Legislație · Codul muncii

Art. 21 — Clauza de neconcurenţă

Clauza de neconcurenţă restricționează salariatul după încetare contractului. Indemnizație lunară minimum 50% din salariu. Trebuie să specifice activităţile

Formă consolidată la 27.04.2026 · legislatie.just.ro

Publicat: Actualizat:

Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.

Articolul 21

  • (1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
  • (2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
  • (3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
  • (4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

Explicație

Clauza de neconcurenţă este o dispoziție din contractul de muncă care restricționează activitatea salariatului după încetarea contractului. Ea interzice angajatului să presteze lucrări în domeniul concurenţ cu cel al angajatorului pentru o perioadă și într-o zonă geografică stabilite.

Pentru a fi valabilă, clauza trebuie să prevadă explicit: activităţile interzise, perioada de aplicare, zona geografică, orice terţi vizaţi, și suma indemnizaţiei lunare. Absența oricăruia dintre aceste elemente o face ineficace. Salariatul are dreptul la o compensaţie financiară lunară, care este o cheltuială deductibilă pentru angajator și se impozitează la angajat.

Indemnizaţia de neconcurenţă trebuie să fie cel puţin 50% din media salariilor brute din ultimele 6 luni anterioare încetării contractului (sau din întreaga perioadă de muncă, dacă contractul a durat mai puţin de 6 luni). Aceasta nu se consideră salariu și se negociază între părţi. Durata clauzei de neconcurenţă este liberă, dar trebuie să fie rezonabilă și proporţionată cu interesele legitime ale angajatorului.

Clauza nu poate fi impusă unilateral; ea trebuie acceptată de angajat. Datorită caracterului restrictiv al dreptului de muncă, instanţele examinează riguros validitatea acestor clauze. Pentru mai multe informații despre clauzele de neconcurenţă, angajații pot consulta reglementări specifice. Angajatul care nu respectă restricţia poate fi tras la răspundere civilă pentru pagubele cauzate angajatorului, care trebuie să dovedească concret prejudiciul. Protecţia acordată de lege salariatului se reflectă și în principiul că orice ambiguitate din clauză se interpretează în favoarea angajatului.

Întrebări frecvente

1. Care sunt elementele obligatorii pentru ca clauza de neconcurenţă să fie valabilă? Clauza de neconcurenţă trebuie să prevadă explicit: activităţile concrete interzise, cuantumul indemnizaţiei lunare, perioada pentru care se aplică, aria geografică și orice terţi în favoarea cărora se interzice activitatea. Lipsa oricăruia dintre acestea o face ineficace.

2. Care este suma minimă a indemnizaţiei de neconcurenţă pe care trebuie s-o plătească angajatorul? Indemnizaţia de neconcurenţă trebuie să fie cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute din ultimele 6 luni anterioare încetării contractului individual de muncă (sau din media salariilor din perioada contractului, dacă acesta a durat mai puţin de 6 luni). Suma se negociază între angajator și salariat.

3. Poate angajatorul refuza plata indemnizaţiei dacă salariatul nu respectă restricţia? Nu. Angajatorul este obligat să plătească indemnizaţia pe toată perioada de neconcurenţă, indiferent dacă salariatul o respectă. Dacă salariatul nu respectă clauza, angajatorul poate cere despăgubiri civile pentru prejudiciul suferit, dar nu poate suspenda plata indemnizaţiei de neconcurenţă.