Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 87
- (1) Referitor la condiţiile de angajare şi de muncă, salariaţii cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepţia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
- (2) În sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezintă salariatul al cărui contract individual de muncă este încheiat pe durată nedeterminată şi care desfăşoară aceeaşi activitate sau una similară, în aceeaşi unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
- (3) Atunci când nu există un salariat cu contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată comparabil în aceeaşi unitate, se au în vedere dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglementările legale în domeniu.
Capitolul VII
Munca prin agent de muncă temporară
Explicație
Articolul 87 stabilește principiul fundamental de nediscriminare pentru salariaţii cu contract de muncă pe durată determinată. Aceştia nu pot fi trataţi mai puţin favorabil decât salariaţii permanenţi comparabili, pe motivul duratei contractului, cu excepţia cazurilor în care diferenţele de tratament sunt justificate de motive obiective.
Noţiunea de „salariat permanent comparabil" este esențială pentru aplicarea acestui principiu. Un salariat permanent comparabil este cel cu contract pe durată nedeterminată care desfășoară aceeași activitate sau una similară în aceeași unitate, având în vedere calificarea și aptitudinile profesionale. Această comparabilitate permite evaluarea corectă a oricărui diferenţial de tratament.
Principiul se aplică tuturor condiţiilor de angajare și muncă: salariu, beneficii sociale, drepturi şi obligaţii contractuale. Orice diferență trebuie să fie obiectiv justificată — de exemplu, experiență diferită, performanță individuală sau calificări specifice.
Articolul prevede și o procedură pentru situaţiile în care nu există un salariat permanent comparabil în aceeași unitate. În aceste cazuri, se face apel la prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil sau, în absența lui, la reglementările legale în domeniu, asigurând că egalitatea de tratament rămâne principiul director.
Această protecție contribuie la stabilitate contractuală și încurajează utilizarea contractelor pe durată determinată fără a crea inegalităţi nedrepte între angajaţi. Ea reflectă normele internaționale de protecție a muncii și principiile de nediscriminare din legislația de muncă.
Întrebări frecvente
1. Ce se consideră o justificare obiectivă pentru tratament diferit? Justificarea obiectivă trebuie să fie bună, substanțiată și reală. Poate include: experiență profesională diferită, performanță individuală superioară, calificări speciale necesare pentru anumite sarcini, sau condiții speciale ale muncii. Durata contractului în sine nu constituie niciodată o justificare validă.
2. Ce se întâmplă dacă nu există salariat permanent comparabil în unitate? Atunci se recurg la prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil sau, dacă acesta nu există, la reglementările legale din domeniu. Scopul este să se asigure că tratamentul rămâne echitabil chiar și atunci când nu există comparație directă în unitate.
3. Principiul se aplică la toate beneficiile și condiții ale muncii? Da. Principiul de nediscriminare se aplică la condiții de angajare și muncă, inclusiv: salariu, orare, beneficii sociale, acces la formări profesionale, promovare și alte drepturi sau obligații contractuale.