Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 12
- (1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
- (2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
Explicație
Articolul 12 din Codul muncii stabilește o regulă fundamentală a dreptului muncii: contractul individual de muncă se încheie implicit pe durată nedeterminată. Aceasta înseamnă că, în absența unei prevederi exprese privind durata determinată, munca se presupune a fi pe termen nedefinit.
Principiul durată nedeterminată protejează interesele salariatului, oferind stabilitate și siguranță în relația de muncă. Salariatul nu trebuie să se gândească permanent la expirarea contractului, ceea ce caracterizează de obicei contractele pe durată determinată. Aceasta este o protecție fundamentală împotriva flexibilizării excesive a contractelor de muncă.
Excepția — contracte pe durată determinată — este permisă doar în condiții strict legale, expres prevăzute de lege. Codul muncii permite durată determinată pentru situații specifice: munca sezonieră, contractele de ucenicie, și alte cazuri speciale enumerate în lege.
Utilizarea durată determinată necesită o justificare legală clară și nu poate fi utilizată ca metodă de ocolire a protecțiilor acordate de lege salariații. Orice clauzulă care încearcă să transforme implicit un contract pe durată determinată, sau care nu este expres autorizată de lege, este nulă. În caz de dubiu privind durata contractului, interpretarea se face în favoarea salariatului.
Această regulă asigură o bază de stabilitate și predictibilitate în piața muncii, echilibrând flexibilitatea necesară angajatorilor cu protecția esențială a angajaților.