Conflictul de Interese în Administrarea Societăților

Conflictul de interese apare atunci când administratorul unei societăți are, într-o operațiune, un interes personal contrar interesului societății. Legea nr. 31/1990 și Codul civil îi impun o obligație de loialitate: să dezvăluie conflictul, să se abțină de la deliberare și să nu profite de poziția sa. Încălcarea atrage anularea actului, răspunderea pentru daune, revocarea și, în cazuri grave, răspundere penală.

Pe scurt

Conflictul de interese apare atunci când administratorul unei societăți are, într-o anumită operațiune, un interes personal (direct sau indirect) contrar interesului societății pe care o conduce. Legea societăților nr. 31/1990 și Codul civil îi impun administratorului o obligație de loialitate: să dezvăluie conflictul, să se abțină de la deliberare și să nu profite de poziția sa în dauna societății.

Nerespectarea acestor reguli atrage anularea actului încheiat în frauda societății (art. 215 Cod civil), răspunderea administratorului pentru daune, revocarea din funcție și, în cazurile grave, răspunderea penală. Acest articol explică ce este conflictul de interese, ce trebuie să facă administratorul și asociații, și cum se protejează societatea în practică.

Cadrul legal

Regimul conflictului de interese al administratorului rezultă din suprapunerea a două niveluri: dreptul comun (Codul civil, aplicabil oricărei persoane juridice) și legea specială (Legea societăților nr. 31/1990).

Dreptul comun — Codul civil

Art. 214 Cod civil — Obligația de diligență și de loialitate Membrii organelor de administrare trebuie să acționeze în interesul persoanei juridice, cu prudența și diligența cerute unui bun proprietar.

Art. 215 Cod civil — Conflictul de interese „(1) Este anulabil actul juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, soțul, ascendenții sau descendenții lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act și dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru."

Sursa: Codul civil, Legea nr. 287/2009 – Portal Legislativ (accesat 2026-07-29)

Legea specială — Legea societăților nr. 31/1990

Pentru societăți, Legea nr. 31/1990 detaliază obligațiile administratorului (articolele 144¹–144⁴, introduse prin Legea nr. 441/2006), precum și regulile de vot ale asociaților/acționarilor:

Art. 144¹ — Diligență și loialitate „(1) Membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu prudența și diligența unui bun administrator. […] (4) Membrii consiliului de administrație își vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societății."

Art. 144³ — Interesul contrar „(1) Administratorul care are într-o anumită operațiune, direct sau indirect, interese contrare intereselor societății trebuie să îi înștiințeze despre aceasta pe ceilalți administratori și pe cenzori sau auditori financiari și să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această operațiune. (2) Aceeași obligație o are administratorul în cazul în care, într-o anumită operațiune, știe că sunt interesate soțul sau soția sa, rudele ori afinii săi până la gradul al IV-lea inclusiv. […] (4) Administratorul care nu a respectat prevederile alin. (1) și (2) răspunde pentru daunele care au rezultat pentru societate."

Sursa: Legea societăților nr. 31/1990 – Portal Legislativ (accesat 2026-07-29)

Reguli conexe din aceeași lege:

• Art. 144² — non-concurență: administratorul nu poate fi, fără autorizarea consiliului de administrație, administrator, asociat cu răspundere nelimitată sau cenzor în societăți concurente ori cu același obiect și nici nu poate exercita același comerț pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării și a răspunderii pentru daune.
• Art. 144⁴ — interdicția creditării: este interzisă creditarea de către societate a administratorilor (împrumuturi, garanții etc.), cu excepții limitate.
• Art. 150 — operațiuni de peste 10%: înstrăinarea/dobândirea de bunuri între administrator și societate cu o valoare de peste 10% din activele nete este supusă aprobării adunării generale extraordinare.
• Art. 126 — descărcarea gestiunii: administratorii nu pot vota descărcarea propriei gestiuni sau o problemă în care administrația lor ar fi în discuție.
• Art. 127 — acționarul cu interes contrar: acționarul care are, personal sau ca mandatar, un interes contrar societății trebuie să se abțină de la deliberările privind acea operațiune.

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, conflictul de interese

Administratorul primește de la asociați/acționari puterea de a gestiona patrimoniul societății — un raport de tip mandat, dublat de o obligație de loialitate. Conflictul de interese apare ori de câte ori administratorul se află simultan „de ambele părți ale mesei": ca reprezentant al societății, dar și cu un interes personal în operațiune. Interesul poate fi:

• direct — administratorul contractează personal cu societatea (îi vinde un imobil, îi închiriază un spațiu, îi acordă/ia un împrumut);
• indirect — cealaltă parte a operațiunii este o firmă la care administratorul (sau soțul/rudele/afinii până la gradul al IV-lea) este asociat, administrator ori are un interes economic.

Legea nu interzice per se aceste operațiuni — o societate poate contracta valid cu propriul administrator. Ceea ce legea interzice este ca administratorul să ascundă conflictul și să influențeze decizia în interes propriu.

Cele trei obligații ale administratorului aflat în conflict

1. Dezvăluirea (transparența). Administratorul trebuie să îi înștiințeze pe ceilalți administratori și pe cenzori/auditori despre interesul său contrar (art. 144³ alin. 1). Aceeași obligație există și când interesul aparține soțului, rudelor sau afinilor până la gradul al IV-lea (art. 144³ alin. 2).

2. Abținerea. Administratorul aflat în conflict nu ia parte la deliberarea privind acea operațiune. În consiliul de administrație el nu participă la vot; decizia se ia de ceilalți membri, neafectați de conflict.

3. Prioritatea interesului social. Peste tot, administratorul își exercită mandatul „cu loialitate, în interesul societății" (art. 144¹ alin. 4). El nu poate folosi oportunitățile de afaceri, informațiile confidențiale sau bunurile societății pentru câștig personal.

Regula de protecție suplimentară: aprobarea AGA

Când operațiunea dintre administrator și societate are o miză economică semnificativă, controlul nu se oprește la nivelul consiliului. Art. 150 impune ca înstrăinarea sau dobândirea de bunuri de peste 10% din valoarea activelor nete ale societății (inclusiv închirieri și leasing) să fie aprobată de adunarea generală extraordinară. Astfel, decizia iese din sfera administratorului interesat și trece la proprietarii societății.

Conflictul de interese la nivelul asociaților/acționarilor

Regula abținerii nu privește doar administratorii. Acționarul care are, într-o anumită operație, un interes contrar societății trebuie să se abțină de la deliberări (art. 127). Dacă votează totuși și, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea, el răspunde pentru daunele cauzate. În plus, administratorii nu pot vota descărcarea propriei gestiuni (art. 126) — o aplicație directă a principiului „nimeni nu poate fi judecător în propria cauză".

Sancțiuni

• Nulitatea (anulabilitatea) actului — art. 215 Cod civil: actul încheiat în frauda societății, în care administratorul (sau apropiații) avea un interes, este anulabil dacă cealaltă parte cunoștea sau trebuia să cunoască situația.
• Răspunderea pentru daune — administratorul care încalcă obligațiile de dezvăluire/abținere răspunde pentru prejudiciul cauzat societății (art. 144³ alin. 4; art. 1349 și urm. Cod civil).
• Revocarea din funcție — inclusiv pentru încălcarea non-concurenței (art. 144²).
• Răspunderea penală — folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății într-un scop contrar intereselor ei ori pentru a favoriza o altă firmă în care administratorul are interese (art. 272¹ din Legea nr. 31/1990).

⚠️ Nuanță de aplicare (SRL). Textele art. 144¹–144⁴ sunt așezate în capitolul dedicat societăților pe acțiuni și nu sunt trimise expres la SRL de art. 197 alin. (3). Pentru SRL se rețin însă, cu certitudine, dreptul comun (art. 214–215 Cod civil), art. 72 (răspunderea după regulile mandatului), art. 79 (abținerea în conflict de interese, aplicat prin art. 197 alin. 3) și art. 197 alin. (2) (non-concurența proprie SRL). Regimul SRL-ului — inclusiv al administratorului unic — este detaliat în secțiunea „Regimul specific al SRL-ului".

Regimul specific al SRL-ului

Cvasi-totalitatea societăților din România sunt SRL-uri, adesea cu administrator unic, uneori chiar cu asociat unic care este și administrator. Textele „vedetă" ale conflictului de interese (art. 144¹–144⁴) sunt însă așezate în capitolul dedicat societăților pe acțiuni. Ce se aplică, cu certitudine, unui SRL?

Ce se aplică sigur SRL-ului

• Codul civil, art. 214–215 — obligația de loialitate și anulabilitatea actului încheiat în frauda societății (drept comun, aplicabil oricărei persoane juridice).
• Art. 72 din Legea nr. 31/1990 — obligațiile și răspunderea administratorilor sunt guvernate de regulile mandatului și de dispozițiile speciale ale legii.
• Art. 79, aplicat prin art. 197 alin. (3) — regula de abținere: „Asociatul care, într-o operațiune determinată, are, pe cont propriu sau pe contul altuia, interese contrare acelora ale societății, nu poate lua parte la nicio deliberare sau decizie privind această operațiune." Art. 197 alin. (3) extinde expres la SRL dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79. Aceasta este ancora legală certă a abținerii la SRL.
• Art. 197 alin. (2) — interdicția de non-concurență proprie SRL: administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandat în societăți concurente ori cu același obiect, sub sancțiunea revocării și a răspunderii pentru daune (echivalentul funcțional al art. 144² de la SA).

Ce este doar „analogic"

Art. 144¹–144⁴ nu sunt trimise de art. 197 alin. (3). Aplicarea lor directă la SRL este discutată; ele se rețin ca standard de conduită (loialitate, dezvăluire, interdicția creditării), pe temeiul art. 72 și al art. 214–215 Cod civil. Practic, riscul se tratează la fel de riguros ca la SA.

Administratorul unic — cine protejează societatea?

Când nu există „ceilalți administratori" neutri, abținerea din deliberarea consiliului nu are cui i se aplica. Protecția se deplasează pe două paliere:

1. Controlul ex ante al asociaților. Decizia iese din sfera administratorului și trece la adunarea asociaților: operațiunea administrator ⇄ societate se supune aprobării acestora, iar administratorul-asociat se abține de la vot (art. 79 via art. 197 alin. 3; art. 126–127 prin analogie). Pentru operațiuni de peste 10% din activele nete, aprobarea adunării generale este oricum necesară (art. 150). Actul constitutiv poate impune un prag de aprobare mai strict.
2. Controlul ex post. Când administratorul unic este și asociat unic, nu există un organ neutru care să aprobe — nu mai există „cealaltă parte" în interiorul societății. Aici protecția reală vine după încheierea actului și aparține creditorilor și fiscului: anularea actului fraudulos (art. 215 Cod civil), răspunderea pentru daune (art. 72, art. 1349 Cod civil), iar în caz de insolvență anularea transferurilor către persoane afiliate și răspunderea personală a administratorului (Legea nr. 85/2014 — a se vedea secțiunile dedicate). Așadar, la SRL-ul cu asociat unic, „aprobarea de către un organ neutru" nu mai funcționează preventiv; rămâne esențială documentarea la preț de piață și corectitudinea față de creditori.

Surse: Legea nr. 31/1990 – Portal Legislativ (art. 72, 79, 150, 197); Codul civil (art. 214–215) (accesat 2026-07-29).

Conflictul de interese în grupurile de societăți

În grupurile de societăți administratorul este frecvent comun mai multor entități (societate-mamă și filiale), ceea ce pune în tensiune „interesul societății" pe care o conduce cu „interesul de grup".

Regula de principiu în dreptul român este că prevalează interesul social al fiecărei societăți în parte. Fiecare societate din grup este o persoană juridică distinctă, cu patrimoniu și interes propriu; Legea nr. 31/1990 nu recunoaște o „personalitate" ori un interes juridic al grupului ca atare. Legea nr. 85/2014 definește „grupul de societăți" doar în scop procedural (insolvența concomitentă a mai multor membri), nu ca temei de subordonare a interesului unei filiale față de grup.

În consecință, doctrina franceză a „interesului de grup" (jurisprudența Rozenblum) — care justifică o operațiune defavorabilă unei filiale prin avantaje compensatorii la nivelul grupului — nu este consacrată legislativ în România. Un administrator nu poate legitima o operațiune păgubitoare pentru filială invocând beneficii obținute de grup; o astfel de operațiune rămâne supusă abținerii (art. 79 / art. 144³), aprobării organului neutru și, la nevoie, anulării pentru fraudarea societății (art. 215 Cod civil).

Aceasta nu înseamnă că operațiunile intra-grup sunt interzise — ele sunt frecvente și valide — ci că fiecare trebuie să treacă testul interesului propriu al fiecărei societăți și al prețului de piață (relevant și fiscal — vezi „Aspecte fiscale"). Practic, administratorul comun aflat în conflict declară interesul în ambele entități, se abține de la deliberare acolo unde legea o cere și documentează caracterul echitabil al operațiunii.

⚠️ Opinie de specialitate. Doctrina și practica judiciară română analizează grupurile pornind de la autonomia patrimonială a fiecărei societăți; recunoașterea unui „interes de grup" derogatoriu rămâne, de lege lata, controversată și neconsacrată. Sursă: Grupurile de societăți din perspectiva practicii judecătorești – JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29).

Aspecte practice

Cum procedezi când apare un conflict — pas cu pas

1. Identifică interesul. Verifică dacă tu, soțul/soția, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea aveți un interes (chiar indirect, printr-o altă firmă) în operațiune.
2. Declară în scris. Comunică celorlalți administratori și cenzorilor/auditorilor existența conflictului. Ideal, printr-o declarație de conflict de interese înregistrată.
3. Abține-te. Nu participa la deliberarea și votul asupra operațiunii respective.
4. Consemnează în proces-verbal. Procesul-verbal al ședinței trebuie să menționeze declararea conflictului și abținerea — este dovada respectării obligației.
5. Verifică pragul de 10%. Dacă operațiunea administrator ⇄ societate depășește 10% din activele nete, obține aprobarea AGA extraordinare (art. 150).

Greșeli frecvente

• „E firma mea, pot face ce vreau." Personalitatea juridică separă patrimoniul societății de cel al administratorului; folosirea bunurilor societății în interes propriu poate atrage răspundere civilă și penală.
• Contracte cu firme „ale familiei" nedeclarate. Interesul indirect (soț, rude, afini gr. IV) declanșează aceleași obligații ca interesul direct.
• Auto-împrumuturi. Creditarea administratorului de către societate este, ca regulă, interzisă (art. 144⁴).
• Votul pentru propria descărcare de gestiune. Interzis prin art. 126 — o astfel de hotărâre este atacabilă.
• Lipsa urmelor scrise. Fără declarație și proces-verbal, administratorul nu poate proba că s-a abținut.

Instrumente de prevenție recomandate

• Clauze în actul constitutiv privind procedura de aprobare a operațiunilor cu părți afiliate.
• Politică internă de conflict de interese și registru al declarațiilor.
• Aprobarea operațiunilor cu părți afiliate de către administratorii neutri sau de AGA.
• Evaluare independentă a prețului pentru tranzacțiile administrator ⇄ societate (preț de piață, „at arm's length").

Aspecte fiscale (prețuri de transfer)

Tranzacția dintre administrator și societatea sa nu este doar o problemă de drept societar, ci și o operațiune între persoane afiliate în plan fiscal. Administratorul (și rudele/entitățile controlate de el) și societatea sunt, de regulă, persoane afiliate în sensul art. 7 pct. 26 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015).

Consecințe fiscale ale unui preț diferit de cel de piață:

• Ajustarea prețului (art. 11 alin. (4) Cod fiscal). Tranzacțiile între persoane afiliate trebuie să respecte principiul valorii de piață („at arm's length"). Dacă prețul este sub- sau supraevaluat, ANAF poate ajusta venitul/cheltuiala la nivelul pieței, cu impozit suplimentar, dobânzi și penalități.
• Reîncadrarea tranzacției (art. 11 alin. (1)). Organul fiscal poate ignora forma juridică și reîncadra operațiunea după conținutul ei economic — de exemplu, un „împrumut" nerambursat ori o vânzare la preț derizoriu pot fi tratate ca venit impozabil/avantaj în natură.
• Dosarul prețurilor de transfer (Ordinul ANAF nr. 442/2016). Peste anumite praguri valorice anuale (de ex., pentru contribuabilii mari: dobânzi ≥ 200.000 EUR, servicii ≥ 250.000 EUR, bunuri ≥ 350.000 EUR), societatea trebuie să întocmească un dosar al prețurilor de transfer care să justifice caracterul de piață al prețului; sub praguri, dosarul poate fi cerut la inspecție.
• TVA și deductibilitate. Un preț neconform poate atrage ajustarea bazei de TVA între afiliați și refuzul deductibilității cheltuielilor nejustificate economic.

De aceea, evaluarea independentă la preț de piață, recomandată ca instrument de prevenție civilă, are și o funcție fiscală: aceeași documentație (raport de evaluare, comparabile) previne atât acțiunea în anulare, cât și reîncadrarea de către ANAF.

Surse: Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) – Portal Legislativ (art. 7 pct. 26, art. 11); Ordinul ANAF nr. 442/2016 privind dosarul prețurilor de transfer (accesat 2026-07-29).

Conflictul de interese în insolvență

Când societatea ajunge în insolvență, actele încheiate de administrator în conflict de interese — mai ales cu sine sau cu persoane afiliate — devin vulnerabile suplimentar, dincolo de nulitatea din dreptul comun. Legea nr. 85/2014 adaugă două mecanisme specifice.

Anularea actelor frauduloase și „perioada suspectă"

Art. 117 din Legea nr. 85/2014 permite administratorului judiciar sau lichidatorului să ceară anularea actelor și operațiunilor frauduloase ale debitorului, în dauna creditorilor, încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii („perioada suspectă"). Intră aici, între altele: actele cu titlu gratuit; operațiunile în care prestația societății depășește vădit ce a primit; transferurile și operațiunile cu persoane aflate în raporturi de afiliere (administrator, asociat, rude); plățile și garanțiile preferențiale. Art. 118 reglementează termenele și situația subdobânditorilor: acțiunea se introduce în termen de 1 an de la depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței, dar nu mai târziu de 16 luni de la deschiderea procedurii.

Răspunderea administratorului pentru intrarea în insolvență

Art. 169 din Legea nr. 85/2014 permite antrenarea răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere (inclusiv administratorul) care au cauzat starea de insolvență, între altele prin: folosirea bunurilor sau creditului societății în folos propriu ori al altei persoane (lit. a); desfășurarea de acte în interes personal sub acoperirea societății (lit. b); deturnarea/ascunderea unei părți din activ sau mărirea fictivă a pasivului (lit. e); plăți preferențiale în dauna celorlalți creditori. Cererea aparține administratorului judiciar/lichidatorului, iar în condițiile legii și comitetului creditorilor ori unor creditori. Administratorul poate fi obligat să suporte, din averea proprie, o parte din pasivul rămas neacoperit.

Practic, un act încheiat în conflict de interese și „uitat" fără dezvăluire poate reveni ca dublă expunere în insolvență: anularea transferului (art. 117–118) și răspunderea personală a administratorului (art. 169).

Sursă: Legea nr. 85/2014 privind procedurile de insolvență – Portal Legislativ (art. 117, 118, 169) (accesat 2026-07-29).

Acțiunea în anulare și raportul cu dezvăluirea

Cine poate cere anularea și în ce termen

Actul încheiat în frauda societății este lovit de nulitate relativă (art. 215 Cod civil). De aici decurg:

• Calitate procesuală activă. Acțiunea aparține societății (prin organele de administrare neafectate de conflict sau prin hotărârea adunării generale). În practică o pot exercita și asociații/acționarii atunci când organele societății rămân pasive (mai ales acționarul care justifică un interes), iar în procedura insolvenței administratorul judiciar/lichidatorul. Terțul contractant nu are calitate de reclamant.
• Termen de prescripție. Fiind nulitate relativă, termenul este de 3 ani (art. 1249 alin. (2) coroborat cu art. 2517 Cod civil).
• Începutul prescripției. Curge, potrivit art. 2529 Cod civil, de la data la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască cauza de nulitate — regulă esențială când conflictul a fost ascuns: termenul poate curge de la descoperirea interesului nedezvăluit, nu neapărat de la încheierea actului.

Anularea vs. protecția terțului de bună-credință

Art. 215 Cod civil condiționează anulabilitatea de faptul că cealaltă parte a cunoscut sau trebuia să cunoască interesul contrar. Terțul de bună-credință, care nu putea ști de conflict, este protejat, iar actul îi rămâne opozabil — în linie cu principiul opozabilității față de terți din dreptul UE (Directiva (UE) 2017/1132). Astfel, anularea funcționează împotriva părților și a terților de rea-credință, dar nu poate răsturna drepturile dobândite cu bună-credință.

„Curăță" dezvăluirea conflictul? (art. 144³ vs. art. 215)

Cele două regimuri nu se contrazic, ci acționează în momente diferite și au funcții complementare:

• Dezvăluirea + abținerea (art. 144³ / art. 79) + aprobarea organului neutru este un mecanism preventiv: face operațiunea legală procedural și deplasează sarcina probei. Cine atacă un act pe deplin dezvăluit și aprobat trebuie să dovedească fraudarea efectivă a societății.
• Anulabilitatea (art. 215) rămâne un remediu curativ: dezvăluirea nu „asanează" automat un act care, deși transparent, prejudiciază efectiv societatea (de ex. preț vădit dezavantajos). Un asemenea act poate fi anulat și/sau poate atrage răspunderea pentru daune, chiar dezvăluit fiind.

Pe scurt: dezvăluirea și abținerea reduc riscul și mută povara probei, dar nu oferă imunitate. Protecția deplină vine din cumulul: transparență + abținere + aprobare neutră + preț de piață documentat.

Surse: Codul civil (art. 215, 1249, 2517, 2529); Legea nr. 31/1990 (art. 144³, 150) (accesat 2026-07-29).

Legislație europeană

Conflictul de interese al administratorului rămâne, în esență, o materie de drept național: Uniunea Europeană nu a adoptat o directivă unică de armonizare pentru societățile nelistate, iar Curtea de Justiție a confirmat că regimul reprezentării societății în caz de conflict de interese excede dreptul UE armonizat (a se vedea jurisprudența, infra). Există însă un cadru european important pentru societățile listate și pentru opozabilitatea actelor față de terți.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva (UE) 2017/828 (SRD II) — de modificare a Directivei 2007/36/CE privind drepturile acționarilor. Art. 9c impune ca tranzacțiile semnificative cu părți afiliate să fie făcute publice și aprobate de adunarea generală sau de organul de administrare/supraveghere, „în conformitate cu proceduri care împiedică partea afiliată să profite de poziția sa și oferă o protecție adecvată a intereselor societății și ale acționarilor care nu sunt părți afiliate". Partea afiliată — inclusiv administratorul — nu participă la aprobare/vot. Definiția „părții afiliate" trimite la standardul contabil IAS 24 și include administratorii și persoanele-cheie de conducere. Sursa: Directiva (UE) 2017/828 – EUR-Lex

Directiva (UE) 2017/1132 — privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (text codificat, care preia fosta Primă Directivă 68/151/CEE). Reglementează opozabilitatea față de terți a actelor încheiate de organele societății: societatea rămâne ținută față de terții de bună-credință chiar și când administratorul depășește limitele interne ale mandatului. Sursa: Directiva (UE) 2017/1132 – EUR-Lex

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 (abuzul de piață — MAR), direct aplicabil. Art. 19 impune notificarea și publicarea tranzacțiilor persoanelor cu responsabilități de conducere (inclusiv administratorii) cu instrumentele emitentului listat — o formă de transparență a intereselor personale ale administratorului, complementară regulilor privind conflictul de interese. Sursa: Regulamentul (UE) 596/2014 – EUR-Lex

Transpunerea în dreptul român

Pentru societățile nelistate, dreptul UE lasă materia legislației naționale: se aplică integral regulile din Codul civil (art. 214-215) și din Legea nr. 31/1990 (art. 144¹-144⁴, 126, 127, 150), descrise mai sus.

Pentru societățile listate, SRD II a fost transpusă prin Legea nr. 158/2020 (M. Of., 29 iulie 2020), care a modificat Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață (formă republicată în M. Of. nr. 772/10.08.2021). Emitenții au obligația de a aproba tranzacțiile semnificative cu părți afiliate prin organul de administrare/supraveghere — partea afiliată neputând participa la vot — și de a întocmi și publica un raport privind aceste tranzacții, sub supravegherea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF).

Prag de semnificație — gold-plating parțial și diferență de nivel: SRD II definește „semnificativ" prin trimitere la criterii lăsate statelor membre. România a fixat pragul la peste 5% din activele nete ale emitentului listat (Legea nr. 24/2017), sensibil mai coborât decât pragul general de 10% din activele nete cerut pentru aprobarea de către adunarea generală extraordinară la orice societate (art. 150 din Legea nr. 31/1990). Rezultă un dublu nivel de control: cel general (dreptul comun al societăților) și cel special, mai strict, pentru emitenții cotați.

Sursa: Legea nr. 158/2020 – Portal Legislativ · Legea nr. 24/2017 (republicată) – Portal Legislativ (accesat 2026-07-29)

Jurisprudență CJUE

Cauza C-104/96, Coöperatieve Rabobank „Vecht en Plassengebied" / Minderhoud (hotărârea din 16 decembrie 1997) — Curtea a statuat că problema reprezentării societății atunci când există un conflict de interese între administrator și societate nu intră în cadrul normativ al Primei Directive 68/151/CEE (astăzi codificată în Directiva (UE) 2017/1132) și rămâne guvernată de dreptul național. Hotărârea explică de ce, în România, conflictul de interese al administratorului este reglementat prin Codul civil și Legea nr. 31/1990, iar nu printr-un act UE de armonizare. Sursa: CJUE, C-104/96 – EUR-Lex

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Societate nelistată (SRL/SA închisă): dreptul UE nu adaugă obligații suplimentare — se aplică integral art. 144³ și art. 150 din Legea nr. 31/1990 și art. 214-215 Cod civil. Regula abținerii administratorului aflat în conflict corespunde, de altfel, principiului european: administratorul-parte afiliată nu participă la decizie.
• Emitent listat pe o piață reglementată (ex. Bursa de Valori București): intervine un strat suplimentar — aprobarea și publicarea tranzacțiilor cu părți afiliate peste 5% din activele nete (Legea nr. 24/2017), notificarea tranzacțiilor administratorilor sub MAR (Regulamentul 596/2014) și raportarea către ASF. Nerespectarea poate atrage sancțiuni administrative din partea ASF, pe lângă răspunderea civilă din dreptul comun.
• Dimensiune transfrontalieră: definiția armonizată a „părții afiliate" (IAS 24) și cerințele SRD II se aplică uniform emitenților din întreaga UE, facilitând compararea și controlul grupurilor transfrontaliere; pentru o Societas Europaea (SE) cu sediul în România se aplică, complementar, Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și legea română a societăților.
• Evoluții legislative: Legea nr. 24/2017 a fost modificată ulterior (inclusiv prin Legea nr. 11/2025), cu ajustări ale regimului emitenților — de verificat forma consolidată la momentul aplicării.

Întrebări frecvente

1. Poate administratorul să încheie un contract cu propria societate? Da, legea nu interzice per se acest lucru, dar administratorul trebuie să declare conflictul, să se abțină de la deliberare (art. 144³) și, dacă operațiunea depășește 10% din activele nete, să obțină aprobarea AGA extraordinare (art. 150). Contractul încheiat prin fraudarea societății este anulabil (art. 215 Cod civil).

2. Ce înseamnă „interes indirect"? Situația în care cealaltă parte a operațiunii este o firmă la care administratorul sau soțul/rudele/afinii până la gradul al IV-lea au un interes economic (asociat, administrator, beneficiar). Legea tratează interesul indirect la fel ca pe cel direct (art. 144³ alin. 2).

3. Ce se întâmplă dacă administratorul nu declară conflictul? Răspunde pentru daunele cauzate societății (art. 144³ alin. 4), poate fi revocat, iar actul poate fi anulat. În cazuri grave (folosirea bunurilor/creditului societății contra interesului ei), există și răspundere penală (art. 272¹ Legea nr. 31/1990).

4. Poate administratorul-asociat să voteze în AGA pe o problemă care îl privește? Nu pentru descărcarea propriei gestiuni (art. 126). Ca acționar cu interes contrar, trebuie să se abțină, iar dacă votează decisiv, răspunde pentru daune (art. 127).

5. Poate administratorul să conducă o firmă concurentă? Nu fără autorizarea consiliului de administrație. Art. 144² interzice administratorului să fie administrator/asociat cu răspundere nelimitată în societăți concurente sau să exercite același comerț, sub sancțiunea revocării și a răspunderii pentru daune.

6. Poate societatea să îi dea administratorului un împrumut? Ca regulă, nu. Art. 144⁴ interzice creditarea administratorilor de către societate (împrumuturi, garanții etc.), cu excepții limitate prevăzute de lege.

Practică și opinii

⚠️ Jurisprudență — ÎCCJ, obligația de prudență și diligență a administratorului Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că legea protejează societatea contra neglijenței și fraudei administratorului, nu și contra riscurilor inerente ale afacerilor. Atât timp cât discernământul administratorului nu este afectat de o miză personală, el este informat corespunzător cu privire la natura afacerii și este convins, cu bună-credință, că decizia este în interesul societății, administratorul este exonerat de răspundere (aplicarea „regulii deciziei de afaceri" — business judgment rule, art. 144¹). Sursa: ICCJ. Obligația de prudență și diligență a administratorului – JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29)

⚠️ Opinie de specialitate — creditarea/garantarea între societăți cu administratori comuni În doctrina și practica de afaceri s-a analizat dacă operațiunile de creditare ori garantare între două societăți care au administratori comuni intră sub interdicția art. 144⁴. Concluzia dominantă este că astfel de operațiuni trebuie examinate cu atenție, întrucât administratorul comun se poate afla în conflict de interese, iar interdicția creditării vizează inclusiv situațiile indirecte, prin persoane și entități apropiate. Sursa: Este sau nu interzisă operațiunea de creditare/garantare între societăți cu administratori comuni (art. 144⁴) – JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29)

Concluzie practică: protecția reală a societății nu vine din interzicerea absolută a operațiunilor cu administratorul, ci din transparență + abținere + aprobare de către un organ neutru. Un administrator care declară deschis conflictul, se abține și lasă decizia în seama celorlalți administratori sau a AGA își protejează atât societatea, cât și propria răspundere.

Evoluții legislative recente

Legea nr. 11/2025 (Monitorul Oficial nr. 193 din 5 martie 2025) a modificat Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață. Modificările relevante pentru conflictul de interese privesc regimul tranzacțiilor cu părți afiliate ale emitenților listați, reglementat la art. 108 din Legea nr. 24/2017 (transpunerea art. 9c din Directiva (UE) 2017/828 — SRD II):

• Art. 108 alin. (9) — sunt exceptate de la aprobarea/publicarea specifică tranzacțiile încheiate în cursul desfășurării normale a activității, în condiții normale de piață; organul de administrare/supraveghere stabilește o procedură internă de evaluare, iar rezultatul se include în raportul anual.
• Art. 108 alin. (10) lit. a¹ (nouă) — excepție pentru tranzacțiile dintre emitent și filialele deținute integral (ori în care nicio altă parte afiliată nu are interes).

⚠️ Acest regim special (praguri, aprobare de un organ neutru, publicare) privește societățile listate, nu SRL-ul de drept comun. Pentru societatea nelistată rămâne aplicabil cadrul Legii nr. 31/1990 + Codul civil descris mai sus.

La nivel european, Directiva (UE) 2022/2464 (CSRD — raportarea privind durabilitatea) și Directiva (UE) 2024/1760 (CSDDD/CS3D — diligența în materie de durabilitate) întăresc guvernanța corporativă și responsabilitatea organelor de conducere, dar nu au modificat regimul conflictului de interese din Legea nr. 31/1990. La data redactării nu există o reformă oficial anunțată a art. 144¹–144⁴; recomandarea rămâne verificarea formei consolidate la momentul aplicării.

Surse: Legea nr. 11/2025 – Portal Legislativ; Legea nr. 24/2017 (republicată) – Portal Legislativ (art. 108); Modificări ale legislației privind emitenții – JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29).

Referințe

1. Legea societăților nr. 31/1990 (republicată) — art. 144¹ (diligență și loialitate), art. 144² (non-concurență), art. 144³ (interesul contrar: înștiințare și abținere), art. 144⁴ (interdicția creditării administratorilor), art. 126 (descărcarea gestiunii), art. 127 (acționarul cu interes contrar), art. 150 (operațiuni de peste 10% din activele nete), art. 272¹ (răspundere penală). Portal Legislativ – legislatie.just.ro (accesat 2026-07-29).
2. Codul civil (Legea nr. 287/2009) — art. 214 (obligația de diligență și de loialitate), art. 215 (conflictul de interese — anulabilitatea actului). Portal Legislativ – legislatie.just.ro (accesat 2026-07-29).
3. Legea nr. 441/2006 — actul normativ prin care au fost introduse art. 144¹–144⁴ în Legea nr. 31/1990.
4. ÎCCJ — obligația de prudență și diligență a administratorului (business judgment rule). JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29).
5. Analiză privind creditarea/garantarea între societăți cu administratori comuni (art. 144⁴). JURIDICE.ro (accesat 2026-07-29).