Contractul de Factoring

Pe scurt

Contractul de factoring este un contract de creditare prin care o societate bancară sau instituție financiară (factorul) cumpără creanțele comerciale ale unui furnizor (aderentul), oferindu-i acestuia lichidități imediate. Factoringul reprezintă o formă specializată de cesiune de creanță cu titlu oneros, reglementată prin dispozițiile generale ale Codului Civil privind cesiunea de creanță, completate cu practici comerciale specifice sectorului bancar.

Cadrul legal

În România, contractul de factoring nu beneficiază de o reglementare specială unitară, fiind guvernat de dispozițiile generale ale Codului Civil referitoare la cesiunea de creanță și de contractul de vânzare-cumpărare.

Cesiunea de creanță — fundament juridic

Art. 1566 Cod Civil — (1) Cesiunea de creanță este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.

Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009

Art. 1567 Cod Civil — (1) Cesiunea de creanță poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. (2) Dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispozițiile prezentei secțiuni se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donație. (3) Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operațiune juridică în cadrul căreia părțile au convenit să se execute prestaţia constând în transmiterea unei creanţe.

Sursa: Codul Civil, Legea 287/2009

Factoringul a fost menționat pentru prima dată în legislația românească prin O.U.G. nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie, însă fără o reglementare completă a contractului.

Ulterior, Legea nr. 469/2002 a definit factoringul ca fiind contractul încheiat între o parte denumită aderent (furnizor de mărfuri sau prestator de servicii) și o societate bancară sau instituție financiară specializată denumită factor, prin care aceasta din urmă asigură finanțarea, urmărirea creanțelor și prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii către terți.

Pe plan internațional, factoringul este reglementat de Convenția UNIDROIT privind factoringul internațional (Ottawa, 28 mai 1988) și de Convenția Națiunilor Unite privind cesiunea de creanță în comerțul internațional (New York, 2001).

Explicație detaliată

Definiția contractului de factoring

Contractul de factoring este un contract de creditare prin care o entitate bancară sau o instituție financiară nebancară (factorul) achiziționează de la o societate furnizoare de produse sau servicii (aderentul) creanțele pe care aceasta din urmă le deține față de clienții săi (debitorii cedați), oferind finanțare imediată.

Practic, este vorba despre o varietate a contractului de cesiune, fiind o convenție prin care aderentul (cedentul) cesionează către factor (cesionar) creanțele pe care le deține din activități comerciale față de debitorii săi, imediat sau la o dată ulterioară stabilită, în limita creanțelor cesionate.

Părțile contractului

Operațiunea de factoring implică trei participanți:

Aderentul (cedentul) — furnizorul de mărfuri, executantul de lucrări sau prestatorul de servicii. În majoritatea cazurilor, aderentul are calitatea de comerciant (persoană fizică sau juridică).
Factorul (cesionarul) — instituția financiară specializată sau societatea bancară care achiziționează creanțele. Factorul poate fi doar o instituție financiară sau o bancă, ceea ce face ca factoringul să fie rezervat exclusiv comercianților persoane juridice în această calitate.
Debitorul cedat — clientul aderentului care datorează sumele de bani. Deși nu este parte în contractul de factoring, debitorul cedat produce anumite efecte juridice în cadrul operațiunii: după notificarea cesiunii, acesta va trebui să facă plata exclusiv către factor, păstrând toate apărările și excepțiile pe care le avea împotriva aderentului.

Caracterele juridice

a. Contract consensual — legea nu cere o formă specială pentru validitatea contractului de factoring. Cu toate acestea, în practică, societățile de factoring elaborează propriile modele de contracte tip, așadar contractul îmbracă forma scrisă ad probationem (pentru probă), nu ad validitatem.

b. Contract sinalagmatic — ambele părți urmăresc realizarea unui beneficiu: aderentul obține finanțare imediată, iar factorul încasează un comision și diferența de preț.

c. Contract comutativ sau aleatoriu — de regulă, factoringul este comutativ, deoarece părțile își cunosc întinderea obligațiilor din momentul încheierii contractului. Devine aleatoriu în cazul factoringului fără regres, când factorul suportă riscul insolvabilității debitorului cedat.

d. Contract de adeziune — în practică, clauzele contractului de factoring sunt stabilite de către factor și impuse aderentului prin contracte-tip, beneficiarul neavând decât în mică măsură posibilitatea de a le negocia.

e. Contract cu executare succesivă — raporturile specifice se derulează în timp: aderentul transmite facturile acceptate de debitor pe măsură ce se nasc creanțele, iar factorul avansează sumele corespunzătoare prețului convenit.

Formele factoringului

1. Factoring cu regres (cu recurs)

Factoringul cu regres este forma în temeiul căreia riscul de insolvabilitate sau refuz de plată a creanțelor de către debitorul cedat este suportat de către aderent.

Dacă debitorul cedat nu plătește la scadență, factorul are dreptul de regres împotriva aderentului pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de preț al facturilor.

În România, factoringul cu regres reprezintă aproximativ 90% din piața de factoring, fiind forma preferată atât de clienți, cât și de instituțiile financiare, datorită costurilor reduse comparativ cu factoringul fără regres.

2. Factoring fără regres (fără recurs)

Factoringul fără regres este forma în care factorul dobândește creanțele transferate împreună cu riscul de neplată sau insolvabilitate al debitorului cedat.

Dacă debitorul cedat refuză plata creanțelor la scadență, factorul nu se mai poate îndrepta împotriva aderentului pentru recuperarea sumelor. Factorul își asumă integral riscul comercial.

La nivel global, în 2022, aproximativ 53% din piața de factoring a fost generată de factoringul fără regres, datorită importanței acoperirii riscului de neplată și insolvență. În România, această formă este mai puțin răspândită.

3. Factoring la scadență (maturity factoring)

Factoringul la scadență reprezintă mecanismul juridic în care factorul va plăti aderentului creanțele cesionate numai la scadența acestora, nu imediat. Aceasta diferă de forma tradițională (old line factoring), în care factorul achită aderentului facturile imediat ce intră în posesia lor.

4. Factoring fără notificare

În această formă, factorul se comportă ca un mandatar al aderentului și nu suportă riscul neplății facturii de către debitorul cedat. Debitorul nu este informat despre cesiunea creanței către factor.

Obiectul contractului

Obiectul specific al contractului de factoring constă din:

Finanțarea aderentului
Urmărirea creanțelor de către factor
Prezervarea contra riscurilor de credit

în schimbul dobândirii creanțelor de la aderent.

Condițiile creanțelor cesionate

Pentru a constitui obiect al contractului de factoring, creanțele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Să fie certe și lichide (valorificabile)
Nu trebuie să fie neapărat exigibile — este în natura factoringului transmiterea creanțelor a căror scadență nu s-a împlinit încă
Trebuie să aibă data exigibilității precizată expres
Pot fi creanțe viitoare

Creanțe excluse din factoring

Nu pot fi valorificate prin factoring:

Creanțele civile (necomerciale)
Creanțele administrative
Creanțele izvorâte dintr-un act de comerț sub condiție rezolutorie
Creanțele rezultate din gestiunea de afaceri, restituirea plății nedatorate și din vânzarea bunurilor în regim de consignație

Notificarea debitorului cedat

După încheierea contractului de factoring, este obligatorie notificarea debitorului cedat cu privire la cesiunea creanței.

Potrivit Codului de procedură fiscală, în cazul în care o companie nu își îndeplinește obligațiile și autoritățile fiscale inițiază proceduri de executare silită, debitorul care a primit anterior o Notificare de Cesiune are obligația de a informa autoritățile fiscale că nu mai are datorii către Furnizor (aderent), ci către Factor.

Ca urmare, obligația de plată a debitorului către factor nu poate fi afectată de nicio notificare de poprire ulterioară.

Standarde de probă acceptate de instanțe

În practică, instanțele românești acceptă următoarele metode de notificare ca fiind valide conform art. 1578 Cod Civil:

Scrisoare recomandată cu confirmare de primire — standardul cel mai sigur, recunoscut de toate instanțele. Dovada constă în avizul de primire semnat de debitor sau de reprezentantul său legal.
E-mail cu semnătură electronică calificată — conform Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, documentele semnate electronic calificat au aceeași valoare juridică ca și documentele scrise pe hârtie. Factorul trebuie să păstreze dovada transmiterii și a primirii (confirmare de citire cu semnătură electronică).
Platforme de facturare electronică (e-Factura) — pot fi folosite ca canal de notificare dacă asigură confirmare de primire și păstrează dovada transmiterii în conformitate cu normele ANAF.
Notificare prin executor judecătoresc — cea mai sigură metodă în cazul debitorilor care refuză primirea notificării sau care și-au schimbat sediul fără a anunța. Executorul judecătoresc întocmește proces-verbal de notificare.

Ce se întâmplă dacă debitorul refuză să preia notificarea?

Conform art. 1578 alin. (3) Cod Civil, dacă debitorul refuză primirea notificării sau nu poate fi găsit la adresa cunoscută, factorul poate recurge la următoarele soluții:

Notificare prin executor judecătoresc — executorul constată refuzul și întocmește proces-verbal, care face dovada notificării
Publicare în Monitorul Oficial — în cazuri excepționale, când debitorul este de negăsit
Notificare la ultima adresă cunoscută — dacă debitorul și-a schimbat sediul fără a înștiința, notificarea la adresa din registrul comerțului face dovada diligențelor factorului

Aspecte practice

Avantaje pentru aderent

Încasare imediată și irevocabilă a valorii nominale a facturilor — îmbunătățirea fluxului de numerar
Transfer al riscului de neplată către factor (în cazul factoringului fără regres)
Delegarea gestiunii contului „clienți" către factor — economisirea costurilor cu un compartiment propriu de urmărire și colectare a creanțelor
Scurtarea ciclului de rotație a fondului de rulment, ceea ce implică mărirea cifrei de afaceri
Simplificare administrativă — aderentului îi rămân doar două obligații: a) să plătească comisionul; b) să garanteze existența creanței

Avantaje pentru factor

Devine proprietarul creanțelor garantate de aderent
Beneficiază de încasarea comisionului (diferența dintre valoarea nominală a creanței și prețul plătit aderentului)
Operațiile sunt evidențiate într-un cont curent, ceea ce permite compensarea și conturarea clară a creanței la lichidarea contului

Tratament fiscal

TVA

Baza impozabilă pentru serviciile de factoring este valoarea serviciului, adică comisionul aplicat de cesionar (factor), incluzând componenta aferentă serviciului de finanțare.

Factorul emite, la sfârșitul fiecărei luni de contract, o factură reflectând TVA-ul aferent serviciilor prestate în acea lună. Această sumă de TVA este deductibilă conform legislației în vigoare.

Deductibilitatea cheltuielilor

Cheltuielile cu onorariile sau comisioanele percepute de societatea de factoring sunt deductibile, fiind considerate cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității. În schimb, veniturile înregistrate de factor sunt impozabile.

Contractul de factoring implică transferul de date personale ale debitorilor cedați de la aderent către factor, ceea ce ridică obligații conform Regulamentului (UE) 2016/679 (GDPR).

Obligațiile aderentului (operator de date inițial)

Aderentul trebuie să:

Informeze debitorii conform art. 13-14 GDPR despre transfer, fie:
- La momentul colectării datelor (în contractul inițial sau în politica de confidențialitate): "Datele dumneavoastră pot fi transferate către parteneri de factoring pentru încasarea creanțelor"
- Sau înainte de transfer efectiv, printr-o notificare separată
Stabilească temeiul legal pentru prelucrare și transfer:
- Art. 6(1)(b) GDPR — prelucrarea este necesară pentru executarea contractului (cesiunea este accesoriu al relației comerciale)
- Art. 6(1)(f) GDPR — interesul legitim al aderentului de a-și valorifica creanțele
Includă clauze GDPR în contractul de factoring care să precizeze rolurile (aderent = operator inițial, factor = operator independent), obligațiile de securitate, și limitele prelucrării.

Obligațiile factorului (operator de date)

Factorul devine operator independent de date pentru datele debitorilor cedați și trebuie să:

Respecte principiile GDPR: prelucrarea limitată la scopul încasării creanțelor, securitate adecvată, păstrare limitată în timp
Asigure drepturile persoanelor vizate: acces, rectificare, ștergere (după încasarea creanței), opoziție
Notifice debitorii despre prelucrarea datelor lor, fie prin notificarea de cesiune, fie separat

Riscuri de conformitate

Amenzi GDPR: până la 20 milioane EUR sau 4% din cifra de afaceri globală
Acțiuni ale persoanelor vizate: debitorii pot contesta prelucrarea ilegală a datelor lor
Recomandare: includeți întotdeauna clauze GDPR clare în contractele de factoring și asigurați-vă că debitorii sunt informați corespunzător

Factoring și insolvența aderentului

O situație frecvent întâlnită în practică este intrarea în insolvență a aderentului după încheierea contractului de factoring dar înainte ca factorul să notifice debitorul cedat.

Efecte juridice

Conform art. 1566 Cod Civil și art. 80 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței:

Dacă cesiunea NU a fost notificată debitorului înainte de deschiderea procedurii de insolvență:
- Creanțele rămân în patrimoniul aderentului (debitorul în insolvență)
- Creanțele intră în masa credală și vor fi distribuite tuturor creditorilor conform rangului lor
- Factorul devine un creditor chirografar obișnuit al aderentului pentru sumele deja plătite (dacă a plătit aderentului înainte de insolvență)
- Factorul NU are drept de prioritate pentru creanțele necesionate efectiv
Dacă cesiunea a fost notificată debitorului ÎNAINTE de deschiderea procedurii de insolvență:
- Creanțele au ieșit definitiv din patrimoniul aderentului
- Factorul păstrează dreptul de a încasa direct de la debitorii cedați
- Administratorul judiciar NU poate revoca cesiunea (cu excepția cazurilor de fraudă)

Recomandări pentru factori

Notificați imediat debitorii după încheierea contractului de factoring, nu așteptați
Verificați situația financiară a aderentului înainte de a încheia contractul (consultați Biroul de Credit, bilanțurile contabile, eventualele dosare de insolvență)
Includeți clauze de reziliere automată în contractul de factoring în cazul deschiderii procedurii de insolvență a aderentului
Monitorizați lunar situația aderenților pentru a detecta din timp semnalele de insolvență

Greșeli frecvente

Nenotificarea debitorului cedat — lipsa notificării face ca cesiunea să nu fie opozabilă debitorului, care poate plăti în continuare aderentului
Nedefinirea clară a creanțelor cesionate — ambiguitatea poate genera dispute cu privire la ce facturi intră în sfera contractului
Neînțelegerea clauzelor de regres — confuzia între factoringul cu regres și fără regres poate genera surprize neplăcute când debitorul nu plătește
Alegerea factoringului cu regres pentru debitori nesiguri — dacă aderentul lucrează cu clienți noi sau instabili financiar, factoringul cu regres nu oferă protecția necesară
Subestimarea costurilor — comisioanele de factoring pot fi semnificative, mai ales pentru factoringul fără regres
Nerespectarea GDPR — transferul de date personale fără informarea debitorilor poate genera amenzi și acțiuni în justiție

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Avocat Mihuț Radu (Grecu Partners)

„Contractul de factoring aduce următoarele avantaje pentru aderent: obține o încasare imediată și irevocabilă a valorii nominale a facturilor, riscul factorului pentru neplată este o garanție pentru aderent, gestiunea contului «clienți» se ține de factor, se scurtează ciclul de rotație a fondului de rulment, ceea ce implică mărirea cifrei de afaceri. Aderentului îi rămân doar două obligații: a) să plătească comisionul; b) să garanteze existența creanței. Operațiunile de factoring sunt mai puțin costisitoare decât organizarea unui compartiment propriu de urmărire și colectare a creanțelor."

Sursa: Contractul de factoring, Grecu Partners, 21 septembrie 2021

⚠️ Opinie specialistă — Analiști de piață financiară

„Prin factoring, primești bani din facturi înainte de scadență și poți continua să administrezi afacerea. Principalul avantaj este eliminarea discrepanțelor temporale între plățile lunare și colectarea veniturilor. Deoarece timpul nu mai reprezintă un inamic pentru existența companiei, nu vei face presiuni asupra clienților pentru a plăti facturile mai rapid, făcând relațiile mai relaxate și lipsite de constrângeri financiare."

Sursa: ING Bank - Factoringul și valoarea adăugată în business

⚠️ Opinie specialistă — Platforme de factoring

„Factoringul cu regres se remarcă prin costurile sale reduse, dar și prin responsabilitatea pe care o presupune. La nivel global, 53% din piața din 2022 a fost generată de factoringul fără regres (datorită importanței acoperirii neplății și insolvenței), însă în România aceasta este tipul de produs preferat de clienți și oferit preponderent de instituțiile financiare (~90%)."

Sursa: Factoring cu regres: ce este și cum te poate ajuta, Vitas România

Legislație europeană

Regulamente și directive aplicabile

Factoringul și cesiunea de creanță sunt reglementate la nivel european prin mai multe instrumente juridice care influențează modul în care operează aceste tranzacții transfrontaliere în România.

Regulamentul Roma I (593/2008) — Legea aplicabilă cesiunii de creanță

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) stabilește reguli uniforme pentru determinarea legii aplicabile în cazul cesiunii de creanță.

Art. 14(1) — Raportul dintre cedent și cesionar în cadrul cesiunii voluntare sau al subrogării contractuale a unei creanțe împotriva altei persoane (debitorul) este guvernat de legea aplicabilă contractului între cedent și cesionar în conformitate cu prezentul regulament.

Art. 14(2) — Legea aplicabilă creanței cedate sau subrogate determină caracterul cesibil al acesteia, raportul dintre cesionar și debitor, condițiile în care cesiunea sau subrogarea poate fi opusă debitorului și dacă obligațiile debitorului au fost executate.

Sursa: Regulamentul (CE) 593/2008, EUR-Lex

Importanță pentru factoring: Regulamentul Roma I stabilește că raporturile dintre aderent (cedent) și factor (cesionar) sunt guvernate de legea contractului de factoring, în timp ce raportul dintre factor și debitorul cedat este guvernat de legea creanței cesionate.

Limitare: Regulamentul Roma I nu reglementează efectele cesiunii față de terți. Această lacună a generat incertitudine juridică în tranzacțiile transfrontaliere, fiecare stat membru având propriile reguli de conflict de legi pentru efectele față de terți.

Propunerea de Regulament COM(2018) 96 — Efectele față de terți

În 2018, Comisia Europeană a propus un Regulament privind legea aplicabilă efectelor față de terți ale cesiunii de creanță (COM(2018) 96 final), menit să acopere lacuna lăsată de Roma I.

Obiectiv principal: Stabilirea unor reguli uniforme de conflict de legi pentru a determina care lege națională guvernează efectele proprietății asupra unei creanțe după cesiunea transfrontalieră.

Beneficii pentru factoring: Reducerea riscului juridic și a costurilor de tranzacție în operațiuni de factoring, colateralizare și securitizare, îmbunătățind accesul la credit pentru IMM-uri și consumatori.

Sursa: Propunere de Regulament privind cesiunea de creanță, EUR-Lex

Statut actual: Această propunere este încă în curs de negociere la nivel european și nu a fost încă adoptată. România aplică în continuare regulile naționale pentru efectele cesiunii față de terți.

Directiva 2011/7/UE — Combaterea întârzierii plății

Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacțiile comerciale influențează indirect factoringul prin stabilirea unor termene maxime de plată și penalități pentru neplată.

Termene de plată:

Între comercianți: maxim 60 de zile calendaristice (cu excepția unei convenții exprese care să nu fie vădit inechitabilă pentru creditor)

Autorități publice: maxim 30 de zile calendaristice de la primirea facturii

Drepturi ale creditorului:

Dreptul la dobânzi legale pentru întârziere la plată, fără necesitatea unei notificări prealabile

Compensare minimă fixă de EUR 40 pentru costuri de recuperare

Dreptul de a solicita despăgubiri suplimentare rezonabile pentru cheltuieli de recuperare

Sursa: Directiva 2011/7/UE, EUR-Lex

Transpunerea în România: Directiva 2011/7/UE a fost transpusă în dreptul român prin Legea nr. 72/2013 privind combaterea întârzierii la plată în relațiile între profesioniști sau între aceștia și autorități. Această lege intră în vigoare la 5 aprilie 2013 și stabilește un termen general de plată de 30 de zile calendaristice de la primirea facturii, cu excepția unei înțelegeri care să nu depășească 60 de zile.

Relevanță pentru factoring: Termenii mai scurți de plată impuși de directivă și legea românească reduc riscul de neplată și fac creanțele mai atractiv de cesionat către factori.

Directiva TVA (2006/112/CE) — Tratamentul fiscal al factoringului

Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată stabilește că serviciile de factoring sunt, în principiu, supuse TVA și nu beneficiază de scutire ca servicii financiare.

Art. 135 — Scutiri pentru anumite activități de interes public

Directiva prevede scutiri pentru anumite tranzacții financiare (acordarea de credite, tranzacții cu valori mobiliare), dar factoringul este exclus de la aceste scutiri, fiind considerat în esență un serviciu de colectare a datoriilor.

Sursa: Directiva 2006/112/CE, EUR-Lex

Importanță în România: Conform legislației fiscale românești, baza impozabilă pentru serviciile de factoring este valoarea serviciului, adică comisionul aplicat de factor, incluzând componenta aferentă serviciului de finanțare. Factorul emite o factură la sfârșitul fiecărei luni de contract, reflectând TVA-ul aferent serviciilor prestate, iar această sumă de TVA este deductibilă.

Jurisprudență CJUE

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a clarificat tratamentul juridic al factoringului prin mai multe hotărâri importante.

Cauza C-305/01 — MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring (2003)

Finanzamt Groß-Gerau împotriva MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring GmbH

Data hotărârii: 26 iunie 2003

Problema juridică: Dacă factoringul (achiziția de creanțe cu asumarea riscului de neplată) beneficiază de scutire de TVA ca activitate bancară.

Hotărârea: CJUE a statuat că factoringul adevărat nu beneficiază de scutire de TVA prevăzută pentru tranzacțiile bancare. Factoringul reprezintă în esență un serviciu de colectare a datoriilor („recovery and collection of debts owed to a third party"), indiferent de structura operațională. Societatea de factoring care cumpără creanțe și asumă riscul de neplată furnizează servicii reale — eliberând clienții de operațiunile de recuperare a datoriilor și de riscul de neplată — și prin urmare constituie o „persoană impozabilă" eligibilă pentru deducerea taxei pe intrări.

Sursa: Cauza C-305/01, EUR-Lex

Importanță: Această hotărâre stabilește principiul fundamental că serviciile de factoring sunt supuse TVA în UE, inclusiv în România.

Cauza C-232/24 — Kosmiro (2025)

Data hotărârii: 23 octombrie 2025

Problema juridică: Dacă comisioanele pentru o gamă largă de servicii de factoring intră în sfera serviciilor financiare scutite de TVA.

Hotărârea: CJUE a stabilit că comisioanele pentru servicii de factoring comercial (unde societatea de factoring cumpără creanțele comerciale facturate și își asumă riscul de neplată) și factoringul-invoice (unde societatea de factoring oferă finanțare sub formă de împrumut corespunzător creanțelor facturate, care servesc drept garanție, clientul păstrând proprietatea creanțelor și riscul, iar factorul oferă asistență în colectarea lor) nu intră în sfera serviciilor financiare scutite de TVA și ar trebui să fie supuse TVA.

Conform Curții, rolul activ al factorului în recuperarea și colectarea datoriilor este diferența cheie care justifică tratamentul impozabil al serviciilor.

Sursa: Cauza C-232/24, EUR-Lex

Importanță: Această hotărâre recentă confirmă și extinde jurisprudența MKG, clarificând că atât factoringul tradițional, cât și factoringul-invoice sunt supuse TVA.

Convenții internaționale

Convenția UNIDROIT privind factoringul internațional (1988)

Convenția UNIDROIT privind factoringul internațional a fost adoptată la Ottawa pe 28 mai 1988 și reglementează contractele de factoring și cesiunea de creanțe în comerțul internațional.

Statut în România: România nu a ratificat această convenție. Statele contractante includ Franța, Germania, Ungaria, Italia, Letonia și alte câteva state, dar România nu se numără printre acestea.

Consecință: Pentru factoringul internațional care implică părți din România, se aplică regulile de drept internațional privat (Regulamentul Roma I) și legislația românească, nu Convenția UNIDROIT.

Sursa: Convenția UNIDROIT, UNIDROIT

Aspecte practice din perspectivă europeană

Factoring transfrontalier în UE

Pentru operațiunile de factoring care implică creanțe din mai multe state membre UE:

Legea aplicabilă contractului de factoring: Determinată conform Regulamentului Roma I — de obicei, legea aleasă de părți sau legea țării de reședință a factorului.
Legea aplicabilă creanței cesionate: Determinată conform Regulamentului Roma I — de obicei, legea contractului dintre furnizor (aderent) și client (debitorul cedat).
Efecte față de terți (prioritate, concurs de creditori): Încă determinate de regulile naționale ale fiecărui stat membru, în așteptarea adoptării propunerii COM(2018) 96.
TVA: Serviciile de factoring sunt supuse TVA în toate statele membre conform jurisprudenței CJUE (cauza MKG, cauza Kosmiro).

Recunoașterea cesiunii în alt stat membru

Notificarea cesiunii către debitorul cedat are efect opozabil în toate statele membre UE, dar condițiile concrete de opozabilitate față de terți (de exemplu, față de alți creditori ai aderentului sau față de masa credală în insolvență) depind de legea statului membru în care se ridică problema.

Recomandare: În factoringul transfrontalier, factorul ar trebui să verifice cerințele de opozabilitate atât în țara aderentului, cât și în țara debitorului cedat, pentru a se asigura că cesiunea este recunoscută în toate jurisdicțiile relevante.

Implicații pentru piața unică

Volumul factoringului în UE a atins 1,7 trilioane EUR în 2020, majoritatea tranzacțiilor fiind transfrontaliere. Lipsa de armonizare completă a regulilor privind efectele față de terți creează costuri suplimentare și riscuri juridice pentru operatorii de factoring care acționează în mai multe state membre.

Evoluții viitoare: Odată adoptată, propunerea de regulament privind cesiunea de creanță (COM(2018) 96) va reduce substanțial incertitudinea juridică și va facilita factoringul transfrontalier în beneficiul IMM-urilor românești care doresc să acceseze finanțare prin cesiunea creanțelor către factori din alte state membre.

Jurisprudență națională

Decizii favorabile (PRO)

Tribunalul Harghita, 05.02.2026 — cerere de valoare redusă (apel) Litigiu între cesionar (Kredyt Inkaso Investments RO S.A.) și debitor, în contextul recuperării unei creanțe cesionate. În apel, tribunalul a schimbat integral soluția de fond. Instanța a reținut necesitatea verificării stricte a cadrului procedural (inclusiv competența și limitele investirii) în litigiile derivate din cesiune/factoring. Sursa: rejust.ro/juris/73e4g357g

Tribunalul Mehedinți, 12.02.2026 — contestație la executare (apel) Cauză privind executarea unei creanțe provenite din contract de credit cesionat, cu participarea cesionarului specializat (EOS Finance). Instanța de apel a admis apelul și a schimbat în parte soluția anterioară. Instanța a reținut că, în materia cesiunii, legalitatea executării se apreciază prin raportare la întinderea drepturilor preluate de cesionar și la apărările debitorului în contestația la executare. Sursa: rejust.ro/juris/582576g9e

Judecătoria Reghin, 13.02.2026 — cerere de valoare redusă Cesionarul a solicitat debit principal, penalități și dobândă legală în baza creanței preluate; instanța a admis în parte cererea. Instanța a reținut că cesionarul poate valorifica judiciar creanța în limita sumelor dovedite și a clauzelor opozabile debitorului. Sursa: rejust.ro/juris/gg9745gge

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

Judecătoria Tecuci, 11.02.2026 — cerere de valoare redusă Într-un litigiu inițiat de cesionar (Kredyt Inkaso Investments RO S.A.), instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei. Instanța a reținut că schimbarea titularului creanței prin cesiune/factoring nu înlătură regulile de competență teritorială aplicabile litigiului. Sursa: rejust.ro/juris/285g489eg

Judecătoria Aiud, 12.02.2026 — contestație la executare Debitorul a invocat apărări privind executarea unei creanțe rezultate din contract de credit cesionat; cererea a fost respinsă. Instanța a reținut că analiza executării după cesiune se face în limitele titlului executoriu și ale motivelor concrete de contestație formulate de debitor. Sursa: rejust.ro/juris/4698d877g

Tendințe jurisprudențiale

Litigiile de factoring sunt tratate, practic, prin regulile generale ale cesiunii de creanță și ale procedurii civile (în special competență, probă și limitele executării).
Instanțele sancționează rapid problemele procedurale (competență, cadrul contestației la executare), indiferent dacă reclamantul este creditorul inițial sau cesionarul.
În cauzele cu cesionari profesioniști, soluțiile rămân puternic fact-sensitive: admiterea pretențiilor depinde de dovada creanței, a accesoriilor și a opozabilității față de debitor.

Întrebări frecvente

1. Care este diferența principală între factoring și un credit bancar?

La factoring, nu se acordă un credit, ci se vinde o creanță. Aderentul primește bani pentru facturile emise, nu împrumută bani pe care trebuie să-i returneze. De asemenea, factoringul nu apare ca datorie în bilanț (în cazul factoringului fără regres).

2. Pot face factoring dacă am o afacere mică sau tocmai înființată?

Da, dar condițiile variază. Unele instituții financiare oferă factoring și pentru IMM-uri sau companii tinere, dar factorul va evalua bonitatea debitorilor cedați, nu doar pe cea a aderentului. Dacă clienții tăi au o reputație financiară solidă, ai șanse mai mari de aprobare.

3. Ce se întâmplă dacă debitorul meu refuză să plătească factorului?

Depinde de tipul de factoring:

Cu regres: trebuie să returnezi banii primii de la factor
Fără regres: factorul își asumă pierderea (cu excepția situațiilor de fraudă sau nerespectare a termenilor contractuali de către aderent)

4. Factorul poate refuza anumite facturi?

Da. De obicei, contractele de factoring prevăd criterii de eligibilitate pentru facturi (de exemplu, valoare minimă, debitori aprobați, termen de scadență). Factorul poate refuza facturile care nu îndeplinesc aceste criterii.

5. Cât costă factoringul?

Costurile variază în funcție de:

Tipul de factoring (cu/fără regres)
Volumul de facturi
Bonitatea debitorilor
Termenul de plată al facturilor

De obicei, se percep:

Un comision de serviciu (1-3% din valoarea facturii)
Dobândă pentru perioada de finanțare (similar unui credit pe termen scurt)

Codul Civil (Legea 287/2009), Art. 1566-1572 — Cesiunea de creanță, legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/304560
O.U.G. nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie
Legea nr. 469/2002 privind reglementarea activității de factoring
Convenția UNIDROIT privind factoringul internațional (Ottawa, 28 mai 1988)
Convenția Națiunilor Unite privind cesiunea de creanță în comerțul internațional (New York, 2001)
„Contractul de factoring în noul Cod Civil", Dicționar juridic, legeaz.net
„Contractul de factoring", Avocat Mihuț Radu, Grecu Partners, greculawyers.ro
„Factoring cu regres: ce este și cum te poate ajuta", Vitas România, vitasromania.ro
„Factoringul și valoarea adăugată în business", ING Bank, ing.ro
„Diferența dintre factoringul cu regres și cel fără regres", Banca Transilvania, intreb.bancatransilvania.ro