Marcajul CE — obligațiile importatorilor

Importatorul care aduce în Uniunea Europeană un produs cu marcaj CE dintr-o țară terță are obligații proprii, distincte de cele ale distribuitorului. Înainte de introducerea pe piață verifică documentația tehnică și declarația UE de conformitate a producătorului, își înscrie numele și adresa pe produs și păstrează declarația 10 ani. Importatorul nu aplică marcajul CE, dar devine producător dacă vinde sub marcă proprie sau modifică substanțial produsul.

Pe scurt

Importatorul care aduce în Uniunea Europeană produse purtând marcajul CE are obligații legale proprii, distincte de cele ale unui simplu distribuitor: verifică înainte de introducerea pe piață că producătorul a efectuat evaluarea conformității și a întocmit documentația tehnică, își trece numele și adresa pe produs, păstrează declarația UE de conformitate (de regulă 10 ani) și cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței. Când introduce produsul sub marca proprie sau îl modifică substanțial, importatorul devine producător și preia toate obligațiile acestuia, inclusiv aplicarea marcajului CE. În multe cazuri, importatorul este și „operatorul economic responsabil" stabilit în UE fără de care produsul nu poate fi comercializat.

Cadrul legal

Obligațiile importatorilor decurg dintr-o arhitectură pe două niveluri — dreptul Uniunii Europene (direct aplicabil sau transpus) și legislația națională de punere în aplicare.

Nivelul european

• Regulamentul (CE) nr. 765/2008 stabilește principiile generale ale marcajului CE.

Art. 30 alin. (1) și (4) — „Marcajul CE se aplică doar de producător sau de reprezentantul său autorizat." Marcajul CE „este singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerințele aplicabile". Sursa: Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (accesat 2026-09-24)

Rezultă o consecință-cheie pentru importator: el nu aplică niciodată marcajul CE pe un produs fabricat de altcineva — doar verifică prezența lui corectă. Aplicarea marcajului rămâne în sarcina producătorului.

• Decizia nr. 768/2008/CE conține „dispozițiile de referință" (module-tip) preluate în toate directivele și regulamentele sectoriale. Art. R4 din Anexa I definește obligațiile importatorilor, iar art. R6 situațiile în care importatorul este considerat producător.

Sursa: Decizia nr. 768/2008/CE (accesat 2026-09-24)

• Regulamentul (UE) 2019/1020 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor (aplicabil de la 16 iulie 2021) a înlocuit dispozițiile de supraveghere a pieței din Regulamentul 765/2008 (art. 15-29). Art. 4 impune ca, pentru numeroase categorii de produse, să existe un operator economic stabilit în UE responsabil de conformitate — frecvent chiar importatorul.

Sursa: Regulamentul (UE) 2019/1020 (accesat 2026-09-24)

• Regulamentul (UE) 2023/988 privind siguranța generală a produselor (GPSR, aplicabil de la 13 decembrie 2024, abrogă Directiva 2001/95/CE) reglementează obligațiile importatorilor pentru produsele de consum nearmonizate — cele care nu poartă marcaj CE. Art. 11 stabilește obligațiile importatorilor, iar art. 16 cere existența unui operator economic responsabil în UE.

Nivelul național

• Ordonanța Guvernului nr. 20/2010 — actul-cadru orizontal privind aplicarea unitară a legislației UE de armonizare (evaluarea conformității + supravegherea pieței). Constituie temeiul hotărârilor de Guvern sectoriale.

Sursa: OG nr. 20/2010 (accesat 2026-09-24, via law-db)

• Ordonanța Guvernului nr. 20/2023 — pune în aplicare Regulamentul (UE) 2019/1020 și organizează supravegherea pieței la nivel național.
• Legea nr. 245/2004 privind securitatea generală a produselor — pentru produsele de consum; înlocuită, de la 13 decembrie 2024, de GPSR pentru aspectele acoperite de regulament.
• HG-uri sectoriale care transpun fiecare directivă și conțin articolul cu obligațiile importatorilor: HG 409/2016 (echipamente electrice de joasă tensiune), HG 487/2016 (compatibilitate electromagnetică), HG 245/2016 (ATEX), HG 197/2016 (explozivi de uz civil), HG 1102/2014 (articole pirotehnice), HG 668/2017 (produse pentru construcții) ș.a.

⚠️ De reținut: produsul concret vă spune ce act se aplică. Un cablu electric intră sub HG 409/2016 și HG 487/2016; o jucărie sub directiva jucăriilor; un echipament de protecție individuală sub Regulamentul (UE) 2016/425. Obligațiile importatorului sunt însă, ca structură, aceleași în toate.

Explicație detaliată

Cine este „importator" în sensul legii

Importatorul este, potrivit art. 3 din Regulamentul (UE) 2019/1020, orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniunea Europeană care introduce pe piața UE un produs provenit dintr-o țară terță (din afara UE/SEE). Definiția este funcțională, nu comercială: contează ce faci, nu cum te numești. Dacă achiziționați marfă din China, Turcia, SUA sau Regatul Unit și o comercializați pentru prima dată în UE, sunteți importator — chiar dacă în contract apăreți drept „distribuitor" sau „cumpărător".

Distincția față de distribuitor este esențială: distribuitorul preia un produs deja aflat pe piața UE, în timp ce importatorul îl introduce prima dată din afara Uniunii. De aceea importatorul are obligații de verificare mult mai extinse — el este „poarta" prin care produsul intră în piața internă.

Cele nouă obligații de bază ale importatorului

Sintetizând art. R4 din Decizia 768/2008/CE (reluat în fiecare act sectorial), importatorul trebuie:

1. Să introducă pe piață numai produse conforme. Această cerință (art. R4 pct. 1) are caracterul unei obligații de rezultat — produsul comercializat trebuie să fie conform, iar răspunderea contravențională pentru un produs neconform este obiectivă (nu presupune dovada culpei). Ea trebuie însă nuanțată: obligația de verificare de la pct. 2 („verifică că producătorul a efectuat…") este, prin formulare, o obligație de diligență. Importatorul care a verificat cu adevărat diligent toate documentele, dar a fost înșelat de un producător care a falsificat declarația de conformitate sau documentația tehnică, rămâne expus contravențional pentru produsul neconform (răspunderea rămâne obiectivă), însă buna-credință și verificările efective contează la individualizarea sancțiunii și îi deschid o acțiune în regres împotriva producătorului. Distincția rezultat/diligență nu este, așadar, absolută.
2. Să verifice, înainte de introducerea pe piață, că producătorul:
   • a efectuat procedura de evaluare a conformității corespunzătoare;
   • a întocmit documentația tehnică;
   • a aplicat marcajul CE;
   • a însoțit produsul de declarația UE de conformitate și de instrucțiunile și informațiile de securitate necesare;
   • și-a îndeplinit cerințele de trasabilitate (a indicat numele și adresa lui pe produs).
3. Să nu introducă produsul dacă acesta nu este conform sau prezintă un risc — și să informeze producătorul și autoritatea de supraveghere a pieței.
4. Să indice pe produs (sau, dacă nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document însoțitor) numele, denumirea comercială / marca înregistrată și adresa de contact proprii.
5. Să asigure că produsul este însoțit de instrucțiuni și informații de securitate în limba română, ușor de înțeles de consumatori.
6. Să asigure condiții de depozitare și transport care nu periclitează conformitatea produsului cât timp acesta se află în responsabilitatea sa.
7. Când riscurile o justifică, să efectueze testarea prin eșantionare a produselor comercializate, să investigheze și să țină un registru al reclamațiilor, al produselor neconforme și al rechemărilor, informând distribuitorii.
8. Să ia de îndată măsuri corective (aducere în conformitate, retragere sau rechemare) când are motive să creadă că un produs nu este conform și, în caz de risc, să informeze imediat autoritățile naționale.
9. Să păstreze o copie a declarației UE de conformitate și să poată pune la dispoziție documentația tehnică, la cererea motivată a autorității, cooperând cu aceasta în limba română.

Cât timp se păstrează documentele

Textul-cadru al Deciziei 768/2008/CE lasă perioada de păstrare în seama fiecărei directive sectoriale, dar aproape toate au fixat-o la 10 ani de la introducerea produsului pe piață. Aceeași perioadă este confirmată și de art. 4 alin. (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020 pentru operatorul economic responsabil. Practic: importatorul păstrează declarația de conformitate 10 ani și trebuie să poată obține documentația tehnică de la producător în acest interval.

Când importatorul devine producător

Potrivit art. R6 din Decizia 768/2008/CE (și art. 13 GPSR pentru produse de consum), importatorul (sau distribuitorul) este considerat producător și preia toate obligațiile acestuia atunci când:

• introduce produsul pe piață sub numele sau marca proprie (private label / marcă albă); sau
• modifică un produs deja introdus pe piață într-o manieră care poate afecta conformitatea cu cerințele aplicabile.

În aceste situații, importatorul devine responsabil de evaluarea conformității, de întocmirea documentației tehnice, de redactarea și semnarea declarației UE de conformitate și de aplicarea marcajului CE. Este saltul juridic cel mai costisitor și cel mai des ignorat de comercianții care „rebranduiesc" produse importate.

Importatorul ca „operator economic responsabil"

Pentru un număr mare de produse (cele acoperite de art. 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020 — de exemplu jucării, echipamente electrice, EIP, dispozitive radio), un produs poate fi introdus pe piața UE numai dacă există un operator economic stabilit în Uniune responsabil de anumite sarcini de conformitate. Când producătorul este din afara UE și nu are un reprezentant autorizat sau un furnizor de servicii de logistică în UE, importatorul este acest operator responsabil: datele lui de contact trebuie să apară pe produs, iar el păstrează declarația de conformitate și cooperează cu autoritățile. Fără un astfel de operator în UE, produsul nu poate fi comercializat legal.

Aspecte practice

Checklist înainte de a introduce produsul pe piață

• Am identificat directiva/regulamentul aplicabil produsului (LVD, EMC, jucării, EIP etc.).
• Produsul poartă marcajul CE aplicat corect (vizibil, lizibil, indelebil; dacă e cazul, urmat de numărul organismului notificat).
• Am obținut de la producător declarația UE de conformitate (originală, semnată, cu identificarea produsului și lista actelor UE aplicate).
• Am confirmat că producătorul deține documentația tehnică și mă pot baza contractual pe accesul la ea 10 ani.
• Pe produs apar numele și adresa producătorului; am adăugat numele, marca și adresa mea de importator.
• Instrucțiunile de utilizare și informațiile de securitate există în limba română.
• Etichetarea, avertismentele și pictogramele impuse de actul sectorial sunt prezente.

Greșeli frecvente

• „Am doar rol de distribuitor." Dacă marfa vine din afara UE și o vindeți primul în UE, sunteți importator, cu toate obligațiile aferente — indiferent de denumirea din contract.
• Dropshipping / marketplace extra-UE. Comerciantul care aduce produse dintr-o țară terță și le vinde online în UE este importator; platforma nu devine producător și nu răspunde civil pentru defectul produsului. Afirmația „platforma nu preia răspunderea" trebuie însă nuanțată: după GPSR (art. 22 din Reg. 2023/988) și DSA (art. 30–31 din Reg. (UE) 2022/2065), piața online are obligații proprii de trasabilitate a comercianților („know-your-business-customer"), de cooperare cu autoritățile și de retragere/blocare a listărilor neconforme. Mai mult, în scenariul în care consumatorul cumpără direct de pe o platformă extra-UE, iar produsul e expediat din țara terță fără un importator UE clasic, produsul poate fi introdus legal doar dacă există un operator economic responsabil stabilit în UE (art. 4 din Reg. 2019/1020) — frecvent un furnizor de servicii de logistică/fulfilment (art. 3 pct. 11); în lipsa lui, listarea poate fi restricționată.
• Marca proprie. Aplicarea logo-ului propriu pe un produs importat vă transformă în producător (art. R6) — cu obligația de a deține integral documentația tehnică și de a semna declarația de conformitate.
• Declarație de conformitate lipsă sau generică. O declarație care nu identifică produsul, nu enumeră actele UE aplicate și nu e semnată nu vă protejează la un control ANPC.
• Traducerea instrucțiunilor omisă. Lipsa informațiilor de securitate în limba română este ea însăși o neconformitate sancționabilă, chiar dacă produsul e tehnic sigur.
• „Marcaj CE = GPSR nu se mai aplică." Relația nu este o excludere reciprocă. Produsele de consum nearmonizate (mobilier, textile, articole de uz casnic simple) nu poartă marcaj CE și intră integral sub GPSR (Reg. 2023/988, art. 11). Însă, potrivit art. 2 alin. (1) din GPSR, regulamentul se aplică rezidual și produselor de consum acoperite de legislație sectorială armonizată, pentru aspectele de siguranță pe care actul sectorial nu le acoperă. Un produs cu marcaj CE poate fi, așadar, supus simultan obligațiilor GPSR (de exemplu de trasabilitate sau de rechemare) pentru laturile necuprinse în actul sectorial aplicabil.

Documente de păstrat 10 ani

Declarația UE de conformitate (copie disponibilă permanent), dovada accesului la documentația tehnică, corespondența privind reclamațiile și rechemările, evidența testărilor prin eșantionare (când sunt efectuate) și contractele cu producătorul care garantează furnizarea documentelor la cererea autorității.

Post-Brexit

Un produs care vine din Regatul Unit este, din perspectiva UE, produs dintr-o țară terță. Comerciantul din UE care îl introduce devine importator UE și preia obligațiile de mai sus; marcajul UKCA britanic nu înlocuiește marcajul CE pe piața Uniunii.

Răspundere, sancțiuni și evoluții legislative

Obligațiile administrative descrise mai sus (verificare, marcaj, documentație) sunt doar un strat al poziției juridice a importatorului. La ele se adaugă răspunderea civilă față de consumator, riscul contravențional, controlul vamal la frontieră și un val de reglementări noi care intră în vigoare în 2026–2027.

Răspunderea civilă a importatorului (produse cu defecte)

Pe lângă răspunderea de reglementare, importatorul răspunde civil față de consumatorul prejudiciat. Potrivit Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (care transpune Directiva 85/374/CEE), persoana care importă un produs în UE în vederea vânzării este asimilată producătorului și răspunde solidar cu acesta. Este o răspundere obiectivă, fără culpă: consumatorul vătămat trebuie să dovedească doar defectul, prejudiciul și legătura de cauzalitate — nu vreo neglijență a importatorului.

Sursa: Legea nr. 240/2004 (accesat 2026-09-24)

Această latură se articulează cu obligațiile administrative astfel: verificările impuse de art. R4 (declarație de conformitate, documentație tehnică) sunt tocmai instrumentele prin care importatorul își reduce expunerea civilă și își poate întemeia o acțiune în regres împotriva producătorului extra-UE. Din 9 decembrie 2026 devine aplicabilă noua Directivă (UE) 2024/2853, care abrogă Directiva 85/374/CEE și extinde răspunderea la software și produsele cu elemente digitale, la produsele modificate substanțial sau recondiționate, introducând totodată prezumții care ușurează sarcina probei pentru consumator și un drept la divulgarea probelor.

Sursa: Directiva (UE) 2024/2853 (accesat 2026-09-24)

Sancțiuni contravenționale și măsuri complementare

Nerespectarea obligațiilor se sancționează contravențional în temeiul OG nr. 20/2010 și al HG-urilor sectoriale, fiecare act stabilind propriile limite ale amenzii. Un reper concret verificat: în domeniul echipamentelor radio, HG nr. 740/2016 prevede amenzi de 500–5.000 lei (aplicate de ANCOM). Dincolo de amendă, autoritatea de supraveghere poate dispune măsuri complementare pe întreg lanțul de distribuție: oprirea comercializării, retragerea de pe piață, interzicerea introducerii pe piață și rechemarea produsului — costurile acțiunilor corective fiind suportate de operatorul responsabil, deci frecvent chiar de importator (art. 16 din Regulamentul (UE) 2019/1020). Când mai multe contravenții sunt constatate prin același proces-verbal, sancțiunile se cumulează, fără a depăși dublul maximului celei mai grave sau maximul general prevăzut de OG nr. 2/2001. Sancțiunea se aplică, de regulă, persoanei juridice; răspunderea personală a administratorului intervine separat, pe temei penal, dacă a dispus ori a tolerat fapte de falsificare.

⚠️ Cuantumurile exacte pentru fiecare act sectorial (LVD — HG 409/2016, EMC — HG 487/2016 etc.) diferă; verificați articolul „Contravenții și sancțiuni" din actul aplicabil produsului dumneavoastră, în versiunea consolidată.

Interfața cu autoritatea vamală

Controlul la frontiera externă este prima verificare pe care o întâmpină un produs din afara UE. Art. 25–28 din Regulamentul (UE) 2019/1020 desemnează autoritățile vamale să verifice produsele la punerea în liberă circulație și să suspende operațiunea (art. 26) când marcajul CE sau documentele lipsesc, când produsul nu este însoțit de documentația cerută ori când există motive de risc grav; dacă neconformitatea nu se remediază, urmează refuzul punerii în liberă circulație (art. 28). Atenție la o distincție practică: „importatorul" în sens vamal (declarantul, titularul EORI) poate fi o altă persoană decât „importatorul" în sensul legislației de produs (operatorul care răspunde de conformitate). Cele două calități pot coincide, dar nu în mod necesar — iar la un control vamal răspunderea de conformitate rămâne la importatorul de produs, care trebuie să poată prezenta declarația de conformitate și documentația tehnică.

Sursa: Regulamentul (UE) 2019/1020, art. 25–28 (accesat 2026-09-24)

Importatorul mic și ocazional — fără prag „de minimis"

Legislația de produs nu prevede praguri de minimis și nici simplificări pentru importatorii mici ori ocazionali. Un PFA sau o întreprindere individuală care aduce un singur lot mic dintr-o țară terță are exact aceleași obligații ca un importator profesionist: verificare, marcaj, documentație tehnică, păstrare 10 ani, calitatea de operator responsabil în UE. Rațiunea este că riscul de siguranță nu scade cu volumul. Proporționalitatea privește doar individualizarea sancțiunii și măsurile corective (OG nr. 2/2001), nu conținutul obligațiilor. Comerciantul fără capacitate tehnică proprie își poate acoperi golul prin: obținerea contractuală a documentației și a declarației de conformitate de la producător înainte de import, apelul la un reprezentant autorizat stabilit în UE sau testarea la un laborator acreditat.

Reglementări iminente pentru electronice și IoT

Importatorii de electronice și dispozitive conectate trebuie să se pregătească pentru două acte care reconfigurează obligațiile în 2026–2027. Regulamentul (UE) 2024/2847 (Cyber Resilience Act) extinde marcajul CE și obligațiile de importator la produsele cu elemente digitale: importatorul va trebui să verifice că producătorul a asigurat cerințele de securitate cibernetică, iar obligațiile de raportare a vulnerabilităților exploatate activ și a incidentelor grave către ENISA/CSIRT se aplică din 11 septembrie 2026, grosul obligațiilor devenind aplicabil din 11 decembrie 2027. În paralel, Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile înlocuiește Directiva 2006/42/CE de la 20 ianuarie 2027, păstrând structura obligațiilor de importator. Concret, un importator de electronice/IoT ar trebui să înceapă de pe acum să ceară furnizorilor documentație de securitate cibernetică și un canal de comunicare a vulnerabilităților.

Sursa: Regulamentul (UE) 2024/2847 — CRA și Regulamentul (UE) 2023/1230 (accesat 2026-09-24)

Produse folosite, second-hand și recondiționate

Un produs uzat importat dintr-o țară terță este, la prima introducere pe piața UE, tratat ca un produs nou: i se aplică integral cerințele (marcaj CE, declarație UE de conformitate, documentație tehnică) dacă actul sectorial le impune — nu există o scutire pentru simplul fapt că bunul este folosit. Când producătorul extra-UE a dispărut ori a intrat în insolvență și documentația originală nu mai poate fi obținută, importatorul nu poate introduce legal produsul decât după reconstituirea probelor de conformitate (de regulă prin evaluare/testare la un organism competent). Dacă intervine o recondiționare substanțială, operatorul devine el însuși producător (art. R6) și trebuie să emită propria declarație de conformitate și, după caz, să aplice marcajul CE.

Jurisprudență națională

Jurisprudența strict dedicată marcajului CE este relativ rară în bazele publice românești: majoritatea litigiilor privind obligațiile importatorilor se poartă pe cale contravențională (contestarea proceselor-verbale ANPC/ANCOM) sau se regăsesc, indirect, în jurisprudența CJUE privind conformitatea produselor și standardele armonizate. Am reținut mai jos deciziile și liniile de enforcement cele mai relevante pentru importatori.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

ANCOM (supraveghere piață), 2026 — echipamente radio fără marcaj CE Autoritatea a confirmat că echipamentele radio fără marcaj CE nu pot fi comercializate sau utilizate legal, iar încălcarea prevederilor HG nr. 740/2016 se sancționează cu amendă contravențională între 500 și 5.000 lei. ANCOM a derulat peste 1.000 de controale vizând echipamente radio neconforme. · Enforcement-ul confirmă că verificarea marcajului CE de către importator este o obligație de rezultat, nu o formalitate — produsul fără marcaj este oprit de la comercializare, indiferent de calitatea de importator sau distribuitor. Sursa: https://www.juridice.ro/835394/peste-1-000-de-controale-ancom-au-vizat-echipamente-radio-neconforme.html (accesat 2026-09-24) Sursa: https://www.juridice.ro/597180/ancom-avertizare-ref-echipamentele-radio-fara-marcajul-ce.html (accesat 2026-09-24)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

CJUE, 27 octombrie 2016 — marcajul CE este dovadă, nu condiție unică a conformității În Cauza C-613/14, James Elliott Construction v Irish Asphalt, Curtea a reținut că standardul armonizat creează o prezumție de conformitate cu cerințele esențiale, dar conformitatea poate fi atestată și prin alte mijloace decât dovada respectării standardului armonizat; totodată, directiva armonizează accesul pe piață, nu condițiile concrete de utilizare a produsului în raporturi de drept privat. · Instanța a reținut că marcajul CE nu este un act constitutiv absolut al conformității, ci mijloc de probă a acesteia — limitare importantă pentru importatorul care nu se poate ascunde exclusiv în spatele marcajului aplicat de producător. Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62014CJ0613 (accesat 2026-09-24)

Nuanțe și cazuri speciale

CJUE (Marea Cameră), 5 martie 2024 — standardele armonizate fac parte din dreptul UE În Cauza C-588/21 P, Public.Resource.Org și Right to Know v Comisia, Curtea a confirmat că standardele armonizate (inclusiv cele privind siguranța jucăriilor) fac parte din dreptul Uniunii prin efectele lor juridice și că există un interes public superior pentru accesul liber la textul lor. — Consecință practică: importatorul nu poate invoca „necunoașterea" standardelor tehnice aplicabile; acestea au valoare de drept al UE, iar accesul la ele este garantat. Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62021CJ0588 (accesat 2026-09-24)

Jurisprudență CJUE (sinteză)

Cauza C-613/14, James Elliott Construction — marcajul CE / standardul armonizat = dovadă a conformității (prezumție relativă), interpretabilă de CJUE ca parte a dreptului UE. Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62014CJ0613 (accesat 2026-09-24)

Cauza C-588/21 P, Public.Resource.Org — standardele armonizate fac parte din dreptul UE; drept de acces liber la textul lor. Sursa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62021CJ0588 (accesat 2026-09-24)

Tendințe jurisprudențiale

• Enforcement predominant contravențional. Răspunderea importatorului pentru lipsa sau aplicarea greșită a marcajului CE se materializează cel mai frecvent prin procese-verbale ANPC/ANCOM. Contestarea lor urmează OG nr. 2/2001: plângere în 15 zile, instanța verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal (art. 34). ANPC poate dispune, pe întreg lanțul de distribuție (producător, importator, distribuitor, vânzător), măsuri complementare — oprirea comercializării, retragerea din circuit, oprirea importului.

  Sursa: https://www.juridice.ro/773489/cum-pot-fi-atacate-masurile-si-sanctiunile-contraventionale-aplicate-de-anpc-remedii-si-rute-procedurale.html (accesat 2026-09-24)

• Linia CJUE „marcaj = probă, nu talisman". Instanța europeană tratează marcajul CE și standardele armonizate ca dovadă a conformității (prezumție), nu ca ecran de răspundere: conformitatea reală poate fi contestată și dovedită prin alte mijloace (C-613/14), iar standardele aplicabile au valoare de drept al UE (C-588/21 P). Pentru importator, aceasta întărește obligația de verificare substanțială, nu doar formală.
• Complementaritate cu regimurile sectoriale. În construcții, produsele cu marcaj CE aplicat conform Reg. (UE) nr. 305/2011 sunt exceptate de la agrementul tehnic național (HG nr. 750/2017), ilustrând rolul marcajului CE de „pașaport" unic în piața internă.

  Sursa: https://www.universuljuridic.ro/modificarea-regulamentului-privind-agrementul-tehnic-pentru-produse-procedee-si-echipamente-noi-in-constructii-hg-750-2017/ (accesat 2026-09-24)

Întrebări frecvente

Aplică importatorul marcajul CE? Nu. Marcajul CE se aplică exclusiv de producător sau de reprezentantul său autorizat (art. 30 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008). Importatorul doar verifică prezența și corectitudinea marcajului. Excepție: când importatorul devine el însuși producător (marcă proprie sau modificare substanțială), caz în care aplică marcajul.

Care e diferența dintre importator și distribuitor? Importatorul introduce în UE un produs dintr-o țară terță; distribuitorul preia un produs deja aflat pe piața UE. Importatorul are obligații de verificare mult mai extinse (documentație tehnică, declarație de conformitate, trasabilitate), în timp ce distribuitorul are obligații de diligență mai reduse.

Ce documente trebuie să dețin ca importator? O copie a declarației UE de conformitate (păstrată 10 ani și disponibilă la cerere) și posibilitatea de a pune la dispoziția autorității documentația tehnică a producătorului. În plus, produsul trebuie însoțit de instrucțiuni și informații de securitate în limba română.

Trebuie să apară datele mele pe produs? Da. Importatorul indică pe produs — sau, când nu e posibil, pe ambalaj ori într-un document însoțitor — numele, denumirea comercială / marca înregistrată și adresa de contact proprii, alături de datele producătorului.

Ce se întâmplă dacă pun marca mea pe un produs importat? Deveniți producător în sensul legii (art. R6 din Decizia 768/2008/CE) și preluați toate obligațiile acestuia: evaluarea conformității, documentația tehnică, declarația de conformitate și aplicarea marcajului CE.

Produsele fără marcaj CE au și ele obligații pentru importator? Da. Produsele de consum nearmonizate intră sub Regulamentul (UE) 2023/988 (GPSR), aplicabil de la 13 decembrie 2024, care prevede la art. 11 obligații specifice ale importatorilor (siguranță, trasabilitate, cooperare cu autoritățile), deși aceste produse nu poartă marcaj CE.

Cine controlează respectarea acestor obligații în România? Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) și autoritățile sectoriale competente, în cadrul supravegherii pieței organizate prin OG 20/2010 și OG 20/2023 (aplicarea Regulamentului (UE) 2019/1020). La frontieră, autoritatea vamală poate suspenda punerea în liberă circulație a produselor fără marcaj CE sau fără documentație (art. 25–28 din Regulamentul (UE) 2019/1020).

Răspunde importatorul și față de consumatorul prejudiciat? Da. Potrivit Legii nr. 240/2004, importatorul care aduce produsul în UE răspunde ca producător, solidar și obiectiv (fără culpă), pentru pagubele cauzate de un produs cu defecte. Din 9 decembrie 2026, Directiva (UE) 2024/2853 extinde acest regim la software și la produsele recondiționate.

Un PFA care importă ocazional un lot mic are aceleași obligații? Da. Nu există prag „de minimis": orice persoană care introduce prima dată în UE un produs dintr-o țară terță este importator, cu obligații identice (verificare, marcaj, documentație tehnică, păstrare 10 ani), indiferent de volum. Proporționalitatea privește doar cuantumul sancțiunii, nu conținutul obligațiilor.

Se aplică obligațiile și la produse folosite (second-hand) importate? Da. Un produs uzat importat dintr-o țară terță este tratat ca produs nou la prima introducere pe piața UE, deci trebuie să aibă marcaj CE, declarație de conformitate și documentație tehnică (când actul sectorial le cere). Dacă documentația nu mai poate fi obținută, produsul nu poate fi introdus legal decât după reconstituirea probelor de conformitate.

Practică și opinii

⚠️ Observație practică (context de conformitate) În practica supravegherii pieței, cea mai frecventă neconformitate imputată importatorilor nu ține de siguranța tehnică a produsului, ci de latura documentară: declarație UE de conformitate lipsă, incompletă sau nesemnată, absența traducerii instrucțiunilor de securitate în limba română și lipsa datelor de identificare ale importatorului pe produs. Sunt neconformități autonome, sancționabile chiar dacă produsul este intrinsec sigur.

⚠️ Tendință de reglementare — operatorul economic responsabil Introducerea, prin art. 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020, a cerinței unui operator economic stabilit în UE a schimbat semnificativ poziția importatorului în lanțul de aprovizionare pentru vânzările online din afara UE: acolo unde producătorul din țara terță nu are reprezentant autorizat sau furnizor de servicii de logistică în Uniune, importatorul devine „ancora" de conformitate fără de care produsul nu poate fi listat legal pe piața internă.

Pentru analize aplicate și actualizări, sunt utile secțiunile dedicate conformității produselor de pe avocatnet.ro și juridice.ro, precum și ghidurile oficiale ale Comisiei Europene (Blue Guide privind aplicarea normelor UE referitoare la produse) și comunicările ANPC privind aplicarea GPSR.

Opiniile de mai sus rezumă practici de conformitate și nu constituie consultanță juridică; pentru un caz concret, verificați actul sectorial aplicabil produsului și versiunea consolidată în vigoare a acestuia.

Referințe

1. Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor — art. 30 (principiile generale ale marcajului CE). eur-lex.europa.eu
2. Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru comun pentru comercializarea produselor — Anexa I, art. R4 (obligațiile importatorilor) și art. R6 (importator considerat producător). eur-lex.europa.eu
3. Regulamentul (UE) 2019/1020 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor — art. 3 (definiții), art. 4 (operatorul economic responsabil). eur-lex.europa.eu
4. Regulamentul (UE) 2023/988 privind siguranța generală a produselor (GPSR) — art. 11 (obligațiile importatorilor), art. 16 (operator economic responsabil); aplicabil de la 13 decembrie 2024. eur-lex.europa.eu
5. Ordonanța Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislației Uniunii Europene care armonizează condițiile de comercializare a produselor. legislatie.just.ro
6. Ordonanța Guvernului nr. 20/2023 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2019/1020.
7. Legea nr. 245/2004 (republicată) privind securitatea generală a produselor. legislatie.just.ro
8. HG nr. 409/2016 privind stabilirea condițiilor pentru punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice de joasă tensiune. legislatie.just.ro
9. HG nr. 487/2016 privind compatibilitatea electromagnetică; HG nr. 245/2016 (ATEX); HG nr. 197/2016 (explozivi de uz civil); HG nr. 1102/2014 (articole pirotehnice); HG nr. 668/2017 (produse pentru construcții) — acte sectoriale cu articole-tip privind obligațiile importatorilor.
10. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) — informații privind supravegherea pieței și aplicarea GPSR. anpc.ro
11. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (transpune Directiva 85/374/CEE) — importatorul asimilat producătorului, răspundere obiectivă și solidară. legislatie.just.ro
12. Directiva (UE) 2024/2853 privind răspunderea pentru produsele cu defecte (abrogă Directiva 85/374/CEE; aplicabilă de la 9 decembrie 2026). eur-lex.europa.eu
13. Regulamentul (UE) 2024/2847 (Cyber Resilience Act) — produse cu elemente digitale; marcaj CE și obligații de importator (raportare vulnerabilități din 11 septembrie 2026, obligații generale din 11 decembrie 2027). eur-lex.europa.eu
14. Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile — înlocuiește Directiva 2006/42/CE de la 20 ianuarie 2027. eur-lex.europa.eu
15. Regulamentul (UE) 2022/2065 (Digital Services Act) — art. 30–31, trasabilitatea comercianților pe piețele online. eur-lex.europa.eu
16. Regulamentul (UE) 2019/1020 — art. 25–28 (controlul vamal la frontiera externă); pentru obligațiile piețelor online, v. art. 22 din GPSR (Regulamentul (UE) 2023/988, ref. 4). eur-lex.europa.eu
17. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor — principiile răspunderii contravenționale și regula de cumul a sancțiunilor. legislatie.just.ro