Raportul Anual al Administratorului — Conținut și Aprobare

Raportul anual al administratorilor este documentul narativ care însoțește situațiile financiare anuale și explică asociaților evoluția, performanța și riscurile afacerii în exercițiul încheiat. Conținutul minim este stabilit de OMFP nr. 1802/2014, iar aprobarea se face de adunarea generală, împreună cu situațiile financiare, în cel mult 5 luni de la închiderea exercițiului (art. 111 din Legea nr. 31/1990). Pe baza lui, adunarea fixează dividendul și acordă descărcarea de gestiune.

Pe scurt

Raportul administratorilor (numit adesea raport de gestiune) este documentul prin care organul de conducere al societății explică asociaților/acționarilor cum a evoluat afacerea în exercițiul financiar încheiat și însoțește situațiile financiare anuale. Conținutul său minim este stabilit de Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, iar aprobarea lui se face de adunarea generală, odată cu situațiile financiare, în cel mult 5 luni de la închiderea exercițiului (art. 111 din Legea nr. 31/1990). Pe baza acestui raport, adunarea aprobă situațiile financiare, fixează dividendul și dă descărcarea de gestiune administratorilor.

Cadrul legal

Obligația de a întocmi și de a supune aprobării raportul administratorilor rezultă din trei acte normative care se completează reciproc:

1. Legea contabilității nr. 82/1991 — stabilește obligația de bază de a întocmi situații financiare anuale, pe care raportul le însoțește.

Art. 28 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 — persoanele prevăzute de lege „au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau încetării activității acestora". Sursa: Legea contabilității nr. 82/1991, republicată (accesat 2026-07-29)

Tot aici, art. 30 impune ca situațiile financiare să fie însoțite de o declarație scrisă de asumare a răspunderii de către administrator, iar art. 36 stabilește obligația de depunere la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor (pentru societăți, în termen de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar).

2. OMFP nr. 1802/2014 — Reglementările contabile care detaliază conținutul raportului administratorilor (pct. 489-492).

Pct. 489 din Reglementările contabile (OMFP nr. 1802/2014) — consiliul de administrație elaborează, pentru fiecare exercițiu financiar, un raport care cuprinde „cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă". Sursa: OMFP nr. 1802/2014 (accesat 2026-07-29)

3. Legea societăților nr. 31/1990 — reglementează aprobarea raportului de către adunarea generală și depunerea lui.

Art. 111 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990 — adunarea generală ordinară este obligată „să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, și să fixeze dividendul". Sursa: Legea societăților nr. 31/1990, republicată (accesat 2026-07-29)

Pentru societatea cu răspundere limitată (SRL), rolul echivalent revine adunării asociaților, potrivit art. 194 alin. (1) din aceeași lege. Depunerea raportului împreună cu situațiile financiare este prevăzută de art. 185 din Legea nr. 31/1990.

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, raportul administratorilor

Raportul administratorilor este un document narativ, care completează cifrele din situațiile financiare anuale (bilanț, cont de profit și pierdere, note explicative). În timp ce situațiile financiare arată cât a câștigat sau a pierdut societatea, raportul explică de ce și ce urmează. El este întocmit de organul de administrare — administratorul unic, consiliul de administrație (sistem unitar) sau directoratul (sistem dualist) — și este asumat prin semnătură.

Este important de reținut că este un document distinct de:

• declarația de asumare a răspunderii prevăzută de art. 30 din Legea nr. 82/1991 (o declarație scurtă, formalizată);
• raportul cenzorilor / auditorului financiar, care este o verificare independentă;
• raportul privind situația patrimonială cerut de art. 153^24 din Legea nr. 31/1990 în situația specială a pierderilor care reduc activul net sub jumătate din capitalul social.

Conținutul obligatoriu (OMFP nr. 1802/2014)

Potrivit pct. 489-490 din Reglementările contabile, raportul trebuie să cuprindă cel puțin:

• o prezentare fidelă a dezvoltării, performanței și poziției financiare a entității;
• o descriere a principalelor riscuri și incertitudini;
• o analiză echilibrată, corelată cu dimensiunea și complexitatea activității;
• indicatori-cheie de performanță financiari și, dacă e cazul, nefinanciari (inclusiv informații de mediu și de personal);
• explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare;
• informații privind respectarea condițiilor de capital propriu și privind controlul intern.

Pe lângă acestea, pct. 491 impune informații despre elemente specifice:

• a) evenimente importante apărute după închiderea exercițiului financiar;
• b) dezvoltarea previzibilă a entității (perspective);
• c) activitățile din domeniul cercetării și dezvoltării;
• d) achizițiile propriilor acțiuni (motive, număr, valoare nominală, proporție din capital, contravaloare);
• e) existența de sucursale ale entității;
• f) utilizarea instrumentelor financiare — obiectivele și politicile de management al riscului financiar și expunerea la riscul de preț, de credit, de lichiditate și al fluxului de numerar.

Pct. 491 din OMFP nr. 1802/2014 — raportul oferă informații și despre evenimentele ulterioare, dezvoltarea previzibilă, activitatea de cercetare-dezvoltare, achizițiile propriilor acțiuni, sucursale și utilizarea instrumentelor financiare. Sursa: OMFP nr. 1802/2014 (accesat 2026-07-29)

Conținutul diferă în funcție de mărimea entității

Reglementările contabile leagă întinderea raportului de categoria de mărime a entității:

• Microentitățile și entitățile mici sunt scutite de prezentarea informațiilor nefinanciare prevăzute la pct. 491 alin. (1). În practică, pentru aceste entități raportul este mult mai scurt, concentrat pe dezvoltarea și poziția financiară.
• Entitățile mijlocii și mari întocmesc un raport complet, cu indicatori-cheie de performanță.
• Entitățile de interes public care depășesc, la data bilanțului, media de 500 de angajați includ în raport o declarație nefinanciară (informații privind mediul, aspecte sociale, de personal, drepturile omului, combaterea corupției).
• Entitățile listate includ o declarație privind guvernanța corporativă, descriind aplicarea codului relevant.

Atenție la terminologie: „microentitate" ≠ „microîntreprindere". Conținutul raportului depinde de categoria de mărime contabilă, nu de statutul fiscal:

• Microentitatea este o categorie contabilă (OMFP nr. 1802/2014, cu pragurile actualizate prin OMF nr. 4164/2024): nu depășește 2 din 3 criterii — total active ≤ 2.250.000 lei, cifră de afaceri netă ≤ 4.500.000 lei, număr mediu de salariați ≤ 10. Ea determină ce trebuie să conțină raportul.
• Microîntreprinderea este o categorie fiscală (Codul fiscal — Legea nr. 227/2015, art. 47), definită prin plafonul de venituri (pentru 2026, 100.000 EUR) și alte condiții. Ea determină regimul de impozitare, nu conținutul raportului.

O firmă poate fi microîntreprindere fiscal, dar entitate „mică" din punct de vedere contabil (sau invers). Pentru raport contează exclusiv categoria contabilă de mărime.

Cui i se aplică (și cui nu)

Obligația raportului administratorilor există numai acolo unde există situații financiare anuale în partidă dublă și un organ de administrare societar. Prin urmare, nu li se aplică:

• PFA, întreprinderea individuală și întreprinderea familială (OUG nr. 44/2008) — nu au organ de administrare colectiv și nu întocmesc situații financiare în partidă dublă;
• entitățile care conduc contabilitate în partidă simplă (OMFP nr. 170/2015) — țin un Registru-jurnal de încasări și plăți și depun declarații fiscale, nu situații financiare însoțite de raport de gestiune.

Pentru aceste entități obligația nu este „scutită" printr-o normă expresă, ci pur și simplu nu li se aplică, lipsind premisele (situații financiare în partidă dublă și administrare societară).

Cine îl aprobă și în ce termen

Raportul administratorilor nu produce efecte prin simpla întocmire — el este supus adunării generale, care, pe baza lui, aprobă situațiile financiare, fixează dividendul și se pronunță asupra gestiunii administratorilor (descărcarea de gestiune).

• La societatea pe acțiuni (SA), competența aparține adunării generale ordinare, care se întrunește în cel mult 5 luni de la închiderea exercițiului financiar (art. 111 din Legea nr. 31/1990).
• La SRL, aceeași funcție revine adunării asociaților (art. 194 din Legea nr. 31/1990).

Art. 111 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 31/1990 — adunarea generală ordinară este obligată „să se pronunțe asupra gestiunii" consiliului de administrație / directoratului. Sursa: Legea nr. 31/1990, republicată (accesat 2026-07-29)

După aprobare, situațiile financiare anuale, împreună cu raportul administratorilor și raportul cenzorilor/auditorului, se depun la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor, în termenul de 150 de zile de la închiderea exercițiului financiar prevăzut de Legea contabilității nr. 82/1991 (art. 185 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 36 din Legea nr. 82/1991).

Aspecte practice

Pași concreți pentru un exercițiu financiar

1. Închiderea exercițiului (de regulă 31 decembrie) și întocmirea situațiilor financiare anuale de către departamentul financiar-contabil.
2. Redactarea raportului administratorilor de către organul de administrare, respectând conținutul de la pct. 489-491 din OMFP nr. 1802/2014, adaptat categoriei de mărime a entității.
3. Verificarea de către cenzori / auditor financiar, dacă societatea este supusă auditului (situațiile financiare + raportul administratorilor).
4. Convocarea adunării generale (ordinare, la SA) în termenul legal — cel mult 5 luni de la închiderea exercițiului.
5. Aprobarea situațiilor financiare și a raportului, fixarea dividendului și descărcarea de gestiune.
6. Depunerea la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor, în format electronic cu semnătură electronică extinsă, în termen de 150 de zile.

Greșeli frecvente de evitat

• Confundarea raportului cu declarația de asumare a răspunderii (art. 30 din Legea nr. 82/1991). Sunt două documente diferite; declarația nu ține locul raportului de gestiune.
• Raport „copy-paste" de la an la an. Reglementările cer o prezentare fidelă a exercițiului respectiv, cu evenimentele ulterioare și perspectivele actualizate.
• Omiterea evenimentelor ulterioare semnificative dintre data bilanțului și data aprobării (litigii noi, pierderea unui client major, calamități) — obligatorii la pct. 491 lit. a).
• Depunerea peste termen, care atrage contravenții potrivit art. 41-42 din Legea nr. 82/1991.
• Lipsa descărcării de gestiune în hotărârea adunării: aprobarea situațiilor financiare nu echivalează automat cu pronunțarea asupra gestiunii — sunt puncte distincte pe ordinea de zi.

Pentru firmele mici

O microîntreprindere sau o entitate mică poate întocmi un raport concis, dar nu îl poate omite dacă legislația societară impune prezentarea lui către adunare. Scutirea privește doar informațiile nefinanciare de la pct. 491 alin. (1), nu întregul document. În practică, la SRL-urile mici administrate de asociatul unic, raportul poate fi succint, însă trebuie să existe și să însoțească situațiile financiare depuse.

Prezentare da, depunere nu — nuanța entităților mici neauditate. Trebuie separate două obligații distincte:

• Întocmirea și prezentarea către adunare (temei societar, art. 111 / art. 194 din Legea nr. 31/1990) — rămâne obligatorie pentru orice entitate care întocmește situații financiare.
• Depunerea la Ministerul Finanțelor — potrivit Ordinului nr. 3781/2019, entitățile mici și microentitățile care nu sunt supuse auditului statutar nu depun raportul administratorilor împreună cu situațiile financiare. La depunere, pachetul lor cuprinde situațiile financiare anuale însoțite de declarația de asumare a răspunderii (art. 30 din Legea nr. 82/1991) — documentul care „ține locul" raportului în relația cu Ministerul Finanțelor. Raportul rămâne întocmit și prezentat asociaților, dar nu se transmite MF.

Entitățile mijlocii, mari și de interes public (auditate) depun, în schimb, raportul administratorilor împreună cu situațiile financiare.

Sursa: Ordinul nr. 3781/2019 (accesat 2026-07-29)

Când devine obligatoriu auditul (și cine verifică raportul)

Verificarea de la pasul 3 nu este universală. Auditul statutar devine obligatoriu când entitatea depășește, la data bilanțului, 2 din 3 criterii, două exerciții financiare consecutive (criterii OMFP nr. 1802/2014, coroborate cu art. 34 din Legea nr. 82/1991):

Auditul este obligatoriu și pentru entitățile de interes public, indiferent de mărime. La societatea pe acțiuni, controlul se asigură prin cenzori (regula — minimum 3, art. 159 din Legea nr. 31/1990) sau, când situațiile financiare sunt supuse auditului statutar, prin auditor financiar (art. 160). La entitățile auditate, auditorul verifică și concordanța raportului administratorilor cu situațiile financiare, semnalând eventualele neconcordanțe — de aceea, pentru aceste entități, conținutul raportului este urmărit cu mai multă rigoare.

Termene și sancțiuni concrete

Nedepunerea sau depunerea cu întârziere a situațiilor financiare anuale (și a documentelor care le însoțesc) constituie contravenție potrivit art. 41-42 din Legea nr. 82/1991. Cuantumurile sunt diferențiate:

Legea contabilității nu prevede o amendă distinctă, autonomă, exclusiv pentru absența sau caracterul deficitar al raportului administratorilor: acesta este sancționat în cadrul obligației de depunere a pachetului de raportare, la entitățile obligate să-l depună. Două precizări utile: facilitatea plății la jumătate a fost eliminată pentru amenzile contabile (Legea nr. 296/2023), iar din 1 ianuarie 2026 contribuabilul care nu depune situațiile financiare în termen de 5 luni de la termenul legal poate fi declarat inactiv (Legea nr. 239/2025).

Sursa: Legea nr. 82/1991, art. 41-42 (accesat 2026-07-29); cuantumuri confirmate pe legestart.ro (accesat 2026-07-29)

Legătură cu descărcarea de gestiune

Aprobarea raportului și descărcarea de gestiune au un efect juridic important: ele marchează acordul asociaților/acționarilor cu privire la modul de administrare pentru exercițiul respectiv. Descărcarea nu acoperă însă faptele necunoscute la momentul aprobării și nu împiedică angajarea răspunderii administratorului pentru fraude sau informații ascunse.

Situații speciale

Când adunarea refuză aprobarea sau descărcarea de gestiune

Nu întotdeauna adunarea aprobă raportul și situațiile financiare. Blocajul poate apărea din dezacord între asociați, nemulțumirea acționarilor minoritari sau suspiciuni privind gestiunea. În acest scenariu:

• Obligația de depunere subzistă. Refuzul aprobării nu suspendă obligația legală de a depune situațiile financiare la Ministerul Finanțelor; nedepunerea în termen atrage contravenția prevăzută de art. 41-42 din Legea nr. 82/1991. În practică, situațiile se depun însoțite de hotărârea adunării (inclusiv de respingere), iar adunarea se reconvoacă pentru soluționarea divergenței.
• Refuzul descărcării menține răspunderea. Neacordarea descărcării de gestiune lasă administratorii expuși la o eventuală acțiune în răspundere.
• Acțiunea în răspundere — art. 155. Decizia de a acționa administratorii aparține adunării generale, care hotărăște cu majoritate; administratorul vizat nu poate vota, iar hotărârea de a introduce acțiunea atrage încetarea mandatului său.
• Protecția minorității — art. 155¹. Dacă adunarea nu introduce acțiunea și nici nu dă curs propunerii, acționarii care reprezintă, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social pot introduce ei înșiși acțiunea în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății. Este supapa legală prin care minoritatea depășește un blocaj creat de majoritate.

Art. 155¹ din Legea nr. 31/1990 — acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social pot introduce acțiunea în răspundere, în nume propriu, dar în contul societății, dacă adunarea generală nu a acționat. Sursa: Legea nr. 31/1990, art. 155-155¹ (accesat 2026-07-29)

Raportul consolidat al administratorilor

La nivel de grup, societatea-mamă întocmește, pe lângă situațiile financiare consolidate, un raport consolidat al administratorilor, care tratează grupul ca pe o singură entitate. Acesta devine obligatoriu când grupul depășește, pe bază consolidată, pragurile de mărime pentru grupuri mijlocii/mari din OMFP nr. 1802/2014.

• Grupurile mici și mijlocii sunt scutite de întocmirea situațiilor și a raportului consolidat, cu excepția cazului în care o entitate din grup este de interes public.
• O societate-mamă intermediară este scutită de consolidare dacă este ea însăși filială a unei societăți-mamă (dintr-un stat membru UE) care întocmește situații financiare consolidate ce o includ și dacă nu are valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată (transpunerea art. 23 din Directiva 2013/34/UE). În acest caz, consolidarea se realizează „mai sus" în structura grupului.

Insolvență, reorganizare și lichidare

Când atribuțiile organelor statutare sunt preluate de administratorul judiciar sau de lichidator, logica raportului se schimbă:

• În insolvență (Legea nr. 85/2014): la ridicarea dreptului de administrare, atribuțiile trec la administratorul judiciar / lichidatorul judiciar. Contabilitatea și situațiile financiare continuă să se întocmească, iar raportul aferent este semnat de practicianul în insolvență. Descărcarea de gestiune clasică, dată de adunare, este înlocuită de rapoartele periodice către judecătorul-sindic și adunarea creditorilor.
• În dizolvarea și lichidarea voluntară (art. 227-237 din Legea nr. 31/1990): lichidatorul întocmește situațiile financiare de lichidare și raportul asupra operațiunilor de lichidare; asociații/acționarii le aprobă și acordă descărcare lichidatorului, nu foștilor administratori.

Prin urmare, „raportul administratorilor" în sensul pct. 489 din OMFP nr. 1802/2014 nu dispare, dar autorul, semnatarul și organul care acordă descărcarea se schimbă în funcție de procedură.

Legislație europeană

Raportul administratorilor nu este o invenție a dreptului român, ci transpunerea unei obligații europene: „management report"-ul din directiva contabilă a Uniunii. Practic tot conținutul descris mai sus (pct. 489-492 din OMFP nr. 1802/2014) reproduce cerințele Directivei 2013/34/UE.

Directive și regulamente aplicabile

Directiva 2013/34/UE (directiva contabilă) este actul-sursă. Ea reglementează situațiile financiare anuale, situațiile consolidate și rapoartele conexe — inclusiv raportul administratorilor.

Art. 19 din Directiva 2013/34/UE — raportul administratorilor cuprinde „cel puțin o prezentare fidelă a evoluției și performanței activității întreprinderii și a situației sale, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care aceasta se confruntă", analiza fiind corelată cu dimensiunea și complexitatea activității și cuprinzând indicatori-cheie de performanță financiari și, după caz, nefinanciari. Sursa: Directiva 2013/34/UE (accesat 2026-07-29)

Directiva stabilește și celelalte două componente pe care le regăsim în dreptul român:

• Art. 20 — declarația privind guvernanța corporativă, obligatorie pentru entitățile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată;
• Art. 19 alin. (4) — posibilitatea statelor membre de a scuti entitățile mici de întocmirea raportului (opțiune pe care România a folosit-o doar parțial: raportul rămâne, dar cu conținut redus).

Componenta nefinanciară a raportului a evoluat prin două directive de modificare:

• Directiva 2014/95/UE (NFRD) a introdus declarația nefinanciară pentru entitățile de interes public cu peste 500 de salariați (mediu, social, personal, drepturile omului, combaterea corupției).

  Sursa: Directiva 2014/95/UE (accesat 2026-07-29)

• Directiva (UE) 2022/2464 (CSRD) înlocuiește treptat declarația nefinanciară cu raportarea privind durabilitatea, integrată în raportul administratorilor și întocmită după standardele europene ESRS, cu asigurare (audit) a informațiilor.

  Sursa: Directiva (UE) 2022/2464 (accesat 2026-07-29)

Transpunerea în dreptul român

• Directiva 2013/34/UE → OMFP nr. 1802/2014 (M. Of. nr. 963/2014). Punctele 489-490 reproduc art. 19 (conținutul minim), pct. 491 detaliază informațiile specifice, iar declarația de guvernanță corporativă transpune art. 20. Transpunerea este, în esență, fidelă și fără gold-plating: legiuitorul român nu a adăugat obligații de conținut peste cele europene, ci a preluat inclusiv scutirile pe categorii de mărime. Singura opțiune națională notabilă este menținerea unui raport (redus) și pentru entitățile mici, acolo unde directiva ar fi permis scutirea totală.
• Directiva 2014/95/UE → OMFP nr. 1938/2016, care a introdus declarația nefinanciară în OMFP 1802/2014.
• Directiva (UE) 2022/2464 → OMF nr. 85/2024 (M. Of. nr. 75 din 26 ianuarie 2024), care modifică OMFP 1802/2014 (și reglementările IFRS din OMFP 2844/2016), înlocuind declarația nefinanciară cu raportarea privind durabilitatea.

Jurisprudență CJUE

Nu există jurisprudență a Curții dedicată strict raportului administratorilor, însă cerința sa centrală — prezentarea fidelă — a fost interpretată de Curte pe terenul directivelor contabile (Directiva 78/660/CEE, predecesoarea Directivei 2013/34/UE):

Cauza C-322/12, GIMLE SA (3 octombrie 2013) — principiul imaginii fidele nu permite derogarea de la evaluarea activelor la costul de achiziție în favoarea valorii reale, chiar dacă prețul de achiziție este vădit inferior valorii reale; prevalează costul istoric și prudența (doar profiturile realizate la data bilanțului pot fi incluse). Sursa: CJUE, C-322/12 (accesat 2026-07-29)

Cauza C-234/94, Tomberger (27 iunie 1996) — imaginea fidelă permite, în condiții stricte (filială deținută integral, exerciții care coincid, conturi aprobate ce arată repartizarea profitului la data bilanțului), înregistrarea profiturilor filialei în bilanțul societății-mamă pentru același exercițiu financiar. Sursa: CJUE, C-234/94 (accesat 2026-07-29)

Concluzia comună a celor două: imaginea fidelă este obiectivul primordial al directivelor contabile, dar se realizează în cadrul regulilor de evaluare (cost istoric, prudență), nu împotriva lor — un reper util pentru administratorul care redactează „prezentarea fidelă" din raport.

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Aceleași cerințe în toată UE. Fiindcă raportul derivă dintr-o directivă, un administrator al unei filiale românești a unui grup european va regăsi cerințe de conținut echivalente în toate statele membre — utile la consolidare și la raportul consolidat al administratorilor.

• Calendarul CSRD, amânat prin „stop-the-clock". ⚠️ Raportarea privind durabilitatea introdusă de OMF nr. 85/2024 se aplica inițial etapizat (val 1 din 2025 pentru exercițiul 2024, val 2 din 2026, val 3 din 2027 etc.). Acest calendar a fost modificat: Directiva (UE) 2025/794 („stop-the-clock", pachetul Omnibus I, din 14 aprilie 2025) a amânat cu doi ani obligațiile pentru valurile 2 și 3. În dreptul român, amânarea a fost transpusă prin OMF nr. 1421/2025 (M. Of. nr. 786 din 22 august 2025), care modifică OMFP nr. 1802/2014, OMFP nr. 2844/2016 și completează OMF nr. 85/2024. Concret:

  • valul 1 rămâne neschimbat — entitățile de interes public cu peste 500 de salariați raportează pentru exercițiul financiar 2024;
  • valul 2 (celelalte entități mari) se decalează de la exercițiul 2025 la exercițiul 2027;
  • valul 3 (IMM-urile cotate) se decalează de la exercițiul 2026 la exercițiul 2028.

  Pentru entitățile vizate, secțiunea de durabilitate devine partea cea mai voluminoasă — și singura auditată — a raportului administratorilor. Calendarul rămâne în evoluție (pachetul Omnibus conține și propuneri de reducere a domeniului de aplicare), deci versiunea în vigoare trebuie verificată la data redactării.

  Sursa: Directiva (UE) 2025/794 (accesat 2026-07-29); OMF nr. 1421/2025, M. Of. nr. 786/2025; ⚠️ sinteze de specialitate (portalcodulfiscal.ro, ceccar.ro), accesat 2026-07-29.

• Standarde comune de conținut (ESRS). Spre deosebire de declarația nefinanciară (care lăsa libertate de format), raportarea de durabilitate se face după standarde europene unitare, ceea ce reduce marja de apreciere a administratorului asupra a ce raportează.

Întrebări frecvente

1. Este obligatoriu raportul administratorilor pentru orice societate? Da, ca regulă. Orice entitate care întocmește situații financiare anuale trebuie să prezinte adunării generale un raport al administratorilor. Diferă doar întinderea lui: microentitățile și entitățile mici sunt scutite de informațiile nefinanciare de la pct. 491 alin. (1) din OMFP nr. 1802/2014, nu de întocmirea raportului.

2. Care este diferența dintre raportul administratorilor și declarația de asumare a răspunderii? Declarația (art. 30 din Legea nr. 82/1991) este un document scurt, formal, prin care administratorul își asumă răspunderea pentru situațiile financiare. Raportul administratorilor este documentul narativ, mai amplu, care explică dezvoltarea, performanța, riscurile și perspectivele. Ambele însoțesc situațiile financiare.

3. În ce termen trebuie aprobat și depus? Adunarea generală ordinară (la SA) se întrunește în cel mult 5 luni de la închiderea exercițiului (art. 111 din Legea nr. 31/1990). Depunerea situațiilor financiare, împreună cu raportul, la Ministerul Finanțelor se face în termen de 150 de zile de la închiderea exercițiului (Legea nr. 82/1991).

4. Cine semnează raportul? Organul de administrare: administratorul unic, membrii consiliului de administrație (sistem unitar) sau membrii directoratului (sistem dualist).

5. Ce se întâmplă dacă raportul nu este depus la termen? Nedepunerea sau depunerea cu întârziere a situațiilor financiare și a documentelor care le însoțesc constituie contravenție și se sancționează cu amendă, potrivit art. 41-42 din Legea nr. 82/1991.

6. Aprobarea raportului înseamnă automat descărcarea de gestiune a administratorilor? Nu. Aprobarea situațiilor financiare și pronunțarea asupra gestiunii (descărcarea) sunt puncte distincte pe ordinea de zi a adunării (art. 111 din Legea nr. 31/1990). Descărcarea nu acoperă faptele frauduloase sau ascunse la momentul votului.

7. O firmă mică trebuie să DEPUNĂ raportul la Ministerul Finanțelor? Nu neapărat. Entitățile mici și microentitățile neauditate întocmesc și prezintă raportul adunării, dar, potrivit Ordinului nr. 3781/2019, nu îl depun la Ministerul Finanțelor împreună cu situațiile financiare. La depunere, situațiile financiare sunt însoțite doar de declarația de asumare a răspunderii (art. 30 din Legea nr. 82/1991). Entitățile mijlocii, mari și de interes public depun raportul.

8. Ce se întâmplă dacă adunarea refuză aprobarea sau descărcarea de gestiune? Obligația de a depune situațiile financiare rămâne (nedepunerea este contravenție), iar adunarea se reconvoacă. Refuzul descărcării menține expunerea administratorilor la răspundere. Dacă adunarea nu introduce acțiunea în răspundere (art. 155), acționarii care dețin, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social o pot introduce în nume propriu, în contul societății (art. 155¹ din Legea nr. 31/1990).

9. Când devine obligatoriu auditul, iar raportul verificat de auditor? Când entitatea depășește, două exerciții consecutive, 2 din 3 criterii: total active > 16.000.000 lei, cifră de afaceri netă > 32.000.000 lei, peste 50 de salariați (OMFP nr. 1802/2014), precum și pentru entitățile de interes public. La entitățile auditate, auditorul verifică și concordanța raportului administratorilor cu situațiile financiare.

10. Mai există raportul administratorilor în insolvență sau lichidare? Da, dar autorul se schimbă. În insolvență (Legea nr. 85/2014), atribuțiile trec la administratorul judiciar/lichidator, care semnează, iar descărcarea clasică este înlocuită de rapoartele către judecătorul-sindic și adunarea creditorilor. În lichidarea voluntară (art. 227-237 din Legea nr. 31/1990), lichidatorul întocmește raportul, iar asociații îi acordă descărcare.

Practică și opinii

Practica contabilă și juridică subliniază câteva idei recurente privind raportul administratorilor:

⚠️ Opinie de specialitate — reglementarea impune ca raportul administratorilor să fie o analiză echilibrată și cuprinzătoare, corelată cu dimensiunea și complexitatea activității; pentru entitățile mici accentul cade pe dezvoltarea și poziția financiară, fără cerințele nefinanciare aplicabile entităților mari și de interes public. Sintetizat din comentarii de specialitate contabilă privind pct. 489-491 din OMFP nr. 1802/2014 (contzilla.ro, universuljuridic.ro), accesat 2026-07-29.

⚠️ De reținut — OMFP nr. 1802/2014 a fost modificat succesiv (între altele prin OMF nr. 410/2021 și OMF nr. 4164/2024 privind criteriile de mărime), iar cerințele de raportare privind durabilitatea (în contextul directivei CSRD) se extind treptat la noi categorii de entități. Înainte de redactarea concretă a raportului pentru un exercițiu, verificați versiunea consolidată în vigoare a reglementărilor. Sursa: sinteze de specialitate (ceccarbusinessmagazine.ro, radio.ceccarfm.ro), accesat 2026-07-29.

Aceste observații nu au valoare de normă juridică; ele orientează redactarea, dar textul aplicabil rămâne cel din OMFP nr. 1802/2014 și din Legea nr. 31/1990, în forma consolidată la data întocmirii raportului.

Referințe

1. Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare — art. 111 (atribuțiile adunării generale ordinare), art. 153^24 (raportul la reducerea activului net), art. 185 (depunerea situațiilor financiare și a raportului administratorilor), art. 194 (obligațiile adunării asociaților la SRL). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/56732 (accesat 2026-07-29)

2. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare — art. 28 (obligația de a întocmi situații financiare anuale), art. 30 (declarația de asumare a răspunderii), art. 36 (depunerea situațiilor financiare), art. 41-42 (contravenții). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/202366 (accesat 2026-07-29)

3. OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (M. Of. nr. 963/2014), cu modificările ulterioare (inclusiv OMF nr. 410/2021, OMF nr. 4164/2024) — pct. 489-492 (conținutul raportului administratorilor). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/164320 (accesat 2026-07-29)

4. ORDIN nr. 3781/2019 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/221886 (accesat 2026-07-29)

5. OMF nr. 1421/2025 pentru modificarea reglementărilor contabile în vederea transpunerii Directivei (UE) 2025/794 („stop-the-clock"), M. Of. nr. 786 din 22 august 2025 — amânarea cu doi ani a raportării privind durabilitatea pentru valurile 2 și 3. eur-lex.europa.eu — Directiva (UE) 2025/794 (accesat 2026-07-29)

6. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență — preluarea atribuțiilor de către administratorul judiciar / lichidator. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/159286 (accesat 2026-07-29)

7. OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale — entități fără organ de administrare societar. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/92507 (accesat 2026-07-29)

8. OMFP nr. 170/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind contabilitatea în partidă simplă. legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/165999 (accesat 2026-07-29)

9. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal — art. 47 (definiția microîntreprinderii, categorie fiscală, distinctă de microentitatea contabilă). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/171282 (accesat 2026-07-29)