Contract de Comodat

Pe scurt

Contractul de comodat (sau împrumutul de folosință) este un contract cu titlu gratuit prin care o parte — comodantul — pune la dispoziția celeilalte părți — comodatarul — un bun mobil sau imobil, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp. Este frecvent utilizat în practică pentru stabilirea sediului social al unei firme, punerea la dispoziție a unui autoturism sau a unei locuințe, fără a genera costuri de chirie.

Cadrul legal

Contractul de comodat este reglementat de Codul Civil (Legea nr. 287/2009), la articolele 2146–2157, în cadrul Titlului IX — „Diferite contracte speciale", Capitolul XIII — „Împrumutul", Secțiunea a 2-a — „Împrumutul de folosință".

Art. 2146 Cod Civil — „Împrumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp." Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009, Art. 2146

Art. 2147 Cod Civil — „Dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant." Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009, Art. 2147

Alte articole relevante din Codul Civil:

Art. 2148 — Obligația comodatarului de a păzi și conserva bunul
Art. 2149 — Folosirea bunului conform destinației stabilite
Art. 2150 — Răspunderea pentru pieirea bunului
Art. 2151 — Cheltuielile de folosință
Art. 2152 — Răspunderea solidară a mai multor comodatari
Art. 2153 — Răspunderea comodantului pentru vicii ascunse
Art. 2154 — Dreptul de retenție (exclus pentru comodatar)
Art. 2155 — Restituirea bunului
Art. 2156 — Restituirea anticipată
Art. 2157 — Titlu executoriu

Explicație detaliată

Caracteristicile contractului de comodat

Contractul de comodat prezintă trei caracteristici esențiale:

Este un contract real — se încheie valabil nu doar prin acordul de voință al părților, ci prin remiterea (predarea) efectivă a bunului. Până la predare, contractul nu produce efecte juridice.
Este un contract unilateral — din momentul încheierii, generează obligații doar pentru comodatar (de a păzi bunul, de a-l folosi conform destinației, de a-l restitui). Comodantul nu are obligații contractuale propriu-zise, cu excepția răspunderii pentru vicii ascunse.
Este un contract cu titlu gratuit — comodatarul nu plătește nicio contraprestație pentru folosința bunului. Dacă s-ar stipula un preț, contractul s-ar transforma într-un contract de locațiune (închiriere).

Cine poate fi comodant

Nu este necesar ca comodantul să fie proprietarul bunului. Conform Art. 2147 Cod Civil, poate fi comodant orice persoană care deține un drept de folosință asupra bunului, inclusiv un uzufructuar sau un locatar (chiriaș), dacă legea sau contractul nu interzice acest lucru. Atât persoanele fizice, cât și cele juridice pot fi părți ale contractului.

Obiectul contractului

Contractul de comodat poate avea ca obiect doar bunuri nefungibile, individual determinate (un apartament anume, un autoturism identificat prin seria de șasiu, un echipament specific). Aceasta deoarece comodatarul trebuie să restituie exact același bun. Sumele de bani, fiind bunuri fungibile, nu pot face obiectul comodatului — pentru acestea se încheie un împrumut de consumație (Art. 2158 și urm. Cod Civil).

Obligațiile comodatarului

Comodatarul suportă principalele obligații din contract:

Păstrarea și conservarea bunului (Art. 2148) — cu prudența și diligența unui bun proprietar, standard mai ridicat decât grija obișnuită, deoarece contractul este încheiat exclusiv în interesul comodatarului.
Folosirea conform destinației (Art. 2149) — bunul se folosește doar în scopul stabilit prin contract sau, în lipsa unei clauze, conform naturii bunului. Utilizarea de către un terț este permisă doar cu aprobarea prealabilă a comodantului.
Răspunderea pentru pieire sau deteriorare (Art. 2150) — dacă comodatarul folosește bunul cu altă destinație sau prelungește utilizarea peste termenul convenit, răspunde pentru pierderea/deteriorarea bunului, chiar și în caz de forță majoră. De asemenea, răspunde când ar fi putut salva bunul împrumutat folosind un bun propriu, dar l-a preferat pe al său.
Suportarea cheltuielilor de folosință (Art. 2151) — cheltuielile curente de utilizare sunt în sarcina comodatarului (combustibil, utilități, întreținere curentă). Are însă dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru lucrări necesare neprevăzute, dacă l-a înștiințat pe comodant sau dacă urgența nu a permis înștiințarea.
Răspunderea solidară (Art. 2152) — când mai multe persoane au împrumutat împreună același bun, ele răspund solidar față de comodant.

Obligațiile comodantului

Deși contractul este unilateral, comodantul are anumite obligații legale:

Răspunderea pentru vicii ascunse (Art. 2153) — dacă la data încheierii contractului cunoștea viciile ascunse ale bunului și nu l-a prevenit pe comodatar, comodantul este obligat să repare prejudiciul suferit.
Neîmpiedicarea folosinței — comodantul nu trebuie să împiedice folosința legitimă a bunului de către comodatar pe durata contractului.
Rambursarea cheltuielilor necesare — în condițiile Art. 2151, comodantul trebuie să ramburseze cheltuielile pentru lucrări necesare neprevăzute efectuate de comodatar.

Dreptul de retenție

Spre deosebire de alte contracte, Art. 2154 Cod Civil prevede în mod expres că comodatarul nu poate invoca dreptul de retenție pentru obligațiile ce s-ar naște în sarcina comodantului. Aceasta înseamnă că, indiferent de sumele pe care comodantul le-ar datora comodatarului, acesta din urmă nu poate refuza restituirea bunului.

Restituirea bunului

Conform Art. 2155 Cod Civil, comodatarul trebuie să restituie bunul:

La împlinirea termenului convenit, sau
După ce l-a folosit conform convenției, dacă nu s-a stabilit un termen, sau
La cererea comodantului, dacă nu s-a stabilit nici termen, nici destinație, sau dacă destinația are un caracter permanent.

Art. 2156 prevede că comodantul poate cere restituirea anticipată în trei situații:

Când el însuși are nevoie urgentă de bun
Când comodatarul decedează
Când comodatarul își încalcă obligațiile

Titlu executoriu

Art. 2157 Cod Civil — „Contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condițiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului." Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009, Art. 2157

Aceasta înseamnă că, dacă este încheiat la notar sau are dată certă, contractul poate fi executat silit direct, fără a mai fi necesar un proces în instanță. Este un avantaj important pentru comodant, care poate apela direct la executorul judecătoresc pentru recuperarea bunului.

Aspecte practice

Tipuri frecvente de comodat în practică

Comodat pentru sediu social — cel mai frecvent utilizat. Un asociat sau administrator pune la dispoziția societății (SRL, SA) un imobil ca sediu social, evitând costurile de chirie. ONRC solicită contractul de comodat la înregistrarea firmei.
Comodat auto — un asociat sau o persoană fizică pune un autoturism la dispoziția firmei. Cheltuielile de funcționare (combustibil, service, asigurare) pot fi suportate de firmă conform contractului.
Comodat de locuință — punerea la dispoziție gratuită a unei locuințe unui membru de familie, unui angajat sau unei alte persoane.
Comodat de echipamente — în mediul de afaceri, punerea la dispoziție gratuită a unor utilaje, echipamente IT sau mobilier.

Forma contractului

Comodatul nu necesită formă autentică pentru a fi valabil — poate fi încheiat și verbal sau sub semnătură privată.
Nu trebuie înregistrat la organele fiscale sau la notariat.
Se recomandă însă încheierea în formă autentică (la notar) sau cel puțin sub semnătură privată cu dată certă, deoarece doar astfel contractul constituie titlu executoriu pentru restituirea bunului (Art. 2157).

Greșeli frecvente

Lipsa unui contract scris — deși legal valid și verbal, absența formei scrise creează dificultăți majore de probă în instanță.
Nestipularea destinației bunului — fără precizarea scopului, comodantul pierde controlul asupra modului de utilizare.
Confuzia cu locațiunea — dacă se stipulează orice formă de plată sau contraprestație, contractul nu mai este comodat, ci locațiune, cu consecințe fiscale diferite.
Nestipularea termenului — în lipsa termenului, comodantul poate cere restituirea oricând, dar comodatarul riscă să piardă folosința în mod neașteptat.
Omisiunea clauzei privind cheltuielile — fără clarificarea repartizării cheltuielilor de funcționare și întreținere, pot apărea dispute.

Tratament fiscal

Contractul de comodat prezintă câteva particularități fiscale relevante:

Pentru comodant (proprietar):

Comodatul nu generează venit impozabil pentru comodant, fiind gratuit.
Impozitele și taxele locale (impozit pe clădire, impozit pe auto) rămân în sarcina proprietarului, nu a comodatarului (Art. 468 Cod Fiscal).
Comodantul nu amortizează bunul dat în comodat, deoarece nu îl utilizează în activitatea proprie.

Pentru comodatar (utilizator):

Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații suportate de comodatar sunt deductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, dacă sunt efectuate în scopul activității economice (Art. 25 Cod Fiscal).
În cazul autoturismelor, deductibilitatea cheltuielilor de funcționare respectă regulile limitative de la Art. 25 alin. (3) lit. l) și m) din Codul Fiscal (limitare la 50% pentru autoturismele care nu sunt utilizate exclusiv în activitatea economică).
Comodatarul nu înregistrează amortizare pentru bunul primit, deoarece nu este proprietar (Art. 28 alin. (2) Cod Fiscal).
Nu se datorează TVA pentru comodatul propriu-zis, fiind o operațiune cu titlu gratuit.

⚠️ Opinie specialistă — CECCAR Business Magazine „Costurile aferente utilizării bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat cad în sarcina comodatarului și sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, cu mici excepții prevăzute de Codul Fiscal." Sursa: Abordări juridice și fiscale privind contractul de comodat, CECCAR Business Magazine, 2018

Încetarea contractului

Contractul de comodat încetează prin:

Expirarea termenului stabilit în contract
Restituirea bunului de către comodatar
Cererea comodantului — în cazul nevoii urgente, al decesului comodatarului sau al nerespectării obligațiilor (Art. 2156)
Acordul părților — oricând, prin voința comună
Decesul comodatarului — contractul nu se transmite moștenitorilor, fiind încheiat intuitu personae

Comodatul în procedura insolvenței

O întrebare frecventă privește soarta bunului dat în comodat atunci când comodatarul intră în procedura insolvenței conform Legii nr. 85/2014. Situația este favorabilă comodantului din perspectiva dreptului de proprietate.

Excluderea bunului din averea debitorului — Bunurile care nu aparțin debitorului nu fac parte din averea sa supusă procedurii de insolvență. Conform definițiilor din Legea 85/2014, „averea debitorului" reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor sale patrimoniale. Un bun primit în comodat nu este în proprietatea comodatarului, ci doar în folosința sa, astfel încât nu poate fi inclus în masa credală.

Acțiunea în revendicare nu este suspendată — Conform Art. 75 din Legea 85/2014, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor împotriva debitorului sunt suspendate. Cu toate acestea, doctrina și jurisprudența au clarificat că acțiunile în revendicare nu sunt acțiuni pentru realizarea creanțelor, ci acțiuni reale care vizează recunoașterea dreptului de proprietate. Prin urmare, comodantul poate formula sau continua acțiunea în revendicare împotriva practicianului în insolvență pentru recuperarea bunului.

⚠️ Observație — Universul Juridic „Proprietarul poate «revendica» bunul din masa creditorilor. O acțiune în revendicare introdusă împotriva debitorului sau în timpul procedurii nu va fi afectată de regulile de suspendare, fiind acțiuni reale care urmează cursul lor firesc." Sursa: Dreptul de proprietate în meandrele procedurii de insolvență, Universul Juridic

Procedura practică — Comodantul trebuie să notifice administratorul judiciar sau lichidatorul cu privire la existența bunului și dreptul său de proprietate, prezentând contractul de comodat. În cazul în care bunul nu este restituit voluntar, poate formula cerere de restituire adresată judecătorului-sindic sau acțiune în revendicare la instanța competentă.

Executarea silită a restituirii bunului (Art. 2157)

Conform Art. 2157 Cod Civil, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu pentru restituirea bunului. Această prevedere reprezintă un avantaj major pentru comodant.

Procedura de executare — Când contractul îndeplinește condițiile Art. 2157, comodantul poate solicita direct executarea silită, fără a mai obține o hotărâre judecătorească. Conform Codului de procedură civilă, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de la instanța de executare competentă.

Condiții pentru titlu executoriu:

Contractul să fie încheiat în formă autentică (la notar), sau
Contractul să fie sub semnătură privată cu dată certă, și
Încetarea să se datoreze decesului comodatarului sau expirării termenului

Durata procedurii — Nu există statistici oficiale privind durata medie a executărilor silite pentru restituirea bunurilor din comodat. Durata depinde de complexitatea cazului, de eventualele contestații la executare și de cooperarea părților. În lipsa contestațiilor, procedura poate fi finalizată în câteva săptămâni; în prezența contestațiilor sau apelurilor, poate dura luni sau chiar ani.

Excluderea dreptului de retenție — rațiune juridică

Art. 2153 Cod Civil (denumit în mod eronat Art. 2154 în unele surse) prevede că „comodatarul nu poate invoca în niciun caz dreptul de retenție pentru obligațiile ce s-ar naște în sarcina comodantului". Această prevedere reprezintă o particularitate a comodatului.

Justificarea excluderii — Excluderea dreptului de retenție se explică prin caracterul gratuit al contractului de comodat. Comodatarul beneficiază gratuit de folosința bunului, fără a plăti nicio contraprestație. În acest context, ar fi inechitabil ca acesta să poată refuza restituirea bunului pe motiv că are creanțe (de exemplu, cheltuieli necesare) împotriva comodantului.

⚠️ Doctrină — Prof. Dr. Emőd Veress „În actuala reglementare a Codului Civil, dreptul de retenție al comodatarului pentru obligațiile ce s-ar naște în sarcina comodantului este interzis, aspect ce se explică prin faptul că, în cazul împrumutului de folosință, acesta are caracter gratuit." Sursa: Dreptul de retenție în noul Cod civil, Scientia Iuris, 2012

Diferența față de vechea reglementare — Codul Civil din 1864 (Art. 1574) recunoștea comodatarului un drept de retenție limitat, pentru cheltuielile necesare și urgente efectuate cu conservarea bunului. Noul Cod Civil a eliminat complet acest drept, consolidând protecția comodantului.

Remediul comodatarului — Comodatarul care are creanțe împotriva comodantului (cheltuieli necesare neprevăzute) trebuie să restituie mai întâi bunul, apoi să formuleze o acțiune separată pentru recuperarea sumelor datorate. Această soluție nu încalcă principiul egalității părților, întrucât comodatarul a beneficiat gratuit de folosința bunului și nu are un drept de proprietate asupra acestuia.

TVA și comodatul — clarificări după CJUE C-288/19

Afirmația că „nu se datorează TVA pentru comodat" necesită nuanțări importante în lumina jurisprudenței europene recente.

Cauza C-288/19, QM v Finanzamt Saarbrücken (2021) — CJUE a clarificat tratamentul TVA pentru punerea gratuită la dispoziție a autoturismelor în mediul de afaceri. Curtea a stabilit că:

Nu există prestare de servicii cu titlu oneros atunci când angajatorul pune la dispoziția angajatului un autoturism pentru uz privat, dacă angajatul nu plătește nicio compensație, nu renunță la o parte din salariu și nu prestează muncă suplimentară în schimbul folosinței vehiculului.
Există prestare de servicii impozabilă când există o legătură directă între punerea la dispoziție și o contraprestație din partea angajatului, chiar dacă aceasta nu constă în plata unei sume de bani.

Criteriul pentru a evita TVA — Pentru ca punerea gratuită la dispoziție a unui bun (comodat) să nu atragă obligații de TVA, trebuie îndeplinite cumulativ:

Să nu existe nicio compensație din partea comodatarului
Să nu existe renunțare la alte beneficii în schimbul folosinței
Să nu existe prestații suplimentare legate de folosința bunului

Relevanța pentru comodat — În cazul comodatului propriu-zis (cu titlu gratuit), aceste condiții sunt în mod normal îndeplinite. Totuși, în practică pot apărea situații problematice:

Comodat auto de la asociat la societate, în care asociatul primește dividende sau alte beneficii
Comodat de echipamente în care comodatarul prestează servicii pentru comodant

Recomandare practică — În contractele de comodat încheiate în mediul de afaceri, se recomandă documentarea clară a caracterului gratuit și a lipsei oricărei contraprestații, pentru a evita recalificarea de către organele fiscale.

Aspecte interdisciplinare

Când bunul dat în comodat este un dispozitiv electronic care procesează date cu caracter personal (laptop, telefon, tabletă, server), apar obligații suplimentare de conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR).

Stabilirea calității părților — Din perspectiva GDPR, este esențial să se determine cine este operatorul și cine este persoana împuternicită:

Dacă comodatarul utilizează dispozitivul pentru activități proprii (ex. firmă care primește laptop de la asociat), comodatarul devine operator pentru datele pe care le prelucrează
Dacă comodatarul utilizează dispozitivul în numele comodantului (ex. angajat care folosește laptop al angajatorului), comodantul rămâne operator, iar comodatarul acționează în calitate de persoană fizică sub autoritatea operatorului

Obligații pentru comodatar (când este operator):

Implementarea măsurilor tehnice și organizatorice adecvate pentru securitatea datelor (Art. 32 GDPR)
Notificarea încălcărilor de securitate către ANSPDCP în 72 de ore (Art. 33 GDPR)
Respectarea drepturilor persoanelor vizate
Ștergerea sigură a datelor la restituirea dispozitivului

Clauze recomandate în contractul de comodat:

Interdicția procesării datelor personale fără autorizare
Obligația de ștergere sigură a datelor la restituire
Responsabilitatea pentru securitatea fizică a dispozitivului
Procedura de notificare în caz de incident de securitate

⚠️ Observație practică „Organizațiile nu trebuie să permită accesul persoanelor neautorizate la dispozitivele electronice de stocare (PC, laptop, smartphone) care conțin date cu caracter personal ale angajaților și colaboratorilor." Sursa: Întrebări frecvente, ANSPDCP

Comodat transfrontalier de imobil

Când un contract de comodat privește un imobil situat într-un alt stat membru decât cel al comodantului, se aplică reguli speciale de drept internațional privat.

Legea aplicabilă obligațiilor contractuale — Conform Regulamentului Roma I (CE nr. 593/2008), pentru contractele privind imobile, legea aplicabilă este determinată de Art. 4 alin. (1) lit. c): legea țării în care este situat imobilul (lex rei sitae).

Principiul lex rei sitae — Drepturile reale asupra imobilelor (inclusiv dreptul de proprietate al comodantului) sunt guvernate de legea locului situării bunului. Aceasta înseamnă că:

Condițiile de validitate a transferului folosinței se determină după legea locului imobilului
Înscrierea în cartea funciară urmează procedurile naționale ale statului unde este situat imobilul
Drepturile terților și opozabilitatea se apreciază conform legii locale

Competența jurisdicțională — Conform Regulamentului Bruxelles I bis (UE nr. 1215/2012), pentru litigii privind drepturi reale imobiliare, competența exclusivă aparține instanțelor din statul membru în care este situat imobilul (Art. 24 pct. 1).

Aspecte practice:

Contractul de comodat pentru un imobil din alt stat UE trebuie să respecte cerințele de formă ale acelui stat
Înregistrările în cartea funciară (acolo unde sunt necesare) se fac conform procedurii locale
Litigiile privind restituirea se soluționează în statul situării imobilului

Clarificare — Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență, menționat în întrebare, nu reglementează cartea funciară transfrontalieră, ci procedurile de insolvență cu elemente transfrontaliere.

Perspective legislative

Legislația UE privind serviciile digitale și impactul asupra comodatului

Reglementările europene recente privind serviciile digitale — Digital Services Act (DSA) și Digital Markets Act (DMA) — nu reglementează în mod direct contractul de comodat, însă pot avea relevanță indirectă pentru anumite situații.

Digital Services Act (Regulamentul UE 2022/2065) — În vigoare deplin de la 17 februarie 2024, reglementează responsabilitatea furnizorilor de servicii de intermediere online. Nu afectează direct comodatul de bunuri corporale, dar poate fi relevant pentru:

Comodatul de conturi sau acces la platforme digitale
Responsabilitatea pentru conținutul generat pe dispozitive date în comodat

Digital Markets Act (Regulamentul UE 2022/1925) — Reglementează comportamentul „gatekeeperilor" (mari platforme digitale). Poate avea relevanță pentru situațiile în care comodatul include acces la ecosisteme digitale (ex. dispozitive Apple/Google date în comodat cu conturi asociate).

Comodatul bunurilor digitale — Codul Civil român reglementează comodatul pentru bunuri corporale. Pentru „bunuri digitale" (software, conturi, acces cloud), calificarea juridică este incertă:

Licențele software nu pot fi „date în comodat" în sensul strict, fiind drepturi, nu bunuri
Accesul la servicii cloud reprezintă prestări de servicii, nu împrumuturi de bunuri
NFT-urile și alte active digitale ridică întrebări privind fungibilitatea și individual determinarea

Perspectivă legislativă — Nu există la nivel UE propuneri concrete de reglementare a „comodatului digital". Cadrul Comun de Referință (DCFR) conține la Cartea IV.H dispoziții privind commodatum-ul, indicând că o eventuală armonizare europeană ar putea clarifica regimul bunurilor digitale.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Av. Ovidiu Miheț (MHLawyers) „Cu toate că nu necesită nicio condiție de formă pentru a fi valabil, este recomandat ca contractul de comodat să fie încheiat în fața unui notar pentru a deveni, la nevoie, titlu executoriu. Fiind titlu executoriu, în cazul refuzului comodatarului de a restitui bunul, comodantul se poate adresa direct executorului judecătoresc, fără să mai fie necesar un proces în fața instanței." Sursa: Tot ce trebuie să știi despre împrumuturile între persoane fizice, Avocatnet.ro, 2024

⚠️ Opinie specialistă — E-juridic / Manager.ro „Un risc major pentru ambele părți este lipsa formei autentice sau a unui act cu dată certă. Contractul încheiat doar verbal sau sub semnătură privată fără dată certă poate fi greu de dovedit în instanță și nu poate constitui titlu executoriu pentru restituirea bunului." Sursa: Contractul de comodat: tot ce trebuie sa stii despre drepturi, obligatii si riscuri, E-juridic/Manager.ro, 2025

Legislație europeană

Directive și regulamente aplicabile

Contractul de comodat (commodatum) este o instituție tradițională a dreptului civil romano-germanic, care nu face obiectul unei armonizări directe la nivelul Uniunii Europene. Nu există nicio directivă sau regulament UE care să reglementeze în mod specific împrumutul de folosință cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mai multe instrumente legislative europene au incidență indirectă asupra comodatului, în special în contextul operațiunilor transfrontaliere și al implicațiilor fiscale.

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) — Art. 4 alin. (2): „Contractul care nu este reglementat de alineatul (1) sau ale cărui elemente ar fi reglementate de mai multe dintre literele (a)-(h) de la alineatul (1) este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită partea care efectuează prestația caracteristică a contractului." Sursa: Regulamentul (CE) nr. 593/2008

Regulamentul Roma I se aplică contractelor de comodat cu element de extraneitate (de exemplu, comodant din România și comodatar din alt stat membru). Prestația caracteristică aparține comodantului (cel care remite bunul), astfel încât legea aplicabilă va fi, în principiu, legea statului în care comodantul își are reședința obișnuită.

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) — Art. 7 pct. 1: stabilește competența jurisdicțională alternativă pentru litigiile contractuale, la instanța de la locul de executare a obligației care servește drept temei cererii. Sursa: Regulamentul (UE) nr. 1215/2012

Directiva 2006/112/CE (Directiva TVA) — Art. 16 și Art. 26: Utilizarea în scop personal sau punerea la dispoziția terților a unui bun din patrimoniul întreprinderii, cu titlu gratuit, poate fi asimilată unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile cu TVA, dacă taxa aferentă a fost dedusă la achiziție. Sursa: Directiva 2006/112/CE

Directiva 85/374/CEE (Directiva privind răspunderea pentru produsele cu defect) — Art. 1: „Producătorul este răspunzător pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului său." Aceasta se aplică indiferent de natura contractuală a relației, inclusiv în cazul bunurilor date în comodat. Sursa: Directiva 85/374/CEE

Transpunerea în dreptul român

Dreptul român reglementează comodatul prin Codul Civil (Legea nr. 287/2009), Art. 2146–2157, într-o manieră conformă cu tradiția civilistă europeană. Deși nu există o obligație de transpunere specifică pentru comodat, mai multe acte europene au fost transpuse în legislația română cu relevanță indirectă:

Regulamentul Roma I (593/2008) — direct aplicabil în România ca stat membru UE, fără necesitatea transpunerii. Determină legea aplicabilă contractelor de comodat transfrontaliere.
Directiva TVA (2006/112/CE) — transpusă prin Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), Art. 270 alin. (4) și Art. 271. Punerea la dispoziție cu titlu gratuit a unui bun afectat activității economice poate genera obligația de plată a TVA dacă taxa de intrare a fost dedusă (autolivrare). Totuși, comodatul propriu-zis între persoane fizice sau pentru bunuri neafectate activității economice nu intră sub incidența TVA.
Directiva 85/374/CEE — transpusă prin Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defect. Se aplică inclusiv bunurilor date în comodat: dacă un produs defect cauzează prejudicii comodatarului, producătorul răspunde indiferent de raportul contractual.
Regulamentul Bruxelles I bis (1215/2012) — direct aplicabil, stabilește competența jurisdicțională pentru litigiile transfrontaliere care implică contracte de comodat.

⚠️ Observație — România nu a introdus reguli speciale de „gold-plating" (supratranspunere) pentru contractul de comodat. Reglementarea din Codul Civil respectă standardele minimale europene în materia obligațiilor contractuale și este compatibilă cu principiile generale ale dreptului european al contractelor, astfel cum sunt reflectate în Cadrul Comun de Referință (DCFR), care include dispoziții referitoare la commodatum (Book IV.H).

Jurisprudență CJUE

Cauza C-258/95, Julius Fillibeck Söhne GmbH & Co. KG (1997) — CJUE a analizat tratamentul TVA al punerii gratuite la dispoziția salariaților a unui serviciu de transport. Curtea a stabilit că punerea gratuită la dispoziție a unui bun sau serviciu în interesul activității economice a întreprinderii nu constituie în mod necesar o prestare de servicii impozabilă. Principiul este relevant pentru comodatul de autoturisme sau echipamente în mediul de afaceri. Sursa: CJUE, C-258/95

Cauza C-288/19, QM v Finanzamt Saarbrücken (2020) — CJUE a clarificat că punerea la dispoziție cu titlu gratuit a unui autoturism al societății în scopuri private ale asociatului constituie o prestare de servicii cu titlu oneros în sensul Directivei TVA, dacă societatea a dedus taxa de intrare. Această decizie are relevanță directă pentru comodatul de autoturisme de la asociat/administrator către societate sau invers. Sursa: CJUE, C-288/19

Cauza C-285/18, Irgita (2019) — Deși privește contractele de servicii publice, CJUE a reiterat principiul că transferul gratuit al folosinței unui bun nu se confundă cu un contract cu titlu oneros și poate avea implicații diferite din perspectiva dreptului UE al achizițiilor publice. Principiul distincției dintre gratuitate și oneros, central pentru comodat, este astfel confirmat la nivel european. Sursa: CJUE, C-285/18

Aspecte practice din perspectivă europeană

Comodat transfrontalier — Atunci când un comodat implică părți din state membre diferite, se aplică Regulamentul Roma I pentru determinarea legii aplicabile și Regulamentul Bruxelles I bis pentru stabilirea competenței jurisdicționale. Părțile pot alege legea aplicabilă conform Art. 3 din Roma I, însă în lipsa unei alegeri, se aplică legea statului comodantului.

TVA și comodatul de afaceri — Conform jurisprudenței CJUE și Directivei TVA, punerea gratuită la dispoziție a bunurilor afectate activității economice poate atrage obligații de TVA. Este esențial ca în contractele de comodat încheiate în mediul de afaceri (comodat auto, comodat sediu) să se verifice dacă taxa aferentă a fost dedusă la achiziția bunului, pentru a evita surprize fiscale.

Răspunderea pentru produse defecte — Dacă un bun dat în comodat prezintă defecte care cauzează prejudicii, comodatarul poate invoca atât răspunderea comodantului conform Art. 2153 Cod Civil (vicii ascunse), cât și răspunderea producătorului conform Legii nr. 240/2004, care transpune Directiva 85/374/CEE. Aceste două regimuri de răspundere sunt complementare și pot fi invocate simultan.

Perspective legislative europene — Propunerea de Regulament privind normele comune de vânzare europeană (CESL), deși retrasă în 2014, includea dispoziții privind contractele gratuite. Cadrul Comun de Referință (DCFR) conține la Cartea IV.H reglementări detaliate ale commodatum-ului, indicând că o eventuală armonizare europeană viitoare a dreptului contractelor speciale ar putea include și acest tip de contract.

Jurisprudență națională

Decizii relevante

Decizii favorabile comodantului (PRO evacuare/restituire)

Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, Decizia nr. 197/2008 — Evacuare sediu social Instanța a admis cererea de evacuare a unei societăți comerciale dintr-un apartament folosit ca sediu social în baza unui contract de comodat fără termen. După transmiterea proprietății către noii proprietari, aceștia au solicitat evacuarea și radierea sediului social. Instanța a reținut că: „În lipsa unui termen stipulat și atâta timp cât bunul și-a îndeplinit destinația, oricare dintre părți poate denunța unilateral contractul. Însăși acțiunea în evacuare constituie denunțare legală a acestui aranjament." Principiu stabilit: Contractele de comodat fără durată determinată pot fi denunțate unilateral de oricare dintre părți, împiedicând pretențiile de ocupare gratuită pe termen nedeterminat. Sursa: jurisprudenta.com

Tribunalul Olt, Decizia nr. 482/2019 — Evacuare teren dat în comodat Comodantul a cerut evacuarea comodatarului de pe un teren de 800 mp pe care acesta construise o spălătorie auto. Comodatarul a invocat dreptul de superficie și dreptul de retenție. Instanța a reținut că: „În procedura specială de evacuare, pârâtul nu poate formula pretenții proprii — ci doar apărări privind lipsa titlului reclamantului. Dreptul de superficie și dreptul de retenție constituie pretenții independente, incompatibile cu această procedură, urmând a fi valorificate pe cale separată." Soluție: Evacuare admisă. Comodatarul a fost obligat să predea terenul și să plătească cheltuieli de judecată de 1.000 RON. Sursa: jurisprudenta.com/speta-15sr2t6p

Sentința civilă nr. 15693/08.11.2011 — Evacuare și drept de retenție Comodanții au dat în folosință gratuită un apartament din București pentru o perioadă de 5 ani, prelungită ulterior. După expirarea contractului, au cerut evacuarea și au respins pretențiile comodatarului privind un drept de retenție pentru suma de 5.000 USD pretins datorată. Instanța a reținut că: „Dreptul de retenție reprezintă dreptul unei persoane de a reține un bun al altuia și de a refuza restituirea până la plata sumelor cheltuite pentru conservarea, întreținerea sau îmbunătățirea acelui bun." Totuși, cererea de retenție a fost respinsă ca nedovedită. Soluție: Evacuare admisă întrucât nu mai exista temei legal pentru ocuparea imobilului după expirarea termenului contractual. Sursa: avocatstoean.ro

Decizii favorabile comodatarului (CONTRA evacuare)

Judecătoria Bârlad, Sentința civilă nr. 2204/01.10.2019 — Evacuare respinsă Noul proprietar al unui imobil a cerut evacuarea ocupantului care deținea un contract de comodat încheiat cu vechiul proprietar pentru un spațiu comercial. Instanța a reținut că: Conform art. 2155 C.civ., comodatarul „este obligat să restituie bunul la cerere", însă nu s-a făcut dovada că proprietarul inițial (comodantul) a solicitat vreodată restituirea. Contractul de comodat își păstra validitatea, conferind ocupantului un titlu legitim de folosință. Soluție: Cererea de evacuare respinsă. Reclamantul obligat la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei. Principiu stabilit: Dobândirea proprietății unui imobil nu anulează automat drepturile de folosință preexistente ale terților, bazate pe contracte de comodat valabile. Sursa: jurisprudenta.com/speta-164717kb

Nuanțe și cazuri speciale

Curtea de Apel București, Secția a V-a Comercială, Decizia nr. 32/2008 — Drept de retenție respins Comodatarul a invocat dreptul de retenție pentru cheltuieli efectuate asupra bunului împrumutat. Instanța a reținut că: Cheltuielile invocate (efectuate în august 2005) erau anterioare încheierii contractului de comodat (martie 2006), astfel încât nu puteau constitui „cheltuieli necesare, urgente și extraordinare pentru conservarea bunului" în sensul legii. Dreptul de retenție nu poate fi invocat pentru cheltuieli care nu au legătură directă cu conservarea bunului împrumutat. Soluție: Cererea de retenție respinsă. Sursa: admiterejustitie.ro

Tendințe jurisprudențiale

Analiza jurisprudenței române în materia contractului de comodat relevă următoarele tendințe:

Protecția comodantului — Instanțele aplică cu strictețe prevederile Art. 2153 Cod Civil (fost Art. 2154 în unele numerotări), confirmând că comodatarul nu poate invoca dreptul de retenție pentru a refuza restituirea bunului, indiferent de sumele pe care comodantul le-ar datora.
Denunțarea unilaterală — Pentru contractele de comodat fără termen, jurisprudența confirmă dreptul comodantului de a solicita restituirea oricând, chiar și prin simpla introducere a acțiunii în evacuare.
Procedura specială de evacuare — Instanțele delimitează clar competențele în procedura specială de evacuare: comodatarul poate invoca doar apărări privind existența unui titlu valabil, nu și pretenții proprii (drept de superficie, drept de retenție).
Opozabilitatea față de terți — Transmiterea proprietății imobilului nu anulează automat drepturile comodatarului, dacă acesta deține un contract valabil și comodantul inițial nu a solicitat restituirea.
Sarcina probei — În litigiile privind cheltuielile necesare, comodatarul trebuie să dovedească atât efectuarea cheltuielilor, cât și caracterul lor necesar, urgent și neprevăzut la data încheierii contractului.

Întrebări frecvente

Trebuie înregistrat contractul de comodat la ANAF sau la notariat? Nu. Contractul de comodat nu necesită înregistrare la organele fiscale sau la notariat pentru a fi valabil. Totuși, forma autentică (notarială) sau înscrisul sub semnătură privată cu dată certă conferă avantajul titlului executoriu.

Poate firma să deducă cheltuielile cu un autoturism primit în comodat? Da. Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații sunt deductibile fiscal, cu respectarea limitărilor din Codul Fiscal (în special limita de 50% pentru autoturismele care nu sunt utilizate exclusiv în scop economic).

Ce se întâmplă dacă comodatarul refuză să restituie bunul? Dacă contractul a fost încheiat în formă autentică sau cu dată certă, comodantul poate apela direct la executarea silită, fără proces. În caz contrar, trebuie să se adreseze instanței.

Se poate încheia un comodat pe perioadă nedeterminată? Da. În lipsa unui termen, comodantul poate solicita restituirea bunului oricând. Dacă s-a stabilit destinația, restituirea se face după atingerea scopului.

Poate comodatarul subînchiria bunul primit? Nu. Comodatarul nu poate permite unui terț să utilizeze bunul fără acordul prealabil al comodantului (Art. 2149 Cod Civil). Mai mult, neputând percepe chirie (contractul fiind gratuit), o subînchiriere ar transforma raportul juridic.

Ce diferență există între comodat și locațiune (închiriere)? Diferența fundamentală este gratuitatea: comodatul este întotdeauna gratuit, în timp ce locațiunea presupune plata unei chirii. Dacă în contractul de comodat se stipulează orice formă de plată, acesta devine locațiune.

Referințe

Codul Civil (Legea nr. 287/2009, republicată), Art. 2144–2157 — legislatie.just.ro
Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015), Art. 25, Art. 28, Art. 468 — legislatie.just.ro
CECCAR Business Magazine, „Abordări juridice și fiscale privind contractul de comodat", 2018 — ceccarbusinessmagazine.ro
Av. Ovidiu Miheț (MHLawyers), „Tot ce trebuie să știi despre împrumuturile între persoane fizice", Avocatnet.ro, 2024 — avocatnet.ro
E-juridic / Manager.ro, „Contractul de comodat: tot ce trebuie să știi despre drepturi, obligații și riscuri", 2025 — e-juridic.manager.ro
Avocat365.ro, „Obligațiile părților și încheierea contractului de comodat" — avocat365.ro
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — legislatie.just.ro
Prof. Dr. Emőd Veress, „Dreptul de retenție în noul Cod civil", Scientia Iuris, 2012 — jog.sapientia.ro
CJUE, Cauza C-288/19, QM v Finanzamt Saarbrücken, 2021 — curia.europa.eu
Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) — eur-lex.europa.eu
Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Întrebări frecvente — dataprotection.ro
Digital Services Act (Regulamentul UE 2022/2065) — eur-lex.europa.eu
Digital Markets Act (Regulamentul UE 2022/1925) — eur-lex.europa.eu
Universul Juridic, „Dreptul de proprietate în meandrele procedurii de insolvență", 2020 — universuljuridic.ro