Clasificarea hotelurilor și pensiunilor

Clasificarea hotelurilor și pensiunilor este procedura prin care autoritatea centrală în turism atestă categoria de confort a unei structuri de cazare, exprimată în stele (hoteluri) sau margarete (pensiuni). Categoria se acordă printr-un certificat de clasificare, obligatoriu pentru funcționarea legală a oricărei unități de cazare. Cadrul legal este dat de OG nr. 58/1998 și HG nr. 1.267/2010, cu criterii detaliate în Ordinul nr. 65/2013.

Pe scurt

Certificatul de clasificare este documentul oficial prin care autoritatea centrală în domeniul turismului atestă categoria (numărul de stele pentru hoteluri și majoritatea structurilor, respectiv margarete pentru pensiunile turistice și agroturistice) în care se încadrează o structură de primire turistică, în funcție de dotări și de calitatea serviciilor. Fără acest certificat, o structură nu poate funcționa legal ca unitate de cazare sau de alimentație publică turistică. Cadrul este dat de OG nr. 58/1998 și de HG nr. 1.267/2010, iar criteriile concrete pe categorii se află în normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 65/2013 (cu actualizări ulterioare).

Cadrul legal

Clasificarea structurilor de primire turistice este reglementată de un set de trei acte normative care se completează reciproc:

• OG nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România (aprobată cu modificări prin Legea nr. 755/2001) — actul-cadru. Definește structura de primire turistică și stabilește obligația de clasificare, precum și cadrul general al contravențiilor în turism.

OG nr. 58/1998 — Structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate și de organizare, se clasifică pe stele sau categorii, în funcție de caracteristicile constructive, calitatea dotărilor și a serviciilor prestate, în scopul protecției turiștilor. Sursa: OG nr. 58/1998, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

• HG nr. 1.267/2010 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism (Monitorul Oficial nr. 866 din 23 decembrie 2010, în vigoare, cu modificările și completările ulterioare) — reglementează procedura de emitere, retragere și radiere a certificatului de clasificare și abilitează normele metodologice de clasificare (art. 20 alin. (1)).

Art. 5 alin. (1) HG nr. 1.267/2010 — Certificatele de clasificare sunt valabile până la modificarea condițiilor și criteriilor pentru care au fost eliberate sau până la data menționată în acestea. Sursa: HG nr. 1.267/2010, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

• Ordinul nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism (Monitorul Oficial nr. 353 bis din 14 iunie 2013) — conține criteriile minime obligatorii și suplimentare pe fiecare tip și categorie (în anexe). Anexele au fost modificate și completate prin Ordinul nr. 948/2026 (MO nr. 559 bis din 8 iulie 2026); verificați întotdeauna forma consolidată la zi.

Sursa: Ordinul nr. 65/2013 — Norme metodologice, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

Autoritatea competentă este autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului — în prezent Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (turism.gov.ro), care emite certificatele și pune la dispoziție declarația standardizată și documentația necesară.

Explicație detaliată

Ce este certificatul de clasificare

Certificatul de clasificare este actul administrativ prin care ministerul de resort confirmă că o structură de primire turistică îndeplinește criteriile pentru o anumită categorie de confort. Categoria se exprimă vizual prin stele (de la 1 la 5) pentru majoritatea structurilor și prin margarete (de la 1 la 5) pentru pensiunile turistice și agroturistice. Rolul principal al clasificării este protecția turistului: ea oferă o formă codificată, comparabilă, a nivelului de dotări și servicii pe care clientul le poate aștepta.

Certificatul se însoțește de una sau mai multe fișe-anexă, care descriu structura spațiilor (număr de camere, locuri, tipul unităților de alimentație) pentru care s-a acordat categoria.

Stele vs. margarete — cine ce primește

• Stele: hoteluri, hoteluri-apartament, hosteluri, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanță, campinguri, popasuri turistice, apartamente și camere de închiriat, nave etc.
• Margarete: pensiunile turistice și pensiunile agroturistice. Sistemul margaretelor marchează specificul cazării de tip pensiune (adesea în mediul rural), cu accent pe atmosfera de gazdă și, la pensiunile agroturistice, pe produsele și activitățile fermei.

Diferența dintre o pensiune turistică și una agroturistică ține de dimensiune și de legătura cu gospodăria: pensiunea turistică are o capacitate de până la 15 camere / 60 de locuri, iar pensiunea agroturistică de până la 8 camere, gazda asigurând, de regulă, o parte din alimente din producție proprie. Pensiunile rurale nou-înființate trebuie amplasate pe un teren de minimum 1.000 mp.

Cum se stabilește categoria

Categoria rezultă din îndeplinirea unor criterii minime obligatorii (suprafețe minime ale camerelor, dotarea grupurilor sanitare, echiparea, serviciile oferite, calificarea personalului etc.) prevăzute, pentru fiecare tip și categorie, în anexele normelor metodologice aprobate prin Ordinul nr. 65/2013. Cu cât categoria este mai înaltă (mai multe stele/margarete), cu atât cerințele de suprafață, dotare și servicii sunt mai exigente.

O structură poate avea spații clasificate în cel mult două categorii, cu condiția ca diferența să fie de cel mult o stea/margaretă, iar a doua categorie să fie inferioară clasificării generale. Categoria generală a structurii este dată de cea la care se încadrează majoritatea spațiilor de cazare.

Valabilitatea certificatului

Contrar unei percepții frecvente, certificatul de clasificare nu are un termen fix de 5 ani. Potrivit art. 5 din HG nr. 1.267/2010, el este valabil până la modificarea condițiilor și criteriilor pentru care a fost eliberat (sau până la data expres menționată în el). În schimb, dacă apar modificări față de situația care a stat la baza clasificării — de exemplu lucrări care schimbă numărul de camere sau nivelul dotărilor — operatorul este obligat să solicite o nouă clasificare în termen de 30 de zile de la apariția modificărilor.

Retragerea și radierea certificatului

Când, la control, se constată că nu mai sunt respectate criteriile ori obligațiile legale, personalul de control poate dispune retragerea certificatului (art. 9 HG nr. 1.267/2010). Pe durata retragerii, structura nu poate desfășura activități turistice și nu poate încasa venituri din această calitate; certificatul se restituie în 15 zile de la remedierea deficiențelor. La încetarea activității, operatorul are obligația de a solicita radierea certificatului și de a-l restitui în original, împreună cu anexele.

Cine trebuie să se clasifice — inclusiv persoanele fizice și camerele de închiriat

Obligația de clasificare privește toate structurile de primire turistice, „indiferent de forma de proprietate și administrare" (art. 2 HG nr. 1.267/2010) — nu există un prag de camere sub care clasificarea să nu fie necesară. Persoanele fizice, PFA-urile sau întreprinderile individuale care închiriază camere sau apartamente în locuința proprie, inclusiv exclusiv prin platforme de tip Airbnb sau Booking, intră sub incidența acestei obligații: normele metodologice (Ordinul nr. 65/2013) prevăd expres tipurile „camere de închiriat" și „apartamente de închiriat" ca structuri clasificabile pe stele.

Nu confundați acest lucru cu pragul fiscal: din 2026, persoana fizică ce închiriază în scop turistic până la 7 camere este impozitată ca venit din cedarea folosinței bunurilor, iar peste 7 camere ca activitate independentă (vezi secțiunea Obligații conexe). Pragul de 7 camere este strict fiscal și nu scutește de clasificare. La regimul de clasificare se va adăuga, după operaționalizarea sistemului, și numărul unic de înregistrare cerut de Regulamentul (UE) 2024/1028 pentru închirierile pe termen scurt (vezi Legislație europeană) — cele două se cumulează.

Calificarea personalului și brevetul de turism

Printre criteriile de clasificare figurează calificarea personalului. Pentru personalul de conducere al structurilor (administrator/director de structură, precum și pentru cel al agențiilor de turism) legea cere, de regulă, un brevet de turism — atestat eliberat de autoritatea centrală în domeniul turismului, ale cărui niveluri (director general/hotel, director de structură, cabanier etc.) sunt corelate cu tipul și, uneori, cu categoria structurii (art. 20 și urm. HG nr. 1.267/2010, cu normele metodologice).

Pentru pensiunile mici administrate direct de proprietar, cerința este mai suplă: administratorul poate face dovada calificării printr-un certificat de absolvire a unui curs de formare/specializare în domeniu, fără a fi obligatoriu brevetul de turism complet. Verificați întotdeauna anexa aplicabilă din normele metodologice în forma consolidată la zi, întrucât nivelurile și echivalările se actualizează periodic.

Natura certificatului și momentul în care structura poate funcționa legal

Certificatul de clasificare are natură preponderent constitutivă: fără el, structura nu poate funcționa legal (sancțiunea de la art. 15 vizează tocmai funcționarea „în structuri neclasificate"). În același timp, procedura este simplificată — el se emite „pe baza declarației standardizate date pe propria răspundere de solicitant, însoțită de documentația aferentă completă", cu control ulterior (art. 3 HG nr. 1.267/2010).

De aici rezultă răspunsul la o aparentă contradicție: momentul de referință pentru legalitate este emiterea certificatului, dar operatorul nu este lăsat într-un vid — depunerea declarației complete declanșează termenul de 30 de zile, iar în caz de tăcere a administrației intervine principiul aprobării tacite (vezi Aspecte practice).

⚠️ Recomandare practică — Pentru a evita riscul juridic din intervalul depunere → emitere (funcționarea efectivă înainte de a deține certificatul poate fi calificată drept contravenție de neclasificare), depuneți documentația completă înainte de darea în folosință și solicitați în scris confirmarea/înregistrarea cererii; nu deschideți pe baza simplei intenții de a depune.

Transferul afacerii, schimbarea operatorului și insolvența

Certificatul de clasificare se emite pe operatorul (titularul) care a depus declarația, nu „pe zidurile" structurii. De aceea, la vânzarea structurii, la cesiunea fondului de comerț sau la orice schimbare a operatorului (inclusiv preluarea de către un nou titular în cadrul procedurii de insolvență/faliment), certificatul nu se transferă automat: titularul anterior solicită radierea, iar noul operator trebuie să obțină o clasificare nouă pe numele său înainte de a continua activitatea. Continuarea funcționării de către noul titular fără o clasificare proprie se încadrează la funcționarea în structură neclasificată.

Sursa: HG nr. 1.267/2010, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

Aspecte practice

Pașii pentru obținerea certificatului

1. Verificați criteriile țintă. Alegeți categoria (numărul de stele/margarete) pe care vreți să o obțineți și confruntați spațiul cu anexele normelor metodologice (Ordinul nr. 65/2013, forma consolidată la zi) — suprafețe minime, dotări, grupuri sanitare, servicii, calificarea personalului.
2. Pregătiți documentația. Certificatul se solicită înainte de darea în folosință a structurii, pe baza declarației standardizate pe propria răspundere, însoțită de documentația completă cerută de norme (acte ale operatorului, plan/schiță cu structura spațiilor, dovada spațiului etc.).
3. Depuneți cererea la autoritatea publică centrală în domeniul turismului (Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului), folosind modelele publicate pe turism.gov.ro.
4. Verificarea la fața locului. Reprezentanții autorității întocmesc o notă de verificare privind tipul și categoria constatate.
5. Emiterea. Cererea se soluționează în cel mult 30 de zile calendaristice de la depunerea declarației însoțite de documentația completă (termen prelungibil o singură dată cu max. 15 zile); certificatul se eliberează în 15 zile de la nota de verificare.

Alte autorizații necesare (pe lângă clasificare)

Certificatul de clasificare nu este suficient singur: el se cumulează cu un lanț de avize și autorizații care, în practică, se obțin (parțial) în paralel, dar în această ordine logică:

1. Înmatricularea la Registrul Comerțului — constituirea/înregistrarea operatorului (SRL, PFA, II) la Oficiul Registrului Comerțului (Legea nr. 265/2022, anterior Legea nr. 26/1990) și autorizarea codului CAEN de cazare/alimentație.
2. Avizul/autorizația de securitate la incendiu (ISU) — pentru structurile care depășesc pragurile de capacitate/suprafață din HG nr. 571/2016 (Legea nr. 307/2006). Se obține, de regulă, încă din faza de proiect/construcție.
3. Notificarea/autorizația sanitară (DSP) — asistența de specialitate de sănătate publică pentru spațiile de cazare și alimentație (Ordinul MS nr. 1.030/2009); dacă există bucătărie/restaurant, se adaugă autorizația sanitar-veterinară (ANSVSA, Ordinul nr. 111/2008).
4. Autorizația de mediu (APM) — numai dacă activitatea figurează în anexa Ordinului nr. 1.798/2007 (OUG nr. 195/2005); multe structuri mici nu au nevoie de ea.
5. Autorizația de funcționare de la primărie — pentru unitatea de alimentație publică/comerț (OG nr. 99/2000 + hotărârile consiliului local: orar, salubrizare, liniște publică).
6. Certificatul de clasificare — solicitat înainte de darea în folosință, pe baza declarației pe propria răspundere.

⚠️ Atenție — a avea certificat de clasificare nu vă scutește de celelalte avize și invers; funcționarea fără oricare dintre ele atrage sancțiuni proprii (de la ISU, DSP, primărie), independent de sancțiunile din domeniul turismului.

Obligații pe durata funcționării

• Păstrați în permanență, în original, certificatul și fișele-anexă în structură și afișați însemnele categoriei (stele/margarete) conform normelor.
• Mențineți criteriile pentru care s-a acordat categoria; nu funcționați la o categorie superioară celei înscrise în certificat.
• La orice modificare a condițiilor (extindere, reamenajare, schimbarea numărului de camere), solicitați reclasificarea în 30 de zile.
• La încetarea activității, cereți radierea certificatului.

Greșeli frecvente

• Deschiderea înainte de clasificare — funcționarea unei structuri neclasificate este contravenție (vezi mai jos), chiar dacă restul autorizațiilor sunt în regulă.
• Afișarea unei categorii mai mari decât cea din certificat (de ex. „4 stele" pe firmă, dar certificat de 3 stele) — inducerea în eroare a turiștilor este sancționabilă.
• Neactualizarea după lucrări — modificarea spațiilor fără a cere noua clasificare.
• Confuzia stele/margarete — pensiunile turistice și agroturistice se clasifică pe margarete, nu pe stele.
• Presupunerea că certificatul „expiră în 5 ani" — în realitate rămâne valabil până la modificarea condițiilor.

Sancțiuni

Desfășurarea de activități în structuri neclasificate, cu certificate expirate ori cu altă structură a spațiilor decât cea din anexă constituie contravenție. Potrivit art. 15–16 din HG nr. 1.267/2010, amenzile sunt, orientativ:

• 10.000–20.000 lei pentru funcționarea în structuri neclasificate sau cu certificat expirat;
• 30.000–50.000 lei pentru continuarea activității / încasarea de venituri după retragerea certificatului;
• 5.000–10.000 lei pentru prestarea de servicii în structuri neclasificate.

Contravenientul poate achita, în 48 de ore, jumătate din minimul amenzii. La acestea se adaugă riscul retragerii certificatului și răspunderea față de consumatori.

Sursa: HG nr. 1.267/2010, art. 15–16, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

Ce faceți dacă autoritatea nu răspunde în termen

Cererea de clasificare se soluționează în 30 de zile (prelungibil o singură dată cu 15 zile). Termenul nu este pur orientativ: clasificarea fiind o autorizare, i se aplică principiul aprobării tacite din OUG nr. 27/2003, care privește toate autorizațiile administrației publice, cu excepția câtorva domenii (nuclear, arme, droguri) — art. 2. În același sens, art. 13 alin. (4) din Directiva 2006/123/CE prevede că, în lipsa unui răspuns în termenul stabilit, autorizația se consideră acordată, dacă nu există un motiv imperativ de interes general care să justifice altfel.

În caz de tăcere sau întârziere a administrației, remediul este dat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: nesoluționarea în termen a cererii este asimilată unui act atacabil. Solicitantul formulează mai întâi o plângere prealabilă (art. 7) la autoritatea emitentă, iar apoi, dacă nu obține răspuns favorabil, se poate adresa instanței de contencios administrativ.

⚠️ În practică, invocarea aprobării tacite pentru a începe efectiv activitatea comportă un risc (autoritatea poate contesta îndeplinirea criteriilor la control ulterior). Recomandarea prudentă: obțineți confirmarea scrisă/actul emis prin procedura aprobării tacite înainte de a vă baza pe el.

Căi de atac

Pentru operator (nemulțumit de categoria acordată sau de retragerea certificatului): certificatul și decizia de retragere sunt acte administrative. Calea este plângerea prealabilă la autoritatea emitentă (art. 7 Legea nr. 554/2004), urmată, dacă e cazul, de acțiune la secția de contencios administrativ a tribunalului sau a curții de apel (nu la judecătorie). Se pot solicita anularea actului și, eventual, despăgubiri.

Pentru turist/consumator (neconcordanță între categoria afișată și serviciile reale): competențele sunt partajate. ANPC (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor), în temeiul OG nr. 21/1992, sancționează practicile înșelătoare și poate dispune măsuri reparatorii (remedieri, reduceri de preț); autoritatea de turism verifică și sancționează structura pe latura clasificării (inclusiv afișarea unei categorii superioare). Despăgubirile propriu-zise se obțin pe cale civilă (răspundere contractuală, Codul civil), pe baza contractului de cazare.

Legislație europeană

Clasificarea pe stele și margarete este o competență națională: nu există o directivă sau un regulament european care să armonizeze sistemele de clasificare a cazării, iar schemele voluntare la nivel european (de ex. Hotelstars Union, inițiativă a industriei prin HOTREC) nu au forță de lege și nu se aplică în România. Dreptul UE intervine însă indirect, prin regulile pieței interne a serviciilor și, mai nou, prin obligațiile de înregistrare a închirierilor pe termen scurt.

Directive și regulamente aplicabile

Clasificarea structurilor de primire turistice este, în logica dreptului UE, un regim de autorizare — permis, dar încadrat de Directiva 2006/123/CE (Directiva servicii).

Directiva 2006/123/CE, art. 9 și art. 10 — Regimurile de autorizare sunt admise numai dacă sunt nediscriminatorii, justificate de un motiv imperativ de interes general și proporționale, iar criteriile de acordare trebuie să fie clare, obiective, transparente și făcute publice în prealabil. Sursa: Directiva 2006/123/CE (accesat 2026-09-27)

Clasificarea românească se încadrează în aceste condiții: are un scop legitim recunoscut — protecția turiștilor (art. 1 al OG nr. 58/1998) — iar criteriile pe categorii sunt prestabilite și publice în anexele Ordinului nr. 65/2013.

De la 20 mai 2026 este aplicabil Regulamentul (UE) 2024/1028 privind colectarea și schimbul de date referitoare la serviciile de închiriere de locuințe pe termen scurt. Fiind regulament, se aplică direct, fără transpunere.

Regulamentul (UE) 2024/1028 — Introduce o procedură de înregistrare și un număr unic de înregistrare pentru fiecare unitate de închiriere pe termen scurt, afișat obligatoriu în anunțurile online; platformele (Airbnb, Booking etc.) verifică validitatea codurilor, iar datele se transmit prin puncte digitale unice naționale. Sursa: Regulamentul (UE) 2024/1028 (accesat 2026-09-27)

Regulamentul nu se aplică hotelurilor, aparthotelurilor, hostelurilor și motelurilor (datele acestora sunt deja documentate prin clasificare). El vizează însă tocmai zona de graniță a acestui articol — apartamentele și camerele de închiriat oferite pe platforme: acestea rămân supuse clasificării ca structuri de primire turistice și, în plus, vor avea nevoie de codul unic de înregistrare. Cele două regimuri se cumulează, nu se înlocuiesc.

Transpunerea în dreptul român

Directiva servicii a fost transpusă orizontal prin OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România (MO nr. 366 din 1 iunie 2009), aprobată cu modificări prin Legea nr. 68/2010. Regimul sectorial al clasificării (OG nr. 58/1998, HG nr. 1.267/2010, Ordinul nr. 65/2013) se citește în acord cu principiile OUG nr. 49/2009: criterii obiective, publicate în avans, și marjă de apreciere limitată a autorității, pentru a nu fi aplicate arbitrar.

Sursa: OUG nr. 49/2009, Portal Legislativ (accesat 2026-09-27)

Pentru Regulamentul (UE) 2024/1028, adaptarea națională este pregătită de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, implementarea urmând să se realizeze prin platforma SITUR (Sistemul Informatic al Turismului). România nu poate adăuga cerințe care să dubleze inutil regulamentul (risc de gold-plating), dar păstrează competența de a stabili sancțiuni efective, proporționale și disuasive.

Stadiul implementării (actualizat septembrie 2026) — Deși regulamentul este aplicabil de la 20 mai 2026, România a întârziat implementarea: la data actualizării, MEDAT nu începuse emiterea codurilor unice de înregistrare, platforma SITUR nu era încă pe deplin operațională, iar legislația națională de adaptare (autoritatea competentă, sancțiunile, procedura efectivă) era încă în pregătire. Codul unic nu era, așadar, obligatoriu în practică la afișarea anunțurilor online. Până la operaționalizarea sistemului, obligația operativă rămâne clasificarea conform HG nr. 1.267/2010, care se aplică și camerelor/apartamentelor oferite pe platforme. Înregistrarea în SITUR va presupune semnătură electronică calificată. Surse: MEDAT via StartupCafe, Digi24 (accesat 2026-09-27)

Jurisprudență CJUE

Cauzele conexate C-724/18 și C-727/18, Cali Apartments SCI și HX (Marea Cameră, hotărârea din 22 septembrie 2020, ECLI:EU:C:2020:743) — Curtea a statuat că o reglementare națională care supune autorizării prealabile închirierea repetată, pe termen scurt, a unei locuințe mobilate intră în domeniul Directivei 2006/123/CE și este conformă dreptului UE atunci când este justificată de un motiv imperativ de interes general (combaterea penuriei de locuințe) și este proporțională. Sursa: CJUE, C-724/18 și C-727/18 (accesat 2026-09-27)

Prin analogie, hotărârea confirmă că un regim național de autorizare/clasificare a cazării este compatibil cu dreptul UE atâta timp cât criteriile rămân obiective, publice și proporționale — exact standardul pe care trebuie să îl respecte clasificarea românească.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Recunoaștere transfrontalieră: stelele/margaretele românești nu au echivalență automată în alte state membre; un „4 stele" din România nu este identic juridic cu un „4 stele" din altă țară, tocmai pentru că nu există armonizare UE. Comparabilitatea rămâne orientativă pentru turistul din alt stat membru.
• Prestatori din alte state membre care operează cazare în România se supun aceluiași regim de clasificare — Directiva servicii impune tratament nediscriminatoriu, nu scutire.
• Calendar 2026: Regulamentul (UE) 2024/1028 este aplicabil de la 20 mai 2026, însă în România emiterea codului unic de înregistrare prin SITUR nu era încă operațională la data actualizării; operatorii de apartamente și camere de închiriat trebuie să mențină certificatul de clasificare valabil și să urmărească anunțurile MEDAT/SITUR pentru momentul de la care codul unic devine efectiv obligatoriu și trebuie afișat pe platforme.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre stele și margarete? Stelele (1–5) se acordă hotelurilor și majorității structurilor de cazare, iar margaretele (1–5) se acordă pensiunilor turistice și agroturistice. Ambele exprimă nivelul de confort și de servicii, în funcție de criteriile din normele metodologice.

Cât durează obținerea certificatului de clasificare? Cererea se soluționează în cel mult 30 de zile calendaristice de la depunerea declarației standardizate însoțite de documentația completă, termen ce poate fi prelungit o singură dată cu maximum 15 zile. Certificatul se eliberează în 15 zile de la nota de verificare la fața locului.

Certificatul expiră după 5 ani? Nu. Potrivit art. 5 din HG nr. 1.267/2010, certificatul este valabil până la modificarea condițiilor și criteriilor pentru care a fost eliberat. Dacă apar modificări (extindere, reamenajare etc.), trebuie solicitată o nouă clasificare în 30 de zile.

Care e diferența dintre pensiunea turistică și cea agroturistică? Pensiunea turistică are până la 15 camere / 60 de locuri; pensiunea agroturistică are până la 8 camere, gazda asigurând de regulă o parte din alimente din producție proprie. Pensiunile rurale nou-înființate trebuie amplasate pe minimum 1.000 mp.

Ce riscă cine funcționează fără certificat de clasificare? Funcționarea unei structuri neclasificate sau cu certificat expirat este contravenție, sancționată cu amendă (orientativ 10.000–20.000 lei pentru neclasificare, până la 30.000–50.000 lei pentru activitatea după retragerea certificatului), la care se adaugă riscul opririi activității și răspunderea față de turiști.

Pot afișa o categorie mai mare decât cea din certificat? Nu. Afișarea unei categorii superioare celei din certificat induce în eroare turiștii și este sancționabilă; însemnele (stele/margarete) trebuie să corespundă certificatului.

Practică și opinii

Practica administrativă recentă a mers spre simplificarea și digitalizarea procedurii de clasificare: depunerea se face pe baza declarației standardizate pe propria răspundere, iar responsabilitatea îndeplinirii criteriilor revine operatorului, controlul putând interveni ulterior. Anexele cu criterii au fost, de asemenea, actualizate periodic (cel mai recent prin Ordinul nr. 948/2026), semn că grilele de dotări și servicii sunt revizuite pentru a reflecta standardele pieței.

⚠️ Recomandare practică — Înainte de a demara investiția, comparați proiectul cu anexa pe categorie din normele metodologice în forma consolidată la zi, nu cu variante mai vechi găsite online. Un singur criteriu minim neîndeplinit (de exemplu suprafața camerei sau dotarea grupului sanitar) poate coborî categoria acordată sub cea vizată, cu impact direct asupra tarifelor și poziționării.

⚠️ Opinie / context de piață — Pentru turist, verificarea categoriei afișate în raport cu certificatul real (păstrat în original în structură) este cel mai simplu mod de a evita neconcordanțele dintre ofertă și realitate; discrepanțele pot fi semnalate autorității de control în domeniul turismului.

Opiniile de mai sus sunt orientative; pentru situații concrete consultați forma consolidată a actelor normative și, la nevoie, un specialist.

Obligații conexe: fiscale, taxe locale și evidența turiștilor

Clasificarea deschide dreptul de a opera, dar activitatea de cazare atrage un set de obligații fiscale și de conformitate interdependente, pe care operatorul trebuie să le trateze împreună cu certificatul.

Impozitarea veniturilor

• Persoane fizice care închiriază în scop turistic camere din locuința proprie — regim modificat din 2026: pentru 1–7 camere, veniturile sunt tratate ca venituri din cedarea folosinței bunurilor (art. 85 Cod fiscal); pentru peste 7 camere, ca venituri din activități independente, cu impozit de 10% aplicat asupra venitului net (venit brut minus cheltuieli forfetare de 30%). Până la 31 decembrie 2025 se aplica norma anuală de venit pentru 1–5 camere. Pragul de 7 camere este fiscal și nu înlocuiește obligația de clasificare.
• La depășirea plafoanelor de venit pot deveni datorate contribuțiile sociale (CASS), conform Codului fiscal.

Sursa: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), venituri din cedarea folosinței bunurilor, Lege5 (accesat 2026-09-27)

TVA pentru cazare

Cazarea în structurile de primire turistice beneficiază de cotă redusă de TVA de 11% (art. 291 alin. (2) lit. d) Cod fiscal), în vigoare de la 1 august 2025 și menținută în 2026 (menținerea fiind condiționată de încasările la buget), față de cota standard de 21%. Plafonul de înregistrare în scopuri de TVA în 2026 este de 395.000 lei. Pentru închirierea pe termen scurt în regim hotelier, obligația de e-Factura (inclusiv B2C) se aplică de la 1 iunie 2026.

Sursa: România Turistică — cota TVA 11% pentru HoReCa (accesat 2026-09-27)

Taxa locală de promovare turistică

Multe localități instituie o taxă specială/de promovare turistică (art. 484 Cod fiscal — taxe speciale), stabilită prin hotărâre a consiliului local. Cuantumul și forma (procent din tariful de cazare sau sumă fixă pe noapte) variază de la o localitate la alta — verificați regulamentul consiliului local competent.

Evidența turiștilor și protecția datelor

• Fișa de anunțare a sosirii și plecării — structura este obligată să țină evidența turiștilor (HG nr. 237/2001 privind accesul, evidența și protecția turiștilor în structurile de primire turistice).
• Cetățeni străini — cazarea străinilor se comunică autorității pentru imigrări, conform OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
• GDPR — datele din fișă (nume, act de identitate, cetățenie) sunt date cu caracter personal; prelucrarea lor, inclusiv pentru evidență și ordine publică, trebuie să respecte principiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Legii nr. 190/2018 (necesitate, proporționalitate, securitate a datelor, durată limitată de păstrare).

⚠️ Aceste obligații funcționează cumulativ cu clasificarea: un certificat valabil nu acoperă neînregistrarea fiscală, TVA-ul aplicat greșit sau lipsa evidenței turiștilor. Pentru situații concrete, consultați un contabil/consultant fiscal și forma consolidată la zi a Codului fiscal.

Referințe

1. OG nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România (aprobată cu modificări prin Legea nr. 755/2001) — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
2. HG nr. 1.267/2010 privind eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism (MO nr. 866 din 23 decembrie 2010, în vigoare, cu modificările și completările ulterioare) — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
3. Ordinul nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare și alimentație publică, a licențelor și brevetelor de turism (MO nr. 353 bis din 14 iunie 2013) — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
4. Ordinul nr. 948/2026 de modificare și completare a anexelor la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 65/2013 (MO nr. 559 bis din 8 iulie 2026).
5. Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului — informații și modele de cerere pentru certificatul de clasificare — turism.gov.ro (accesat 2026-09-27).
6. OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
7. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
8. OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor (ANPC).
9. Codul fiscal — Legea nr. 227/2015 (venituri din închiriere în scop turistic, art. 85; TVA cazare, art. 291; taxe locale, art. 484) — legislatie.just.ro (accesat 2026-09-27).
10. HG nr. 237/2001 — Norme privind accesul, evidența și protecția turiștilor în structurile de primire turistice (fișa de anunțare a sosirii și plecării).
11. OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România (comunicarea cazării cetățenilor străini).
12. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) și Legea nr. 190/2018 — protecția datelor cu caracter personal.
13. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și HG nr. 571/2016 (securitatea la incendiu); Ordinul MS nr. 1.030/2009 (reglementare sanitară); Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului.