Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 102 Agenţii de muncă temporară nu percep nicio taxă salariaţilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară.
Capitolul VIII
Contractul individual de muncă cu timp parţial
Explicație
Articolul 102 din Codul muncii stabilește o protecție fundamentală pentru lucrătorii temporari: agențiile de muncă temporară sunt prohibite să perceapă orice taxă din partea angajaților. Interdicția se extinde la toate costurile asociate procesului de recrutare și la taxele pentru încheierea contractului de muncă temporară.
Conform legii, cheltuielile care cad în responsabilitatea agenției includ costurile de identificare și selecție a lucrătorilor potențiali, publicitatea locurilor de muncă, taxele administrative sau de înregistrare legate de recrutare, și orice alte demersuri în vederea conectării lucrătorului cu beneficiarul muncii (utilizatorul).
Fundamentul acestei reguli este protecția lucrătorului vulnerabil. Lucrătorii temporari – care operează în condiții mai flexibile și mai puțin stabile decât angajații permanenți – nu trebuie să-și cheltuiască bani pentru a obține o angajare. Aceasta previne abuzurile și asigură accesul egal la piața muncii temporare.
Orice cost legat de procesul de recrutare este suportat de agență, iar lucrătorul primește salariu integral fără reduceri. Lucrătorul este protejat de la practici predatorii și garantat că remunerația sa nu va fi diminuată prin taxe ascunse sau cereri nejustificate de plăți. Agențiile sunt responsabile pentru susținerea propriilor operațiuni, inclusiv pentru costurile de atragere a lucrătorilor, ceea ce stimulează o competiție loială și o seriozitate în domeniu.
Regula se aplică universal – indiferent de profilul lucrătorului, durata angajării sau tipul de activitate pentru care acesta este recrutat prin agență.