Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 19 În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.
Explicație
Articolul 19 stabilește drepturile persoanelor prejudiciate atunci când angajatorul nu furnizează informațiile obligatorii. Conform Codului muncii, angajatorul are obligații de informare specificate în articolele 17 și 18 privind condițiile contractuale și aspectele esențiale ale relației de muncă.
Dacă angajatorul neglijează această obligație, persoana selectată pentru angajare sau salariatul pot sesiza instanța judecătorească competentă. Acest drept trebuie exercitat într-un termen strict de 30 de zile de la data neîndeplinirii obligației de informare. Depășirea acestui termen poate compromite posibilitatea de a cere reparații juridice.
Prejudiciul pe care se cere reparație trebuie să fie corespunzător și direct legat de neexecutarea obligației de informare. Acesta poate fi material (pierderi financiare) sau moral (afectarea psihică). Instanța evaluează proporționalitatea dintre prejudiciul suferit și suma acordată.
Prevederea asigură protecția candidaților și salariaților prin oferirea unui mecanism legal de recuperare a daunelor. Ea sancționează neglijența angajatorului care nu respectă obligațiile sale de transparență, recunoscând că lipsa de informare poate causa prejudicii reale. Dreptul la despăgubiri constituie o formă de răspundere civilă a angajatorului față de persoană.