Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 9 Cetăţenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii şi a tratatelor bilaterale la care România este parte.
Capitolul I
Încheierea contractului individual de muncă
Explicație
Articolul 9 al Codului muncii consacră o libertate fundamentală: dreptul cetățenilor români de a alege unde și cum doresc să se angajeze. Aceasta este o piedică esențială a unei economii deschise și a mobilității forței de muncă în spațiul european.
Textul legii recunoaște în mod explicit că un cetățean român poate să se încadreze în munca în oricare din statele membre ale Uniunii Europene. Aceasta se aliniază cu principiile de libera circulație a persoanelor și cu valorile fundamentale ale UE, care permit lucrătorilor să profite de oportunități economice în toată Europa, fără bariere discriminatorii. Așadar, un cetățean roman nu trebuie să obțină autorizații speciale sau permise restricționiste pentru a lucra în Germania, Italia, Franța sau în oricare alt stat membru.
Dar libertatea aceasta nu este absolută. Ea este condiționată de „respectarea normelor dreptului internațional al muncii și a tratatelor bilaterale la care România este parte". Aceasta înseamnă că atunci când un cetățean român se angajează în străinătate, trebuie să respecte nu doar legile țării de destinație, ci și standardele internaționale de protecție a muncitorului — salariile minime, orele de lucru, siguranța la locul de muncă și alte drepturi fundamentale.
Tratatele bilaterale specifice pe care România le-a încheiat cu alte state determină drepturi și obligații suplimentare pentru lucrătorii migranți, asigurând o protecție și mai robustă. În fapt, Codul muncii reglementează și diferite forme de contract de muncă, inclusiv pentru activități prestări peste granițe. Prin aceasta, legea balansează libertatea individuală cu responsabilitatea de a respecta cadrele juridice internaționale și bilaterale.
Întrebări frecvente
1. Pot un cetățean român să muncească în orice stat, nu doar în UE? Da, conform articolului 9, cetățenii români sunt liberi să se încadreze în munca în statele membre ale Uniunii Europene, precum și în oricare alt stat. Singura condiție este respectarea normelor dreptului internațional al muncii și a tratatelor bilaterale pe care România le-a încheiat cu acel stat. De exemplu, dacă România are un tratat bilateral cu Elveția, acesta va specifica drepturi și obligații suplimentare pentru lucrătorii migranți.
2. Ce se întâmplă dacă statul de destinație nu respectă normele internaționale de muncă? Lucrătorul migrant poate apela la mecanismele de protecție prevăzute în tratatele internaționale sau bilaterale. De asemenea, poate sesiza autoritățile competente ale țării sale de origine (România) sau ale țării de destinație. Normele internaționale de drept al muncii includ standarde privind salariile minime, durata legală a muncii, siguranța la locul de muncă și alte drepturi fundamentale.
3. Cetățenii români din diaspora ce drepturi au atunci când lucrează în străinătate? Ei beneficiază de protecția acordată de normele internaționale de drept al muncii și de tratatele bilaterale pe care România le-a ratificat. Aceasta include și drepturi privind contribuțiile la sistemele de asigurări sociale, beneficiile de sănătate și alte protecții sociale, conform legislației țării de destinație și a acordurilor bilaterale.