  • Argumente CONTRA: În România, piețele de cripto nu sunt "reglementate" în sensul tradițional (BVB, CNVM). Nu există un cadru legal specific pentru aceste platforme.

Concluzie: În lipsa jurisprudenței sau doctrinei clare, aplicabilitatea Art. 2050 la active cripto este incertă. Se recomandă stipularea expresă în contractul de comision dacă comisionarul poate sau nu să încheie autocontracte pentru astfel de bunuri.

2. Dreptul de retenție pentru bunuri digitale (Art. 2053)

Art. 2053 Cod Civil conferă comisionarului drept de retenție asupra bunurilor comitentului aflate în detenția sa.

Problemă: Cum se exercită dreptul de retenție când bunurile sunt exclusiv digitale și nu există detenție fizică?

  • Pentru criptomonede și NFT-uri: Dacă comisionarul deține cheia privată (private key) sau are control asupra wallet-ului, ar putea argumenta că exercită "detenție" în sensul digital.
  • Pentru servicii digitale pure (licențe software, abonamente SaaS): Dreptul de retenție este dificil de aplicat, deoarece nu există un "bun" tangibil sau stabil.

Concluzie: Legislația actuală nu oferă răspunsuri clare. Pentru contracte de comision privind active digitale, stipulați expres în contract mecanismele de garanție și de retenție adaptate la specificul tehnologic.

Recomandare: Pentru tranzacții cu active digitale, consultați un avocat specializat în drept tehnologic și blockchain.

Diferențe față de alte contracte de intermediere

Contract de comision vs. Contract de mandat:

  • În comision, comisionarul acționează în nume propriu
  • În mandat, mandatarul acționează în numele mandantului
  • Comisionul este întotdeauna profesional și oneros
  • Mandatul poate fi gratuit și executat de oricine

Contract de comision vs. Contract de agenție:

  • În comision, comisionarul încheie actul juridic în nume propriu
  • În agenție, agentul poate acționa în numele comitentului (agent cu reprezentare) sau în nume propriu (agent fără reprezentare)
  • Contractul de agenție presupune de regulă o relație de durată și exclusivitate (cu excepții)
  • Comisionul poate fi pentru o singură operațiune

Greșeli frecvente

  1. Confundarea cu mandatul — Unii încheie contracte de mandat când de fapt doresc un contract de comision (acțiune în nume propriu)

  2. Omiterea clauzei de garanție — Dacă comitentul dorește ca comisionarul să răspundă pentru executarea obligațiilor terțului, trebuie să stipuleze expres clauza del credere și comisionul special

  3. Nerespectarea formei necesare — Dacă actul final necesită formă autentică, contractul de comision trebuie de asemenea autentificat

  4. Vânzarea pe credit fără autorizare — Comisionarii care vând pe credit fără acordul comitentului riscă să răspundă personal pentru creditele acordate

  5. Neinformarea comitentului — Lipsa comunicării în timp util poate atrage răspunderea comisionarului

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Avocat Laura Diaconescu (Avocatoo)

„În practică, antreprenorii se găsesc de multe ori în situația în care au nevoie de clarificări referitoare la tipul de contract pe care să-l utilizeze în desfășurarea și conducerea business-ului, astfel încât să se plieze pe obiectivele și așteptările colaborării. Există riscul de confuzie în ceea ce privește obligațiile asumate prin încheierea unui contract, mai ales atunci când este vorba de contracte denumite diferit dar care instituie obligații asemănătoare. Nu puține au fost situațiile în care antreprenorii au încheiat contracte precum contractul de comision, de agenție sau de intermediere, iar în realitate aceștia doreau să își asume alte obligații față de cele prevăzute în contractele menționate."

Sursa: Contractul de comision, Avocatoo, 28 iulie 2017

⚠️ Opinie specialistă — Avocat Dragoș Paler (Grecu Partners)

„Pentru a produce efecte juridice depline, dacă actul juridic pe care trebuie să-l încheie comisionarul necesită o anumită formă, pentru identitate de rațiune contractul de comision trebuie să îmbrace și el aceeași formă. În situația în care comitentul nu își îndeplinește anumite obligații față de comisionar, acesta din urmă are dreptul de a reține și a nu preda bunurile comitentului aflate în detenția sa."

Sursa: Contractul de comision, Grecu Partners, 28 aprilie 2022

Legislație europeană

Distincția față de agentul comercial european

Contractul de comision românesc trebuie distins de agentul comercial reglementat de Directiva europeană 86/653/CEE. Această directivă armonizează legislațiile statelor membre privind agenții comerciali independenți, dar nu se aplică contractului de comision.

Directiva 86/653/CEE — Art. 1(2): „În sensul prezentei directive, «agent comercial» înseamnă un intermediar independent căruia i s-a conferit autoritatea continuă de a negocia vânzarea sau cumpărarea de bunuri în numele unei alte persoane, numită «comitent», sau de a negocia și încheia astfel de tranzacții în numele și pe seama acelui comitent."

Sursa: Directiva Consiliului 86/653/CEE

Diferența esențială:

  • Agentul comercial (Directiva 86/653/CEE): acționează în numele comitentului sau pe seama comitentului
  • Comisionarul (Art. 2043 Cod Civil): acționează în nume propriu, chiar dacă pe seama comitentului

Din această cauză, Directiva 86/653/CEE nu reglementează contractul de comision. Comisionarul nu acționează "în numele" altuia față de terți — el devine direct parte contractantă.

Transpunerea Directivei în dreptul român

Deși Directiva 86/653/CEE nu se aplică comisionului, ea a fost transpusă în dreptul român prin:

  • Legea nr. 509/2002 privind agenții comerciali (abrogată)
  • Codul Civil (Art. 2072-2094) — reglementarea actuală a contractului de agenție

Contractul de agenție (Art. 2072-2094 Cod Civil) este distinct de contractul de comision (Art. 2043-2053 Cod Civil). Agentul poate acționa în numele comitentului sau în nume propriu dar cu reprezentare, în timp ce comisionarul acționează exclusiv în nume propriu, fără reprezentare.

Aplicabilitatea dreptului UE în contextul transfrontalier

Deși nu există o directivă specifică pentru contractele de comision, următoarele instrumente europene pot fi relevante pentru comisioane cu elemente transfrontaliere:

1. Regulamentul Roma I (CE 593/2008) — Legea aplicabilă obligațiilor contractuale

Când contractul de comision implică părți din state membre diferite, se aplică Regulamentul Roma I pentru determinarea legii aplicabile:

Art. 4(1)(b): „Contractul de prestare de servicii este guvernat de legea țării în care prestatorul de servicii își are reședința obișnuită."

Sursa: Regulamentul Roma I

În lipsa unei alegeri exprese, contractul de comision va fi de regulă guvernat de legea țării unde comisionarul își are reședința (sediul).

2. Regulamentul Bruxelles I bis (UE 1215/2012) — Competența judiciară

Pentru litigii transfrontaliere legate de contracte de comision:

Art. 7(1)(a): „O persoană care are domiciliul într-un stat membru poate fi acționată în justiție în alt stat membru: în materie contractuală, în fața instanțelor locului de executare a obligației în cauză."

Sursa: Regulamentul Bruxelles I bis

Exemplu practic — Litigiu transfrontalier:

Comitentul (SC ALPHA SRL, România) încheie contract de comision cu comisionarul (BETA GmbH, Germania) pentru vânzarea de echipamente industriale. Comisionarul vinde echipamentele unui terț (GAMMA SpA, Italia). Terțul italian nu plătește.

Ce lege se aplică? Dacă părțile nu au ales legea aplicabilă în contract, conform Roma I Art. 4(1)(b), se aplică legea germană (țara unde comisionarul își are sediul).

Unde poate acționa comitentul?

  1. Pentru raporturile cu comisionarul: poate acționa în Germania (domiciliul comisionarului) sau în România (locul executării obligației dacă astfel s-a stipulat).
  2. Pentru raporturile cu terțul italian: comitentul trebuie mai întâi să ceară cesiunea acțiunilor de la comisionar (Art. 2046 Cod Civil), apoi poate acționa terțul italian în Italia (domiciliul terțului) sau în Germania (unde s-a executat contractul de vânzare).

3. Directiva privind comerțul electronic (2000/31/CE)

Dacă comisionarul prestează servicii prin mijloace electronice în UE, se aplică principiul țării de origine și obligații de transparență.

Tratamentul TVA al comisionarului

În dreptul fiscal european, comisionarul care acționează în nume propriu este tratat diferit de un simplu agent:

Directiva TVA (2006/112/CE), Art. 28: „În cazul în care o persoană impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane, participă la o prestare de servicii, se consideră că acea persoană a primit și furnizat personal serviciile respective."

Sursa: Directiva TVA

Aceasta înseamnă că operațiunea comisionarului este dublă din punct de vedere TVA:

  1. Comisionarul este considerat că a achiziționat bunurile/serviciile de la terț
  2. Comisionarul este considerat că a vândut bunurile/serviciile către comitent

Implicații practice concrete:

În general, comisionarul va emite:

  • O factură către comitent pentru vânzarea bunurilor/serviciilor (inclusiv TVA)
  • Comisionarul are drept de deducere a TVA pentru achiziția de la terț

Pentru tranzacții intra-UE sau cu țări terțe, se aplică reguli speciale:

  • Livrări intracomunitare pot beneficia de scutire de TVA
  • Inversarea sarcinii fiscale (reverse charge) poate fi aplicabilă în anumite situații B2B
  • Regulile OSS (One Stop Shop) pentru servicii digitale transfrontaliere

Notă: Aspectele fiscale concrete ale TVA pentru comisioane (facturare, deduceri, reverse charge) depind de natura bunurilor/serviciilor, locul prestării și statutul fiscal al părților. Se recomandă consultarea unui consultant fiscal pentru situații specifice, deoarece tratamentul TVA poate varia semnificativ în funcție de circumstanțe.

Aspecte practice din perspectivă europeană

Contracte internaționale de comision

Pentru contracte de comision cu elemente de extraneitate în UE:

  1. Alegeți legea aplicabilă — specificați expres în contract legea română sau alta (conform Roma I)
  2. Clauză de jurisdicție — indicați instanțele competente pentru litigii
  3. Conformitate cu protecția consumatorilor UE — dacă comisionarul vinde către consumatori din alte state membre, normele de protecție a consumatorilor din țara acestora pot fi aplicabile
  4. Reguli de concurență UE — clauzele de non-concurență sau exclusivitate trebuie să respecte art. 101-102 TFUE

Incoterms și comisionul în comerțul internațional

Când comisionarul intermediază vânzări internaționale de bunuri, termenii comerciali internaționali (Incoterms 2020 ICC) determină:

  • Transferul riscurilor și costurilor între vânzător și cumpărător
  • Obligațiile privind transportul și asigurarea
  • Documentația vamală necesară

Protecția datelor personale (GDPR)

Comisionarii care procesează date personale ale clienților în relațiile comerciale trebuie să respecte:

Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — Regulamentul general privind protecția datelor

Sursa: GDPR

Cine este operator și cine este persoană împuternicită?

Calificarea depinde de gradul de control asupra prelucrării datelor:

  • Comisionarul ca operator: Când comisionarul decide singur ce date colectează de la terți, cum le procesează și în ce scop (de exemplu, pentru propriul marketing sau baza de clienți). În acest caz, comitentul și comisionarul sunt operatori separați pentru datele pe care fiecare le controlează.

  • Comisionarul ca persoană împuternicită: Când comisionarul procesează datele strict conform instrucțiunilor comitentului, fără a decide singur scopul sau mijloacele prelucrării. În acest caz, conform Art. 28 GDPR, trebuie încheiat un acord de prelucrare a datelor între comitent (operator) și comisionar (persoană împuternicită).

Obligația de a încheia contract GDPR:

Dacă comisionarul acționează ca persoană împuternicită, contractul de comision trebuie completat cu un acord de prelucrare care să prevadă:

  • Obiectul și durata prelucrării
  • Tipul de date și categoriile de persoane vizate
  • Obligația comisionarului de a procesa datele doar pe baza instrucțiunilor comitentului
  • Măsurile de securitate adoptate
  • Returnarea sau ștergerea datelor la încetarea contractului de comision

Ce se întâmplă cu datele după încetarea contractului?

La finalizarea contractului de comision, comisionarul (dacă acționează ca persoană împuternicită) trebuie să:

  1. Returneze toate datele personale către comitent, SAU
  2. Șteargă definitiv datele personale

Excepție: Comisionarul poate păstra datele doar dacă o lege specială impune păstrarea lor (de exemplu, legislația contabilă sau fiscală).

Notificare în caz de incident de securitate:

Comisionarul trebuie să informeze comitentul în maxim 72 de ore despre orice incident de securitate care afectează datele personale.

Concluzie privind cadrul european

Contractul de comision rămâne reglementat exclusiv de dreptul național românesc (Codul Civil, Art. 2043-2053). Nu există o directivă europeană specifică care să armonizeze acest tip de contract la nivel UE.

Cu toate acestea, pentru contracte transfrontaliere, se aplică:

  • Regulamentul Roma I (legea aplicabilă)
  • Regulamentul Bruxelles I bis (competența judiciară)
  • Directiva TVA (tratament fiscal)
  • GDPR (protecția datelor)
  • Normele de concurență UE (dacă aplicabile)

Pentru comisioane cu elemente internaționale, se recomandă consultarea unui avocat specializat în drept european al afacerilor.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

ÎCCJ, Secția a II-a Civilă, Decizia nr. 1991 din 6 octombrie 2021 — Comision de succes în contracte de consultanță Comisionul de succes devine exigibil în momentul îndeplinirii condiției suspensive stabilite de părți. În acest caz, consultantul financiar a negociat condiții mai avantajoase pentru restructurarea unui credit de 12 milioane lei. Instanța a stabilit că semnarea contractului de restructurare a declanșat obligația de plată a comisionului, conform criteriului convenit. Instanța a reținut că „îndeplinirea condiției se apreciază în funcție de criteriile stabilite de părți sau cele care se poate presupune că au fost avute în vedere de acestea" (art. 1404 alin. 1 Cod Civil). Odată îndeplinită condiția suspensivă prin semnarea acordului de restructurare, obligația de plată a comisionului s-a cristalizat. Sursa: ÎCCJ Decizia 1991/2021

Curtea de Apel, Secția a VI-a Comercială, Decizia nr. 478 din 21 martie 2002 — Comision imobiliar datorat chiar dacă cumpărătorul s-a răzgândit Agent imobiliar S.C. „I." S.R.L. a încheiat contract de comision nr. 1076/2001 cu proprietarii M.N. și M.E. pentru găsirea unui cumpărător. Agentul a găsit cumpărător R.N., care a semnat antecontract pe 12 iulie 2001 și a plătit avans de 2.000 USD. Proprietarii au plătit comision de 19.737.000 lei din acest avans. Când cumpărătorul s-a răzgândit, proprietarii au solicitat returnarea comisionului. Instanța a reținut că „contractul are putere de lege între părțile contractante" (art. 969 Cod civil). Obligația agentului era să „prospecteze piața pentru a găsi un cumpărător", iar această obligație a fost îndeplinită prin semnarea antecontractului. Executarea contractului și obligația de plată sunt independente de finalizarea vânzării definitive. Conform OG 3/2000, „agentul imobiliar are dreptul să primească remunerație pentru serviciile de intermediere" odată ce și-a îndeplinit obligația contractuală. Sursa: CA Decizia 478/2002

Curtea de Apel Constanța, Secția Comercială, Decizia civilă nr. 782/2002 — Comision variabil și reținere de sume nedate S.C. M S.R.L. Constanța a întreprins vânzarea a 45 garsoniere pentru reclamant, cu comision de 2% dacă plata ajungea la proprietar în 7 zile de la încasare, sau 1% în caz de întârziere. Pârâtul a vândut imobilele pentru 1.529.300.000 lei, dar a remis doar 978.000.000 lei reclamantului, depășind termenul convenit. Pârâtul a invocat reparații și reducere unilaterală a comisionului. Instanța a respins apărările pârâtului ca irelevante. Întrucât condițiile clauzei contractuale privind reducerea comisionului la întârzierea plății s-au dovedit îndeplinite în cursul executării contractului, reclamantul putea recupera diferențele neplătite, inclusiv sumele rezultate din calculul comisionului redus. Art. 969 Cod Civil permite părților să stabilească daune variabile corespunzătoare datei îndeplinirii obligației. Clauzele contractuale explicite privind reducerea comisionului la plată întârziată sunt executorii. Sursa: CA Constanța Decizia 782/2002

Judecătoria Ploiești, Sentința civilă din ianuarie 2013 — Comision datorat pentru imobile ulterioare prezentate de intermediar Agenție imobiliară a încheiat contract de intermediere cu pârâtul pe 27 septembrie 2011 pentru vizionare apartament. Ulterior, pârâtul a achiziționat un alt apartament (pe str. Brumărelelor) în valoare de 15.000 euro (10.000 euro cash + vehicul de 5.000 euro). Agenția a pretins comision de 4% (600 euro) conform contractului, iar pârâtul a susținut că ar fi negociat verbal o reducere la 1%. Instanța a stabilit că pârâtul datorează 2.520 lei (600 euro) deoarece „dispozițiile contractului se aplică și altor oferte ulterioare" prezentate de agenție, indiferent de descrierile inițiale ale proprietății. Comisionul devine exigibil prin achiziționarea imobilului care corespunde parametrilor contractului, chiar dacă negocierile ulterioare au avut loc. Aceasta clarifică că contractele de intermediere acoperă proprietățile prezentate succesiv de intermediar, nu doar oferta inițială. Sursa: Judecătoria Ploiești Sentința 2013

Curtea de Apel Brașov, Decizia din 02.07.2025 — Cerința formei scrise pentru dovada contractului de comision Reclamantul a pretins existența unui contract de comision, dar nu a prezentat documente scrise semnate de pârât. Instanța a respins contestația în anulare. Instanța a reținut că „forma scrisă este necesară pentru dovada contractului de comision conform Art. 2044 Cod Civil. Corespondența electronică sau conversațiile telefonice nu pot substitui documentația scrisă semnată." Sursa: Curtea de Apel Brașov 02.07.2025

Judecătoria Bacău, Sentința din 20.01.2025 — Exigibilitatea comisionului documentat în formă scrisă Părțile au încheiat contract de comision în formă scrisă, stabilind comision de 9,75% bonus plătibil după încasarea efectivă a fondurilor. Instanța a admis cererea de plată. Instanța a reținut că „plata comisionului a fost corect documentată în formă scrisă conform Art. 2044 și prin urmare este exigibilă. Părțile au executat un acord scris stabilind termenii clari de plată conform Art. 2049 Cod Civil." Sursa: Judecătoria Bacău 20.01.2025

Curtea de Apel București, Decizia din 17.06.2025 — Răspunderea comisionarului pentru nerespectarea instrucțiunilor Instanța a respins recursul, menținând hotărârea că comisionarul trebuie să acționeze sub instrucțiunile exprese ale comitentului. Instanța a reținut că „un comisionar acționează sub instrucțiunile exprese ale comitentului, iar abaterea de la aceste instrucțiuni este o excepție care necesită justificare conform Art. 2048 Cod Civil. Comisionarul răspunde pentru nerespectarea mandatului primit." Sursa: Curtea de Apel București 17.06.2025

Tribunalul București, Decizia din 12.12.2023 — Dreptul de retenție al comisionarului Comisionarul a instituit drept de retenție asupra ultimelor 4 containere nelivrate ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată. Instanța a reținut că „ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată conform înțelegerii părților, comisionarul a instituit în mod valabil dreptul de retenție asupra containerelor conform Art. 2053 Cod Civil. Dreptul de retenție reprezintă un remediu valabil pentru creanțele neachitate." Sursa: Tribunalul București 12.12.2023

Curtea de Apel Timișoara, Decizia din 23.12.2021 — Obligația comitentului de a plăti comisionul Instanța a admis apelul și a schimbat total hotărârea, obligând comitentul la plata comisionului. Instanța a reținut că „comitentul este obligat să plătească comisionarului jumătate din diferența dintre valoarea de piață și valoarea netă contabilă a activelor. Obligația de plată a comisionului este fundamentală în raporturile dintre comitent și comisionar conform Art. 2049 Cod Civil." Sursa: Curtea de Apel Timișoara 23.12.2021

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Judecătoria Sectorului 2 București, Sentința civilă nr. 3922 din 16 iulie 2020, definitivă — Nulitate contract intermediere fără formă scrisă între profesionist și consumator K SRL (profesionist) a pretins de la M. (consumator) comision de 2.000 euro (redus de la 3.000 euro) pentru servicii de intermediere imobiliară. Instanța a respins acțiunea deoarece nu exista contract scris, obligatoriu potrivit OG 21/1992. Instanța a reținut că „dispozițiile legale speciale impun forma scrisă a contractelor pentru a asigura includerea clauzelor imperative care acoperă protecția consumatorului împotriva eventualelor abuzuri ale profesionistului." Art. 94 OG 21/1992 impune informare precontractuală scrisă privind prețurile de piață, defecte imobil, nivelul comisionului, statut juridic și costuri estimate. Art. 95-96 prevăd elemente contractuale obligatorii: date părți, natura serviciului, preț, termen, clauze de exclusivitate, condiții comision, drepturi/obligații. Art. 99: intermediarii nu pot solicita comision în absența unui contract scris de intermediere. Nerespectarea acestor cerințe imperative atrage nulitatea absolută sau absența raportului obligațional. Sursa: Judecătoria Sector 2 Sentința 3922/2020

Curtea de Apel, Decizia civilă nr. 130/R din 30 octombrie 2008 — Clauză de exclusivitate nu interzice antecontracte SC D.I. SRL avea contract de exclusivitate intermediere cu SC S. SA privind vânzarea proprietății nr. 32116 din Brașov. Acordul obliga vânzătorul să nu transfere proprietatea decât prin intermediarul desemnat timp de 120 zile. În perioada de exclusivitate, SC S. SA a executat un antecontract de vânzare cu SC L. SRL, pe care intermediarul l-a considerat încălcare a obligațiilor de exclusivitate. Instanța a respins cererea intermediarului. Clauza de exclusivitate interzicea transferul efectiv de proprietate, nu acorduri preliminare sau promisiuni. Un contract preliminar nu transferă proprietatea; vânzătorul rămâne proprietar cu deplină putere de dispoziție. Intermediarul nu a dovedit că oferta cumpărătorului a ajuns la vânzător în perioada de exclusivitate. Instanța a subliniat: „Vânzătorul s-a obligat să nu vândă altor persoane...dar nu să promită vânzarea." Această decizie clarifică că exclusivitatea intermedierii protejează împotriva dispoziției efective, nu angajamentelor preliminare, stabilind limite importante pentru drepturile intermediarilor. Sursa: CA Decizia 130/2008

Judecătoria Sectorului 6 București, Sentința civilă nr. 2671 din 12 aprilie 2006 (nepublicată) — Cerințe stricte de probă pentru mandat fără reprezentare Reclamanta C.L. și-a vândut apartamentul prin mandatar C.F., primind 279 milioane ROL (octombrie 2002). C.F. nu a restituit aceste fonduri. În schimb, C.F. a folosit banii pentru a cumpăra alt apartament (noiembrie 2003), înregistrându-l pe numele mamei B.P. Reclamanta a susținut că aceasta constituie mandat fără reprezentare și a solicitat recunoașterea că C.F. era adevăratul cumpărător. Instanța a respins cererea reclamantei, constatând probe insuficiente ale acordului între C.F. și B.P. privind mandatul fără reprezentare. Instanța a definit conceptul ca „o formă specială de simulație prin interpunere de persoane, în care părțile actului public nu participă la actul secret" și implică acțiunea unei părți în nume propriu dar pe seama altcuiva. Martorii au confirmat acordul reclamantei cu achiziția de către B.P., dar au contrazis existența unui aranjament de mandat. Proba originii fondurilor singură „nu stabilește o înțelegere între părți" privind statutul de mandatar ascuns. Litigiul semăna mai mult cu încălcarea unei obligații de restituire a banilor decât cu simulație. Cazul ilustrează condițiile necesare pentru a proba mandatul fără reprezentare: acord explicit între beneficiar și mandatar pentru acțiune ascunsă, intenție conștientă de simulare și dovadă clară că terții au fost induși în eroare privind proprietatea reală. Sursa: Judecătoria Sector 6 Sentința 2671/2006

Nuanțe și cazuri speciale

Judecătoria Ploiești, Sentința din ianuarie 2013 — Clauze penalizatoare disproporționate sunt abuzive și nule În același litigiu menționat mai sus (comision imobiliar 600 euro), agenția a solicitat și penalități de întârziere de 1% pe zi conform contractului. Instanța a anulat această clauză ca „abuzivă", creând „dezechilibru semnificativ între drepturile părților" când penalitățile ar putea depăși datoria însăși. Instanța a aplicat jurisprudența UE privind clauzele abuzive, anulând integral clauza în loc să o modifice. Acest lucru stabilește că clauzele penalizatoare disproporționate față de prejudiciul real sunt supuse controlului judiciar în cadrul de protecție a consumatorilor, putând fi declarate neexecutorii. Principiul proporționalității guvernează penalitățile contractuale: clauzele care impun penalități excesive sunt contrare ordinii publice de protecție. Sursa: Judecătoria Ploiești Sentința 2013

Aspecte doctrinare — Art. 2047 Cod Civil: Vânzare pe credit fără autorizare Art. 2047 Cod Civil impune comisionarilor să obțină autorizare explicită de la comitent înainte de a vinde pe credit. Autorizarea poate fi acordată prin contractul de comision sau printr-un act separat. Când un comisionar vinde pe credit fără autorizare, acesta își asumă răspunderea personală. Comitentul poate cere plata imediată a prețului integral de cumpărare, dobânzilor acumulate și oricăror beneficii suplimentare care ar fi rezultat. Natura „creditului" din Art. 2047: articolul se referă la aranjamente de plată amânată sau în rate — nu credit formal în sens bancar. Distincția pare semnificativă: creditul formal este restricționat instituțiilor financiare autorizate în România. Obligația de notificare: Dacă un comisionar inițiază o vânzare pe credit, trebuie să informeze prompt comitentul despre identitatea cumpărătorului și termenii de plată oferiți. Nenotificarea declanșează o prezumție legală că tranzacția a fost efectuată pe bază de numerar, fără admiterea dovezii contrare. Dispoziția creează responsabilitate strictă: vânzările pe credit neautorizate transferă riscul financiar către comisionar, care devine creditorul în locul comitentului. Sursa: JURIDICE.ro — Comisionari care vând pe credit

Aspecte doctrinare — Art. 2046 Cod Civil: Cesiunea acțiunilor împotriva terțului În caz de neexecutare a obligațiilor de către terț, comitentul poate exercita acțiunile decurgând din contractul cu terțul, subrogându-se în drepturile comisionarului. La cererea comitentului, comisionarul are obligația să cedeze de îndată acțiunile împotriva terțului printr-un act sub semnătură privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului (art. 2046 Cod Civil). Acțiunile împotriva terțului (care pot fi doar acțiuni judiciare pentru apărarea sau realizarea drepturilor rezultate din contract) sunt transmise nu prin efectul direct al subrogării, ci printr-un act adiacent de „cesiune a acțiunilor împotriva terțului". Doar drepturile generate de contractul cu terțul trec la comitent, la cererea sa, prin subrogare, nu acțiunile judiciare împotriva terțului. Spre deosebire de cazul mandatului fără reprezentare, a cărui subrogare în acțiunile mandatarului este limitată la drepturi de creanță, comitentul nu are o astfel de limitare; ca atare, pe baza acestui text special și derogator, comitentul ar putea exercita direct drepturi reale împotriva terților. Sursa: Legeaz.net — Art. 2046 Cedarea acțiunilor

Aspecte doctrinare — Art. 2053 Cod Civil: Dreptul de retenție al comisionarului Pentru creanțele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenție asupra bunurilor acestuia aflate în detenția sa (art. 2053 Cod Civil). Comisionarul va avea preferință față de vânzătorul neplătit. Creanțele pot fi trecute sau prezente, născute din contractul de comision sau având alt izvor. Detenția bunurilor comitentului este o condiție pentru exercitarea dreptului de retenție. Conform jurisprudenței ÎCCJ (Decizia nr. 2131 din 9 octombrie 2015, Secția I Civilă), dreptul de retenție se invocă, de regulă, pe cale de excepție, în litigii privind restituirea bunului. Instanța a apreciat că evacuarea pârâților nu va putea fi executată decât după stingerea dreptului lor de creanță. Acest mecanism protejează comisionarul împotriva neexecutării obligațiilor de plată de către comitent, oferind o garanție reală până la achitarea integrală a creanțelor sale. Sursa: Legeaz.net — Art. 2053 Dreptul de retenție

Tendințe jurisprudențiale

Analiza jurisprudenței românești privind contractul de comision relevă următoarele tendințe:

1. Exigibilitatea comisionului și cerința formei scrise — protecție puternică dar condiționată

Instanțele aplică consecvent principiul că comisionul devine exigibil la îndeplinirea obligației contractuale a comisionarului, chiar dacă terțul nu execută ulterior sau cumpărătorul se răzgândește (CA Decizia 478/2002, ÎCCJ Decizia 1991/2021, Judecătoria Bacău 20.01.2025). Însă jurisprudența recentă (2025) subliniază cu fermitate că exigibilitatea este condiționată de existența formei scrise conform Art. 2044 Cod Civil (CA Brașov 02.07.2025). Corespondența electronică sau conversațiile telefonice nu pot substitui documentația scrisă semnată. Această linie jurisprudențială protejează intermediarul profesionist care și-a îndeplinit diligențele contractuale, dar impune respectarea strictă a cerințelor formale de probă. 2. Protecția consumatorilor — formalități stricte obligatorii

Când intermedierea implică un consumator, instanțele aplică strict cerințele de formă scrisă și clauze imperative din OG 21/1992 (Judecătoria Sector 2 Sentința 3922/2020). Absența contractului scris sau a clauzelor obligatorii de protecție a consumatorului atrage nulitatea absolută sau inexistența raportului contractual. Această tendință reflectă transpunerea acquis-ului comunitar de protecție a consumatorilor în materia intermedierii.

3. Controlul proporționalității clauzelor penalizatoare

Instanțele verifică proporționalitatea clauzelor penalizatoare și anulează integral (nu modifică) clauzele care creează „dezechilibru semnificativ" între drepturile părților (Judecătoria Ploiești Sentința 2013). Penalități de 1% pe zi care pot depăși datoria însăși sunt considerate abuzive. Această practică urmează jurisprudența CJUE privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii.

4. Interpretarea restrictivă a clauzelor de exclusivitate

În contractele de intermediere cu exclusivitate, instanțele interpretează restrictiv obligațiile de exclusivitate: acestea interzic transferul efectiv de proprietate, nu angajamente preliminare (CA Decizia 130/2008). Vânzătorul păstrează deplină putere de dispoziție pentru promisiuni de vânzare în perioada de exclusivitate, protejând astfel libertatea contractuală.

5. Cerințe stricte de probă pentru mandat fără reprezentare

Pentru calificarea unui raport juridic ca mandat fără reprezentare (implicit contract de comision), instanțele cer dovezi explicite ale acordului de acțiune ascunsă: intenție de simulație, acord între mandatar și beneficiar, inducere în eroare a terților (Judecătoria Sector 6 Sentința 2671/2006). Simpla origine a fondurilor sau executarea materială nu sunt suficiente.

6. Aplicarea comisionului variabil și a remediilor contractuale

Instanțele recunosc valabilitatea structurilor de comision variabil legate de îndeplinirea la timp a obligațiilor (CA Constanța Decizia 782/2002). Clauzele contractuale care reduc comisionul la plată întârziată sunt executorii, oferind remedii împotriva mandatarilor care rețin în mod ilegal sume datorate.

7. Acoperirea oferelor ulterioare în contractele de intermediere

Când un contract de intermediere imobiliară nu specifică exclusiv o singură proprietate, instanțele consideră că dispozițiile contractului se extind la toate ofertele ulterioare prezentate de intermediar (Judecătoria Ploiești Sentința 2013). Aceasta previne evitarea plății comisionului prin negocieri paralele pentru proprietăți similare prezentate de același intermediar.

8. Răspunderea comisionarului pentru instrucțiuni și dreptul de retenție

Jurisprudența recentă confirmă că comisionarul trebuie să acționeze strict conform instrucțiunilor exprese ale comitentului (CA București 17.06.2025, Judecătoria Craiova 10.12.2025). Abaterea de la instrucțiuni necesită justificare și atrage răspunderea contractuală. În paralel, instanțele recunosc consistent dreptul de retenție al comisionarului asupra bunurilor comitentului ca remediu pentru creanțele neachitate (Tribunalul București 12.12.2023, conform Art. 2053 Cod Civil). Această practică oferă comisionarului o garanție reală până la achitarea integrală a comisionului și cheltuielilor datorate. Concluzie:

Jurisprudența română privind contractul de comision demonstrează o abordare echilibrată: protecție puternică a intermediarului profesionist care și-a îndeplinit obligațiile, dar cu control strict al clauzelor abuzive și cerințe formale imperative când sunt implicați consumatori. Instanțele aplică principiile europene de protecție a consumatorilor, verifică proporționalitatea penalităților contractuale și interpretează restrictiv clauzele care limitează libertatea contractuală.

Întrebări frecvente

1. Care este diferența principală între contractul de comision și contractul de mandat?

În contractul de comision, comisionarul acționează în nume propriu (chiar dacă pe seama comitentului), deci devine direct responsabil față de terți. În contractul de mandat, mandatarul acționează în numele mandantului, deci efectele juridice se produc direct între mandant și terț.

2. Trebuie să plătesc comisionul dacă terțul nu execută contractul?

Da, în principiu comisionul se datorează chiar dacă terțul nu execută, deoarece comisionarul și-a îndeplinit obligația (încheierea contractului). Excepție: dacă s-a stipulat altfel în contract.

3. Poate comisionarul să vândă pe credit?

Nu, nu fără autorizarea expresă a comitentului. Dacă vinde totuși pe credit, răspunde personal pentru creditele acordate și trebuie să plătească imediat sumele respective comitentului.

4. Ce se întâmplă dacă terțul nu plătește?

Comisionarul nu răspunde în principiu pentru neexecutarea obligațiilor terțului. Dar comitentul poate cere cesiunea acțiunilor împotriva terțului (fără contraprestaţie) și să-l acționeze direct pe terț, subrogându-se în drepturile comisionarului.

5. Când poate comisionarul să încheie contractul cu sine însuși?

Doar când obiectul comisionului îl constituie titluri de credit sau bunuri cotate pe piețe reglementate. În acest caz, comisionarul poate să cumpere el însuși bunurile sau să vândă din propriile sale bunuri, la prețurile de piață.

6. Ce este clauza del credere?

Este o clauză prin care comisionarul își asumă garanția executării obligațiilor terțului. În acest caz, comisionarul va primi un comision suplimentar („pentru garanție" sau „pentru credit"), iar dacă terțul nu plătește, va răspunde el însuși față de comitent.

7. Pot revoca contractul oricând?

Comitentul poate revoca împuternicirea, dar doar până în momentul în care comisionarul a încheiat actul cu terțul. După încheierea actului, revocarea nu mai produce efecte față de terț. În caz de revocare, comisionarul are dreptul la o parte din comision, proporțională cu activitatea depusă.

Referințe

  1. Codul Civil, Legea nr. 287/2009, art. 2043-2053 — Forma consolidată din 19.12.2025
  2. Codul Civil, Legea nr. 287/2009, art. 2010 (remunerația mandatarului) — Forma consolidată din 19.12.2025
  3. Codul Civil, Legea nr. 287/2009, art. 3 (noțiunea de întreprindere) — Forma consolidată din 19.12.2025
  4. Avocatoo.ro — „Contractul de comision" (28 iulie 2017) — https://www.avocatoo.ro/contractul-de-comision/
  5. Grecu Partners — „Contractul de comision" (28 aprilie 2022) — https://greculawyers.ro/contractul-de-comision/
  6. Lege5.ro — Subsecțiunea 2: Contractul de comision, Codul Civil — https://lege5.ro/Gratuit/gezdmnrzge/contractul-de-comision-codul-civil