Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 159
- (1) Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
- (2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
- (3) La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
Explicație
Articolul 159 stabilește definiția și principiile fundamentale ale salariului în dreptul muncii românesc. Salariul este contraprestația prin care angajatorul recompensează munca prestată de salariat în baza contractului individual de muncă. Această prevedere recunoaște dreptul inviolabil al fiecărui salariat de a primi o remunerație exprimată în bani pentru munca efectuată.
O componentă esențială a articolului este interzicerea discriminării în stabilirea și acordarea salariilor. Legea enumera explicit criteriile protejate: sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, precum și apartenență ori activitate sindicală. Această protecție garantează egalitatea de șanse și tratamentul echitabil pe piața muncii, indiferent de caracteristicile personale sau convingeri ale salariatului.
Angajatorii trebuie să evalueze și să fixeze salariile pe baza exclusivă a criteriilor obiective și relevante, cum ar fi calificarea, experiența și performanța profesională. Orice decizie în materie de salarizare care discriminează un salariat pe oricare dintre criteriile enumerate este ilegală și poate genera responsabilitate juridică și sancțiuni. Articolul servește ca fundament pentru alte prevederi legale privind drepturi salariale, inclusiv salariul minim, indexarea și alte forme de protecție a remunerației.
Întrebări frecvente
1. Ce se consideră discriminare în materia salarizării? Se consideră discriminare orice tratament diferențiat nejustificat pe baza caracteristicilor enumerate de lege: sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, religie, opinii politice, origine socială, handicap, situație familială sau activitate sindicală. Angajatorul nu poate motiva o diferență salarială pe baza acestor criterii; trebuie să se bazeze doar pe criterii obiective precum calificări, experiență sau performanță.
2. Pot fi plătiți diferit doi angajați care prestează aceeași muncă? Da, dar diferențele salariale trebuie să fie justificate prin criterii obiective legate de muncă: poziția în companie, nivelul de calificare, experiența profesională, rezultatele obținute sau nevoia de formare suplimentară. Orice diferență motivată de sexul, vârsta sau alte caracteristici personale ale salariatului constituie discriminare ilegală.
3. Salariul include și beneficiile în plus (transport, masă, tel)? Conform articolului 159, salariul este remunerația exprimată în bani pentru munca prestată. Beneficiile sociale și facilitățile acordate de angajator pot completa salariul, dar sunt distincte din punct de vedere juridic. Legislația muncii reglementează separat conținutul și nivelul acestor beneficii.