Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 73
- (1) În perioada prevăzută la art. 72 alin. (1), agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă trebuie să caute soluţii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate şi să le comunice în timp util angajatorului şi sindicatului ori, după caz, reprezentanţilor salariaţilor.
- (2) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu consultarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectivă avută în vedere nu pot fi soluţionate până la data stabilită în notificarea de concediere colectivă prevăzută la art. 72 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
- (3) Inspectoratul teritorial de muncă are obligaţia de a informa în scris angajatorul şi sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, asupra amânării momentului emiterii deciziilor de concediere, precum şi despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei iniţiale prevăzute la art. 72 alin. (1).
Explicație
Articolul 73 din Codul muncii reglementează intervențiile instituțiilor publice în procesul de concedieri colective. Articolul stabilește obligații clare pentru agenția teritorială de ocupare a forței de muncă și pentru inspectoratul teritorial de muncă în cazul concedierilor planificate.
Conform primului paragraf, în perioada notificării (prevăzută la articolul 72), agenția teritorială are datoria să caute soluții la problemele ridicate de concedierile colective anunțate. Aceste soluții trebuie comunicate în timp util atât angajatorului, cât și sindicatului sau reprezentanților salariaților. Scopul acestei obligații este să se găsească alternative la reducerea efectivelor, cum ar fi retrageri voluntare, transferuri sau rearanjamente interne.
Potrivit celui de-al doilea paragraf, inspectoratul teritorial de muncă are puterea de a amâna emiterea deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, dacă oricare din părți o solicită cu motive întemeiate. Această amânare se acordă doar dacă aspectele procedurale și substantive ale concedierii colective nu au putut fi soluționate până la data stabilită în notificarea inițială. Procedura oferă o țeapă de siguranță pentru a evita grăbitorisme și a asigura respectarea drepturilor procedurilor.
Al treilea paragraf impune transparență: inspectoratul trebuie să comunice în scris, înainte de expirarea perioadei inițiale, decizia de amânare și motivele acesteia. Această notificare se adresează atât angajatorului, cât și reprezentanților salariaților, asigurând cunoașterea reciprocă a circumstanțelor. Comunicarea scrisă creează o înregistrare oficială utilă pentru orice contestații ulterioare.
Articolul 73 funcționează în strânsă legătură cu articolul 72, care stabilește perioada de notificare și cu drepturile salariaților în materia preavizului. Scopul acestor reglementări proceduale este protejarea salariaților prin asigurarea unei consultări adecvate și a unei oportunități de negociere înainte de concedierea efectivă.
Întrebări frecvente
1. Cine decide amânarea emiterii deciziilor de concediere? Decizia de amânare revine inspectoratului teritorial de muncă, cu condiția ca solicitarea să vină dintr-o parte (angajator sau reprezentanții salariaților) și să fie motivată. Inspectoratul consultă agenția teritorială de ocupare înainte de a lua o hotărâre.
2. Care este perioada maximă de amânare permisă de lege? Amânarea poate fi dispusă cu maximum 10 zile calendaristice. Această perioadă suplimentară se acordă doar dacă aspectele procedurale și substantive ale concedierii colective nu au putut fi soluționate până la data prevăzută în notificarea inițială.
3. Ce obligații are agenția de ocupare în cazul concedierilor colective? Agenția trebuie să caute soluții active la problemele ridicate de concedierile planificate și să le comunice în timp util atât angajatorului, cât și sindicatului sau reprezentanților salariaților. Aceasta poate propune alternative la reducerea efectivelor sau măsuri de reintegrare pe piața muncii.