Închirierea de echipamente între firme

Închirierea de echipamente între firme este o locațiune de bunuri mobile, guvernată de Codul civil (art. 1777–1823), în lipsa unei legi speciale. Locatorul păstrează proprietatea, predă bunul și îl menține în stare de funcționare, iar locatarul plătește chiria, folosește echipamentul cu prudență și îl restituie la final. Întreținerea, riscul pieirii, asigurarea și condițiile de restituire sunt lăsate de lege la voința părților, deci trebuie reglementate expres în contract.

Pe scurt

Închirierea de echipamente între firme (utilaje, scule, IT, vehicule tehnice) este o locațiune de bunuri mobile, guvernată de dreptul comun din Codul civil (art. 1777–1823), în lipsa unei legi speciale. Locatorul păstrează proprietatea și trebuie să predea și să mențină echipamentul în stare de funcționare, iar locatarul plătește chiria, folosește bunul cu prudență și îl restituie la final, suportând reparațiile curente (locative). Punctele sensibile într-un contract B2B sunt întreținerea și reparațiile, riscul pieirii bunului, asigurarea și condițiile de restituire — toate lăsate de lege la voința părților și, de aceea, esențial de reglementat expres în contract.

Cadrul legal

Nu există o lege specială pentru închirierea de echipamente între firme. Se aplică dreptul comun al locațiunii din Codul civil (Legea nr. 287/2009), Cartea a V-a, Titlul IX, Capitolul V, art. 1777–1823. Contractul este consensual (se încheie valabil prin simplul acord), sinalagmatic și cu executare succesivă.

Art. 1777 Cod civil — „Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie." Sursa: Codul Civil, Art. 1777 (accesat 2026-08-18)

Închirierea de echipamente vizează bunuri mobile, deci intră în noțiunea de „închiriere":

Art. 1778 Cod civil — „Locațiunea bunurilor imobile și aceea a bunurilor mobile se numește închiriere, iar locațiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare." Sursa: Codul Civil, Art. 1778 (accesat 2026-08-18)

Durata este liberă, dar plafonată legal:

Art. 1783 Cod civil — locațiunea nu se poate încheia pentru o perioadă mai mare de 49 de ani; un termen mai lung se reduce de drept la 49 de ani. Sursa: Codul Civil, Art. 1783 (accesat 2026-08-18)

Reține distincția față de contracte învecinate: leasingul (finanțare cu opțiune de cumpărare, reglementat de O.G. nr. 51/1997) și comodatul (folosință gratuită) — vezi leasing și comodat. La închiriere, folosința este cu titlu oneros și fără transfer de proprietate.

Explicație detaliată

Obligațiile locatorului (firma care dă echipamentul)

Chiar fără vreo clauză expresă, locatorul are trei obligații de bază:

Art. 1786 Cod civil — locatorul este ținut, chiar fără stipulație expresă: a) să predea locatarului bunul dat în locațiune; b) să mențină bunul în stare corespunzătoare de folosință pe toată durata locațiunii; c) să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii. Sursa: Codul Civil, Art. 1786 (accesat 2026-08-18)

Predarea se face împreună cu toate accesoriile (cabluri, documentație tehnică, autorizații, piese), în stare de funcționare (art. 1787). Pe durata contractului, locatorul răspunde și pentru viciile ascunse care împiedică folosirea echipamentului.

Cine plătește reparațiile

Este cea mai frecventă sursă de dispute la utilaje. Legea împarte reparațiile în două:

Art. 1788 Cod civil — (1) Locatorul este obligat să efectueze toate reparațiile care sunt necesare pentru a menține bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare pe toată durata locațiunii. (2) Sunt în sarcina locatarului reparațiile locative, a căror necesitate rezultă din folosința obișnuită a bunului. Sursa: Codul Civil, Art. 1788 (accesat 2026-08-18)

Practic: reparațiile capitale/structurale (defecte majore, uzura componentelor esențiale neimputabilă locatarului, viciile de fabricație) cad în sarcina locatorului, iar întreținerea curentă și reparațiile mărunte din folosința obișnuită (consumabile, filtre, mici piese de uzură) revin locatarului. Fiind reguli supletive, contractul poate deroga — de exemplu, un contract „full service" pune toată mentenanța pe locator, în schimbul unei chirii mai mari.

Obligațiile locatarului (firma care ia echipamentul)

Art. 1796 Cod civil — „Locatarul are următoarele obligații principale: a) să ia în primire bunul dat în locațiune; b) să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract; c) să folosească bunul cu prudență și diligență; d) să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locațiune." Sursa: Codul Civil, Art. 1796 (accesat 2026-08-18)

Folosirea „cu prudență și diligență" înseamnă respectarea destinației și a instrucțiunilor tehnice ale producătorului; utilizarea echipamentului contrar destinației dă locatorului dreptul la daune și, după caz, la rezilierea contractului. La final, restituirea se face în starea de la predare, mai puțin uzura normală rezultată din folosința firească.

Riscul pieirii bunului

Deoarece locatorul rămâne proprietar, el suportă riscul pieirii fortuite a echipamentului (res perit domino): dacă bunul se distruge fără culpa locatarului, acesta nu mai datorează chirie pentru viitor, iar contractul încetează sau se adaptează.

Art. 1818 Cod civil — (1) Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinației stabilite, locațiunea încetează de drept. (2) Dacă imposibilitatea folosirii bunului este numai parțială, locatarul poate, după împrejurări, să ceară fie rezilierea locațiunii, fie reducerea proporțională a chiriei. [...] (4) În toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parțială de folosire a bunului este fortuită, locatarul nu are drept la daune-interese. Sursa: Codul Civil, Art. 1818 (accesat 2026-08-18)

Atenție: dacă distrugerea sau avaria se produce din culpa locatarului (folosire greșită, neglijență), el răspunde și datorează despăgubiri. De aceea asigurarea echipamentului și repartizarea clară a riscului sunt clauze indispensabile într-un contract B2B.

Încetarea contractului

• La termen — contractul încetează la data convenită. Dacă locatarul continuă să folosească echipamentul fără opoziția locatorului, poate opera tacita relocațiune (art. 1821), o nouă locațiune pe durată nedeterminată.
• Prin denunțare unilaterală — la contractele fără durată determinată, oricare parte poate denunța contractul cu respectarea unui termen de preaviz (art. 1816).
• Prin reziliere — pentru neexecutare:

Art. 1817 Cod civil — „Atunci când, fără justificare, una dintre părțile contractului de locațiune nu își execută obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a rezilia locațiunea, cu daune-interese, dacă este cazul, potrivit legii." Sursa: Codul Civil, Art. 1817 (accesat 2026-08-18)

Dacă locatorul vinde echipamentul în timpul contractului, locațiunea rămâne, în principiu, opozabilă noului proprietar în condițiile art. 1811 (mai ales dacă a fost notată/înregistrată ori cunoscută de dobânditor).

Aspecte practice

Clauze esențiale într-un contract de închiriere echipamente B2B

• Identificarea exactă a echipamentului — marcă, model, serie, an, accesorii, documentație. Anexează un proces-verbal de predare-primire cu starea tehnică, orele de funcționare/kilometraj și eventualele defecte existente (fotografii).
• Destinația și condițiile de utilizare — locul folosirii, operatori autorizați/calificați, regim de lucru, interdicția de a muta echipamentul fără acord.
• Chiria — cuantum, periodicitate, mod de facturare și TVA (chiria B2B este, de regulă, operațiune taxabilă), penalități de întârziere, indexare. Un contract în formă autentică sau înregistrat la organul fiscal constituie titlu executoriu pentru chirie (art. 1798).
• Garanția — depozit de garanție/cauțiune, cu regulile de reținere și restituire.
• Întreținere și reparații — cine face reviziile, cine suportă piesele de uzură, timpi de intervenție, echipament de rezervă în caz de defecțiune (mai ales la „full service").
• Riscul și asigurarea — cine asigură echipamentul (CASCO/all-risks pentru utilaje), cine suportă riscul pieirii/furtului, franșiza, cesiunea despăgubirii către locator.
• Sublocațiunea/cesiunea — permise dacă nu sunt interzise expres (art. 1805); recomandat să fie condiționate de acordul scris al locatorului.
• Restituirea — termen, loc, stare acceptată (uzura normală exclusă), curățare, costuri de transport, penalități pentru întârziere la restituire.

Greșeli frecvente de evitat

• Lipsa procesului-verbal de predare → imposibil de dovedit starea inițială și de imputat degradările la restituire.
• A lăsa reparațiile „la lege" → dispute pe granița dintre reparația capitală (locator) și cea locativă/curentă (locatar). Enumeră explicit în contract.
• A nu clarifica asigurarea și riscul de furt → în lipsa clauzei, aplici regulile supletive și poți rămâne descoperit la un eveniment major.
• Confuzia cu leasingul → la închiriere nu există opțiune de cumpărare și nici transfer de proprietate; nu aplica reflexele fiscale/contabile de la leasing.
• Termen mai mare de 49 de ani → se reduce de drept (art. 1783).

Situații speciale și răspundere

Regimul de bază al locațiunii (art. 1777–1823 Cod civil) nu epuizează riscurile unui contract B2B de închiriere de echipamente. Patru situații practice atrag reguli din afara Codului civil: insolvența locatarului, securitatea muncii, nerestituirea bunului și răspunderea față de terți.

Ce se întâmplă dacă locatarul intră în insolvență (Legea nr. 85/2014)

La deschiderea procedurii de insolvență, contractele în derulare se mențin de drept; orice clauză care ar desființa contractul ori ar declara exigibilitatea anticipată pentru motivul deschiderii procedurii este nulă (art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014). În primele 3 luni de la deschidere, administratorul/lichidatorul judiciar poate denunța contractele neexecutate integral (inclusiv închirierile în curs), pentru a maximiza valoarea averii debitorului. Locatorul, la rândul lui, îl poate notifica pe administrator cerându-i să opteze; dacă acesta nu răspunde în 30 de zile, contractul se consideră denunțat.

Punctul esențial pentru locator: echipamentul rămâne proprietatea sa și nu intră în averea debitorului care se lichidează. Locatorul îl poate recupera (bun al unui terț aflat în posesia debitorului), dar nu prin autotutelă — cererea se adresează administratorului judiciar/judecătorului-sindic. Chiriile restante născute anterior deschiderii se înscriu la masa credală (creanță supusă concursului), pe când chiriile aferente perioadei de continuare a contractului sunt creanțe curente, plătite pe parcurs. Interpretarea alin. (1), (3) și (9) a fost clarificată prin Decizia ÎCCJ (Complet DCD) nr. 42/2021.

Sursa: Legea nr. 85/2014, art. 123 (accesat 2026-08-18)

Securitatea muncii și autorizările ISCIR (Legea nr. 319/2006, HG nr. 1146/2006)

Când locatarul pune echipamentul la dispoziția salariaților săi, el devine angajator și preia obligațiile de securitate și sănătate în muncă: asigurarea că echipamentul de muncă este adecvat și sigur, instruirea lucrătorilor, verificarea stării înainte de folosire (Legea nr. 319/2006 și HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime pentru utilizarea echipamentelor de muncă). Locatorul răspunde de conformitatea de produs la punerea la dispoziție — marcaj CE, declarație de conformitate, manual de utilizare —, iar locatarul răspunde de utilizarea sigură și de mentenanța operațională pe durata folosirii.

Pentru echipamente sub incidența ISCIR (macarale, platforme și utilaje de ridicat, instalații sub presiune), sunt obligatorii autorizarea funcționării și verificările tehnice periodice, precum și operatori autorizați (regimul ISCIR — prescripții tehnice PT). În contract se recomandă să se stipuleze cine obține și menține autorizația ISCIR și cine suportă verificările periodice; în lipsa unei clauze, obligația de utilizare în siguranță și autorizarea operatorilor apasă pe locatarul-utilizator, iar predarea unui echipament neconform expune locatorul.

Surse: Legea nr. 319/2006 (securitatea și sănătatea în muncă); HG nr. 1146/2006 (cerințe minime echipamente de muncă); reglementările ISCIR. Vezi și Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile (accesat 2026-08-18).

Locatarul refuză să restituie echipamentul: ce remedii are locatorul

Autotutela este interzisă — locatorul nu poate ridica singur bunul, chiar dacă este proprietar. Are trei căi:

1. Titlul executoriu. Contractul de locațiune încheiat în formă autentică sau înregistrat la organul fiscal constituie titlu executoriu pentru plata chiriei (art. 1798 Cod civil) și, la expirarea termenului, pentru restituirea bunului (art. 1809 Cod civil) — se trece direct la executare, fără proces pe fond.
2. Executarea silită a predării. În lipsa unui titlu executoriu convențional, locatorul obține o hotărâre și pune în executare predarea silită a bunului mobil prin executor judecătoresc (Codul de procedură civilă — executarea obligației de a preda un bun mobil), cu ridicarea bunului și suportarea cheltuielilor de executare de către debitor.
3. Latura penală. Însușirea sau refuzul nejustificat de a restitui un bun mobil deținut cu titlu de închiriere poate constitui abuz de încredere (art. 238 Cod penal), infracțiune urmăribilă la plângerea prealabilă a locatorului.

Surse: Codul civil, art. 1798 și 1809; art. 238 Cod penal (abuzul de încredere). (accesat 2026-08-18)

Răspunderea față de terții prejudiciați de un echipament defect

Relația locator–locatar este bilaterală, dar un echipament defect poate răni un terț. Aici intervin trei temeiuri care se pot cumula:

• Răspunderea pentru produse cu defecte (Legea nr. 240/2004). Producătorul răspunde, independent de culpă, față de orice persoană prejudiciată de un produs cu defect — inclusiv terți care nu au nicio legătură contractuală cu închirierea.
• Răspunderea locatorului pentru vicii ascunse (art. 1786 lit. c) și urm. Cod civil) — în raport cu locatarul, pentru defectele care afectează folosința.
• Răspunderea locatarului pentru prejudiciile cauzate de lucru (art. 1349 și art. 1376 Cod civil): pe durata închirierii, locatarul este, de regulă, paznicul juridic al echipamentului (are folosința, controlul și direcția lucrului) și răspunde obiectiv față de terți pentru pagubele cauzate de acesta, cu drept de regres împotriva producătorului sau locatorului dacă defectul le este imputabil.

Practic: contractul ar trebui să prevadă cine încheie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse terților și să confirme predarea unui echipament conform (CE, ISCIR).

Surse: Codul civil, art. 1349, 1376, 1786; Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte. (accesat 2026-08-18)

Aspecte fiscale, clauze de plată și echipamente conectate

Dincolo de regimul civil, închirierea de echipamente ridică întrebări fiscale, de limite ale libertății contractuale la plată și de protecția datelor când utilajul este conectat.

„Închiriere cu opțiune de cumpărare": riscul de recalificare fiscală

Un contract denumit „închiriere", dar care conține o opțiune de cumpărare al cărei preț rezidual e simbolic, poate fi recalificat de ANAF. Dreptul fiscal aplică principiul prevalenței economicului asupra juridicului: potrivit art. 11 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), autoritatea poate reîncadra o tranzacție pentru a reflecta conținutul ei economic real, ignorând denumirea dată de părți. Astfel, „închirierea" poate fi tratată drept leasing (O.G. nr. 51/1997) sau vânzare cu plata în rate, cu efecte asupra TVA (livrare de bunuri vs. prestare de servicii), a deductibilității și a amortizării contabile. Criteriul este cel din jurisprudența TVA (CJUE, C-164/16): există transfer de bun dacă, în cursul normal al lucrurilor, dobândirea proprietății este singura alegere rațional economică pentru locatar. Concluzie practică: dacă intenția reală este vânzarea, denumirea de „închiriere" nu protejează părțile de recalificare.

Surse: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), art. 11; O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing; CJUE, C-164/16 (accesat 2026-08-18).

Limitele clauzelor de plată în B2B: „clauza vădit inechitabilă" (Legea nr. 72/2013)

Libertatea contractuală la plată nu este nelimitată. Legea nr. 72/2013 (care transpune Directiva 2011/7/UE) instituie limite imperative pentru contractele dintre profesioniști: termenul de plată convențional nu poate depăși, de regulă, 60 de zile; la scadență, creditorul are drept, de drept, la dobândă penalizatoare (rata de referință + 8 puncte procentuale) și la o sumă forfetară pentru costurile de recuperare.

O clauză care exclude dobânda penalizatoare legală, înlătură suma forfetară ori prelungește excesiv termenul de plată este considerată vădit inechitabilă și este lipsită de efect (art. 12–15 din Legea nr. 72/2013). Nulitatea poate fi invocată nu doar de creditor, ci și de organizațiile patronale/profesionale interesate. Într-un contract de închiriere, aceasta înseamnă că nu poți impune valabil scadențe la chirie mult peste 60 de zile sau renunțarea la penalitățile legale.

Sursa: Legea nr. 72/2013, art. 12–15 (accesat 2026-08-18).

Actori mici (PFA/microîntreprindere) și locatori nerezidenți

• PFA / întreprindere individuală / microîntreprindere. Regimul civil și cel al Legii nr. 72/2013 se aplică la fel — un actor mic nu poate fi ținut valabil de clauze de plată abuzive. Diferența reală este puterea de negociere: de aceea protecția imperativă a scadenței și a penalităților legale este utilă tocmai pentru locatarii/creditorii mici.
• Locator nerezident. Chiria plătită unui nerezident pentru folosirea unui echipament se califică, în principiu, drept redevență; plata este supusă reținerii la sursă a impozitului pe veniturile nerezidenților (art. 223–224 din Codul fiscal — cota internă de 16%), redusă sau eliminată prin convențiile de evitare a dublei impuneri ori, între societăți asociate din UE, prin regimul dobânzi-redevențe (Directiva 2003/49/CE).
• TVA la servicii transfrontaliere. Pentru închirierea de la un prestator din alt stat membru, locul prestării este, de regulă, la beneficiar (regula B2B), astfel încât locatarul român aplică taxarea inversă (reverse charge) — el datorează și, corelativ, deduce TVA, fără ca prestatorul nerezident să factureze TVA.

Sursă: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), art. 223–224 (impozit nerezidenți), art. 278 (locul prestării), art. 307 (persoana obligată la plata TVA); Directiva 2003/49/CE. (accesat 2026-08-18).

Echipamente conectate/telematice: GDPR și TVA pe servicii

Utilajele moderne (IT, vehicule cu GPS, echipamente cu senzori) colectează date pe durata închirierii. Dacă acele date privesc persoane fizice (șoferi, operatori), se aplică GDPR (Regulamentul (UE) 2016/679). Rolurile trebuie clarificate contractual:

• operator (controller) este cel care stabilește scopul și mijloacele prelucrării — de regulă locatarul-angajator pentru datele salariaților săi; locatorul poate fi operator (ori operator asociat) pentru datele de telematică pe care le exploatează în interes propriu;
• când o parte prelucrează date doar în numele celeilalte, este persoană împuternicită (processor) și e obligatoriu un acord de prelucrare a datelor (DPA) conform art. 28 GDPR, cu scop, durată, măsuri de securitate și ștergerea datelor la finalul contractului.

Fiscal, serviciile asociate (software/telematică/monitorizare) facturate separat de chirie sunt, de regulă, prestări de servicii taxabile cu TVA; separarea pe factură a chiriei de serviciile digitale evită confuzia de tratament.

Sursă: Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), art. 4 și 28; Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — TVA prestări de servicii. (accesat 2026-08-18).

Ce se schimbă: propunerea de Regulament UE privind întârzierea plăților

Comisia Europeană a propus în septembrie 2023 un Regulament (COM(2023) 533) care va înlocui Directiva 2011/7/UE. Elementele-cheie propuse: un termen maxim de plată de 30 de zile în tranzacțiile comerciale (extensibil limitat, prin acord expres și nu vădit inechitabil), dobândă și despăgubire forfetară automate și nederogabile, și autorități naționale de executare. Fiind regulament, se va aplica direct, iar Legea nr. 72/2013 își va înceta aplicabilitatea la data intrării lui în vigoare. La data redactării (2026) propunerea este în procedură legislativă (nu este în vigoare); dacă va fi adoptată în forma propusă, clauzele de scadență a chiriei peste 30 de zile vor deveni greu de susținut.

Sursă: Propunerea COM(2023) 533 (accesat 2026-08-18).

Legislație europeană

Nu există o directivă sau un regulament UE care să reglementeze ca atare contractul de locațiune (închiriere) de bunuri mobile — acesta rămâne guvernat de dreptul național (Codul civil). Dreptul european intervine însă transversal, pe patru planuri relevante pentru închirierea de echipamente între firme: plata chiriei, siguranța/conformitatea echipamentului, calificarea fiscală (închiriere vs. leasing) și dimensiunea transfrontalieră.

Directive și regulamente aplicabile

Plata chiriei — întârzierile la plată (B2B). Chiria este o obligație de plată periodică rezultată dintr-un contract între profesioniști, deci intră sub incidența regimului privind combaterea întârzierii plăților.

Directiva 2011/7/UE (din 16 februarie 2011) privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale — între întreprinderi, termenul de plată stabilit prin contract nu ar trebui, de regulă, să depășească 60 de zile; la depășirea scadenței, creditorul are dreptul, de drept și fără notificare, la dobândă penalizatoare la nivelul ratei de referință + 8 puncte procentuale, plus o sumă forfetară pentru costurile de recuperare. Sursa: Directiva 2011/7/UE (accesat 2026-08-18)

Siguranța echipamentului dat în folosință. Utilajul închiriat trebuie să fie conform cerințelor UE de securitate a produsului (marcaj CE, declarație de conformitate, manual de utilizare) — element care susține obligația locatorului de a asigura „utila folosință" a bunului (art. 1786 Cod civil).

Regulamentul (UE) 2023/1230 privind mașinile (din 14 iunie 2023) — direct aplicabil de la 20 ianuarie 2027, înlocuiește Directiva 2006/42/CE și stabilește cerințele esențiale de sănătate și securitate pentru mașinile introduse pe piață în UE. Sursa: Regulamentul (UE) 2023/1230 (accesat 2026-08-18)

Directiva 2000/14/CE — pentru echipamentele utilizate în exterior (generatoare, compresoare, utilaje de construcții/grădinărit), sunt obligatorii respectarea limitelor de zgomot și etichetarea nivelului de putere acustică garantat (LWA). Sursa: Directiva 2000/14/CE (accesat 2026-08-18)

Transpunerea în dreptul român

• Directiva 2011/7/UE a fost transpusă prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante (legislatie.just.ro). Legea preia dobânda penalizatoare (rata de referință BNR + 8 pp) și limitele de scadență, aplicabile direct chiriei neplătite la termen într-un contract B2B de închiriere. Notă: art. 21 din Legea 72/2013 a fost declarat neconstituțional (efecte încetate din 01.02.2016).
• Directiva 2006/42/CE (mașini) este transpusă prin HG nr. 1029/2008 privind condițiile introducerii pe piață a mașinilor (legislatie.just.ro); de la 20.01.2027, aceste cerințe vor fi guvernate direct de Regulamentul (UE) 2023/1230, fără transpunere națională.
• Fără gold-plating notabil în materia locațiunii: regimul de fond al închirierii de echipamente rămâne cel din Codul civil, dreptul UE completând doar plata, siguranța produsului și dimensiunea transfrontalieră.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-164/16, Mercedes-Benz Financial Services UK (hotărârea din 4 octombrie 2017) — pentru distincția dintre închiriere (prestare de servicii) și leasing/vânzare cu plata în rate (livrare de bunuri, art. 14 alin. (2) lit. (b) din Directiva TVA 2006/112/CE), denumirea contractului nu este determinantă; contează substanța economică: există livrare de bunuri doar dacă transferul proprietății urmează „în cursul normal al evenimentelor", exercitarea opțiunii de cumpărare fiind singura alegere rațională economic. În lipsa acestei inevitabilități, operațiunea este o prestare de servicii (locațiune), cu TVA datorat pe fiecare rată de chirie. Sursa: CJUE, C-164/16 (accesat 2026-08-18)

Hotărârea confirmă delimitarea folosită în acest articol între închiriere (folosință oneroasă, fără transfer de proprietate) și leasing (finanțare cu opțiune de cumpărare), și fundamentează tratamentul TVA al chiriei ca prestare de servicii.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Închiriere transfrontalieră de echipamente. Când locatorul și locatarul sunt din state membre diferite, legea aplicabilă contractului se determină după Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) — părțile pot alege liber legea aplicabilă (art. 3), iar în lipsa alegerii se aplică regulile art. 4. Instanța competentă se stabilește după Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis) — de regulă instanța locului executării (art. 7 pct. 1) sau instanța aleasă printr-o clauză atributivă de competență (art. 25).

  Surse: Roma I — Reg. 593/2008; Bruxelles I bis — Reg. 1215/2012 (accesat 2026-08-18)

  Atenție la o nuanță utilă: competența exclusivă rezervată imobilelor (art. 24 pct. 1 Bruxelles I bis) nu se aplică echipamentelor — bunuri mobile —, astfel încât părțile păstrează libertatea de a alege legea și forul.

• Modificări legislative viitoare. Comisia Europeană a propus un Regulament care va înlocui Directiva 2011/7/UE privind întârzierea plăților; odată aplicabil, acesta se va aplica direct, iar Legea nr. 72/2013 își va înceta aplicabilitatea. Separat, din 20 ianuarie 2027 cerințele de siguranță pentru utilaje trec de la Directiva 2006/42/CE la Regulamentul (UE) 2023/1230, aplicabil direct în România.

Întrebări frecvente

Am nevoie de contract scris pentru închirierea unui utilaj? Contractul de locațiune este valabil și verbal (este consensual), dar în relații B2B forma scrisă este esențială pentru probă, pentru facturare/TVA și pentru a obține titlu executoriu. Un contract în formă autentică sau înregistrat la fisc este titlu executoriu pentru chirie (art. 1798) și pentru restituirea bunului la termen (art. 1809).

Cine plătește reparațiile la echipament? Ca regulă supletivă, locatorul suportă reparațiile necesare pentru menținerea în stare de funcționare, iar locatarul suportă reparațiile locative/curente din folosința obișnuită (art. 1788). Părțile pot conveni altfel — recomandat, printr-o listă clară în contract.

Dacă echipamentul se strică fără vina mea, mai plătesc chiria? Dacă bunul piere total sau nu mai poate fi folosit din cauze fortuite, locațiunea încetează de drept și nu mai datorezi chirie pentru viitor; dacă imposibilitatea e parțială, poți cere reducerea chiriei sau rezilierea (art. 1818). Riscul pieirii fortuite îl suportă proprietarul (locatorul). Dacă însă avaria e din culpa ta, răspunzi și datorezi despăgubiri.

Pot subînchiria echipamentul altei firme? Da, dacă acest lucru nu ți-a fost interzis prin contract (art. 1805). În practică, sublocațiunea și cesiunea se fac de regulă doar cu acordul scris al locatorului.

Ce se întâmplă dacă vreau să returnez echipamentul mai devreme? Depinde de tipul contractului: la termen determinat, denunțarea anticipată e posibilă doar dacă e prevăzută în contract sau prin acordul părților (altfel poți datora chiria până la termen); la contractul fără durată, poți denunța cu respectarea preavizului (art. 1816).

Trebuie asigurat echipamentul? Legea nu impune o asigurare, dar este puternic recomandată la utilaje valoroase. Stabiliți în contract cine încheie asigurarea, ce riscuri acoperă (avarie, furt) și cum se împarte franșiza.

Ce se întâmplă dacă locatarul intră în insolvență? Contractul se menține de drept la deschiderea procedurii, iar clauzele de desființare „pentru insolvență" sunt nule. Administratorul judiciar poate denunța contractul în primele 3 luni; dacă locatorul îl notifică, administratorul trebuie să răspundă în 30 de zile (art. 123 din Legea nr. 85/2014). Echipamentul rămâne proprietatea locatorului și nu intră în averea debitorului — poate fi recuperat prin procedură (nu prin autotutelă) —, iar chiriile restante se înscriu la masa credală.

Locatarul nu îmi returnează utilajul. Pot să-l ridic singur? Nu — autotutela este interzisă, chiar dacă ești proprietar. Dacă ai contract autentic sau înregistrat la fisc, ai titlu executoriu pentru restituire (art. 1798, 1809 Cod civil) și treci direct la executare silită prin executor judecătoresc; altfel obții mai întâi o hotărâre. Refuzul de a restitui poate constitui și abuz de încredere (art. 238 Cod penal), urmăribil la plângerea ta prealabilă.

Practică și opinii

⚠️ Opinie specialistă — Revista Universul Juridic (doctrină de drept civil) Doctrina subliniază că rezilierea (art. 1817) este o sancțiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligații contractuale, spre deosebire de încetarea de drept prin pieirea fortuită a bunului (art. 1818), unde nu se discută culpa, ci doar imposibilitatea obiectivă de a mai asigura folosința. Distincția este importantă în practică: la o defecțiune fortuită majoră contractul încetează de drept, fără daune, în timp ce la o neexecutare imputabilă (ex. neplata chiriei, folosire abuzivă) partea prejudiciată poate cere reziliere și daune-interese. Sursa: Încetarea contractului de locațiune, Revista Universul Juridic (accesat 2026-08-18)

⚠️ Opinie specialistă — Legestart.ro Sinteza obligațiilor locatorului (art. 1786–1791) reține că obligația de a „menține bunul în stare corespunzătoare de folosință" este continuă pe toată durata contractului, nu doar la momentul predării — ceea ce, la echipamente, se traduce în obligația de a asigura funcționarea pe tot parcursul închirierii, dacă defecțiunea nu ține de folosința obișnuită a locatarului. Sursa: Obligațiile locatorului în contractul de locațiune, Legestart (accesat 2026-08-18)

Recomandare de practică: pentru echipamente cu valoare ridicată sau utilizare intensivă, optați pentru un contract detaliat („service inclus" sau „net"), cu proces-verbal de predare-primire, jurnal de utilizare/ore de funcționare și clauze exprese de asigurare și repartizare a riscului. Acestea reduc semnificativ litigiile la restituire.

Referințe

1. Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat în M. Of. nr. 505/2011 — Contractul de locațiune, art. 1777–1823 (dispoziții generale). Text oficial consolidat: legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/304560 — în special:
   • Art. 1777 (noțiune), Art. 1778 (felurile locațiunii), Art. 1783 (durata maximă);
   • Art. 1786–1788 (obligațiile locatorului; reparații);
   • Art. 1796 (obligațiile locatarului), Art. 1798 (titlu executoriu pentru chirie);
   • Art. 1805 (sublocațiune/cesiune), Art. 1811 (opozabilitate față de dobânditor);
   • Art. 1816 (denunțare unilaterală), Art. 1817 (reziliere), Art. 1818 (imposibilitatea folosirii/pieirea bunului), Art. 1821 (tacita relocațiune), Art. 1823 (îmbunătățiri).
2. O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing — pentru delimitarea de leasing (contract distinct, cu opțiune de cumpărare).
3. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — regimul TVA/impozitare al chiriei (reper conex); art. 11 (recalificarea tranzacțiilor), art. 223–224 (impozit pe veniturile nerezidenților / redevențe), art. 278 (locul prestării serviciilor), art. 307 (persoana obligată la plata TVA).
4. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — art. 123 (situația contractelor în derulare); interpretare: ÎCCJ (Complet DCD) nr. 42/2021 (M. Of. nr. 1009/22.10.2021).
5. Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă; HG nr. 1146/2006 privind cerințele minime de securitate pentru utilizarea în muncă a echipamentelor de muncă; regimul ISCIR (autorizare, verificări tehnice periodice).
6. Codul penal, art. 238 (abuzul de încredere); Codul de procedură civilă — executarea silită a obligației de predare a bunurilor mobile.
7. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte; Cod civil, art. 1349 și 1376 (răspunderea pentru lucruri).
8. Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), art. 4 și 28: eur-lex.europa.eu
9. Directiva 2003/49/CE — plățile de dobânzi și redevențe între societăți asociate din SM diferite.
10. Propunerea COM(2023) 533 — Regulament UE privind combaterea întârzierii plăților (va înlocui Directiva 2011/7/UE): eur-lex.europa.eu
11. ⚠️ Încetarea contractului de locațiune — Revista Universul Juridic: revista.universuljuridic.ro
12. ⚠️ Care sunt obligațiile locatorului în contractul de locațiune — Legestart: legestart.ro

Toate sursele accesate la 2026-08-18. Opiniile marcate cu ⚠️ reprezintă interpretări doctrinare, nu text de lege.