Suplimentele alimentare — notificarea

În România, orice supliment alimentar trebuie notificat înainte de a fi pus pe piață. Persoana responsabilă cu plasarea pe piață — producător, importator sau distribuitor — depune notificarea și obține un certificat de notificare, eliberat operativ de INSP prin centrele regionale, în 15 zile lucrătoare. Ministerul Sănătății rămâne autoritatea competentă și ține registrul unic. Fără certificat, comercializarea este interzisă și atrage amenzi.

Pe scurt

În România, orice supliment alimentar trebuie notificat înainte de a fi pus pe piață: producătorul, importatorul sau persoana responsabilă cu plasarea produsului pe piață obține un certificat de notificare de la Ministerul Sănătății, autoritatea competentă potrivit Legii nr. 56/2021 (certificatul fiind eliberat operativ de Institutul Național de Sănătate Publică — INSP, prin centrele regionale). Fără acest certificat, produsul nu poate fi comercializat, iar lipsa lui atrage amenzi și oprirea de la comercializare. Etichetarea și mențiunile de sănătate sunt strict reglementate european — suplimentele nu sunt medicamente și nu pot promite prevenirea sau vindecarea unor boli.

Cadrul legal

Regimul suplimentelor alimentare din România este stabilit de Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare (publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 1 aprilie 2021), act care transpune Directiva 2002/46/CE. Legea a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2023 (Monitorul Oficial nr. 963 din 24 octombrie 2023), care a rescris, printre altele, definiția „notificării".

Art. 1 alin. (1)–(2) din Legea nr. 56/2021 — „Prezenta lege stabilește cadrul legal referitor la suplimentele alimentare, comercializate ca produse alimentare și prezentate ca atare. (…) Ministerul Sănătății este autoritatea competentă în domeniul suplimentelor alimentare (…)." Sursa: Legea nr. 56/2021 — formă consolidată (accesat 2026-09-24)

Definițiile-cheie ale procedurii sunt fixate în art. 2:

• Notificarea — înștiințarea autorității competente privind intenția de punere pe piață a unui supliment alimentar. Formularea „intenția de" a fost introdusă prin OUG nr. 88/2023 (aplicabilă de la 24 octombrie 2023); anterior textul se referea la „punerea pe piață", clarificându-se astfel că notificarea se face înainte de comercializare.
• Certificatul de notificare — actul administrativ eliberat de autoritatea competentă — Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) — în urma notificării produsului (a se vedea Explicație detaliată, „Cine notifică și cui").

Peste acest cadru național se suprapune legislația europeană direct aplicabilă privind etichetarea și mențiunile:

• Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 — informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare (etichetare generală, alergeni);
• Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și Regulamentul (UE) nr. 432/2012 — mențiunile nutriționale și de sănătate permise;
• Directiva 2002/46/CE — cerințele specifice suplimentelor (lista vitaminelor și mineralelor, doza zilnică recomandată, avertismentele obligatorii).

Surse: Directiva 2002/46/CE; Regulamentul (CE) 1924/2006; Regulamentul (UE) 1169/2011 (accesat 2026-09-24)

Explicație detaliată

Ce este un supliment alimentar (și ce nu este)

Un supliment alimentar este un produs alimentar destinat să completeze regimul alimentar obișnuit, concentrat în surse de nutrienți (vitamine, minerale) sau alte substanțe cu efect nutrițional ori fiziologic — plante, extracte, aminoacizi, acizi grași etc. — prezentat sub formă dozată (capsule, comprimate, plicuri, fiole). Distincția fundamentală este că suplimentul nu este medicament: nu poate fi prezentat ca având proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor. Această graniță determină atât procedura de introducere pe piață, cât și ce se poate scrie pe etichetă.

Cine notifică și cui

Obligația de notificare revine operatorului care introduce produsul pe piață în România — producătorul, importatorul sau persoana responsabilă cu plasarea produsului pe piață. Autoritatea competentă rămâne Ministerul Sănătății (art. 1 din Legea nr. 56/2021), însă, în forma consolidată a legii (modificată prin Legea nr. 205/2024), certificatul de notificare este eliberat operativ de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), prin structurile sale de specialitate — Centrele Regionale de Sănătate Publică (CRSP) din Cluj, Iași și Timișoara, registrul unic al certificatelor fiind ținut la nivelul Ministerului Sănătății. Cele două afirmații nu se contrazic: INSP este instituție subordonată Ministerului Sănătății, iar transferul recent al competenței operaționale explică de ce, în practică și în litigii (cazul „albastru de metilen"), INSP este cel care emite — și eventual anulează — certificatele. Introducerea pe piață se realizează pe baza acestui certificat; până la eliberarea lui, produsul nu poate fi comercializat.

Pentru suplimentele pe bază de plante, legea prevede o etapă suplimentară: notificarea se face după obținerea unui aviz tehnic, în condițiile prevăzute de Legea nr. 491/2003 privind plantele medicinale și aromatice — act în cadrul căruia autoritatea competentă este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (art. 2 din Legea nr. 491/2003), nu Ministerul Sănătății.

Reevaluarea și anularea certificatului

Certificatul de notificare nu este definitiv. INSP îl poate reevalua și anula ulterior atunci când apar informații privind un risc pentru sănătate, întemeindu-se pe clauza de salvgardare și măsurile de urgență din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (art. 53–54), pe obligațiile generale de siguranță alimentară (art. 14, 17, 19) și pe regimul contravențional al art. 9 din Legea nr. 56/2021, coroborate cu regulile generale de revocare a actului administrativ. Operatorul dispune de garanții procedurale: decizia de anulare trebuie motivată, iar împotriva ei se poate formula acțiune în contencios administrativ (Legea nr. 554/2004), inclusiv o cerere de suspendare a efectelor actului (art. 14–15). Exact acest mecanism a fost aplicat de Curtea de Apel Cluj în cazul suplimentelor cu albastru de metilen (a se vedea secțiunea Jurisprudență națională).

Surse: Legea nr. 56/2021 — formă consolidată; Regulamentul (CE) 178/2002; Legea nr. 491/2003 (accesat 2026-09-24)

Recunoașterea reciprocă (produse deja notificate în UE/SEE)

Un supliment deja notificat legal în alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spațiul Economic European poate fi pus prima dată pe piața din România printr-o procedură simplificată de notificare la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). Operatorul transmite o cerere de notificare tipizată, însoțită de:

• modelul etichetei produsului în limba română, plus eticheta originală;
• declarația de recunoaștere reciprocă, care atestă că produsul este legal pus pe piață într-un stat membru.

Acest mecanism reflectă principiul liberei circulații a mărfurilor: un produs conform într-un stat membru nu trebuie re-evaluat integral, ci doar notificat.

Etichetarea și mențiunile permise

Eticheta unui supliment trebuie să respecte cumulativ mai multe seturi de reguli. Din Directiva 2002/46/CE derivă cerințe specifice: denumirea „supliment alimentar", indicarea categoriilor de nutrienți, doza zilnică recomandată, avertismentul de a nu depăși doza, mențiunea că suplimentul nu înlocuiește o dietă variată și că nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor. Cantitatea de vitamine și minerale se exprimă și ca procent din valorile de referință. La acestea se adaugă informațiile obligatorii generale din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 (listă de ingrediente, alergeni evidențiați, cantitate netă, termen de valabilitate, operatorul responsabil).

Mențiunile nutriționale și de sănătate sunt guvernate de Regulamentul (CE) nr. 1924/2006: pot fi folosite doar mențiunile autorizate, listate în Regulamentul (UE) nr. 432/2012, iar orice afirmație trebuie susținută de dovezi științifice general acceptate. Sunt interzise formulările care sugerează că produsul previne, tratează sau vindecă o boală.

Modificarea produsului

Certificatul de notificare este legat de produsul notificat. Orice schimbare a compoziției sau a calității suplimentului impune o nouă notificare și eliberarea unui nou certificat; nu se poate „actualiza" tacit un produs deja notificat.

Surse: Legea nr. 56/2021; Universul Juridic — analiza Legii 56/2021 (accesat 2026-09-24)

Aspecte practice

Pașii de urmat înainte de lansarea unui supliment

1. Stabilește categoria produsului — pe bază de vitamine/minerale/alte substanțe (notificare la Ministerul Sănătății) sau pe bază de plante (aviz tehnic prealabil, în condițiile Legii nr. 491/2003).
2. Verifică dacă produsul este deja notificat în UE/SEE — dacă da, folosește procedura de recunoaștere reciprocă prin INSP (cerere tipizată + etichetă în română + eticheta originală + declarația de recunoaștere reciprocă).
3. Pregătește eticheta conformă înainte de notificare — denumirea „supliment alimentar", doza zilnică recomandată, avertismentele obligatorii, lista de ingrediente și alergenii.
4. Depune dosarul de notificare la structura competentă (CRSP din cadrul INSP) și așteaptă certificatul de notificare — nu comercializa produsul înainte de data eliberării certificatului.
5. Vinde numai preambalat — legea permite comercializarea către consumatorul final doar sub formă preambalată.

Termen, tarif și consecința tăcerii administrației

• Termen: certificatul de notificare se eliberează în 15 zile lucrătoare de la data notificării produsului (forma consolidată a Legii nr. 56/2021). Atenție: termenul de „30 de zile" din lege se referă la adaptarea legislației subsecvente, nu la eliberarea certificatului.
• Tarif: legea nu fixează o taxă unică; instituția notificatoare percepe un tarif de analiză a dosarului (de ordinul câtorva sute de lei — de ex. ~350 lei/dosar la unele structuri), care variază în funcție de instituție și de tipul produsului. Verifică tariful curent la CRSP/INSP competent înainte de depunere.
• Tăcerea administrației: ⚠️ legea prevede un termen ferm de 15 zile lucrătoare, dar nu reglementează expres un mecanism de aprobare tacită. În principiu, regimul general al aprobării tacite (O.U.G. nr. 27/2003) s-ar putea aplica autorizărilor administrative neexceptate, însă, în lipsa unei confirmări specifice pentru notificarea suplimentelor, este prudent ca operatorul să obțină certificatul efectiv înainte de comercializare, nu să se bazeze pe tăcerea autorității.

Greșeli frecvente de evitat

• Comercializarea înainte de eliberarea certificatului — este sancționată cu amendă de 13.000–15.000 lei și oprire definitivă de la comercializare.
• Mențiuni de tip „medicament" — a promite tratarea, prevenirea sau vindecarea unor boli este interzis; folosește exclusiv mențiunile de sănătate autorizate (Reg. 432/2012).
• Modificarea compoziției fără nouă notificare — orice schimbare de calitate/compoziție cere un nou certificat.
• Etichetă neactualizată la alergeni sau la valorile de referință — încadrată la contravențiile de etichetare (3.000–10.000 lei, cu oprire temporară până la conformare).
• Confuzia cu suplimentele nutritive pentru sportivi — acelea sunt reglementate separat (O.G. nr. 59/2006), nu de Legea nr. 56/2021.

Cine controlează

Controlul respectării legii revine Ministerului Sănătății (autoritatea competentă). Pentru abaterile de etichetare și publicitate, sancțiunea este aplicată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), la solicitarea autorității competente. Fabricarea sau distribuirea de suplimente contrafăcute depășește cadrul contravențional și constituie infracțiune, pedepsită potrivit Codului penal.

Surse: Legea nr. 56/2021; Universul Juridic (accesat 2026-09-24)

Regimuri conexe și situații speciale

Notificarea nu funcționează izolat: mai multe regimuri europene și naționale se pot suprapune peste procedura de bază și, uneori, o pot bloca.

Alimente noi (novel food) — Regulamentul (UE) 2015/2283

Multe ingrediente de suplimente (extracte, substanțe izolate) intră sub incidența Regulamentului (UE) 2015/2283 privind alimentele noi. Este „aliment nou" orice aliment fără un istoric semnificativ de consum uman în UE înainte de 15 mai 1997; acesta necesită autorizare prealabilă la nivelul UE și înscrierea în lista Uniunii (Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470), orientarea fiind dată de catalogul novel food al Comisiei. La nivel intern, Legea nr. 411/2023 reglementează utilizarea alimentelor noi autorizate pe teritoriul României. Consecința practică: dacă un ingredient este un aliment nou neautorizat, suplimentul nu poate fi notificat și comercializat legal până la autorizarea ingredientului — un filtru care precedă notificarea din Legea nr. 56/2021.

Sursa: Regulamentul (UE) 2015/2283; Legea nr. 411/2023 (accesat 2026-09-24)

Niveluri maxime de vitamine și minerale

Deși Directiva 2002/46/CE (art. 5) prevedea stabilirea unor niveluri maxime admise, Uniunea nu le-a armonizat încă. În lipsa armonizării, statele membre pot fixa limite naționale, cu respectarea liberei circulații și a proporționalității. În România, plafoanele se aplică prin normele tehnice/ordinele Ministerului Sănătății și se raportează la valorile superioare de siguranță (UL) evaluate de EFSA. Depășirea acestor niveluri este o cauză frecventă de respingere a notificării sau de neconformitate.

Mențiunile de sănătate botanice „on hold"

Din 2010, Comisia a suspendat evaluarea EFSA pentru peste 1.500 de mențiuni de sănătate privind substanțe botanice, aflate acum „on hold" (pending). Acestea nu sunt nici autorizate, nici respinse. Practic, operatorul nu le poate afișa ca mențiuni de sănătate: pe etichetă pot apărea doar mențiunile autorizate din registrul UE (Regulamentul (UE) nr. 432/2012). Prezența plantei/extractului poate fi menționată ca ingredient, dar fără nicio afirmație de beneficiu pentru sănătate legată de ea, atât timp cât mențiunea rămâne pe hold.

Sursa: Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, art. 13 și 28 (accesat 2026-09-24)

Vânzarea online și transfrontalieră

Obligația de notificare urmează produsul, nu canalul de vânzare: un supliment vândut la distanță unui consumator din România — prin site propriu sau marketplace (eMAG, Amazon), dintr-un alt stat UE sau dintr-un stat terț — trebuie notificat pentru a fi pus legal pe piața românească. Răspunde operatorul responsabil cu plasarea pe piață (vânzătorul/importatorul); platforma nu devine, ca regulă, operator alimentar decât dacă vinde sub nume propriu. Controalele oficiale (Regulamentul (UE) 2017/625) vizează și vânzarea la distanță, iar în lipsa unui importator stabilit în România autoritățile pot acționa prin mecanismele de cooperare administrativă transfrontalieră ale UE.

Delimitarea față de suplimentele pentru sportivi (O.G. nr. 59/2006)

Suplimentele nutritive pentru sportivi au un regim distinct (O.G. nr. 59/2006). Criteriul practic de încadrare este destinația și prezentarea produsului: dacă produsul este destinat și prezentat populației generale, se aplică Legea nr. 56/2021; dacă este destinat și prezentat sportivilor (mențiuni de performanță fizică, public-țintă sportivi), intră sub O.G. nr. 59/2006. Când același produs este comercializat pe ambele piețe, încadrarea se face după utilizarea predominantă declarată pe etichetă și în publicitate.

Micii producători (PFA, întreprinderi individuale)

Legea nr. 56/2021 nu prevede praguri sau simplificări în funcție de dimensiunea operatorului: aceeași procedură de notificare (și avizul tehnic pentru plante) se aplică integral și micilor producători — PFA, întreprinderi individuale (O.U.G. nr. 44/2008), producători artizanali. Sarcina administrativă este, așadar, uniformă, ceea ce poate fi disproporționat pentru operatorii mici; nu există în prezent un mecanism legal de proporționalitate specific suplimentelor.

Răspunderea pentru produse și siguranța alimentară

Dincolo de sancțiunile contravențional-penale din Legea nr. 56/2021, operatorul răspunde civil pentru prejudiciile cauzate consumatorului. Se aplică regimul răspunderii pentru produse cu defecte — Legea nr. 240/2004 (transpune Directiva 85/374/CEE), care instituie o răspundere obiectivă a producătorului/importatorului. Această directivă este abrogată și înlocuită de Directiva (UE) 2024/2853, cu termen de transpunere 9 decembrie 2026; până la transpunerea în dreptul intern, Legea nr. 240/2004 rămâne aplicabilă. Peste acest regim se suprapune legislația alimentară generală — Regulamentul (CE) nr. 178/2002: principiul precauției (art. 7), obligația de a plasa pe piață numai alimente sigure (art. 14), responsabilitatea operatorilor (art. 17) și trasabilitatea/retragerea produselor periculoase (art. 19). Controlul oficial al siguranței alimentare (Regulamentul (UE) 2017/625) implică și ANSVSA, în completarea competenței Ministerului Sănătății pe notificare și mențiuni de sănătate.

Surse: Legea nr. 240/2004; Directiva (UE) 2024/2853; Regulamentul (CE) 178/2002 (accesat 2026-09-24)

Jurisprudență națională

Litigiile din materia suplimentelor alimentare privesc mai puțin procedura de notificare în sine și mai mult consecințele ei: stabilitatea certificatului de notificare, limitele obligațiilor de (re)notificare pentru produse deja aflate în circulație în UE și regimul mențiunilor de pe etichetă. Instanțele naționale sunt încă puține, dar jurisprudența CJUE oferă reperele de fond.

Decizii relevante

Decizii favorabile (PRO)

Curtea de Apel Cluj, 2025 — suspendarea anulării certificatelor de notificare (suplimente cu albastru de metilen) Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) anulase certificatele de notificare în baza cărora un producător farmaceutic (Terapia S.A.) comercializa suplimente cu albastru de metilen. Instanța a dispus suspendarea actelor administrative de anulare, permițând continuarea comercializării stocurilor până la soluționarea pe fond. · Instanța a reținut că anularea unui certificat de notificare deja emis produce un prejudiciu important și că măsura autorității trebuie cenzurată provizoriu până la clarificarea legalității ei. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-24)

Decizii contrare sau limitative (CONTRA)

CJUE, cauza C-544/10, Deutsches Weintor — mențiuni de sănătate Curtea a confirmat interpretarea strictă a Regulamentului (CE) nr. 1924/2006: o mențiune de sănătate neautorizată nu poate fi folosită, chiar dacă pare inofensivă. Aplicat suplimentelor, principiul limitează sever ce se poate scrie pe etichetă — numai mențiunile autorizate, în formularea aprobată. Sursa: eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-24)

CJUE — mențiuni de sănătate pentru ingrediente botanice Mențiunile privind beneficiile plantelor/extractelor nu pot fi utilizate în promovarea unui supliment dacă nu au fost autorizate la nivelul UE; faptul că evaluarea științifică EFSA este suspendată de ani nu conferă operatorilor libertatea de a le folosi. O limitare importantă pentru suplimentele pe bază de plante. Sursa: avocatnet.ro (accesat 2026-09-24)

Nuanțe și cazuri speciale

Curtea de Apel Cluj, 2025 (albastru de metilen) — speța arată că un certificat de notificare nu este definitiv: autoritatea (INSP) îl poate reevalua și anula ulterior, dar măsura este supusă controlului instanței, care poate suspenda efectele. Certificatul conferă un drept de comercializare, nu o imunitate. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-24)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-626/24, Pragon (hotărârea din 21 mai 2026, ECLI:EU:C:2026:414) — o reglementare națională nu poate impune tuturor operatorilor destinatari ai unor suplimente alimentare provenite din alt stat membru o obligație generală de raportare prealabilă a sosirii. Curtea a analizat chestiunea prin prisma art. 9 alin. (7) din Regulamentul (UE) 2017/625 (nu a art. 34/36 TFUE): notificările de sosire sunt admise doar în circumstanțe excepționale, când sunt strict necesare și proporționale. Confirmă logica recunoașterii reciproce — produsele deja în circulație în UE nu pot fi supuse unor obligații generalizate de renotificare. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-24)

Cauza C-24/00, Comisia/Franța — autorizarea prealabilă — o procedură națională de autorizare prealabilă pentru alimente îmbogățite, fabricate și comercializate legal în alte state membre, obstrucționează libera circulație a mărfurilor; ea este admisibilă numai dacă este justificată de protecția sănătății publice și respectă proporționalitatea. Reperul de fond pentru procedura simplificată de notificare (recunoaștere reciprocă). Sursa: eur-lex.europa.eu (accesat 2026-09-24)

Tendințe jurisprudențiale

• Notificarea rămâne legitimă, dar mărginită de proporționalitate. CJUE acceptă controlul ex ante, însă respinge obligațiile generalizate de (re)notificare pentru produse deja conforme într-un stat membru (C-626/24; C-24/00). Recunoașterea reciprocă este regula, nu excepția.
• Certificatul de notificare este revocabil, dar controlabil judiciar. Autoritatea îl poate reevalua (INSP), iar instanțele intervin prin suspendare atunci când anularea pare disproporționată (Curtea de Apel Cluj).
• Mențiunile de pe etichetă sunt zona cea mai riscantă. Linia CJUE pe Regulamentul 1924/2006 este constant restrictivă — doar mențiuni autorizate, inclusiv pentru ingredientele botanice cu evaluare EFSA nefinalizată.

Noutăți

Controale ANPC pe piața suplimentelor alimentare — într-o acțiune de amploare, ANPC a verificat 584 operatori economici, a constatat abateri la 352 dintre ei și a aplicat 392 de sancțiuni (212 amenzi, în valoare de 584.950 lei, și 180 avertismente), oprind de la comercializare 374 kg de suplimente (din care 11 kg definitiv). Semnal că etichetarea, prezentarea și publicitatea rămân principalele surse de risc contravențional. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-24)

CJUE limitează raportarea prealabilă a suplimentelor din UE (C-626/24, Pragon) — prin hotărârea din 21 mai 2026, Curtea a stabilit că obligația generală de a raporta în avans sosirea suplimentelor dintr-un alt stat membru contravine art. 9 alin. (7) din Regulamentul (UE) 2017/625, fiind admisă doar dacă este strict necesară. Sursa: juridice.ro (accesat 2026-09-24)

Întrebări frecvente

Trebuie să notific un supliment înainte de a-l vinde în România? Da. Introducerea pe piață se face pe baza certificatului de notificare eliberat de Ministerul Sănătății. Fără certificat, produsul nu poate fi comercializat legal.

Cine face notificarea? Producătorul, importatorul sau persoana responsabilă cu plasarea produsului pe piață în România.

Am deja produsul notificat în alt stat UE. Reiau toată procedura? Nu. Poți folosi procedura de recunoaștere reciprocă, prin notificare la INSP, cu o cerere tipizată, eticheta în limba română, eticheta originală și declarația de recunoaștere reciprocă.

Pot scrie pe etichetă că produsul „tratează" sau „previne" o afecțiune? Nu. Suplimentele nu sunt medicamente. Sunt permise doar mențiunile de sănătate autorizate (Regulamentul (CE) 1924/2006 și Regulamentul (UE) 432/2012); mențiunile care sugerează prevenirea, tratarea sau vindecarea bolilor sunt interzise.

Ce se întâmplă dacă schimb compoziția produsului? Orice modificare de calitate sau compoziție impune o nouă notificare și un nou certificat de notificare.

Ce riscuri am dacă vând fără certificat? Amendă de 13.000–15.000 lei și oprirea definitivă de la comercializare. Suplimentele contrafăcute atrag răspundere penală.

Cine emite certificatul și în cât timp? Certificatul se eliberează de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), prin Centrele Regionale de Sănătate Publică (Cluj, Iași, Timișoara), în 15 zile lucrătoare de la notificare. Ministerul Sănătății rămâne autoritatea competentă și ține registrul unic. Legea nu prevede o taxă unică; instituția notificatoare percepe un tarif de analiză a dosarului.

Trebuie notificat un supliment vândut online dintr-un alt stat UE? Da. Obligația urmează produsul, nu canalul: un supliment vândut la distanță unui consumator din România trebuie notificat, iar responsabil este operatorul care îl plasează pe piață (vânzătorul/importatorul), nu, de regulă, platforma.

Pot folosi pe etichetă un ingredient „exotic" (extract nou)? Doar dacă nu este un aliment nou neautorizat. Ingredientele fără istoric de consum în UE înainte de 15 mai 1997 necesită autorizare prealabilă ca aliment nou (Regulamentul (UE) 2015/2283); fără această autorizare, suplimentul nu poate fi notificat.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Universul Juridic (analiză a Legii nr. 56/2021, „prezentare generală, control și sancțiuni") Regimul contravențional introdus de art. 9 este gradat în funcție de gravitatea faptei: abaterile de etichetare și publicitate se sancționează cu 3.000–10.000 lei și oprire temporară până la conformare, în timp ce lipsa certificatului de notificare sau nerespectarea listei de ingrediente atrage 13.000–15.000 lei și oprire definitivă, iar depășirea termenului de valabilitate — 7.000–9.000 lei. Analiza subliniază repartizarea competențelor de control între autoritatea competentă (Ministerul Sănătății) și ANPC, respectiv trecerea în plan penal pentru suplimentele contrafăcute. Sursa: universuljuridic.ro (accesat 2026-09-24)

⚠️ Observație de practică — modificarea adusă prin OUG nr. 88/2023 Înlocuirea sintagmei „punerea pe piață" cu „intenția de punere pe piață" în definiția notificării (art. 2) și introducerea definițiilor „extract" și „supliment alimentar contrafăcut" arată direcția de întărire a controlului ex ante: notificarea este poziționată clar ca etapă prealabilă comercializării, iar contrafacerea este delimitată ca faptă distinctă, cu potențial penal. Sursa: OUG nr. 88/2023, MO nr. 963/2023 — formă consolidată a Legii 56/2021 (accesat 2026-09-24)

Referințe

1. Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare, Monitorul Oficial nr. 332 din 1 aprilie 2021 — formă inițială · formă consolidată.
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2023, Monitorul Oficial nr. 963 din 24 octombrie 2023 (modifică, între altele, art. 2 din Legea nr. 56/2021).
3. Legea nr. 491/2003 privind plantele medicinale și aromatice, precum și produsele stupului (republicată) — legislatie.just.ro.
4. Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002) — rezumat EUR-Lex.
5. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare — EUR-Lex.
6. Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate — EUR-Lex.
7. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 de stabilire a listei mențiunilor de sănătate permise — EUR-Lex.
8. Universul Juridic — Legea nr. 56/2021 privind suplimentele alimentare — prezentare generală, control și sancțiuni — universuljuridic.ro.
9. Institutul Național de Sănătate Publică — Ghid privind suplimentele alimentare — insp.gov.ro.
10. Legea nr. 205/2024 — transferul competenței de eliberare a certificatului de notificare către Institutul Național de Sănătate Publică (formă consolidată a Legii nr. 56/2021, 284860).
11. Regulamentul (UE) 2015/2283 privind alimentele noi — EUR-Lex; Legea nr. 411/2023 privind alimentele noi autorizate — legislatie.just.ro.
12. Regulamentul (UE) 2019/515 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor — EUR-Lex.
13. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 privind legislația alimentară generală (principiul precauției, art. 7; siguranța alimentelor, art. 14, 17, 19; măsuri de salvgardare, art. 53–54) — EUR-Lex.
14. Regulamentul (UE) 2017/625 privind controalele oficiale — EUR-Lex.
15. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produse cu defecte (republicată) — legislatie.just.ro; Directiva (UE) 2024/2853 (termen de transpunere 9 decembrie 2026) — EUR-Lex.
16. O.G. nr. 59/2006 privind suplimentele nutritive pentru sportivi; O.U.G. nr. 44/2008 privind PFA și întreprinderile individuale.