Deschiderea unui punct de lucru

Un punct de lucru este un sediu secundar fără personalitate juridică, unde firma desfășoară activitate la altă adresă decât sediul social. Deschiderea lui cere două formalități: mențiunea la Registrul Comerțului (ONRC), în 15 zile de la decizia asociaților, și declararea fiscală la ANAF, în 30 de zile. Din 1 ianuarie 2026 este necesar un cod fiscal distinct pentru impozitul pe salarii de la primul salariat dintr-o altă localitate.

Pe scurt

Punctul de lucru este un sediu secundar fără personalitate juridică, unde firma desfășoară efectiv activitate la o altă adresă decât sediul social. Deschiderea lui presupune două formalități distincte: înregistrarea (mențiunea) la Registrul Comerțului prin ONRC, în 15 zile de la decizia asociaților, și declararea fiscală la ANAF în 30 de zile, plus autorizarea activității și, după caz, avizele speciale. Din 1 ianuarie 2026 (Legea nr. 245/2025), obligația de a obține un cod fiscal distinct pentru impozitul pe salarii apare de la primul salariat prezent la un punct de lucru situat într-o altă localitate decât sediul social.

Cadrul legal

Deschiderea unui punct de lucru este reglementată de mai multe acte normative, care acoperă separat dimensiunea societară (Registrul Comerțului), pe cea fiscală (ANAF) și pe cea a autorizării activității.

Statutul juridic al punctului de lucru

Punctul de lucru este un sediu secundar — un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății.

Art. 43 din Legea nr. 31/1990 — Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa. Celelalte sedii secundare — agenții, puncte de lucru sau alte asemenea sedii — se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul comerțului de la sediul principal.

Sursa: Legea societăților nr. 31/1990, republicată — legislatie.just.ro (verificat 2026-08-30)

Distincția este importantă: sucursala se înmatriculează distinct în registrul comerțului din județul în care funcționează, în timp ce punctul de lucru se menționează doar în dosarul societății de la sediul principal.

Procedura de înregistrare la Registrul Comerțului

Procedura este guvernată de Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului, în vigoare de la 26 noiembrie 2022 (a înlocuit regimul din Legea nr. 26/1990 și Legea nr. 359/2004). Autorizarea funcționării se realizează pe baza unei declarații pe propria răspundere:

Art. 21 din Legea nr. 265/2022 — Autorizarea funcționării se realizează prin înregistrarea în registrul comerțului a declarației-tip pe propria răspundere prin care solicitantul își asumă responsabilitatea privind legalitatea desfășurării tuturor activităților declarate.

Sursa: Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului — legislatie.just.ro (verificat 2026-08-30)

Declararea fiscală la ANAF

Obligația de înregistrare fiscală a sediilor secundare este prevăzută de Codul de procedură fiscală:

Art. 85 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală) — Contribuabilii care înființează sedii secundare au obligația de a le declara la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la înființare. Sediile secundare plătitoare de impozit pe veniturile din salarii se înregistrează fiscal distinct.

Sursa: obligațiile fiscale privind sediile secundare — ghid ANAF (static.anaf.ro) (accesat 2026-08-30)

Repartizarea impozitului pe salarii către bugetele locale se întemeiază pe art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Modificarea din 2026: Legea nr. 245/2025 și OG nr. 6/2026

Începând cu 1 ianuarie 2026, Legea nr. 245/2025 a redus pragul de la care intervine obligația de a obține cod fiscal distinct pentru impozitul pe salarii de la minimum 5 salariați la 1 salariat. Pentru a corecta efectele practice, OG nr. 6/2026 (publicată în Monitorul Oficial la 30 ianuarie 2026) a introdus art. 85¹ în Codul de procedură fiscală, care delimitează obligațiile în funcție de unitatea administrativ-teritorială (UAT) și prevede desemnarea unui sediu secundar când firma are mai multe puncte de lucru în aceeași localitate. Regimul a fost operaționalizat prin OPANAF nr. 508/2026.

⚠️ Statut normativ (verificat 2026-08-30): art. 85¹ CPF este în vigoare la data redactării, iar suspendarea sancțiunilor până la 30 iunie 2026 este confirmată. Fiind o ordonanță simplă, OG nr. 6/2026 trebuie însă aprobată prin lege de Parlament; o lege de aprobare/respingere formală nu a putut fi confirmată pe cdep.ro/senat.ro la data verificării. Ordonanța produce efecte cât timp este în vigoare — concluziile de mai jos rămân valabile pentru situația actuală, cu rezerva confirmării ulterioare a legii de aprobare.

Explicație detaliată

Deschiderea unui punct de lucru urmează o succesiune logică de pași. Nu este o simplă formalitate unică, ci un lanț de obligații la trei autorități diferite: Registrul Comerțului, ANAF și autoritățile locale/de avizare.

1. Ce este (și ce nu este) un punct de lucru

Sediul social este adresa oficială, de „identitate” a firmei, unde se comunică actele. Punctul de lucru este locul unde se desfășoară efectiv activitatea economică — un magazin, un depozit, un birou secundar, un atelier. Ori de câte ori firma desfășoară activitate la o altă adresă decât sediul social, acea adresă trebuie declarată ca punct de lucru.

Punctul de lucru nu se confundă cu sucursala: sucursala are un grad mai mare de autonomie și se înmatriculează distinct în registrul comerțului din județul unde funcționează, în timp ce punctul de lucru se menționează doar în dosarul firmei, la registrul comerțului al sediului principal (art. 43 din Legea nr. 31/1990).

2. Decizia internă (hotărârea AGA)

Înființarea punctului de lucru se decide de organul competent al societății: adunarea generală a asociaților (AGA) la SRL cu mai mulți asociați sau decizia asociatului unic la SRL cu asociat unic. Actul trebuie să identifice adresa exactă a punctului de lucru și activitățile (codurile CAEN) care se vor desfășura acolo. Această decizie declanșează termenul de 15 zile pentru înregistrarea la Registrul Comerțului.

3. Înregistrarea la Registrul Comerțului (ONRC)

Dosarul se depune la ONRC (fizic, prin poștă sau online, prin portalul ONRC) și cuprinde, de regulă:

• cererea de înregistrare (mențiune privind deschiderea punctului de lucru);
• hotărârea AGA / decizia asociatului unic de înființare a punctului de lucru;
• dovada dreptului de folosință asupra spațiului (contract de închiriere, comodat, act de proprietate);
• declarația-tip pe propria răspundere (model 2 sau 3), prin care se atestă fie că activitatea nu se desfășoară la acel sediu o perioadă de până la 3 ani, fie că sunt îndeplinite condițiile de funcționare pe domeniile sanitar, sanitar-veterinar, protecția mediului și protecția muncii;
• avizele prealabile cerute de legi speciale pentru anumite activități;
• eventuala împuternicire și dovada plății tarifelor ONRC.

După soluționare, ONRC eliberează un certificat constatator pentru punctul de lucru, care atestă activitățile autorizate la acea adresă. Autorizarea funcționării operează prin însuși faptul înregistrării declarației pe propria răspundere (art. 21 din Legea nr. 265/2022); declarația este apoi transmisă autorităților competente (DSP, DSVSA, ITM, APM), care pot efectua controale ulterioare.

4. Declararea fiscală la ANAF

În termen de 30 de zile de la înființare, punctul de lucru trebuie declarat la ANAF. Formularul folosit este Declarația 060 (D060) — „Declarația de înregistrare fiscală/de mențiuni pentru sediile secundare”. Declarația se depune la organul fiscal al domiciliului fiscal al societății-mamă, pe hârtie sau electronic prin Spațiul Privat Virtual (SPV).

5. Regimul din 2026: pragul de un salariat și criteriul UAT

Până la 31 decembrie 2025 regula era construită pe pragul de 5 salariați: sediile cu cel puțin 5 salariați obțineau un cod de identificare fiscală propriu (Formular 060) folosit exclusiv pentru declararea impozitului pe salarii, iar cele cu mai puțin de 5 salariați se declarau prin Formular 061.

Din 1 ianuarie 2026, prin Legea nr. 245/2025, pragul a coborât la un singur salariat. Regula actuală, clarificată prin OG nr. 6/2026 (art. 85¹ din Codul de procedură fiscală), este:

• Punct de lucru în altă UAT (altă localitate) decât sediul social, cu cel puțin un salariat → firma trebuie să obțină un cod fiscal distinct pentru acel sediu, folosit la declararea impozitului pe veniturile din salarii (D112). Impozitul se plătește la trezoreria din raza punctului de lucru și ajunge la bugetul local al acelei localități.
• Punct de lucru în aceeași UAT cu sediul social → nu se atribuie cod fiscal separat; impozitul pe salarii se declară cu codul fiscal propriu al societății, iar D060 funcționează ca simplă declarație de mențiuni.
• Mai multe puncte de lucru în aceeași UAT → se desemnează un singur sediu secundar care preia obligațiile, evitându-se multiplicarea codurilor fiscale.

6. Mecanismul tranzitoriu pentru firmele existente

Pentru firmele care aveau deja puncte de lucru la data intrării în vigoare a Legii nr. 245/2025, OG nr. 6/2026 a prevăzut o suspendare a sancțiunilor până la 30 iunie 2026, interval în care acestea trebuiau să își regularizeze situația (înregistrarea sediilor din alte localități, desemnarea unui sediu în localitatea sediului social, radierea codurilor fiscale redundante). După această dată, neînregistrarea atrage sancțiunile contravenționale din Codul de procedură fiscală.

7. Suspendarea, mutarea și radierea punctului de lucru

Punctul de lucru are un întreg ciclu de viață, nu doar deschiderea. Fiecare schimbare se oglindește simetric la ONRC și la ANAF:

• Suspendarea temporară a activității — se poate înregistra o mențiune de suspendare la ONRC (până la 3 ani), iar la ANAF se actualizează starea. Pe durata inactivității nu se datorează impozit pe salarii pentru acel sediu dacă nu are salariați, dar impozitul local pe clădire rămâne datorat cât timp spațiul este deținut.
• Mutarea (schimbarea adresei) — se depune o mențiune la ONRC pentru noua adresă și se actualizează declararea fiscală (Declarația 060 de mențiuni) la ANAF. Dacă punctul de lucru se relochează într-o altă UAT, se schimbă și trezoreria la care se virează impozitul pe salarii, iar din 2026 se poate modifica regimul codului fiscal distinct (apare obligația dacă noua localitate diferă de a sediului social; dispare dacă se revine în aceeași localitate).
• Radierea (închiderea) — se înregistrează mențiunea de desființare la ONRC și se depune Declarația 060 pentru radierea sediului secundar la ANAF. Codul fiscal distinct atribuit din 2026 se anulează odată cu radierea, după regularizarea obligațiilor de impozit pe salarii aferente perioadei de funcționare. Trebuie notificate și autoritățile locale (DITL, pentru încetarea impozitului pe clădirea nerezidențială).

⚠️ Procedurile de detaliu (formulare, termene exacte) pentru suspendare/mutare/radiere variază și se confirmă direct la ONRC și ANAF; termenul general de 30 de zile pentru mențiunile fiscale rămâne reperul.

Forme juridice și situații speciale

Regulile de mai sus sunt scrise pentru societăți (SRL, SA), unde deschiderea se decide prin hotărâre AGA sau decizia asociatului unic (art. 43 din Legea nr. 31/1990). Ele se extind însă, cu adaptări, și la alte forme și la situații atipice.

PFA, întreprinderi individuale și familiale (II/IF)

Persoana fizică autorizată (PFA), întreprinderea individuală (II) și întreprinderea familială (IF) — reglementate de OUG nr. 44/2008 — nu au personalitate juridică, dar sunt înregistrate în registrul comerțului. Punctele de lucru se declară după aceeași logică: mențiune la ONRC și declarare fiscală la ANAF. Termenele uzuale (15 zile la ONRC de la decizie, 30 de zile la ANAF de la înființare) și regimul UAT din 2026 privind impozitul pe salarii se aplică și acestor forme, dar numai atunci când au cel puțin un salariat la un sediu secundar situat în altă localitate decât sediul profesional. Diferența față de societăți este că decizia de deschidere aparține chiar titularului PFA/II sau reprezentantului IF, nu unei adunări generale.

Profesiile liberale (avocat, notar, medic, arhitect etc.) nu intră sub OUG nr. 44/2008: ele se organizează după legile proprii de organizare a profesiei, iar sediile secundare/birourile de lucru urmează regulile profesiei respective, la care se adaugă obligațiile fiscale generale de la ANAF.

Afaceri digitale și situații atipice

Criteriul de bază este dacă firma desfășoară activitate efectivă la o adresă fizică proprie, distinctă de sediul social:

• Depozit de fulfillment folosit de un magazin online, la o adresă proprie (închiriată/deținută): este punct de lucru și se declară la ONRC și ANAF.
• Spațiu de coworking / birou virtual: generează obligația de sediu secundar doar dacă adresa este efectiv folosită ca sediu declarat al firmei; simpla folosire ocazională a unui birou partajat, fără a fi adresă declarată, nu constituie punct de lucru.
• Munca la domiciliu / telemunca unui salariat (Legea nr. 81/2018): domiciliul salariatului nu devine punct de lucru al firmei — este doar locul de desfășurare a muncii, stabilit prin contract.
• Activitate exclusiv online, fără spațiu fizic dedicat: nu generează obligația unui sediu secundar.

Pentru criteriul UAT din 2026, adresa relevantă este cea a sediului secundar declarat; dacă nu există un sediu secundar, impozitul pe salarii rămâne raportat la sediul social.

Punctul de lucru „inactiv" și declarația model 3

Declarația-tip „model 3" atestă că activitatea nu se desfășoară la sediu pentru o perioadă de până la 3 ani. La expirarea acestui interval nu intervine o „autorizare tacită": dacă activitatea începe, firma depune declarația „model 2" (activitate autorizată pe propria răspundere); dacă activitatea tot nu începe, punctul de lucru poate fi radiat sau declarația reînnoită. Un punct de lucru înregistrat, dar inactiv, rămâne în evidența ONRC și ANAF, însă nu generează obligații de impozit pe salarii cât timp nu are salariați. ⚠️ Regimul exact la expirarea celor 3 ani nu este detaliat uniform în practică — verificarea la ONRC înainte de expirare este recomandată.

Aspecte practice

Ordinea corectă a pașilor

1. Hotărârea AGA / decizia asociatului unic de înființare a punctului de lucru (identifică adresa și codurile CAEN).
2. Dovada spațiului — contract de închiriere, comodat sau act de proprietate. Dacă spațiul este într-un bloc de locuințe și îl transformi din locuință în spațiu comercial, ai nevoie de acordul asociației de proprietari și al vecinilor direcți.
3. Depunerea dosarului la ONRC — în 15 zile de la decizie; obții certificatul constatator pentru punctul de lucru.
4. Declararea la ANAF (D060) — în 30 de zile de la înființare.
5. Autorizarea locală și avizele — acordul de funcționare de la primărie și, după caz, avizele speciale.
6. Impozitele locale — declararea clădirii la DITL din raza punctului de lucru.

Autorizarea funcționării și avizele speciale

O clasă CAEN poate fi desfășurată legal doar dacă este (a) inclusă în obiectul de activitate al firmei și (b) autorizată la un sediu. În funcție de activitate, pot fi necesare:

• Acordul/autorizația de funcționare de la Primărie — pentru comerț și servicii; se solicită certificatul constatator ONRC al punctului de lucru, dovada spațiului și programul de funcționare;
• Autorizația sanitară (DSP) — pentru unități alimentare, cosmetice, servicii către populație;
• Autorizația/înregistrarea sanitar-veterinară (DSVSA) — pentru produse de origine animală (carne, lapte, ouă);
• Avizul ISU/PSU (securitate la incendiu) — pentru spații cu anumite suprafețe sau destinații;
• Autorizația de mediu — peste anumite praguri de activitate.

Avizele legate de un sediu fizic nu sunt necesare când activitatea se desfășoară în afara sediilor (la clienți, online, în piețe sau târguri).

Spațiul: proprietar, chiriaș și vecini

Dovada dreptului de folosință este obligatorie, dar nu suficientă când spațiul este o locuință transformată în spațiu comercial:

• Acordul asociației de proprietari și al vecinilor direct afectați este cerut de art. 40 din Legea nr. 196/2018 pentru schimbarea destinației unui apartament din locuință în spațiu cu altă destinație. Dacă asociația sau vecinii direcți refuză acordul scris, transformarea nu se poate realiza legal.
• Schimbarea destinației spațiului presupune, de regulă, certificat de urbanism și, după caz, autorizație de construire de la primărie (Legea nr. 50/1991), chiar și fără lucrări structurale majore.
• Contractul de închiriere poate interzice stabilirea unui sediu/punct de lucru: chiriașul are nevoie de acordul expres al proprietarului. Formalitățile (certificat de urbanism, avize) și costurile revin, de regulă, celui care solicită deschiderea (deseori chiriașul), prin acord cu proprietarul.

Concluzia practică: negociază aceste aspecte înainte de a semna contractul de spațiu și de a depune dosarul la ONRC.

Impozitele locale

Clădirea folosită drept punct de lucru se declară la Direcția de Impozite și Taxe Locale (DITL) din raza punctului de lucru și se impozitează la cota pentru clădiri nerezidențiale (comerciale), semnificativ mai mare decât cea pentru clădiri rezidențiale. Dacă folosești o parte dintr-o locuință exclusiv ca punct de lucru, acea suprafață poate fi impozitată la cota nerezidențială.

Sancțiuni pentru nedeclarare — temei și cuantum

„Sancțiunile contravenționale” invocate mai sus au un temei concret:

• La ANAF — nedeclararea sediului secundar (art. 85 și art. 85¹ din Codul de procedură fiscală) este contravenție sancționată de art. 336 din Legea nr. 207/2015, cu amenzi diferențiate pe categorii de contribuabili: mai mari pentru contribuabilii mijlocii și mari (ordinul zecilor de mii de lei), mai mici pentru ceilalți (ordinul miilor de lei).
• La ONRC — neîndeplinirea obligației de a înregistra mențiunea sediului secundar atrage sancțiunile prevăzute de Legea nr. 265/2022; înregistrarea tardivă nu înlătură obligația.
• Casa de marcat — neutilizarea AMEF sau neemiterea bonului fiscal (OUG nr. 28/1999) atrage amenzi mari, confiscarea sumelor și posibila suspendare a activității.

Pentru firmele existente, suspendarea sancțiunilor privind regularizarea fiscală a operat doar până la 30 iunie 2026 (OG nr. 6/2026); după această dată sancțiunile se aplică integral. ⚠️ Cuantumurile exacte pe fiecare literă a art. 336 CPF și ale sancțiunilor din Legea nr. 265/2022 se verifică pe textul consolidat.

Greșeli frecvente de evitat

• Confundarea celor două termene — 15 zile la ONRC (mențiune societară) și 30 de zile la ANAF (declarare fiscală) sunt obligații distincte, la autorități diferite.
• Ignorarea criteriului UAT din 2026 — mulți antreprenori cred că orice punct de lucru cu un salariat cere cod fiscal separat; în realitate, obligația apare doar dacă punctul de lucru este într-o altă localitate decât sediul social.
• Desfășurarea activității înainte de autorizare — folosirea declarației „model 3” (nu desfășoară activitate) și apoi începerea efectivă a activității fără actualizarea autorizării atrage sancțiuni.
• Uitarea impozitului local majorat — trecerea la cota nerezidențială pentru clădire este ușor de omis și generează diferențe de impozit cu accesorii.
• Nedeclararea salariaților pe sediul corect — din 2026, impozitul pe salarii pentru angajații de la un punct de lucru din altă localitate trebuie defalcat în D112 și virat la trezoreria locală.

Obligații conexe: muncă, SSM și casa de marcat

Deschiderea unui punct de lucru nu se rezumă la ONRC și ANAF. Când la noua adresă lucrează salariați sau se încasează numerar, apar obligații suplimentare, ușor de trecut cu vederea.

Securitate și sănătate în muncă (SSM) și evidența salariaților

Un punct de lucru cu salariați este un nou loc de muncă, ceea ce declanșează obligațiile din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și din normele de aplicare (HG nr. 1425/2006):

• Evaluarea riscurilor pentru fiecare loc de muncă de la noua locație (art. 12 din Legea nr. 319/2006) — realizată înainte de începerea activității;
• Instruirea SSM a salariaților (introductiv-generală, la locul de muncă și periodică — art. 20), pe cheltuiala angajatorului și în timpul programului de lucru;
• Supravegherea sănătății prin serviciile de medicina muncii;
• Semnalizarea de securitate la locul de muncă (HG nr. 971/2006).

Salariații care lucrează la punctul de lucru se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților (REGES-Online, fostul REVISAL) — HG nr. 905/2017 — cu indicarea locului de muncă; datele se transmit înainte de începerea activității salariatului la noua adresă. Punctul de lucru din altă localitate este relevant și pentru defalcarea impozitului pe salarii pe UAT (regimul din 2026 descris mai sus).

Casa de marcat (aparatul de marcat electronic fiscal)

Pentru comerțul cu amănuntul și serviciile cu încasări în numerar sau card, fiecare punct de lucru trebuie să aibă aparat de marcat electronic fiscal (AMEF) propriu, conform OUG nr. 28/1999. Pașii:

1. achiziția unui AMEF de la un distribuitor autorizat;
2. fiscalizarea aparatului de către o unitate de service acreditată;
3. înregistrarea la ANAF a aparatului pe adresa punctului de lucru (atribuirea numărului unic de identificare), înainte de utilizare.

Aparatul emite bon fiscal pentru fiecare încasare. Neutilizarea AMEF sau neemiterea bonului fiscal este contravenție sancționată sever de art. 10-11 din OUG nr. 28/1999 — amenzi mari, confiscarea sumelor neînregistrate și, în cazuri repetate, suspendarea activității la punctul de lucru. ⚠️ Cuantumurile exacte se verifică pe textul consolidat al OUG nr. 28/1999.

Surse: OUG nr. 28/1999 privind aparatele de marcat electronice fiscale; Legea nr. 319/2006 (SSM) și HG nr. 1425/2006; HG nr. 905/2017 (REGES) — ghiduri ANAF (accesat 2026-08-30)

Legislație europeană

Deschiderea unui punct de lucru de către o firmă românească, în aceeași țară, este o operațiune de drept intern — nu există o directivă europeană care să reglementeze direct sediul secundar pur național. Dreptul Uniunii devine însă relevant din două perspective: (1) el guvernează situația transfrontalieră — dreptul unei societăți dintr-un alt stat membru de a-și deschide o unitate de exploatare în România (și invers); și (2) chiar procedura internă simplificată de autorizare rezultă din transpunerea unei directive europene.

Directive și regulamente aplicabile

Libertatea de stabilire este garantată de articolele 49 și 54 TFUE: o societate constituită într-un stat membru are dreptul de a-și desfășura activitatea în alt stat membru prin înființarea de agenții, sucursale sau filiale, fără discriminare față de operatorii locali. Punctul de lucru este, în acest cadru, forma de „stabilire secundară”.

Directiva 2006/123/CE (Directiva servicii) — impune statelor membre simplificarea regimurilor de autorizare a activităților de servicii și îndeplinirea formalităților printr-un ghișeu unic (Punct de Contact Unic), la distanță și pe cale electronică; taxele trebuie să fie proporționale cu costul procedurii (art. 5–8). Sursa: Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne (accesat 2026-08-30)

Directiva (UE) 2017/1132 (dreptul societăților comerciale — text codificat) — reglementează publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de societăți dintr-un alt stat membru și instituie sistemul de interconectare a registrelor comerțului (BRIS), prin portalul european e-justiție, cu un identificator unic al sucursalei (art. 22, 29–36). A fost completată prin Directiva (UE) 2019/1151 privind instrumentele digitale (înregistrarea online a societăților și sucursalelor). Sursa: Directiva (UE) 2017/1132 (accesat 2026-08-30)

Transpunerea în dreptul român

Directiva servicii a fost transpusă prin OUG nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România (M. Of. nr. 366 din 1 iunie 2009), care a instituit Punctul de Contact Unic electronic (PCUe). Din acest principiu de simplificare decurge mecanismul intern prin care autorizarea funcționării unui punct de lucru operează prin simpla înregistrare a declarației-tip pe propria răspundere (art. 21 din Legea nr. 265/2022), fără autorizare prealabilă separată.

Regimul sucursalelor din art. 43 din Legea nr. 31/1990 — inclusiv delimitarea față de celelalte sedii secundare (punctul de lucru) — se citește pe fondul Directivei 2017/1132: publicitatea și interconectarea BRIS privesc sucursalele cu element transfrontalier, în timp ce punctul de lucru intern rămâne o simplă mențiune în dosarul societății de la sediul principal. Transpunerea este, în esență, conformă; România nu impune bariere discriminatorii pentru sucursalele societăților din alte state membre.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-55/94, Gebhard (30 noiembrie 1995) — Curtea a stabilit că elementul care distinge stabilirea (art. 49 TFUE) de simpla prestare de servicii (art. 56 TFUE) este caracterul stabil și continuu al participării la viața economică a statului gazdă. Tot aici s-a consacrat „testul Gebhard”: o măsură națională care restrânge libertatea de stabilire trebuie să fie nediscriminatorie, justificată de un motiv imperativ de interes general, adecvată și proporțională. Sursa: CJUE, C-55/94, Gebhard (accesat 2026-08-30)

Cauza C-212/97, Centros (9 martie 1999) — un stat membru nu poate refuza înregistrarea sucursalei unei societăți legal constituite în alt stat membru, chiar dacă aceasta nu desfășoară activitate în statul de constituire; deschiderea unui sediu secundar este o exercitare legitimă a libertății de stabilire. Sursa: CJUE, C-212/97, Centros (accesat 2026-08-30)

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Firmă românească, punct de lucru în România: operațiune pur internă — se aplică integral procedura ONRC + ANAF descrisă mai sus; dreptul UE nu adaugă obligații suplimentare.
• Societate dintr-un alt stat membru care se extinde în România: poate deschide o sucursală (înmatriculare distinctă, publicitate prin registrul comerțului și vizibilitate în BRIS) sau, dacă deja are o prezență în România, un punct de lucru al acesteia. Formalitățile nu pot fi mai împovărătoare decât pentru operatorii români (art. 49 TFUE, testul Gebhard).
• Distincția stabilire / servicii contează fiscal și procedural: o activitate cu caracter stabil și continuu la o adresă din România înseamnă stabilire — impune declararea sediului (punct de lucru/sucursală) și, după caz, obligațiile fiscale locale (inclusiv regimul din 2026 al codului fiscal pe UAT). O prestare temporară, ocazională, poate rămâne sub regimul liberei prestări de servicii, fără deschiderea unui sediu.
• Tendință legislativă: Directiva (UE) 2019/1151 și, mai recent, Directiva (UE) 2025/25 extind înregistrarea online și schimbul digital de informații între registre, ceea ce va simplifica pe viitor înființarea transfrontalieră a sediilor secundare.

Întrebări frecvente

Trebuie să declar punctul de lucru dacă este la aceeași adresă cu sediul social? Nu este nevoie de o mențiune separată de sediu secundar, pentru că activitatea se desfășoară la sediul social, care este deja autorizat. Trebuie însă ca activitatea (codul CAEN) să fie autorizată la acel sediu prin declarația pe propria răspundere.

Care este diferența dintre punct de lucru și sucursală? Ambele sunt sedii secundare fără personalitate juridică. Sucursala are autonomie mai mare și se înmatriculează distinct în registrul comerțului din județul unde funcționează. Punctul de lucru se menționează doar în dosarul firmei, la registrul comerțului al sediului principal (art. 43 din Legea nr. 31/1990).

În cât timp trebuie declarat punctul de lucru? La Registrul Comerțului, în 15 zile de la decizia asociaților. La ANAF, prin Declarația 060, în 30 de zile de la înființare. Sunt două termene și două autorități diferite.

Am nevoie de cod fiscal separat pentru punctul de lucru? Din 1 ianuarie 2026 (Legea nr. 245/2025), un cod fiscal distinct pentru impozitul pe salarii este necesar dacă ai cel puțin un salariat la un punct de lucru situat într-o altă localitate (UAT) decât sediul social. Dacă punctul de lucru este în aceeași localitate cu sediul social, impozitul se declară cu codul fiscal propriu al firmei.

Ce impozite locale plătesc pentru punctul de lucru? Clădirea folosită ca punct de lucru se declară la DITL din raza acesteia și se impozitează la cota pentru clădiri nerezidențiale (comerciale), mai mare decât cea rezidențială. Se poate adăuga taxa pentru acordul de funcționare, stabilită de fiecare primărie.

Ce avize îmi trebuie ca să deschid un magazin sau un local? Pe lângă înregistrarea la ONRC și ANAF, ai nevoie de acordul de funcționare de la primărie și, în funcție de activitate, de autorizația sanitară (DSP), autorizația sanitar-veterinară (DSVSA, pentru produse de origine animală) și avizul de securitate la incendiu (ISU).

Ce se întâmplă dacă nu declar punctul de lucru? Neînregistrarea atrage sancțiuni contravenționale (societare și fiscale), riscul de a nu putea desfășura legal activitatea la acea adresă și diferențe de impozit local. La ANAF, nedeclararea sediului secundar este sancționată de art. 336 din Codul de procedură fiscală cu amenzi diferențiate pe categorii de contribuabili (de la ordinul miilor de lei până la zeci de mii de lei pentru contribuabilii mijlocii și mari); la ONRC, sancțiunile sunt cele din Legea nr. 265/2022. Pentru firmele existente, OG nr. 6/2026 a suspendat sancțiunile privind regularizarea fiscală doar până la 30 iunie 2026.

Se aplică aceleași reguli la un PFA sau o întreprindere individuală? Da, în esență. PFA, întreprinderile individuale și familiale (OUG nr. 44/2008) își declară punctele de lucru la ONRC și ANAF după aceeași logică, cu aceleași termene, iar regimul UAT din 2026 se aplică dacă au cel puțin un salariat la un sediu secundar din altă localitate. Diferența e că decizia aparține titularului, nu unei adunări generale. Profesiile liberale urmează legile proprii de organizare a profesiei.

Am nevoie de casă de marcat separată la punctul de lucru? Da. Pentru comerțul cu amănuntul și serviciile cu încasări în numerar sau card, fiecare punct de lucru trebuie să aibă un aparat de marcat electronic fiscal (AMEF) propriu, fiscalizat și înregistrat la ANAF pe adresa punctului de lucru înainte de utilizare (OUG nr. 28/1999). Neemiterea bonului fiscal atrage amenzi mari și confiscarea sumelor.

Ce obligații am față de salariații de la punctul de lucru? Un punct de lucru cu salariați este un nou loc de muncă: trebuie făcute evaluarea riscurilor și instruirea SSM (Legea nr. 319/2006), asigurată medicina muncii și semnalizarea, iar salariații trebuie înregistrați în registrul general de evidență (REGES-Online, fostul REVISAL) cu locul de muncă, înainte de începerea activității.

Vecinii sau asociația refuză acordul — pot deschide totuși punctul de lucru? Pentru transformarea unei locuințe în spațiu cu altă destinație, art. 40 din Legea nr. 196/2018 cere acordul asociației de proprietari și al vecinilor direct afectați; fără acesta, transformarea nu se poate face legal. În plus, de regulă e nevoie de certificat de urbanism și autorizație de schimbare a destinației (Legea nr. 50/1991). Contractul de închiriere poate, la rândul lui, interzice stabilirea unui sediu — este nevoie de acordul proprietarului.

Ce se întâmplă cu punctul de lucru dacă nu încep activitatea în 3 ani (declarația „model 3”)? Declarația „model 3” acoperă o perioadă de până la 3 ani în care activitatea nu se desfășoară. La expirare nu intervine o autorizare tacită: dacă activitatea începe, se depune declarația „model 2”; dacă nu, punctul de lucru poate fi radiat sau declarația reînnoită. Un sediu înregistrat, dar inactiv, rămâne în evidența ONRC și ANAF fără impozit pe salarii dacă nu are salariați.

Practică și opinii

Modificarea introdusă de Legea nr. 245/2025 a fost, în practica de specialitate, unul dintre cele mai discutate subiecte fiscale de la începutul lui 2026, tocmai pentru că aplicarea literală ar fi obligat firmele să obțină coduri fiscale pentru fiecare punct de lucru cu un singur salariat.

⚠️ Interpretare de specialitate — Comunitatea de contabilitate și fiscalitate (portalcodulfiscal.ro, StartupCafe) a semnalat că aplicarea directă a pragului de un salariat, fără criteriul localității, ar fi generat un volum administrativ nejustificat. Guvernul a intervenit prin OG nr. 6/2026, introducând art. 85¹ în Codul de procedură fiscală, care limitează obligația la punctele de lucru din alte UAT și permite desemnarea unui singur sediu secundar în aceeași localitate. Sursa: „Sediile secundare plătitoare de salarii: noua procedură ANAF și obligațiile din 2026”, portalcodulfiscal.ro; „Procedura de înregistrare a sediilor secundare și Formularul 060”, startupcafe.ro (accesat 2026-08-30)

Recomandarea practică unanimă este ca, înainte de a deschide un punct de lucru, antreprenorul să verifice trei lucruri: (1) dacă punctul de lucru este în aceeași localitate cu sediul social sau în alta — de aici decurge regimul codului fiscal; (2) ce avize speciale cere activitatea concretă (cod CAEN); și (3) impactul asupra impozitului local pe clădire. Întrucât cerințele de documente variază de la o primărie și de la un tip de activitate la altul, verificarea directă la ONRC, la ANAF și la primăria locală rămâne pasul prudent înainte de depunerea dosarului.

Referințe

1. Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare — art. 43 (sucursale și alte sedii secundare). legislatie.just.ro
2. Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului — art. 21 (autorizarea funcționării prin declarația-tip pe propria răspundere). legislatie.just.ro
3. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală — art. 85 și art. 85¹ (declararea și înregistrarea fiscală a sediilor secundare; termen de 30 de zile). legislatie.just.ro
4. Legea nr. 245/2025 — reducerea pragului de înregistrare fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de impozit pe salarii de la 5 salariați la 1 salariat (în vigoare 1 ianuarie 2026).
5. Ordonanța Guvernului nr. 6/2026 — completarea Codului de procedură fiscală (introducerea art. 85¹; delimitarea pe UAT, sediul secundar desemnat, suspendarea sancțiunilor până la 30 iunie 2026). Publicată în Monitorul Oficial la 30 ianuarie 2026.
6. Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale — art. 32 alin. (7) (repartizarea impozitului pe salarii către bugetele locale).
7. OPANAF nr. 508/2026 — procedura de înregistrare a sediilor secundare și Formularul 060 actualizate.
8. ANAF, ghid „Obligații în cazul sediilor secundare” — formularele 060/061 și declararea impozitului pe salarii (D112). static.anaf.ro
9. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) — impozitul pe clădiri nerezidențiale (declarare la DITL).
10. OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către PFA, întreprinderile individuale și familiale — regimul sediilor secundare pentru formele fără personalitate juridică. static.anaf.ro
11. OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale — art. 10-11 (AMEF pe fiecare punct de lucru, sancțiuni). static.anaf.ro
12. Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală), art. 336 — sancțiuni contravenționale pentru nedeclararea sediilor secundare. static.anaf.ro
13. Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și HG nr. 1425/2006 (norme de aplicare) — evaluarea riscurilor, instruirea SSM la un nou loc de muncă.
14. HG nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților (REGES-Online, fostul REVISAL).
15. Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă — delimitarea față de sediul secundar.
16. Legea nr. 196/2018 privind asociațiile de proprietari, art. 40 — acordul pentru schimbarea destinației locuinței.
17. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții — certificat de urbanism / schimbarea destinației spațiului.
18. OPANAF nr. 508/2026 — procedura de înregistrare a sediilor secundare (aplicarea art. 85¹ CPF). static.anaf.ro

Notă privind verificarea surselor (actualizată 2026-08-30): textele consolidate de pe legislatie.just.ro nu au putut fi accesate direct din mediul de rulare (portalul este blocat de WAF pentru IP-urile din datacenter, iar baza de date internă de legislație a fost indisponibilă la data redactării). Citările au fost confirmate prin surse oficiale secundare (portalul ANAF static.anaf.ro) și prin comentarii de specialitate (universuljuridic.ro, avocatnet.ro). Statutul verificat: art. 85¹ CPF și suspendarea sancțiunilor până la 30.06.2026 sunt în vigoare; aprobarea prin lege de Parlament a OG nr. 6/2026 nu a putut fi confirmată pe cdep.ro/senat.ro (marcată ⚠️ ca incertă). ID-urile de document și cuantumurile exacte ale sancțiunilor urmează a fi validate pe textul consolidat în etapa de îmbogățire/verificare.