Certificatul de Atestare Fiscală - Obținere și Valabilitate

Certificatul de atestare fiscală este documentul oficial prin care ANAF sau organul fiscal local atestă dacă un contribuabil are sau nu obligații de plată restante la buget, la o anumită dată. Se eliberează la cerere, gratuit la ANAF, în maximum 3 zile lucrătoare. Este valabil 30 de zile pentru firme și persoane cu activități economice și 90 de zile pentru persoanele fizice fără astfel de activități.

Pe scurt

Certificatul de atestare fiscală este documentul oficial prin care organul fiscal atestă situația obligațiilor de plată ale unui contribuabil la o anumită dată — practic, dacă firma sau persoana are sau nu datorii restante la stat. Este emis fie de ANAF (organul fiscal central), fie de primărie/direcția de taxe locale (organul fiscal local), la cerere. Certificatul ANAF se eliberează în maximum 3 zile lucrătoare și este valabil 30 de zile (pentru firme și persoane care desfășoară activități economice), respectiv 90 de zile pentru persoanele fizice fără activități economice independente.

Cadrul legal

Certificatul de atestare fiscală este reglementat de Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), în Titlul VII, Capitolul I, articolele 158–160. Codul distinge două certificate distincte, în funcție de autoritatea emitentă: cel emis de organul fiscal central (ANAF) și cel emis de organul fiscal local (primăria/direcția de impozite și taxe locale).

Certificatul emis de ANAF (art. 158)

Art. 158 alin. (1) și (2) Cod procedură fiscală — „Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal central competent la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite și din oficiu sau la solicitarea altor autorități publice (...), precum și la solicitarea oricărei persoane care deține titluri de participare la o societate. (...) [Certificatul] cuprinde obligațiile fiscale restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii și nestinse până la data eliberării acestuia, precum și alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii (...)”

Sursa: Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, formă consolidată (ultima actualizare OUG nr. 7/2026) (accesat 2026-07-31)

Termenul de emitere și valabilitatea sunt stabilite de art. 158 alin. (5):

Art. 158 alin. (5) Cod procedură fiscală — „Certificatul de atestare fiscală se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii și poate fi utilizat de persoana interesată, pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul certificatului (...) eliberat pentru persoanele fizice care nu desfășoară activități economice în mod independent sau nu exercită profesii libere, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării.”

Procedura de eliberare, modelul și conținutul certificatului sunt detaliate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 3654/2015.

Sursa: Ordin ANAF nr. 3654/2015 (accesat 2026-07-31)

Certificatul emis de organul fiscal local (art. 159)

Art. 159 alin. (3) Cod procedură fiscală — „Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării și este valabil 30 de zile de la data emiterii.”

Certificatul local este obligatoriu la înstrăinarea clădirilor, terenurilor și mijloacelor de transport: proprietarul trebuie să dovedească achitarea tuturor obligațiilor către bugetul local, iar actele încheiate cu încălcarea acestei cerințe sunt nule de drept (art. 159 alin. (5) și (6)).

Solicitarea de către terți (art. 160)

Art. 160 alin. (1) Cod procedură fiscală — „Orice persoană fizică sau juridică (...) poate solicita organelor fiscale certificatul de atestare fiscală (...) numai cu consimțământul expres și neechivoc al contribuabilului în cauză.”

O excepție notabilă: la dezbaterea unei succesiuni, notarul public are obligația legală de a solicita certificatul de la organul fiscal central și local pentru persoana decedată (art. 160 alin. (2)).

Explicație detaliată

Ce atestă, de fapt, certificatul

Certificatul de atestare fiscală este o „fotografie” a situației fiscale a contribuabilului la un moment dat. El se eliberează pe baza datelor din evidența creanțelor fiscale a organului emitent și arată dacă există obligații fiscale restante — impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului care nu au fost achitate la scadență.

Un aspect esențial, adesea neînțeles: certificatul emis de ANAF cuprinde obligațiile restante existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii și nestinse până la data eliberării (art. 158 alin. (2)). Cu alte cuvinte, „poza” nu este strict la zi, ci raportată la finalul lunii precedente — o plată făcută în luna curentă poate să nu se reflecte imediat.

Pe lângă datorii, certificatul ANAF poate cuprinde și sume pe care contribuabilul le are de încasat de la autorități contractante (în sensul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice), atunci când acestea sunt certe, lichide și exigibile și confirmate printr-un document al autorității contractante (art. 158 alin. (4)). Acest mecanism permite „compensarea” percepției de risc atunci când statul însuși are datorii față de contribuabil.

Cele două certificate: ANAF vs. organul fiscal local

Este important să nu confunzi cele două documente, pentru că atestă bugete diferite:

• Certificatul ANAF (art. 158) — atestă obligațiile către bugetul de stat (impozit pe profit/venit, TVA, contribuții sociale, accize etc.).
• Certificatul local (art. 159) — atestă obligațiile către bugetul local al unei unități administrativ-teritoriale (impozit pe clădiri, teren, mijloace de transport, taxe locale). Se emite mai rapid (cel mult 2 zile lucrătoare) și este întotdeauna valabil 30 de zile.

În funcție de scopul urmărit, este posibil să ai nevoie de ambele. De exemplu, la vânzarea unui imobil deținut de o firmă poate fi necesar atât certificatul local (pentru impozitele pe imobil), cât și cel ANAF (pentru situația generală a societății).

Valabilitatea — regula celor 30 vs. 90 de zile

Diferența de valabilitate ține de calitatea solicitantului la certificatul ANAF:

• 30 de zile — pentru persoane juridice (societăți), PFA, întreprinderi individuale/familiale și, în general, pentru cei care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere.
• 90 de zile — pentru persoanele fizice care nu desfășoară activități economice independente și nu exercită profesii libere.

La certificatul local, valabilitatea este uniform de 30 de zile.

Cazul special al radierii

Când o firmă aflată în inspecție fiscală solicită certificatul în scopul radierii din registrele în care este înregistrată, termenul de emitere se modifică: certificatul se eliberează în 5 zile lucrătoare de la emiterea deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impozitare (art. 158 alin. (6)). Este o excepție de la regula celor 3 zile, întrucât radierea presupune finalizarea controlului fiscal.

Aspecte practice

Când ai nevoie de certificat

Certificatul de atestare fiscală este cerut, în practică, în situații precum:

• participarea la licitații / achiziții publice — pentru a dovedi lipsa datoriilor la bugetul de stat și local;
• accesarea de credite bancare sau garanții;
• accesarea de fonduri europene / finanțări nerambursabile (documentație de eligibilitate);
• cesiunea de părți sociale sau vânzarea firmei — cumpărătorul verifică pasivul fiscal;
• radierea societății;
• înstrăinarea de imobile sau mijloace de transport (certificatul de la organul fiscal local);
• dezbaterea unei succesiuni (solicitat de notar).

Cum îl obții de la ANAF, pas cu pas

Pentru firme, obținerea se face online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) al ANAF. Atenție: pentru persoanele juridice, asocierile și alte entități fără personalitate juridică, precum și pentru PFA/profesiile liberale, comunicarea cu ANAF prin SPV este obligatorie — nu doar cea mai comodă cale (art. 79 alin. (1¹) din Codul de procedură fiscală, obligație introdusă prin OUG nr. 11/2021, aplicabilă de la 1 martie 2022). Documentele depuse de aceste categorii pe hârtie, la ghișeu, „nu vor fi luate în considerare" (art. 79 alin. (1²)), organul fiscal urmând să notifice contribuabilul asupra obligației de comunicare electronică. Depunerea pe hârtie rămâne o opțiune practică doar pentru persoanele fizice care nu desfășoară activități economice.

Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 79 (accesat 2026-07-31)

Pașii în SPV:

1. Te autentifici în SPV (certificat digital calificat pentru firme; utilizator/parolă, eID sau aplicația mobilă ANAF pentru persoane fizice).
2. Accesezi secțiunea de solicitări / eliberare documente și alegi cererea pentru certificatul de atestare fiscală.
3. Completezi și transmiți cererea electronic — datele de identificare se preiau din cont.
4. Primești răspunsul în secțiunea de mesaje și descarci certificatul semnat electronic, valabil ca document oficial fără ștampilă fizică.

Emiterea prin ANAF este gratuită. Termenul legal maxim este de 3 zile lucrătoare, dar dacă nu ai datorii restante certificatul poate fi emis mult mai rapid. Pentru certificatul de la organul fiscal local se depune o cerere la primărie/direcția de taxe locale (multe primării oferă și opțiunea online); aici pot exista taxe locale simbolice.

Solicitarea prin împuternicit

Un terț (de exemplu, contabilul, avocatul sau consultantul) poate obține certificatul în numele tău numai pe baza unei împuterniciri/procuri și cu acordul scris al contribuabilului, în acord cu art. 160 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Greșeli frecvente de evitat

• Ceri certificatul prea devreme. Valabilitatea de 30 de zile pentru firme este scurtă; solicită-l cu puțin timp înainte de a depune documentația, ca să nu expire.
• Confunzi cele două certificate. Verifică din start dacă ai nevoie de cel ANAF, de cel local sau de ambele.
• Nu verifici datoriile în avans. Dacă apar restanțe, achită-le și lasă timp pentru actualizarea evidenței (soldul este raportat la ultima zi a lunii anterioare).
• Omiterea certificatului la înstrăinarea de imobile. Lipsa certificatului local atrage nulitatea de drept a actului de înstrăinare (art. 159 alin. (6)).

Situații speciale și nuanțe juridice

Ce înseamnă, juridic, „obligații fiscale restante"

Certificatul atestă obligațiile fiscale restante, iar acest termen are o definiție legală strictă. Potrivit art. 157 din Codul de procedură fiscală, sunt restante obligațiile pentru care s-a împlinit scadența, precum și diferențele stabilite prin decizie de impunere. Esențial însă, art. 157 alin. (2) enumeră obligațiile care NU sunt considerate restante și care, prin urmare, nu blochează un certificat „curat":

• obligațiile pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată — eșalonare sau amânare (lit. a);
• obligațiile din acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (lit. b);
• obligațiile din acte fiscale contestate și garantate potrivit art. 210-211 sau art. 235 (lit. b¹);
• obligațiile cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat și confirmat (lit. c).

Consecința practică este importantă: un contribuabil cu datorii mari, dar aflate sub eșalonare aprobată de ANAF sau sub suspendarea executării dispusă de instanță, poate obține un certificat care nu îl arată ca având restanțe și care, în achiziții publice, nu atrage excluderea (art. 165 alin. (3) din Legea nr. 98/2016). În plus, art. 157 alin. (3) prevede o „compensare": nu există restanță dacă suma datorată este mai mică sau egală cu sumele de rambursat/restituit aflate în curs de soluționare ori cu sumele certe de încasat de la autorități contractante.

Sursa: Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 157 (accesat 2026-07-31)

Certificatul în insolvență și reorganizare judiciară

Deschiderea procedurii de insolvență (Legea nr. 85/2014) suspendă de drept executările silite individuale, inclusiv cea fiscală, iar creanțele bugetare anterioare deschiderii procedurii se înscriu la masa credală. Modul în care apar acestea în certificat depinde de stadiul procedurii:

• Creanțele anterioare, integrate într-un plan de reorganizare aprobat și confirmat, cu termene de plată viitoare, nu sunt „restante" — art. 157 alin. (2) lit. c) le exclude expres. Certificatul le reflectă ca obligații gestionate prin plan, nu ca restanțe blocante.
• Creanțele curente, născute după deschiderea procedurii și neachitate la scadență, rămân restanțe obișnuite.

Trebuie reținut și că regulile privind nulitatea înstrăinării fără certificat local (art. 159 alin. (5)-(6)) nu se aplică în executarea silită, în insolvență și în lichidare (art. 159 alin. (7)). Pentru radiere sau în procedura insolvenței, organul fiscal eliberează de regulă certificatul de obligații bugetare (vezi mai jos), care oferă o imagine detaliată a creanțelor pe categorii.

Certificat de atestare fiscală vs. certificat de obligații bugetare

Ordinul ANAF nr. 3654/2015 reglementează două documente distincte, iar confuzia dintre ele este frecventă:

• Certificatul de atestare fiscală — documentul „de zi cu zi": atestă dacă există sau nu obligații restante și cuantumul lor global, cu valabilitate de 30/90 de zile. Este cel folosit la licitații, credite, cesiuni, succesiuni.
• Certificatul de obligații bugetare — un document mai detaliat, care prezintă structura obligațiilor bugetare pe fiecare tip de creanță. Este folosit tipic în proceduri unde este nevoie de o imagine analitică: radiere, insolvență/lichidare, situații de control.

Pe scurt: certificatul de atestare fiscală răspunde la întrebarea „are firma datorii?", iar certificatul de obligații bugetare arată „care sunt, în detaliu, aceste obligații".

Sursa: Ordinul ANAF nr. 3654/2015 (accesat 2026-07-31)

Accesul asociaților și secretul fiscal

Art. 158 alin. (1) permite oricărei persoane care deține titluri de participare la o societate să solicite certificatul acelei societăți — fără consimțământul societății și fără un prag minim de participare. Este o excepție de la regula generală din art. 160 alin. (1), potrivit căreia un terț poate obține certificatul altui contribuabil numai cu consimțământul expres și neechivoc al acestuia. Așadar, chiar și un asociat minoritar poate verifica dacă societatea are restanțe fiscale.

Această deschidere este însă limitată de secretul fiscal (art. 11 din Codul de procedură fiscală): certificatul comunică doar situația de plată (existența și cuantumul global al restanțelor), nu întreaga situație fiscală detaliată a societății (venituri, cheltuieli, baze de impozitare), care rămâne protejată. ⚠️ În opinia noastră, dreptul asociatului se justifică prin interesul legitim legat de participația deținută, iar prelucrarea datelor rămâne guvernată de principiul minimizării din RGPD (Regulamentul (UE) 2016/679); societatea nu dispune de un mecanism legal de opoziție la eliberare, dar poate contesta orice divulgare excesivă, dincolo de conținutul legal al certificatului.

Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 11, 158, 160 (accesat 2026-07-31)

Erori în certificat sau refuzul ANAF: ce remedii ai

Dacă certificatul conține erori (datorii deja achitate, sume inexistente sau prescrise) ori dacă ANAF refuză eliberarea sau depășește termenul de 3 zile lucrătoare, contribuabilul are mai multe căi:

1. Corectarea datelor / îndreptarea erorii materiale. Prezinți organului fiscal dovezile plății (extrase, chitanțe, ordine de plată) și ceri actualizarea evidenței și eliberarea unui nou certificat; temeiul general este art. 53 din Codul de procedură fiscală (îndreptarea erorilor materiale din actele fiscale).
2. Contestarea soldului la sursă. Sumele înscrise provin din titluri de creanță (decizii de impunere). Dacă însuși titlul este greșit, el se atacă prin contestația administrativ-fiscală (Titlul VIII din Codul de procedură fiscală), urmată, la nevoie, de acțiune la instanța de contencios.
3. Refuzul nejustificat sau tardivitatea. Refuzul de a elibera certificatul ori depășirea termenului legal reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, atacabil, după plângere prealabilă, în fața instanței de contencios administrativ (Legea nr. 554/2004), care poate obliga ANAF la emitere și, dacă s-a produs un prejudiciu, la despăgubiri.

⚠️ Recomandare practică: nu folosi un certificat despre care știi că reflectă o datorie eronată — corectează-l întâi, întrucât prezentarea lui într-o procedură (licitație, cesiune) poate produce efecte greu de reparat ulterior.

Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 53; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (accesat 2026-07-31)

Limitele certificatului la cumpărarea unei firme (due diligence M&A)

La cesiunea de părți sociale sau vânzarea firmei, certificatul de atestare fiscală este un instrument util, dar nu o garanție completă a lipsei riscului fiscal. Cumpărătorul trebuie să înțeleagă trei limite:

• Fotografie cu întârziere. Soldul este raportat la ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii (art. 158 alin. (2)); între acel moment și data tranzacției pot apărea obligații noi.
• Riscul obligațiilor nedeclarate. O inspecție fiscală ulterioară poate stabili impozite suplimentare (TVA, impozit pe profit) aferente perioadei dinainte de vânzare. Dreptul ANAF de a stabili creanțe se prescrie în 5 ani, iar în cazul faptelor de natură penală în 10 ani (art. 110 din Codul de procedură fiscală). Un certificat „curat" azi nu exclude o rectificare peste ani.
• Datoria rămâne în societate. La un share deal, obligațiile fiscale rămân ale societății cumpărate; cumpărătorul preia o firmă cu tot cu pasivul ei fiscal, chiar dacă nu era vizibil în certificat. Răspunderea solidară a altor persoane (administratori/asociați de rea-credință) operează doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 25 din Codul de procedură fiscală.

⚠️ De aceea, în practica de M&A, certificatul se coroborează cu un due diligence fiscal complet (declarații și decizii de impunere, situația inspecțiilor) și cu clauze contractuale de garanție (declarații și garanții fiscale, indemnizare, sume în escrow). Certificatul dovedește ce este înregistrat ca datorie, nu ce ar putea stabili un control viitor.

Sursa: Codul de procedură fiscală, art. 110, 25, 158 (accesat 2026-07-31)

Legislație europeană

Certificatul de atestare fiscală este un instrument de drept intern (Codul de procedură fiscală), fără un act european care să îl reglementeze direct. El are însă un rol european esențial în achizițiile publice: este mijlocul concret de probă prin care un operator economic dovedește că nu are datorii fiscale restante, cerință impusă de directivele UE în materie și transpusă în dreptul român prin Legea nr. 98/2016.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2014/24/UE, art. 57 alin. (2) — un operator economic este exclus din procedura de achiziție dacă nu și-a respectat obligațiile privind „plata impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale", atunci când acest lucru s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă definitivă și obligatorie. Excluderea nu se aplică dacă operatorul și-a îndeplinit obligațiile prin plată sau prin eșalonare (art. 57 alin. (6) — „self-cleaning"). Sursa: Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice (accesat 2026-07-31)

Directiva stabilește și mijloacele de probă: potrivit art. 60, plata impozitelor și contribuțiilor se dovedește printr-un certificat emis de autoritatea competentă a statului membru — pentru România, tocmai certificatul de atestare fiscală. În faza inițială a procedurii, ofertantul nu depune însă certificatul, ci o declarație pe propria răspundere:

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 al Comisiei din 5 ianuarie 2016 stabilește formularul standard al Documentului Unic de Achiziție European (DUAE) — declarația pe propria răspundere folosită ca dovadă preliminară, în locul certificatelor. Certificatul de atestare fiscală se prezintă ulterior, la cererea autorității contractante (de regulă de către ofertantul câștigător). Sursa: Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/7 (accesat 2026-07-31)

Prin art. 61 din Directiva 2014/24/UE, Comisia Europeană administrează sistemul e-Certis, un registru electronic care mapează, pentru fiecare stat membru, ce documente atestă îndeplinirea criteriilor de calificare. În e-Certis, certificatul de atestare fiscală românesc este identificat drept documentul de referință pentru dovada obligațiilor fiscale, ceea ce îl face recunoscut în procedurile de achiziții din întreaga Uniune.

Transpunerea în dreptul român

Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice transpune fidel aceste cerințe:

• art. 165 alin. (1) transpune art. 57 alin. (2) din Directivă — excluderea pentru neplata impozitelor, taxelor și contribuțiilor stabilită prin hotărâre/decizie definitivă și obligatorie;
• art. 165 alin. (3) preia mecanismul de regularizare (plată, eșalonare sau alte facilități) care evită excluderea;
• art. 168 reglementează mijloacele de dovadă — respectiv certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal central (ANAF) și de cel local;
• art. 193 reglementează DUAE și definește sistemul e-Certis.

Transpunerea este conformă, fără gold-plating semnificativ: legiuitorul român nu a adăugat condiții mai stricte decât cere Directiva, iar clauza de regularizare din art. 165 alin. (3) reflectă fidel „self-cleaning"-ul european. O particularitate a certificatului românesc este că, la solicitarea contribuabilului, înscrie și sumele certe, lichide și exigibile de încasat de la autoritățile contractante (art. 158 alin. (4) Cod procedură fiscală) — element de detaliu național, compatibil cu logica europeană a probării situației fiscale nete.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-267/18, Delta Antrepriză de Construcții și Montaj 93 (hotărârea din 3 octombrie 2019, ECLI:EU:C:2019:826) — trimitere preliminară a Curții de Apel București. Curtea a interpretat art. 57 alin. (4) lit. (g) din Directiva 2014/24/UE, statuând că un motiv de excludere legat de un contract anterior poate fi reținut numai după ce autoritatea contractantă realizează propria evaluare a integrității și fiabilității operatorului, cu respectarea principiului proporționalității și a dreptului operatorului de a proba măsuri de remediere. Sursa: CURIA – C-267/18 (accesat 2026-07-31)

Hotărârea confirmă logica în care se folosește certificatul de atestare fiscală: motivele de excludere (inclusiv cel fiscal) nu operează automat și mecanic, ci presupun o evaluare individuală, proporțională, în care operatorul poate dovedi regularizarea situației.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Participare transfrontalieră. Un operator român care participă la o licitație într-un alt stat membru depune inițial DUAE; certificatul de atestare fiscală ANAF este documentul pe care îl va prezenta ca probă a situației fiscale, echivalentul recunoscut prin e-Certis. Termenul scurt de utilizare (30 de zile pentru persoane juridice) rămâne aplicabil și în procedurile transfrontaliere — certificatul trebuie să fie „proaspăt" la momentul solicitării de către autoritatea contractantă.
• Regularizarea salvează oferta. Chiar cu restanțe fiscale, plata sau eșalonarea înainte de decizia de excludere permite continuarea în procedură (art. 57 alin. (6) Directivă / art. 165 alin. (3) Legea nr. 98/2016) — un reflex util și în licitațiile din alte state UE.

Operatorul economic străin într-o licitație din România

Situația simetrică — un operator străin care participă la o achiziție în România — este reglementată de art. 168 din Legea nr. 98/2016. Un astfel de operator nu prezintă certificatul de atestare fiscală românesc, ci documente echivalente care atestă îndeplinirea obligațiilor fiscale, emise de autoritățile competente din statul său de origine sau de rezidență. Dacă statul respectiv nu emite asemenea documente (ori ele nu acoperă toate situațiile), se acceptă o declarație pe propria răspundere dată în fața unei autorități competente, administrative sau judiciare, ori a unui notar. Autoritatea contractantă din România identifică documentul echivalent corect prin e-Certis, registrul european care mapează, pentru fiecare stat, ce act probează îndeplinirea criteriilor de calificare.

Dacă operatorul străin are un sediu permanent / o sucursală în România, el are obligații fiscale și în România; în acest caz, pentru activitatea desfășurată aici, va prezenta și certificatul de atestare fiscală emis de ANAF pentru sediul din România, alături de documentele din statul de origine pentru sediul principal.

Sursa: Legea nr. 98/2016, art. 168 (accesat 2026-07-31)

Nu orice restanță blochează: pragul de semnificație

O nuanță esențială pentru achiziții publice: nu orice datorie fiscală atrage automat excluderea. În primul rând, excluderea pentru neplata obligațiilor fiscale operează, ca regulă, doar dacă datoria a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească sau decizie administrativă definitivă și obligatorie (art. 165 alin. (1) din Legea nr. 98/2016). În al doilea rând, art. 166 alin. (2) instituie un prag de semnificație: operatorul nu este exclus dacă totalul impozitelor, taxelor și contribuțiilor restante la bugetul general consolidat este mai mic de 10.000 lei sau este mai mare de 4.000 lei, dar sub 5% din totalul obligațiilor datorate la cea mai recentă scadență. Astfel, un certificat care arată o restanță mică nu conduce neapărat la respingerea ofertei.

Sursa: Legea nr. 98/2016, art. 165-166 (accesat 2026-07-31)

Întrebări frecvente

Cât costă un certificat de atestare fiscală? Eliberarea de către ANAF, inclusiv prin SPV, este gratuită. La organul fiscal local pot exista taxe locale simbolice, care variază de la o unitate administrativ-teritorială la alta.

Cât este valabil certificatul? Certificatul ANAF este valabil 30 de zile pentru firme și persoane cu activități economice independente și 90 de zile pentru persoanele fizice fără astfel de activități. Certificatul emis de organul fiscal local este valabil 30 de zile (art. 158–159 Cod procedură fiscală).

În cât timp îl primesc? Certificatul ANAF se emite în maximum 3 zile lucrătoare de la depunerea cererii (art. 158 alin. (5)); prin SPV, dacă nu ai datorii, poate fi emis considerabil mai repede. Certificatul local se emite în cel mult 2 zile lucrătoare (art. 159 alin. (3)).

Certificatul de la ANAF acoperă și impozitele locale? Nu. Certificatul ANAF atestă obligațiile către bugetul de stat, iar cel local atestă obligațiile către bugetul local. Pentru unele operațiuni ai nevoie de ambele.

Poate altcineva să obțină certificatul în locul meu? Da, dar numai cu consimțământul expres al contribuabilului și pe baza unei împuterniciri/procuri (art. 160 alin. (1)). Excepție: notarul public solicită certificatul din oficiu în cadrul dezbaterii succesorale.

Ce se întâmplă dacă vând un imobil fără certificatul fiscal local? Actul de înstrăinare a clădirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport încheiat fără prezentarea certificatului (sau fără verificarea electronică a obligațiilor) este nul de drept (art. 159 alin. (5) și (6)).

Am datorii, dar sunt eșalonate. Pot obține un certificat „curat"? Da. Obligațiile pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată (eșalonare/amânare) sau a căror executare este suspendată de instanță nu sunt considerate restante (art. 157 alin. (2) din Codul de procedură fiscală). Certificatul nu le va reflecta ca restanțe blocante, iar în achiziții publice ele nu atrag excluderea.

Certificatul „curat" garantează cumpărătorului că firma nu are riscuri fiscale? Nu. Certificatul arată doar obligațiile înregistrate la ultima zi a lunii anterioare. O inspecție fiscală ulterioară poate stabili impozite suplimentare pentru perioade anterioare, dreptul ANAF prescriindu-se în 5 ani (10 ani pentru fapte penale — art. 110 din Codul de procedură fiscală). La cumpărarea unei firme, certificatul se completează obligatoriu cu un due diligence fiscal și cu clauze de garanție în contract.

Orice restanță mă exclude dintr-o licitație? Nu. Excluderea operează, ca regulă, doar pentru datorii stabilite prin decizie definitivă, iar art. 166 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 prevede un prag: nu ești exclus dacă restanțele la bugetul consolidat sunt sub 10.000 lei (sau peste 4.000 lei, dar sub 5% din total).

Referințe

1. Codul de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015, art. 158 (certificatul emis de organul fiscal central), art. 159 (certificatul emis de organul fiscal local), art. 160 (solicitarea de către alte persoane), art. 157 (obligații fiscale restante), art. 79 (comunicarea electronică obligatorie — SPV), art. 53 (îndreptarea erorilor materiale), art. 110 (prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale), art. 25 (răspunderea solidară), art. 11 (secretul fiscal), formă consolidată (ultima actualizare: OUG nr. 7/2026). legislatie.just.ro · text integral consolidat: static.anaf.ro (accesat 2026-07-31).
2. Ordinul președintelui ANAF nr. 3654/2015 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală, a certificatului de obligații bugetare, precum și a modelului și conținutului acestora. legislatie.just.ro (accesat 2026-07-31).
3. Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice — motive de excludere pentru neplata obligațiilor fiscale (art. 165), pragul de semnificație de 10.000 lei (art. 166), mijloacele de dovadă și documentele echivalente pentru operatorii străini (art. 168), DUAE (art. 193). legislatie.just.ro (accesat 2026-07-31).
4. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — suspendarea executărilor silite și tratamentul creanțelor bugetare în reorganizare. legislatie.just.ro (accesat 2026-07-31).
5. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 — calea de atac împotriva refuzului nejustificat de eliberare a certificatului și a suspendării executării actelor fiscale. legislatie.just.ro (accesat 2026-07-31).
6. ANAF — Spațiul Privat Virtual (SPV) — modalitatea electronică (obligatorie pentru persoane juridice și PFA) de solicitare și eliberare a certificatului de atestare fiscală. anaf.ro (accesat 2026-07-31).