Inactivitatea fiscală — consecințe

Inactivitatea fiscală este starea în care ANAF declară un contribuabil „inactiv”, de regulă pentru nedepunerea declarațiilor un semestru întreg sau pentru nefuncționarea la sediul declarat. Consecințele sunt severe: codul de TVA se anulează din oficiu, contribuabilul pierde dreptul de deducere, iar partenerii care cumpără de la el nu-și mai pot deduce achizițiile. Ieșirea din inactivitate se face prin reactivare, cu declarațiile restante depuse și datoriile stinse.

Pe scurt

Inactivitatea fiscală este starea în care ANAF declară un contribuabil ca „inactiv" (de regulă pentru nedepunerea declarațiilor sau pentru că nu funcționează la sediul declarat) și îl înscrie într-un registru public. Consecințele sunt severe: se anulează din oficiu codul de TVA, contribuabilul pierde dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA, iar partenerii care cumpără de la el nu-și mai pot deduce nici cheltuielile, nici TVA-ul. Ieșirea din inactivitate (reactivarea) presupune depunerea tuturor declarațiilor restante, stingerea datoriilor și confirmarea funcționării la sediu.

Cadrul legal

Inactivitatea fiscală este reglementată de două acte principale: Codul de procedură fiscală (care stabilește când și cum se declară inactivitatea) și Codul fiscal (care stabilește ce efecte produce).

Art. 92 alin. (1) din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) — Contribuabilul/plătitorul persoană juridică sau orice entitate fără personalitate juridică este declarat inactiv și îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivității dacă se află într-una dintre situațiile: a) nu își îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege; b) se sustrage controalelor prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit identificarea; c) organul fiscal constată că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat; d) inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului; e) durata de funcționare a societății este expirată; f) societatea nu mai are organe statutare; g) durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social este expirată. Sursa: Legea nr. 207/2015 — Codul de procedură fiscală (accesat 2026-08-31)

Efectele fiscale ale acestei stări sunt reglementate de Codul fiscal:

Art. 11 alin. (6) din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — Contribuabilii declarați inactivi conform Codului de procedură fiscală care desfășoară activități economice în perioada de inactivitate sunt supuși obligațiilor privind plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, dar nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată aferente achizițiilor efectuate în perioada respectivă.

Art. 11 alin. (7) — Beneficiarii care achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili declarați inactivi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA aferente achizițiilor respective, cu excepția achizițiilor efectuate în cadrul procedurii de executare silită și/sau a achizițiilor de la persoane aflate în faliment. Sursa: Legea nr. 227/2015 — Codul fiscal (accesat 2026-08-31)

La acestea se adaugă anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA (art. 316 alin. (11) lit. a) din Codul fiscal) și înscrierea faptei în cazierul fiscal (O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal). Procedura administrativă de aplicare a art. 92 este detaliată în OPANAF nr. 3846/2015 (cu modificările ulterioare; înlocuit printr-un nou ordin ANAF aplicabil de la 1 ianuarie 2026).

⚠️ Modificare recentă — Legea nr. 239/2025. Începând cu 1 ianuarie 2026, art. 92 este completat cu alin. (12), care adaugă două cazuri noi, autonome, de declarare în inactivitate: a) contribuabilul nu are cont de plată deschis în România sau la Trezorerie; b) nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la expirarea termenului legal. Aceste cazuri sunt distincte de cel „clasic" de la alin. (1) lit. a) (nedepunerea niciunei declarații într-un semestru), care rămâne neschimbat. Tot Legea nr. 239/2025 introduce dizolvarea contribuabilului inactiv care nu se reactivează în 1 an (art. 92 alin. (4¹)–(4⁴)) — vezi secțiunea Explicație detaliată. Sursa: Legea nr. 239/2025 (accesat 2026-08-31)

Explicație detaliată

Ce înseamnă „declararea în inactivitate" și cum se ajunge acolo

Inactivitatea fiscală nu este o simplă pauză de activitate, ci o sancțiune administrativă aplicată de ANAF. Ea nu se confundă cu „inactivitatea temporară" înscrisă la Registrul Comerțului (suspendarea activității pe maximum 3 ani) și nici cu regimul de declarare derogatoriu — deși neglijarea acestora din urmă poate declanșa inactivitatea fiscală.

Cea mai frecventă cauză, în practică, este cea de la art. 92 alin. (1) lit. a): neîndeplinirea, pe parcursul unui semestru calendaristic, a niciunei obligații declarative (declarația 100, 300, 394, situațiile financiare etc.). Urmează cazurile în care societatea nu mai poate fi găsită — sediu fictiv sau expirat, lipsa organelor statutare, durata de funcționare expirată (lit. b–g).

Care declarații se iau în calcul și ce înseamnă „niciuna". Intră în calcul obligațiile declarative curente ale contribuabilului potrivit vectorului fiscal — tipic: D100 (obligații de plată), D112 (contribuții salariale), D300 (decontul de TVA), D394 (declarația informativă privind livrările/achizițiile), D390 (recapitulativă intracomunitară), situațiile financiare anuale și, după caz, D406 (SAF-T). Pragul este de „niciuna dintre acestea într-un semestru calendaristic" — deci este suficientă depunerea unei singure declarații aferente perioadei pentru a nu fi declarat inactiv pe temeiul lit. a). O declarație depusă cu întârziere (dar depusă) sau eronată (dar depusă) rupe totuși condiția „niciuna" — poate atrage amenzi contravenționale și dobânzi/penalități, însă nu declanșează, prin ea însăși, inactivitatea de la lit. a). Cel mai important, în procedura de la lit. a) ANAF trimite mai întâi o înștiințare, iar depunerea a cel puțin unei declarații în termenul de 15 zile evită complet declararea. Pragul semestrial de la lit. a) nu a fost modificat de legislația recentă; Legea nr. 239/2025 a adăugat cazuri noi și autonome (art. 92 alin. (12) — cont de plată, situații financiare), nu a schimbat regula semestrului.

Procedura este graduală și oferă contribuabilului o fereastră de remediere:

• Pentru nedepunerea declarațiilor (lit. a), ANAF trimite mai întâi o înștiințare; declararea în inactivitate nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la această înștiințare. Dacă în acest interval contribuabilul depune cel puțin o declarație aferentă perioadei, nu este declarat inactiv.
• Pentru situațiile de la lit. d)–g), se comunică o notificare, iar declararea se face după 30 de zile de la aceasta.

Inactivitatea produce efecte de la data comunicării Deciziei de declarare în inactivitate și devine opozabilă terților prin înscrierea în Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați, registru public, afișat pe www.anaf.ro. Odată cu contribuabilul, intră în inactivitate și toate sediile secundare ale acestuia.

Consecința 1 — anularea din oficiu a codului de TVA

De la data comunicării deciziei, ANAF anulează din oficiu înregistrarea în scopuri de TVA (art. 316 alin. (11) lit. a) din Codul fiscal). Practic, firma:

• nu mai poate emite facturi cu TVA și nu mai colectează TVA în nume propriu;
• trebuie să efectueze ajustarea TVA dedusă anterior pentru bunurile/serviciile aflate în patrimoniu (raportată prin formularul 307), pentru că se consideră că bunurile trec în sfera operațiunilor fără drept de deducere.

Consecința 2 — pierderea dreptului de deducere pentru contribuabilul inactiv

Un contribuabil inactiv care, totuși, continuă să desfășoare activitate rămâne obligat să platească impozitele, taxele și contribuțiile datorate — dar nu mai are drept de deducere nici a cheltuielilor (la calculul impozitului pe profit/venit), nici a TVA aferente achizițiilor din perioada de inactivitate (art. 11 alin. (6)). Este cea mai dură asimetrie a regimului: obligațiile rămân, avantajele dispar.

Consecința 3 — „contaminarea" partenerilor de afaceri

Aceasta este consecința cu cel mai mare impact comercial. Conform art. 11 alin. (7), orice beneficiar care cumpără bunuri sau servicii de la un contribuabil declarat inactiv nu poate deduce nici cheltuiala, nici TVA-ul de pe factura primită. Singura excepție privește achizițiile făcute în cadrul executării silite sau de la persoane aflate în faliment.

Efectul este că un furnizor inactiv devine, de facto, un partener „toxic": clienții serioși verifică registrul înainte de a plăti facturi și evită contractele cu firmele inactive, pentru a nu-și pierde propriul drept de deducere. De aceea, verificarea partenerilor în Registrul ANAF a devenit o practică standard de diligență fiscală.

Refuzul deducerii nu este însă absolut și definitiv. Deși art. 11 alin. (7) este formulat categoric, el trebuie citit împreună cu două corective: (i) reversibilitatea la reactivare — de la 1 ianuarie 2017, când furnizorul se reactivează, beneficiarul își recuperează dreptul de deducere a TVA și a cheltuielilor aferente perioadei de inactivitate (art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 316 alin. (12)); și (ii) contestabilitatea pe temei de bună-credință — potrivit jurisprudenței CJUE (cauza C-101/16 Paper Consult), un refuz sistematic și definitiv, care nu permite beneficiarului să dovedească realitatea operațiunii și absența fraudei, este contrar dreptului UE. Prin urmare, „pierderea" deducerii este, corect spus, o suspendare a dreptului, contestabilă și reversibilă — nuanță dezvoltată în secțiunea Legislație europeană.

Consecința 4 — cazierul fiscal și efecte conexe

Fapta care a generat inactivitatea (tipic, nedepunerea declarațiilor) se poate înscrie în cazierul fiscal al societății și al reprezentanților ei (O.G. nr. 39/2015). Cazierul fiscal „încărcat" poate bloca ulterior înființarea de noi societăți, dobândirea calității de asociat/administrator sau accesul la anumite proceduri (rambursări, autorizări).

Aceste efecte conexe au însă limite, care contează mai ales când inactivitatea a fost pur formală (o singură obligație declarativă omisă):

• Cazierul fiscal este administrativ și, în principiu, reversibil. Înscrierea inactivității se scoate/rectifică odată cu reactivarea și cu remedierea cauzei; interdicțiile la înregistrarea în registrul comerțului (corelate cu O.G. nr. 39/2015 și cu Legea nr. 265/2022 privind ONRC) sunt impedimente de drept temporare, nu o incapacitate perpetuă. Ele vizează în special situațiile cu obligații fiscale restante, nu orice inactivitate formală remediată.
• Inactivitatea ≠ infracțiune. Simpla nedepunere a unei declarații nu constituie, prin ea însăși, evaziune fiscală. Legea nr. 241/2005 sancționează penal fapte comise cu intenție de sustragere (de ex. ascunderea sursei impozabile, evidențierea de operațiuni fictive — art. 9), pedepsite cu închisoare. Răspunderea penală presupune dol (știință și voință a sustragerii) și un prejudiciu, dovedite de organele de urmărire; ea poate apărea numai în cazuri de neîndeplinire repetată și intenționată a obligațiilor, corelată cu neplata taxelor — nu în cazul unei omisiuni declarative izolate, remediate. Cazierul fiscal (administrativ) și răspunderea penală (Legea nr. 241/2005) sunt planuri distincte.

Cum se aplică regimul pe categorii de contribuabili

Art. 92 alin. (1) vizează expres persoana juridică și orice entitate fără personalitate juridică, iar efectele nu sunt identice pentru toți:

• Microîntreprinderi (impozit pe venit, 1%/3%). Codul de TVA se anulează la fel, iar „contaminarea" partenerilor (art. 11 alin. (7)) operează neschimbat. În schimb, „pierderea dreptului de deducere a cheltuielilor" (art. 11 alin. (6)) este, în cazul lor, fără efect practic: microîntreprinderea este impozitată pe venit, nu pe profit, deci nu deduce cheltuieli oricum. Pentru ea, mizele reale ale inactivității sunt TVA (colectare/deducere) și efectul de contaminare asupra clienților.
• PFA / întreprinderi individuale (impozit pe venitul persoanei fizice). Deducerea cheltuielilor există la stabilirea venitului net în sistem real, deci art. 11 alin. (6) le poate afecta; dacă sunt înregistrate în scopuri de TVA (obligatoriu sau prin opțiune), pierd și codul de TVA. Regimul declarativ și efectul de contaminare se aplică la fel.
• Entități fără personalitate juridică (asocieri, alte entități vizate de art. 92 alin. (1)). Sunt cuprinse expres în text: pot fi declarate inactive, cu efectele corespunzătoare regimului lor de impunere (TVA, deducere după caz) și cu înscrierea în cazierul fiscal al reprezentanților.

Numitorul comun: anularea codului de TVA și contaminarea partenerilor operează pentru toate categoriile; efectul asupra deducerii cheltuielilor contează doar acolo unde contribuabilul chiar deduce cheltuieli (profit / venit net în sistem real), nu la microîntreprinderi.

Legătura cu dizolvarea și radierea

Inactivitatea fiscală este adesea un pas premergător dizolvării. Această legătură a fost întărită prin Legea nr. 239/2025: începând cu 1 ianuarie 2026, contribuabilul declarat inactiv care nu se reactivează în termen de 1 an de la data declarării este dizolvat (art. 92 alin. (4¹)–(4⁴) din Codul de procedură fiscală) — direct, potrivit actului de înființare, cu excepția societăților reglementate de Legea societăților, pentru care dizolvarea se cere pe cale judiciară de ANAF/ONRC. Pentru inactivii deja existenți la intrarea în vigoare a legii operează un regim tranzitoriu (cei cu inactivitate > 3 ani, fără datorii restante și fără plângeri penale, se dizolvă dacă nu se reactivează în 30 de zile; cei cu inactivitate de 1–3 ani, în 90 de zile). Astfel, ignorarea unei decizii de inactivitate nu „îngheață" firma, ci o împinge, acum pe un termen legal clar, spre desființare — motiv pentru care reactivarea (sau, dimpotrivă, radierea voluntară controlată) trebuie tratată prompt.

Aspecte practice

Cum verifici dacă o firmă (a ta sau a unui partener) este inactivă

Registrul contribuabililor inactivi/reactivați este public. Îl poți consulta gratuit pe www.anaf.ro, la secțiunea „Informații publice" → „Registrul contribuabililor inactivi/reactivați", căutând după CUI. Verificarea partenerilor înainte de plata facturilor este esențială: dacă furnizorul figurează inactiv la data facturii, TVA-ul și cheltuiala îți vor fi respinse la un control.

Pașii pentru reactivare

Reactivarea nu este automată — trebuie cerută și presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor din art. 92 alin. (5) din Codul de procedură fiscală:

1. Depune toate declarațiile fiscale restante (condiția se consideră îndeplinită și dacă obligațiile au fost stabilite prin decizie de organul fiscal).
2. Nu ai obligații fiscale restante — achită sau eșalonează integral datoriile bugetare.
3. Funcționezi la domiciliul fiscal declarat — organul fiscal verifică efectiv acest lucru (inspecție la fața locului).
4. Pentru cazurile de la lit. d)–g) (sediu expirat, durată expirată, lipsă organe statutare) trebuie, în plus, să nu te mai afli în situația care a atras inactivitatea (corectezi mențiunea la Registrul Comerțului).

Reactivarea produce efecte de la data comunicării deciziei de reactivare; față de terți, din ziua următoare înscrierii în Registru. La reactivare se reactivează automat și sediile secundare.

Recuperarea codului de TVA și a deducerilor

• Codul de TVA nu se reactivează automat: după reactivare trebuie depusă o cerere separată de reînregistrare în scopuri de TVA. Înregistrarea este valabilă de la data comunicării deciziei de reînregistrare.
• Deducerile pierdute pot fi recuperate, dar cu reguli precise:
  • Cheltuielile proprii aferente perioadei de inactivitate — art. 11 alin. (8): dacă inactivitatea și reactivarea au loc în același an fiscal, se iau în calcul din trimestrul reactivării; dacă în ani fiscali diferiți, prin declarație rectificativă cu ajustarea rezultatului fiscal al anului de referință.
  • TVA-ul partenerilor care au cumpărat de la tine cât aveai codul anulat — art. 316 alin. (12): aceștia își pot exercita dreptul de deducere pe baza facturilor, prin înscrierea taxei în primul decont depus după reînregistrarea ta.
  • TVA-ul ajustat de tine la anulare (formularul 307) nu rămâne definitiv. Ajustarea negativă din 307 vizează bunurile/serviciile din patrimoniu la data anulării; la reînregistrarea în scopuri de TVA poți efectua ajustarea pozitivă (rededucerea) pentru bunurile aflate încă în patrimoniu, în oglindă, prin primul decont de TVA depus după reînregistrare (temei: art. 304–305 coroborat cu art. 316 alin. (12) și art. 11 alin. (8) din Codul fiscal). Practic, regimul este simetric — ajustezi în minus la ieșirea din TVA și în plus la revenire; ceea ce s-a consumat/vândut între timp nu se mai rededuce. ⚠️ Confirmă mecanismul și formularul exact pe ghidul ANAF și forma în vigoare a normelor, întrucât procedura de raportare a fost ajustată în timp.

Ce obligații continuă să curgă în perioada de inactivitate

Inactivitatea nu suspendă obligațiile declarative și de plată — dimpotrivă, ele curg mai departe, doar dreptul de deducere dispare:

• Salariați și D112. Dacă societatea are angajați, contractele de muncă rămân în vigoare (inactivitatea fiscală nu le suspendă), salariile se datorează integral, iar Declarația 112 (contribuții și impozit pe venituri salariale) trebuie depusă și plătită în continuare — fără însă a putea deduce aceste cheltuieli/TVA aferente (art. 11 alin. (6)). Este o povară dublă: obligațiile salariale rămân, avantajul fiscal nu.
• RO e-Factura. Obligația de facturare electronică B2B (RO e-Factura, obligatorie din 2024) vizează persoanele impozabile stabilite în România indiferent de statutul de plătitor de TVA. Un contribuabil inactiv cu codul de TVA anulat rămâne persoană impozabilă și transmite facturile în sistem, dar fără TVA colectată valabil (factură fără TVA). ⚠️ Detaliile de operare (regim, coduri) se confirmă pe ghidul ANAF e-Factura.
• SAF-T (D406). Nedepunerea D406 este o obligație declarativă care poate intra în sfera art. 92 alin. (1) lit. a). Atenție la distincție: doar suspendarea activității la Registrul Comerțului scutește de D406; simpla inactivitate fiscală nu scutește — firma fără activitate rămâne, în principiu, obligată la D406 potrivit calendarului SAF-T (obligatoriu și pentru contribuabilii mici de la 1 ianuarie 2025).

Contestarea deciziei — pași și termene

Decizia de declarare în inactivitate este un act administrativ fiscal și se atacă pe două paliere:

1. Contestația administrativă — se depune la organul fiscal emitent în 45 de zile de la comunicare (termen de decădere), potrivit art. 268–270 din Codul de procedură fiscală. Dacă decizia nu cuprindea mențiunile obligatorii (posibilitatea de contestare, termenul, organul competent), termenul este de 3 luni.
2. Acțiunea în contencios administrativ — după soluționarea (sau nesoluționarea) contestației, te poți adresa instanței de contencios administrativ (Legea nr. 554/2004), unde poți cere și suspendarea executării deciziei. Obținerea suspendării repune temporar contribuabilul în drepturi până la soluționarea fondului (vezi secțiunea Practică și opinii).

Greșeli frecvente de evitat

• Să ignori înștiințarea/notificarea ANAF — ai 15, respectiv 30 de zile în care poți evita complet declararea inactivității; o singură declarație depusă la timp te scoate din pericol.
• Să continui să facturezi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat — facturile emise cât ești inactiv nu dau drept de deducere clienților, iar TVA-ul colectat rămâne datorat.
• Să crezi că reactivarea îți readuce automat codul de TVA — sunt două cereri distincte.
• Să nu verifici partenerii — deducerile de la un furnizor inactiv sunt pierdute, chiar dacă ai plătit factura de bună-credință.

⚠️ Verifică versiunea consolidată în vigoare. Regimul fiscal se modifică frecvent; înainte de o decizie cu miză (reactivare, ajustare TVA, tratamentul cheltuielilor), confirmă forma actuală a art. 92 din Codul de procedură fiscală și a art. 11 și 316 din Codul fiscal pe legislatie.just.ro și consultă un consultant fiscal.

Legislație europeană

Inactivitatea fiscală atinge direct un principiu-cheie al sistemului comun de TVA — dreptul de deducere — și de aceea regimul românesc a fost testat, într-o cauză românească de referință, în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Miza europeană este simplă: refuzul deducerii poate fi o măsură legitimă anti-evaziune, dar numai în limitele principiului proporționalității.

Directive și regulamente aplicabile

TVA este armonizată la nivelul UE prin Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Dreptul de deducere nu este o favoare acordată de stat, ci un element structural al mecanismului TVA, care garantează neutralitatea fiscală:

Art. 167 și art. 168 din Directiva 2006/112/CE — Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă, iar persoana impozabilă are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată pentru bunurile și serviciile utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile. Sursa: Directiva 2006/112/CE — sistemul comun al TVA (accesat 2026-08-31)

Statele membre pot impune obligații pentru a preveni evaziunea (art. 273 din Directivă), însă aceste măsuri nu pot depăși ceea ce este necesar și nu pot repune sistematic în discuție neutralitatea TVA. Exact în această zonă se plasează regimul românesc al inactivității: refuzul automat al deducerii — atât pentru inactiv, cât și pentru partenerii lui (art. 11 alin. (6)–(7) din Codul fiscal) — este o măsură anti-evaziune întemeiată pe art. 273, dar supusă testului de proporționalitate al Curții.

Transpunerea în dreptul român

România a aliniat regimul art. 11 din Codul fiscal la exigențele Directivei: începând cu 1 ianuarie 2017, la reactivarea contribuabilului, efectele fiscale ale inactivității se anulează — atât pentru contribuabilul reactivat, cât și pentru partenerii săi comerciali, care își recuperează dreptul de deducere a TVA și a cheltuielilor aferente perioadei de inactivitate (art. 11 alin. (8) din Codul fiscal, cu trimitere la art. 316 alin. (12) pentru reînregistrarea în scopuri de TVA). Persoana impozabilă își exercită dreptul de deducere prin înscrierea taxei în primul decont depus după reînregistrare (sau într-un decont ulterior), chiar dacă factura nu conținea codul valid de TVA la data emiterii.

Efectul practic este că refuzul deducerii nu mai este definitiv: el este suspendat pe durata inactivității, dar devine reversibil la reactivare. Această construcție răspunde direct criticii europene — un refuz sistematic și definitiv ar fi contrar dreptului UE, în timp ce un refuz temporar și reversibil poate fi compatibil, cu condiția respectării proporționalității.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-101/16, SC Paper Consult SRL (hotărârea din 19 octombrie 2017, ECLI:EU:C:2017:775) — O societate românească fusese lipsită de dreptul de deducere a TVA pentru servicii cumpărate de la un furnizor declarat inactiv. Curtea a statuat că Directiva 2006/112/CE se opune unei reglementări naționale care refuză dreptul de deducere beneficiarului pentru simplul motiv că furnizorul era declarat inactiv, atunci când refuzul este sistematic și definitiv, fără a permite dovada că nu există fraudă sau pierdere de venituri fiscale. Combaterea evaziunii este un obiectiv legitim, însă refuzul deducerii nu poate deveni o sancțiune automată aplicată cumpărătorului de bună-credință. Sursa: CJUE, Cauza C-101/16 Paper Consult (accesat 2026-08-31)

Soluția se înscrie într-o linie constantă prin care Curtea protejează deducerea persoanei de bună-credință: cauzele conexate C-80/11 și C-142/11, Mahagében și Dávid și C-277/14, PPUH Stehcemp — autoritățile fiscale nu pot refuza deducerea fără a dovedi, pe baza unor elemente obiective, că beneficiarul știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea era implicată într-o fraudă.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Buna-credință contează. În lumina jurisprudenței CJUE, un beneficiar poate contesta refuzul deducerii dovedind realitatea operațiunii și absența fraudei. În replică, autoritățile invocă obligația de diligență — Registrul inactivilor fiind public —, astfel încât verificarea partenerului în Registrul ANAF rămâne prima linie de apărare, înainte de a ajunge într-un litigiu întemeiat pe Paper Consult.
• Când furnizorul nu se reactivează niciodată. Mecanismul intern de recuperare din art. 316 alin. (12) depinde de reactivarea furnizorului. Dacă acesta este dizolvat și radiat în stare de inactivitate, calea „administrativă" de recuperare se închide — dar aceasta nu transformă refuzul într-unul legitim definitiv în raport cu beneficiarul de bună-credință. Exact acest rezultat este cel pe care Paper Consult îl cenzurează: un refuz devenit definitiv fără posibilitatea de a proba realitatea operațiunii și absența fraudei/pierderii de venituri fiscale este contrar Directivei 2006/112/CE. Remediul concret al cumpărătorului este să conteste refuzul (contestație administrativă, apoi contencios), invocând direct efectul dreptului UE și jurisprudența CJUE (Paper Consult; Mahagében și Dávid; PPUH Stehcemp) și dovedind, cu elemente obiective, că operațiunea a fost reală, plătită și fără implicare într-o fraudă pe care „știa sau ar fi trebuit să o cunoască". Reversibilitatea legată de reactivare este o cale de recuperare, nu singura; imposibilitatea reactivării furnizorului nu îl decade pe beneficiarul diligent din dreptul de a-și apăra deducerea pe temeiul principiilor Curții.
• Dimensiune transfrontalieră. În tranzacțiile intracomunitare, deducerea și scutirile urmează regulile Directivei 2006/112/CE; statutul de inactiv al unui partener român se reflectă și în validarea codului de TVA în sistemul VIES, cu efecte asupra scutirii livrărilor intracomunitare.
• Tendință de reformă. Pachetul UE „TVA în era digitală" (VAT in the Digital Age — ViDA), cu raportare electronică și facturare în timp real, urmărește prevenirea ex ante a fraudei de tip „firmă-fantomă" — cauza principală a regimului de inactivitate —, ceea ce ar putea, în timp, reduce nevoia sancțiunilor ex post de tipul refuzului deducerii. ⚠️ Element de perspectivă legislativă, de urmărit pe măsura implementării în dreptul român.

Întrebări frecvente

1. Ce este, mai exact, inactivitatea fiscală? Este o stare declarată de ANAF printr-o decizie, prin care un contribuabil este trecut într-un registru public de inactivi, cu efecte fiscale negative (anularea codului de TVA, pierderea dreptului de deducere). Se declară în cazurile de la art. 92 alin. (1) din Codul de procedură fiscală — cel mai des, nedepunerea niciunei declarații într-un semestru sau nefuncționarea la sediul declarat.

2. Îmi pot deduce TVA și cheltuielile dacă am cumpărat de la o firmă declarată inactivă? Ca regulă, nu: art. 11 alin. (7) din Codul fiscal refuză beneficiarului deducerea cheltuielilor și a TVA pentru achizițiile de la un inactiv (excepție: achizițiile în executare silită sau de la persoane în faliment). Refuzul nu este însă definitiv. Dacă furnizorul se reactivează, îți recuperezi deducerea (art. 316 alin. (12), art. 11 alin. (8)), înscriind taxa în primul decont depus după reînregistrarea lui. În plus, potrivit jurisprudenței CJUE (cauza C-101/16 Paper Consult), un refuz sistematic și definitiv este contrar dreptului UE: dacă poți dovedi realitatea operațiunii și buna-credință, poți contesta refuzul. Cea mai simplă apărare rămâne, totuși, verificarea furnizorului în Registrul ANAF înainte de a plăti.

3. Dacă firma mea e inactivă, mai am obligații de plată? Da. Contribuabilul inactiv rămâne obligat la plata impozitelor, taxelor și contribuțiilor pentru activitatea desfășurată, dar fără dreptul de a-și deduce cheltuielile și TVA-ul (art. 11 alin. (6)). Obligațiile rămân, avantajele fiscale dispar.

4. Cum ies din inactivitate? Prin reactivare: depui toate declarațiile restante, stingi/eșalonezi datoriile bugetare și dovedești că funcționezi la sediul declarat (art. 92 alin. (5)). Pentru sediu/durată expirate, corectezi în prealabil mențiunea la Registrul Comerțului. Reactivarea se cere; nu este automată.

5. După reactivare îmi recapăt automat codul de TVA? Nu. Reactivarea și reînregistrarea în scopuri de TVA sunt două cereri distincte. După reactivare depui o cerere separată de reînregistrare; codul de TVA e valabil de la data comunicării deciziei de reînregistrare.

6. Pot recupera deducerile pierdute în perioada de inactivitate? Parțial, da. Cheltuielile proprii se recuperează din trimestrul reactivării (dacă e același an fiscal) sau prin declarație rectificativă (ani diferiți) — art. 11 alin. (8). Partenerii tăi își pot deduce TVA-ul de pe facturile din perioada anulării prin primul decont depus după reînregistrarea ta (art. 316 alin. (12)).

7. Ce legătură are inactivitatea cu dizolvarea firmei? O societate rămasă inactivă fiscal poate ajunge, în timp, ținta unei cereri de dizolvare din oficiu (formulată de ANAF/ONRC), urmată de radiere. De la 1 ianuarie 2026, Legea nr. 239/2025 fixează un termen clar: inactivul care nu se reactivează în 1 an este dizolvat (art. 92 alin. (4¹)–(4⁴) din Codul de procedură fiscală). Inactivitatea nu „îngheață" inofensiv firma — o împinge spre desființare dacă nu este remediată.

8. Sunt microîntreprindere (1%/3%). Ce se schimbă dacă sunt declarată inactivă? Ți se anulează codul de TVA și îți „contaminezi" clienții (nu-și mai pot deduce achizițiile de la tine — art. 11 alin. (7)). „Pierderea deducerii cheltuielilor" (art. 11 alin. (6)) nu te atinge, pentru că microîntreprinderea e impozitată pe venit, nu pe profit — nu deduce cheltuieli oricum. Mizele tale reale sunt, așadar, TVA și efectul asupra partenerilor.

9. Furnizorul de la care am cumpărat a fost radiat inactiv și nu se mai poate reactiva. Îmi pierd definitiv deducerea? Nu neapărat. Calea „automată" de recuperare (la reactivarea furnizorului) se închide, dar poți contesta refuzul deducerii — contestație administrativă (45 de zile), apoi contencios — invocând direct dreptul UE și cauza C-101/16 Paper Consult și dovedind realitatea operațiunii, plata și buna ta credință. Un refuz devenit definitiv, fără posibilitatea acestei dovezi, este contrar Directivei 2006/112/CE.

10. Firma mea e inactivă, dar are angajați și emite facturi. Ce obligații rămân? Rămân aproape toate, mai puțin dreptul de deducere. Contractele de muncă nu se suspendă, salariile se plătesc, iar D112 se depune și se achită în continuare. Trebuie să transmiți în continuare facturile prin RO e-Factura (dar fără TVA, întrucât codul e anulat), iar obligațiile precum SAF-T (D406) curg potrivit calendarului lor — inactivitatea fiscală nu te scutește de ele (scutește doar suspendarea la Registrul Comerțului).

Practică și opinii

Inactivitatea și principiul proporționalității

În doctrină și în practica instanțelor s-a discutat dacă declararea în inactivitate — cu efectul „contaminării" partenerilor — respectă principiul proporționalității, mai ales atunci când cauza este pur formală (o singură declarație omisă). Argumentul recurent este că sancțiunea afectează nu doar contribuabilul culpabil, ci și terți de bună-credință care nu aveau cum să controleze conduita declarativă a furnizorului. Remediul practic recunoscut este verificarea prealabilă a Registrului public.

⚠️ Opinie de specialitate — analize pe JURIDICE.ro („Inactivitatea fiscală și principiul proporționalității") subliniază tensiunea dintre efectul sancționator asupra terților și cerința proporționalității; opiniile nu au valoare de lege și trebuie confruntate cu forma în vigoare a Codului fiscal.

Suspendarea deciziei de inactivitate în instanță

Decizia de declarare în inactivitate este un act administrativ fiscal care poate fi contestat și a cărui executare poate fi suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Procedural, calea este în doi pași: mai întâi contestația administrativă, depusă la organul emitent în 45 de zile de la comunicare (art. 268–270 din Codul de procedură fiscală), apoi acțiunea în contencios administrativ, în care se poate cere și suspendarea executării. ANAF a reglementat chiar o procedură specială de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de inactivitate (OPANAF nr. 1587/2022). Obținerea suspendării repune temporar contribuabilul în drepturi până la soluționarea fondului.

⚠️ Notă practică — suspendarea nu echivalează cu anularea; ea îngheață efectele deciziei pe durata litigiului. Pentru firmele care depind de codul de TVA (relații B2B), calea contencioasă, dublată de remedierea declarativă, este adesea mai rapidă decât așteptarea reactivării „clasice".

Alternativa corectă: regimul de inactivitate temporară / derogatoriu

Când o firmă chiar întrerupe activitatea, calea corectă nu este să înceteze pur și simplu depunerea declarațiilor (ceea ce atrage inactivitatea-sancțiune), ci suspendarea activității la Registrul Comerțului coroborată cu regimul de declarare derogatoriu aprobat de organul fiscal. Astfel se evită complet efectele negative ale art. 11 din Codul fiscal.

⚠️ Aceste observații sintetizează practica administrativă și doctrina; ele nu înlocuiesc consultanța fiscală individualizată și forma consolidată în vigoare a textelor citate.

Referințe

1. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 92 (declararea contribuabililor inactivi, reactivarea, Registrul inactivi/reactivați) și art. 268–270 (contestația administrativă, termen 45 de zile) — M.Of. nr. 547/23.07.2015, formă consolidată: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170007
2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, art. 11 alin. (6)–(9) (nedeductibilitatea cheltuielilor și TVA), art. 304–305 (ajustarea TVA) și art. 316 alin. (11)–(12) (anularea/reînregistrarea codului de TVA) — M.Of. nr. 688/10.09.2015, formă consolidată: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282
3. Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice (completează art. 92 din Codul de procedură fiscală: alin. (12) — cazuri noi de inactivitate; alin. (4¹)–(4⁴) — dizolvarea inactivului nereactivat în 1 an; aplicabile de la 1 ianuarie 2026): https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_239_2025.pdf
4. O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal — înscrierea faptelor sancționate de legile fiscale; Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului (impedimente la înregistrare).
5. Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 9 (infracțiuni; distincte de inactivitatea administrativă).
6. OUG nr. 120/2021 și OPANAF nr. 1783/2021 (SAF-T / D406); reglementările RO e-Factura (OUG nr. 120/2021, OUG nr. 115/2023) — obligații declarative digitale.
7. OPANAF nr. 3846/2015 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală (înlocuit printr-un nou ordin ANAF aplicabil de la 1 ianuarie 2026): https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OPANAF_3846_2015.pdf
8. OPANAF nr. 1587/2022 — procedura de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești de suspendare a executării deciziei de declarare în inactivitate (M.Of. nr. 885/08.09.2022).
9. ANAF — „Inactivitatea fiscală: situații care generează inactivitatea, consecințe și condiții de reactivare" (ghid oficial): https://static.anaf.ro/static/10/Iasi/inactivitatea_fiscala_situatii_care_genereaza_inactivitatea_fiscala_consecinte_si_conditii_de_reactivare.pdf
10. ANAF Brașov — „Inactivitate" și „După anularea din oficiu a codului de TVA": https://static.anaf.ro/static/10/Brasov/Brasov/Inactivitate.pdf ; https://static.anaf.ro/static/10/Brasov/Brasov/Anularea_oficiu.pdf
11. ANAF — Registrul contribuabililor inactivi/reactivați (secțiunea „Informații publice"): https://www.anaf.ro
12. ⚠️ JURIDICE.ro — „Inactivitatea fiscală și principiul proporționalității" (opinie de specialitate): https://www.juridice.ro/443334/inactivitatea-fiscala-si-principiul-proportionalitatii.html