Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 76 Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:
- a) motivele care determină concedierea;
- b) durata preavizului;
- c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;
- d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.
Explicație
Articolul 76 stabilește cerințele de formă și conținut pentru decizia de concediere a unui salariat. Legislatia impune ca decizia de concediere să fie comunicată salariatului în mod expres, în scris, și nu poate fi doar o comunicare verbală — aceasta protejează interesele ambelor părți prin crearea unei înregistrări oficiale.
Decizia de concediere trebuie să conțină obligatoriu patru elemente esențiale:
Motivele concedierii — angajatorul trebuie să specifice clar de ce decide să concedieze salariatul. Aceasta oferă salariatului posibilitatea să înțeleagă motivele și, dacă considera că decizia este nelegitimă, să o conteste în justiție.
Durata preavizului — legea impune comunicarea clară a perioadei de preaviz, adică a timpului de care dispune salariatul pentru a-și găsi alt loc de muncă. Aceasta este deosebit de importantă pentru planificarea financiară a angajatului.
Criteriile de prioritate (doar pentru concedierile colective) — atunci când angajatorul concediază mai mulți salariați în scurt timp, trebuie să aplice criterii obiective și nediscriminatorii conform articolului 69.
Locurile de muncă disponibile — angajatorul trebuie să comunice o listă a tuturor posturilor libere din unitate și termenul în care salariații pot opta pentru reangajare, conform art. 64. Aceasta se aplică în special la concedierile din motive economice, unde legea preferă redeplasarea interioară.
Respectarea strictă a acestor cerințe constituie o garantie procedurală fundamentală și încalcarea lor poate duce la anularea deciziei de concediere în justiție. Prin urmare, este esențial ca angajatorii să comunicare decizia în conformitate cu toate aceste prevederi.
Întrebări frecvente
1. Ce se întâmplă dacă angajatorul nu comunică decizia de concediere în scris? Comunicarea verbală a concedierii nu are valoare juridică. Angajatorul trebuie să comunice decizia în scris, sub sancțiunea nulității. Dacă nu respectă această formă, salariatul poate contesta în justiție și decizia poate fi anulată. Aceasta este o protecție esențială pentru salariat, care poate dovedi existența comunicării.
2. Pot fi omise anumite elemente din decizia de concediere? Nu. Legea impune ca decizia să conțină obligatoriu toate patru elementele: motivele concedierii, durata preavizului, criteriile de prioritate (dacă e cazul) și lista locurilor disponibile. Omiterea oricărui element poate constitui un motiv de anulare a deciziei în caz de contestație.
3. Care este termenul în care salariatul trebuie să opteze pentru un loc vacant? Termenul este stabilit de angajator în decizia de concediere, dar conform articolului 64, acesta trebuie să fie rezonabil, permițând salariatului să ia o decizie informată. Legea nu precizează un termen minim, dar se consideră că cel puțin 5-10 zile calendaristice este o perioadă echitabilă, deși practica poate varia în funcție de poziția disponibilă.