Protocol între Asociați — Drepturi Preferențiale și Ieșire

Protocolul între asociați este un contract prin care asociații unei societăți își reglementează, dincolo de actul constitutiv, drepturile preferențiale la cesiunea participațiilor și mecanismele de ieșire. Cuprinde clauze precum dreptul de preempțiune, tag-along, drag-along și opțiunile put/call, valabile în temeiul libertății contractuale (art. 1169 Cod civil) și al art. 202 din Legea nr. 31/1990. Aceste drepturi sunt convenționale și personale, apărate prin dreptul comun.

Pe scurt

Protocolul între asociați (numit și pact al asociaților, acord între asociați sau shareholders' agreement) este un contract prin care asociații unei societăți își reglementează, dincolo de actul constitutiv, drepturile preferențiale la cesiunea participațiilor și mecanismele de ieșire din societate. Clauze precum dreptul de preempțiune, tag-along, drag-along sau opțiunile put/call sunt valabile în temeiul libertății contractuale (art. 1169 Cod civil) și al regimului cesiunii părților sociale (art. 202 din Legea nr. 31/1990). Atenție însă: aceste drepturi sunt convenționale și personale — nu drepturi societare — și se apără prin dreptul comun, nu prin mijloacele Legii societăților.

Cadrul legal

Protocolul între asociați nu este reglementat ca atare printr-un capitol dedicat, ci se sprijină pe două paliere: dreptul comun al contractelor (Codul civil) și regimul societar (Legea nr. 31/1990). Valabilitatea clauzelor derivă, în principal, din libertatea contractuală.

Art. 1169 Cod civil — Libertatea de a contracta — „Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri." Sursa: Codul civil, Legea 287/2009 (accesat 2026-07-29)

Art. 1270 Cod civil — Forța obligatorie — „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante." Pactul obligă, așadar, doar asociații care l-au semnat (res inter alios acta).

Pe latura societară, textul-cheie pentru cesiunea participațiilor la societatea cu răspundere limitată (SRL) este:

Art. 202 din Legea nr. 31/1990 — Părțile sociale se pot transmite liber între asociați; transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Sursa: Legea nr. 31/1990 privind societățile (accesat 2026-07-29)

Ieșirea „legală" din societate este acoperită de două instituții pe care protocolul le poate detalia sau anticipa:

• Retragerea — art. 226 din Legea nr. 31/1990: asociatul din SRL se poate retrage (a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv, (b) cu acordul tuturor celorlalți asociați sau (c) pentru motive temeinice, prin hotărârea tribunalului. Drepturile asociatului retras se stabilesc prin acordul asociaților, de un expert desemnat de aceștia sau, în lipsa înțelegerii, de tribunal.
• Excluderea — art. 222–225 din Legea nr. 31/1990: sancțiune judiciară pentru asociatul care nu aduce aportul, comite fraudă sau folosește bunurile/capitalul societății în interes propriu; se pronunță prin hotărâre judecătorească, iar asociatul exclus primește o sumă de bani, nu o cotă fizică din patrimoniu.

Instrumentele de drept comun pe care se construiesc clauzele preferențiale și de ieșire:

• Pactul de opțiune — art. 1278 Cod civil (temei pentru opțiunile put/call);
• Promisiunea de a contracta — art. 1279 Cod civil (promisiuni de vânzare/cumpărare a participațiilor);
• Dreptul de preempțiune convențional — art. 1730 Cod civil;
• Clauza de inalienabilitate — art. 627 Cod civil (interdicția de a înstrăina, maximum 49 de ani și numai cu un interes serios și legitim);
• Executarea în natură și clauza penală — art. 1516, 1527–1528 și 1538 Cod civil.

Explicație detaliată

Ce este, de fapt, protocolul între asociați

Protocolul (pactul) între asociați este un contract distinct de actul constitutiv, prin care asociații își asumă reciproc obligații privind modul în care vor vota, vor administra societatea și — mai ales — vor putea intra sau ieși din acționariat. Rolul lui este să acopere ceea ce actul constitutiv, prin natura sa publică și rigidă, nu detaliază: scenariile de divergență, de vânzare a afacerii, de deces sau de „divorț" între asociați.

Un aspect esențial, subliniat constant în doctrină, ține de natura juridică a drepturilor pe care le creează. Drepturile de preempțiune, tag-along, drag-along sau opțiunile de cumpărare sunt drepturi extra-statutare, personale — rodul unui contract între asociați (și, uneori, societate) — chiar și atunci când sunt trecute în actul constitutiv ca simplu instrumentum probationis.

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro („Societăți comerciale. Titlurile de participare. Drepturi convenționale") Aceste drepturi „nu sunt drepturi societare, atașate titlurilor de participare și nu sunt, deci, protejate prin mijloace reglementate de Legea societăților." Ele se apără prin dreptul comun (executare silită, daune, nulitate), nu prin acțiunile specifice dreptului societar. Sursa: juridice.ro/806273 (accesat 2026-07-29)

Consecința practică: dacă un asociat încalcă pactul (de exemplu vinde către un terț ignorând dreptul de preempțiune), cocontractantul lezat obține, de regulă, daune-interese și eventual executarea în natură a obligației, dar nu poate desființa automat cesiunea față de societate doar invocând pactul.

Drepturile preferențiale

1. Dreptul de preempțiune (și pactul de preferință). Preempțiunea dă asociatului beneficiar prioritate la cumpărarea participațiilor puse în vânzare, la preț egal cu cel oferit de un terț. El se distinge de pactul de preferință, care conferă prioritate la cumpărare în sine, indiferent de preț — „dreptul primului cumpărător".

⚠️ Opinie de specialitate — Universul Juridic („Pactul de preferință") „Dreptul de preempțiune acordă prioritate la cumpărare la preț egal, în timp ce pactul de preferință acordă prioritate la cumpărare în sine, oricare ar fi prețul vânzării." Sursa: universuljuridic.ro/pactul-de-preferinta (accesat 2026-07-29)

2. Dreptul de preferință la majorarea capitalului. La societatea pe acțiuni, art. 216 din Legea nr. 31/1990 impune ca noile acțiuni să fie oferite mai întâi acționarilor existenți, proporțional cu cotele deținute — o obligație legală. La SRL, acest drept nu este impus de lege, dar poate fi instituit convențional, prin actul constitutiv sau prin protocolul asociaților, pentru a evita diluarea minoritarului.

3. Clauza de agrement. Asociații pot condiționa intrarea oricărui terț de aprobarea prealabilă a celorlalți (dublând sau întărind pragul de trei pătrimi din art. 202).

Clauzele de ieșire

Tag-along („dreptul de a te alătura vânzării"). Protejează minoritarul: dacă majoritarul vinde către un terț, minoritarul are dreptul de a-și vinde și el participațiile, în aceleași condiții și la același preț.

Drag-along („dreptul de a antrena vânzarea"). Protejează majoritarul și facilitează un exit total: dacă majoritarul găsește un cumpărător pentru 100% din societate, minoritarul este obligat să vândă împreună cu el, la același preț.

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro (clauze put/call, good/bad leaver, drag/tag along în SRL) Valabilitatea acestor mecanisme se întemeiază pe „libertatea contractuală, art. 1169 Cod Civil și art. 202 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990"; redobândirea sau ieșirea participațiilor „nu are natura unei sancțiuni (excludere), ci operează doar ca manifestare de voință a asociaților, prestabilită". Sursa: juridice.ro/686187 (accesat 2026-07-29)

Opțiuni put și call. Prin pactul de opțiune (art. 1278 Cod civil) și promisiunea de a contracta (art. 1279), asociații pot stipula:

• opțiunea put — dreptul unui asociat de a-și vinde participațiile la un preț/formulă prestabilit (util pentru investitorul care vrea o cale de ieșire garantată);
• opțiunea call — dreptul de a cumpăra participațiile celuilalt (util la scenariile good leaver / bad leaver, când un asociat-cheie părăsește afacerea).

Clauze de lock-up. Interdicția temporară de a ceda participațiile se poate stipula, dar se supune limitei clauzei de inalienabilitate din art. 627 Cod civil: maximum 49 de ani și numai cu un interes serios și legitim (de regulă, stabilitatea acționariatului în primii ani).

Aspecte practice

Unde inserezi clauzele: în actul constitutiv sau într-un pact separat?

Ai două opțiuni, cu efecte diferite:

• În actul constitutiv — clauzele devin publice (opozabile prin registrul comerțului) și mai vizibile pentru terți, dar orice modificare cere procedura de modificare a actului constitutiv și înregistrare la ONRC.
• Într-un protocol separat (pact al asociaților) — confidențial și flexibil, dar produce efecte doar între semnatari și nu este, în sine, opozabil terților de bună-credință.

⚠️ Recomandare practică — Universul Juridic (Pavel, Mărgărit și Asociații) Clauzele drag/tag along „ar trebui inserate fie în actul constitutiv, fie în acordul de asociere" și „trebuie să corespundă specificului fiecărei societăți", motiv pentru care se recomandă asistența unui avocat specializat în M&A / drept comercial. Sursa: universuljuridic.ro — cum vinzi/cumperi o societate (accesat 2026-07-29)

Cum întărești eficacitatea clauzelor

Pentru că drepturile din pact sunt personale, nu societare, protejează-le astfel:

• Clauză penală (art. 1538 Cod civil) — o sumă fixă datorată de cel care încalcă preempțiunea, tag/drag sau lock-up, ca să nu depinzi de dovada prejudiciului.
• Promisiune/pact de opțiune cu preț sau formulă de evaluare clar definite (multiplu de EBITDA, evaluare de expert independent), pentru ca opțiunea put/call să fie executabilă chiar în lipsa acordului ulterior.
• Executarea silită în natură (art. 1516, 1527–1528 Cod civil) — obligația „de a vinde" sau „de a cumpăra" poate fi dusă la îndeplinire prin hotărâre care ține loc de contract (art. 1279).
• Corelarea cu pragul de 3/4 din art. 202: chiar dacă ai un drept de preempțiune, cesiunea către un terț tot are nevoie de aprobarea asociaților reprezentând trei pătrimi din capital — cele două mecanisme trebuie sincronizate.

Mecanismele de deblocare (deadlock)

Când asociații (mai ales 50%–50%) ajung în impas, protocolul poate prevedea soluții de ieșire ordonată:

• Shotgun / buy-sell — un asociat oferă un preț; celălalt fie vinde la acel preț, fie cumpără la același preț.
• Retragere convențională — activarea unui caz de retragere prevăzut în actul constitutiv (art. 226 lit. a), evitând procesul pentru „motive temeinice".
• Evaluare de expert — desemnarea prealabilă a mecanismului de stabilire a prețului părților sociale (util și pentru art. 226, la stabilirea drepturilor asociatului retras).

Greșeli frecvente

• A confunda ieșirea contractuală cu excluderea. Drag-along sau opțiunea call nu sunt „excludere" (art. 222) — sunt executarea unui contract. Nu invoca temeiuri de excludere pentru a activa clauze de pact și invers.
• A crede că pactul „bate" societatea. Contrazicerea unei clauze statutare printr-un pact omnilateral secret poate fi calificată drept simulație obiectivă — vezi opinia citată la secțiunea de explicație.
• Lock-up nelimitat. Orice interdicție de înstrăinare peste 49 de ani sau fără interes legitim este lovită de nulitate (art. 627 Cod civil).
• Preț nedeterminat/nedeterminabil. O opțiune put/call fără criteriu clar de preț riscă să fie neexecutabilă.
• Ignorarea formalităților de opozabilitate. Cesiunea efectivă a părților sociale trebuie înregistrată în registrul comerțului (art. 203) ca să producă efecte față de terți.

Aspecte avansate: fiscalitate, succesiune, insolvență și limitele protocolului

Această secțiune tratează scenariile de graniță pe care redactarea unui protocol solid trebuie să le anticipeze: impactul fiscal al ieșirii, decesul unui asociat, insolvența și executarea silită, clauzele „bad leaver", abuzul de drag-along, terțul de rea-credință, înregistrarea la ONRC a transferurilor dispuse judiciar, controlul concentrărilor economice și limitele imperative pe care protocolul nu le poate depăși.

Tratamentul fiscal al ieșirii (preț brut vs. net)

Câștigul din transferul părților sociale (la exercitarea unei opțiuni put/call, a drag/tag-along sau a preempțiunii) este, pentru persoana fizică cedentă, venit din investiții impozitat cu cota de 10% aplicată câștigului net (prețul de cesiune minus valoarea fiscală de achiziție), conform Titlului IV, Cap. V din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015). Pentru părțile sociale de SRL cedate direct (nu prin intermediar), cedentul autoimpune câștigul prin Declarația unică; regimul reținerii la sursă de 1%/3% privește titlurile tranzacționate prin intermediari.

• CASS 10% se datorează suplimentar dacă venitul net anual din investiții (cumulat) depășește plafoanele de 6, 12 sau 24 de salarii minime brute, aplicată la plafonul atins (nu la tot câștigul) — Titlul V Cod fiscal.
• Cedentul nerezident este impozabil în România pentru câștigul din transferul părților sociale ale unei societăți române (art. 223–224 Cod fiscal), sub rezerva convenției de evitare a dublei impuneri aplicabile.

Redactarea formulei de preț trebuie să spună explicit dacă rezultatul (multiplu de EBITDA, evaluare de expert) este brut sau net. Regula supletivă recomandată: „Prețul reprezintă contravaloarea brută a părților sociale; impozitul pe venit și CASS datorate de Cedent se suportă de acesta și nu se adaugă la preț." Pentru cedentul nerezident, precizează dacă prețul se majorează (gross-up) cu impozitul reținut. Astfel eviți disputa net-vs-brut la închidere.

Sursa: Codul fiscal, Legea nr. 227/2015 (accesat 2026-07-29). ⚠️ Cotele și plafoanele CASS se verifică anual pe anaf.ro.

Decesul unui asociat: transmiterea mortis causa

Regula-cheie este art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: la dobândirea prin succesiune, cerința aprobării cu trei pătrimi nu se aplică dacă actul constitutiv nu prevede altfel; dacă actul constitutiv prevede altfel (condiționează primirea moștenitorilor) și aceștia nu sunt agreați, societatea este obligată să plătească succesorilor contravaloarea părților sociale conform ultimului bilanț contabil aprobat.

Raportul cu o opțiune call declanșată de deces: dacă actul constitutiv permite continuarea cu moștenitorii, aceștia devin asociați la data decesului, iar call-ul îi obligă apoi să cedeze participațiile asociaților supraviețuitori la prețul convenit — planul contractual (call) operează după ce planul societar (art. 202 alin. 3) a stabilit că moștenitorii au devenit titulari. Dacă actul constitutiv exclude continuarea, call-ul rămâne fără obiect și se aplică plata contravalorii de bilanț.

Recomandare: valoarea contabilă poate fi mult sub valoarea de piață. Definește în protocol/act constitutiv o formulă de preț unică (evaluare de expert) atât pentru call-ul la deces, cât și pentru plata către succesorii neagreați, ca să nu depindă de bilanț.

Insolvență și executare silită asupra părților sociale

Executarea silită de către creditorii personali ai asociatului este permisă de art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: creditorii pot popri și pot sechestra și vinde părțile sociale ale debitorului lor. Însă vânzarea silită rămâne supusă art. 202 — transmiterea către un terț cere aprobarea asociaților reprezentând trei pătrimi din capital. Prin urmare, preempțiunea și agrementul celorlalți asociați rămân opozabile creditorului urmăritor și adjudecatarului: coasociații pot refuza terțul și pot prelua ei părțile sociale.

În insolvența unui asociat sau a societății (Legea nr. 85/2014), pactul dintre asociați este un contract res inter alios acta și este greu opozabil administratorului/lichidatorului judiciar. Contractele în derulare (inclusiv opțiuni put/call) urmează regimul art. 123 din Legea nr. 85/2014 (menținere sau denunțare de către administratorul judiciar). Drepturile drag/tag-along, fiind personale, nu se pot impune masei credale.

Recomandare: corelează preempțiunea cu art. 66/202 și înregistreaz-o în actul constitutiv (publicitate), ca ea să fie opozabilă în procedura de valorificare a părților sociale.

Surse: Legea nr. 31/1990, art. 66, 202; Legea nr. 85/2014, art. 123. ⚠️ Doctrina executării silite asupra părților sociale de SRL: juridice.ro/397117 (accesat 2026-07-29).

Clauza „bad leaver" a asociatului-salariat

O clauză bad leaver care obligă la cesiunea participațiilor la preț nominal sau puternic diminuat, legată de încetarea contractului de muncă, este vulnerabilă pe două planuri:

• Clauză penală reductibilă — dacă discountul funcționează ca sancțiune pentru „plecare", instanța o poate recalifica drept clauză penală și o poate reduce când este vădit excesivă, conform art. 1541 Cod civil. Un preț simbolic riscă și calificarea de clauză leonină/confiscatorie.
• Norme imperative de drept al muncii — exercițiul drepturilor din raportul de muncă nu poate fi „taxat" indirect prin pierderea participațiilor; condiționarea trebuie decuplată de simpla încetare a contractului de muncă.

Recomandare: (i) separă cesiunea participațiilor de contractul de muncă (protocol/act de cesiune distinct); (ii) leagă bad leaver de cauze obiective, culpabile (fraudă, concurență neloială, demisie în perioada de lock-up), nu de orice încetare; (iii) folosește un preț = valoare justă cu un discount rezonabil și motivat, nu simbolic — ca să reziste cenzurii art. 1541.

Apărările minoritarului împotriva unui drag-along abuziv

Un drag-along nu este necenzurabil. Minoritarul se poate apăra invocând buna-credință în executarea contractului (art. 1170 Cod civil) și abuzul de drept (art. 15 Cod civil), coroborate cu teoria abuzului de majoritate, atunci când: prețul e sub valoarea de piață, cumpărătorul este afiliat majoritarului, ori i se impun obligații accesorii disproporționate (declarații și garanții nelimitate, neconcurență excesivă).

Remedii posibile: daune-interese (art. 1350, 1516 Cod civil), nulitatea parțială a obligațiilor accesorii abuzive și opunerea la finalizarea vânzării exercitate cu rea-credință.

Recomandare de redactare protectivă: stabilește un preț-plafon minim (valoare de piață / multiplu), condiționează vânzarea către un cumpărător afiliat de o evaluare independentă, și limitează declarațiile și garanțiile pretinse minoritarului la cota sa (pro-rata).

Terțul de rea-credință și pactul de preempțiune

Regula că pactul „dă doar daune" și „nu bate terțul" se nuanțează când terțul cumpărător cunoștea dreptul de preempțiune (rea-credință):

• Dacă preempțiunea este structurată în regimul art. 1730–1740 Cod civil, exercitarea ei poate produce efecte reale: potrivit art. 1733, vânzarea către terț se face sub condiția neexercitării preempțiunii, iar exercitarea o desființează retroactiv, contractul considerându-se încheiat cu preemptorul.
• Terțul complice, care participă cu știință la încălcarea pactului, poate răspunde delictual față de beneficiar (art. 1349 și 1357 Cod civil) pentru prejudiciul cauzat.
• În caz de conivență frauduloasă (preț fictiv pentru a ocoli preempțiunea), operează fraus omnia corrumpit — cesiunea poate fi atacată.

Concluzia articolului rămâne valabilă față de terțul de bună-credință; față de cel de rea-credință, remediile pot depăși simplele daune.

Înregistrarea la ONRC a transferului dispus judiciar

Art. 1279 alin. (3) Cod civil permite instanței să pronunțe, la neexecutarea unei promisiuni de a contracta, o hotărâre care ține loc de contract de cesiune. O astfel de hotărâre definitivă constituie, în principiu, titlu pentru înregistrarea transferului părților sociale la registrul comerțului.

Registratorul exercită însă controlul de legalitate prevăzut de Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului: verifică identificarea părților, descrierea exactă a părților sociale transferate și respectarea condițiilor societare (inclusiv pragul de trei pătrimi din art. 202, unde e cazul).

Recomandare: cere instanței o hotărâre detaliată (părți, cotă, preț, mențiunea expresă că ține loc de act de cesiune), pentru ca înregistrarea la ONRC să nu fie respinsă pentru insuficiența mențiunilor.

Controlul concentrărilor economice

Când exercitarea unui drag-along transferă controlul societății către un terț, operațiunea poate fi o concentrare economică notificabilă. Potrivit art. 14 din Legea concurenței nr. 21/1996, notificarea prealabilă la Consiliul Concurenței este obligatorie când cifra de afaceri cumulată mondială a întreprinderilor implicate depășește echivalentul în lei a 10 milioane euro și cel puțin două dintre ele au realizat fiecare în România peste echivalentul în lei a 4 milioane euro.

Notificarea este suspensivă: concentrarea nu se implementează înainte de decizia autorității; neîndeplinirea se sancționează cu amenzi (și, în extremis, măsuri de dezinvestire).

Clauzele de neconcurență din protocol pot fi admise ca restrângeri accesorii dacă sunt direct legate și necesare realizării operațiunii și proporționale (durată uzuală de cel mult 2–3 ani, obiect și teritoriu limitate).

Surse: Legea concurenței nr. 21/1996, art. 14; OUG nr. 108/2023. ⚠️ Praguri și formulare pe consiliulconcurentei.ro (accesat 2026-07-29).

Ce poate și ce nu poate modifica protocolul (limitele art. 202)

Art. 202 din Legea nr. 31/1990 este dispozitiv („dacă actul constitutiv nu prevede altfel"). Prin urmare protocolul/actul constitutiv poate:

• elimina agrementul pentru cesiuni către terți (cesiune liberă) sau, invers, îl poate întări (unanimitate, drept de veto);
• institui un drept de preempțiune convențional între asociați (art. 1730 Cod civil);
• adăuga clauze call/put/drag/tag-along pe care legea nu le reglementează.

Există însă un nucleu de ordine publică societară care nu poate fi înlăturat convențional:

• dreptul de retragere (art. 226 Legea 31/1990) — normă de protecție a asociatului, nu poate fi suprimat;
• cauzele de excludere (art. 222) — protocolul nu poate crea „excluderi" arbitrare în afara cazurilor legale;
• publicitatea și opozabilitatea cesiunii (art. 203);
• limita clauzei de inalienabilitate — maximum 49 de ani și interes serios și legitim (art. 627 Cod civil);
• buna-credință și bunele moravuri (art. 1169, art. 14 Cod civil).

Legislație europeană

Materia protocolului între asociați este, în esență, drept național (libertatea contractuală din Codul civil + Legea nr. 31/1990). Dreptul Uniunii nu armonizează drepturile preferențiale și de ieșire convenționale — preempțiunea contractuală, clauzele tag-along / drag-along, opțiunile put/call rămân creații ale dreptului intern. Dreptul UE atinge însă periferia temei pe trei paliere: dreptul de preferință legal la majorarea capitalului (societăți pe acțiuni), mobilitatea transfrontalieră (ca formă de „ieșire" structurală) și forma societății europene.

Directive și regulamente aplicabile

Actul-cadru este Directiva (UE) 2017/1132 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (text codificat), care preia și a doua directivă societară (77/91/CEE).

Directiva (UE) 2017/1132 — art. 68 și art. 72(1) — La majorarea capitalului prin aporturi în numerar, acțiunile noi trebuie oferite cu prioritate acționarilor existenți, proporțional cu partea de capital deținută (drept de preferință). Dreptul nu poate fi restrâns prin statut, ci doar prin hotărârea adunării generale, pe baza unui raport scris al organului de administrare. Majorarea capitalului se decide de adunarea generală (art. 68). Sursa: Directiva (UE) 2017/1132 (CELEX 32017L1132, accesat 2026-07-29)

Pentru dimensiunea de ieșire, Directiva a fost completată prin Directiva (UE) 2019/2121 („Directiva Mobilitate"), care introduce un regim armonizat al transformărilor, fuziunilor și divizărilor transfrontaliere — inclusiv mutarea sediului social în alt stat membru fără lichidare și fără pierderea personalității juridice, cu certificat prealabil, clauză anti-abuz și protecția asociaților/creditorilor/angajaților.

Directiva (UE) 2019/2121 — cadru pentru operațiuni transfrontaliere (transformare, fuziune, divizare) ale societăților de capital, cu drept de retragere și evaluare pentru asociații care se opun. Sursa: Directiva (UE) 2019/2121 (CELEX 32019L2121, accesat 2026-07-29)

Ca formă societară cu vocație transfrontalieră, Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 privind statutul societății europene (SE) oferă un vehicul suplimentar de structurare a acționariatului la scară europeană.

Sursa: Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 (SE) (accesat 2026-07-29)

Transpunerea în dreptul român

• Dreptul de preferință la majorarea capitalului este transpus prin art. 216 din Legea nr. 31/1990 — dar, conform directivei, numai pentru societatea pe acțiuni. La SRL, obiectul tipic al protocolului între asociați, un drept de preferință la majorare nu este impus de lege; el poate fi instituit doar convențional, prin actul constitutiv sau prin protocol — de aceea articolul de față îl tratează ca mecanism contractual, iar nu ca obligație legală.
• Mobilitatea transfrontalieră a fost transpusă prin Legea nr. 222/2023 (Monitorul Oficial nr. 667 din 20 iulie 2023, în vigoare de la 23 iulie 2023), care a introdus în Legea nr. 31/1990, după art. 251^19, capitole noi privind fuziunea transfrontalieră (art. 251^20–251^39), transformarea și divizarea transfrontalieră, împreună cu certificatul prealabil emis prin registrul comerțului și o clauză anti-abuz.

  Sursa: Directiva Mobilitate, transpusă oficial (Legea 222/2023) (accesat 2026-07-29)

Nu există gold-plating notabil pe zona drepturilor preferențiale: legiuitorul român a menținut dreptul de preferință legal doar la SA (fidel directivei) și a lăsat SRL-ul în sfera libertății contractuale, ceea ce explică rolul central al protocolului între asociați.

Jurisprudență CJUE

Cauza C-338/06, Comisia c. Spania (Curtea de Justiție, Camera întâi, 18 decembrie 2008) — Dreptul de preferință impus de art. 29 din Directiva 77/91/CEE (azi art. 72 din Directiva (UE) 2017/1132) urmărește să prevină diluarea acționarilor existenți: la majorarea prin aport în numerar, acțiunile noi trebuie oferite acționarilor proporțional cu capitalul deținut. Extinderea preferinței către deținători de obligațiuni convertibile (care nu fac parte din capitalul subscris) contravine acestui scop. Sursa: CJUE, C-338/06 (CELEX 62006CJ0338, accesat 2026-07-29)

Hotărârea confirmă rațiunea anti-diluare care justifică, la SRL, instituirea convențională prin protocol a unui drept de preferință la majorarea capitalului — mecanism analizat în secțiunea „Explicație detaliată".

Aspecte practice din perspectivă europeană

• Validitate transfrontalieră a clauzelor. Fiind drepturi personale, extra-statutare (nu drepturi societare), preempțiunea convențională, tag/drag-along și opțiunile put/call nu beneficiază de recunoaștere armonizată la nivel UE; într-un litigiu cu element de extraneitate, eficacitatea lor depinde de legea aplicabilă contractului (Regulamentul Roma I, Reg. (CE) 593/2008) și de instanța competentă (Bruxelles I bis, Reg. (UE) 1215/2012). Recomandat: clauză expresă de lege aplicabilă și de jurisdicție/arbitraj în protocol.
• Exit structural, nu doar contractual. Pe lângă ieșirea negociată (put/call, tag/drag), Directiva Mobilitate + Legea 222/2023 oferă o cale „legală" de ieșire prin transformare/fuziune transfrontalieră sau prin adoptarea formei SE, utilă când asociații provin din state membre diferite.
• Modificări în perspectivă. Digitalizarea dreptului societar (Directiva (UE) 2019/1151, transpusă în RO) simplifică operațiunile online la registrul comerțului, inclusiv cele relevante pentru cesiunile și restructurările anticipate de protocol.

Notă: numerele de articol din Directiva (UE) 2017/1132 sunt fapte oficiale (CELEX/ELI); paginile eur-lex sunt servite dinamic, iar substanța art. 72(1) este confirmată prin hotărârea CJUE C-338/06.

Întrebări frecvente

1. Protocolul între asociați trebuie autentificat la notar sau înregistrat la ONRC? Nu, ca regulă. Pactul este un contract sub semnătură privată, valabil prin simplul acord al părților (art. 1169 și 1270 Cod civil). Dacă însă clauzele sunt incluse în actul constitutiv, modificarea acestuia urmează procedura de la ONRC. Cesiunea efectivă a părților sociale rezultată din pact se înregistrează în registrul comerțului pentru a fi opozabilă terților (art. 203 din Legea nr. 31/1990).

2. Ce se întâmplă dacă un asociat vinde ignorând dreptul meu de preempțiune? Ai dreptul la daune-interese și, în funcție de redactarea clauzei, la executarea în natură a obligației. Fiind un drept convențional (personal), de regulă nu poți desființa automat cesiunea față de societate doar invocând pactul — de aceea o clauză penală și corelarea cu pragul de 3/4 din art. 202 sunt esențiale.

3. Clauza drag-along prin care sunt obligat să vând este legală? Da. Doctrina o consideră valabilă în temeiul libertății contractuale (art. 1169 Cod civil și art. 202 din Legea nr. 31/1990). Ea nu este o „excludere" (art. 222), ci executarea unei obligații asumate voluntar; important e ca prețul/condițiile să fie clar prestabilite.

4. Pot bloca definitiv cesiunea părților mele sociale (lock-up permanent)? Nu. Interdicția de înstrăinare (clauza de inalienabilitate) este valabilă numai pentru maximum 49 de ani și doar dacă există un interes serios și legitim (art. 627 Cod civil). O interdicție perpetuă este nulă.

5. Care e diferența dintre retragere și excludere? Retragerea (art. 226) este ieșirea voluntară a asociatului — cu acordul celorlalți, în cazurile din actul constitutiv sau, judiciar, pentru motive temeinice. Excluderea (art. 222–223) este o sancțiune judiciară aplicată asociatului culpabil (nu aduce aportul, comite fraudă etc.). Protocolul poate anticipa retragerea, dar nu poate crea „excluderi" în afara legii.

6. Cum se stabilește prețul părților sociale la ieșire? Prin mecanismul convenit în protocol (formulă, multiplu, evaluare de expert). În cazul retragerii judiciare, drepturile asociatului retras se stabilesc prin acordul asociaților, de un expert desemnat de aceștia sau, în lipsa înțelegerii, de tribunal (art. 226).

7. Ce impozite plătesc pe câștigul din vânzarea părților sociale la exit? Persoana fizică cedentă datorează impozit pe venit de 10% pe câștigul net (preț minus valoarea de achiziție), conform Codului fiscal (Legea nr. 227/2015, Titlul IV, Cap. V), autoimpus prin Declarația unică. Se poate adăuga CASS 10% dacă venitul anual din investiții depășește plafonul de 6/12/24 salarii minime brute. Cedentul nerezident este impozitat în România sub rezerva convenției de evitare a dublei impuneri. Formula de preț trebuie să precizeze dacă suma este brută sau netă de impozit.

8. Ce se întâmplă cu părțile sociale la decesul unui asociat? Depinde de actul constitutiv. Regula (art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990): moștenitorii dobândesc părțile sociale, iar aprobarea cu trei pătrimi nu se aplică decât dacă actul constitutiv prevede altfel. Dacă actul constitutiv condiționează primirea moștenitorilor și aceștia nu sunt agreați, societatea le plătește contravaloarea conform ultimului bilanț aprobat. O opțiune call declanșată de deces operează după ce moștenitorii au devenit titulari.

9. Dacă un asociat vinde către un terț care știa de dreptul meu de preempțiune, pot desființa vânzarea? Posibil, spre deosebire de cazul terțului de bună-credință. Dacă preempțiunea e structurată în regimul art. 1730–1740 Cod civil, exercitarea ei poate desființa retroactiv vânzarea către terț (art. 1733). Terțul de rea-credință, complice la încălcarea pactului, poate răspunde și delictual (art. 1349 și 1357 Cod civil), iar conivența frauduloasă (preț fictiv) poate atrage atacarea cesiunii.

Practică și opinii

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro, „Societăți comerciale. Titlurile de participare. Drepturile societare atașate. Drepturi convenționale" Drepturile de preempțiune, tag-along, drag-along și opțiunile de cumpărare sunt „drepturi individuale, personale, ale unui asociat, care se consideră a fi rodul unui contract între respectivul asociat și societate, adică un drept extra-statutar". Practicianul avertizează că, atunci când clauze statutare societare sunt contrazise prin pacte omnilaterale extra-statutare, „suntem în fața unei simulații obiective". Sursa: juridice.ro/806273 (accesat 2026-07-29)

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro, „Acordarea de participații salariaților în SRL prin clauze de tip put/call, good/bad leaver, drag/tag along" Astfel de clauze „ar trebui să fie frecvent inserate în actele constitutive ale societăților, întrucât permit salvgardarea societății în situațiile în care asociații ajung la divergențe ireconciliabile" — unul dintre asociați îl „debarcă" pe celălalt (plătind prețul convenit) ori cedează împreună participațiile către un nou investitor. Sursa: juridice.ro/686187 (accesat 2026-07-29)

⚠️ Opinie de specialitate — JURIDICE.ro, „Dreptul de preferință. Aspecte teoretice și probleme apărute în practică" Din formularea art. 216 din Legea societăților reiese că dreptul de preferință la majorarea capitalului „există numai în cazul societăților pe acțiuni", însă „nimic nu împiedică" o SRL să acorde un asemenea drept prin actul constitutiv sau prin hotărârea asociaților. La SA este obligație legală; la SRL, aplicare exclusiv convențională. Sursa: juridice.ro/501099 (accesat 2026-07-29)

Concluzie practică: protocolul între asociați este un instrument puternic, dar eficacitatea lui depinde de rigoarea redactării — corelarea cu regimul societar (pragul de 3/4, art. 202; opozabilitatea, art. 203), definirea clară a prețului și a mecanismelor de executare (clauză penală, pact de opțiune, executare în natură) și evitarea contradicțiilor cu actul constitutiv. Pentru sume și mize semnificative, asistența unui avocat de M&A/drept comercial este recomandată de practicieni.

Referințe

1. Legea nr. 31/1990 privind societățile (republicată) — art. 202 (cesiunea părților sociale la SRL), art. 203 (opozabilitate), art. 216–217 (dreptul de preferință la majorarea capitalului), art. 222–225 (excluderea asociatului), art. 226 (retragerea asociatului). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/800
2. Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat — art. 1169 (libertatea de a contracta), art. 1270 (forța obligatorie), art. 1278 (pactul de opțiune), art. 1279 (promisiunea de a contracta), art. 627 (clauza de inalienabilitate), art. 1730 (dreptul de preempțiune), art. 1516, 1527–1528 (executarea în natură), art. 1538 (clauza penală). legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/109883
3. JURIDICE.ro — Acordarea de participații salariaților în SRL prin clauze de tipul put and call option, good and bad leaver, drag along / tag along. juridice.ro/686187 (accesat 2026-07-29)
4. JURIDICE.ro — Societăți comerciale. Titlurile de participare. Drepturile societare atașate. Drepturi convenționale. juridice.ro/806273 (accesat 2026-07-29)
5. JURIDICE.ro — Dreptul de preferință. Aspecte teoretice și probleme apărute în practică. juridice.ro/501099 (accesat 2026-07-29)
6. Universul Juridic — Pactul de preferință. universuljuridic.ro/pactul-de-preferinta (accesat 2026-07-29)
7. Universul Juridic (Pavel, Mărgărit și Asociații) — Cum vinzi/cumperi o societate comercială în România?. universuljuridic.ro (accesat 2026-07-29)