Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 82
- (1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
- (2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
- (3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condiţiile prevăzute la art. 83, şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
- (4) Între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
- (5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive şi nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Explicație
Articolul 82 stabilește regulile fundamentale privind angajarea personalului cu contracte pe durată determinată, care constituie o excepție de la regula generală a contractelor pe durată nedeterminată. Deși legea presupune în mod implicit relații de muncă indefinite, legea permite angajatorilor să recurgă la contracte cu termen anumit în anumite situații și condiții.
Un element esențial este formalitatea: orice contract pe durată determinată trebuie obligatoriu încheiat în scris, cu precizarea clară a duratei pentru care se angajează salariatul. Lipsa acestor cerințe formale poate afecta validitatea acordului.
Articolul permite și prelungirea contractelor peste termenul inițial, în conformitate cu art. 83, cu condiția acordului scris al ambelor părți. Prelungirile se pot justifica prin necesitatea de a finaliza un proiect, program sau o lucrare specifică, oferind flexibilitate angajatorului și protecție salariaților printr-o planificare mai precisă.
Cu toate acestea, legea introduce limitări importante: cel mult 3 contracte succesive se pot încheia între aceleași părți. Dacă un al patrulea contract ar fi semnat, acesta s-ar transforma automat în contract pe durată nedeterminată. De asemenea, dacă un nou contract pe durată determinată este semnat în termen de 3 luni după ce s-a încheiat un contract anterior, cele două sunt considerate "succesive" și fiecare nu poate depăși 12 luni. Această prevedere protejează salariații împotriva abuzurilor prin înlocuiri repetate de contracte.
Reglementarea din art. 82 balansează interesele: permite flexibilitate angajatorilor pentru proiecte temporare, dar protejează salariații împotriva precarității prin limitarea numărului de contracte succesive și prin durata maximă obligatorie.
Articolul se corelează direct cu art. 83, care detaliază condițiile de prelungire, și cu contractul individual de muncă în general.
Întrebări frecvente
1. Câte contracte pe durată determinată pot fi încheiate succesiv cu aceeași persoană? Conform art. 82 alin. (4), între aceleași părți se pot încheia cel mult 3 contracte succesive pe durată determinată. Al patrulea contract ar trebui să se transforme automat în contract pe durată nedeterminată.
2. Care este durata maximă a contractelor considerate succesive? Conform art. 82 alin. (5), contractele încheiate în termen de 3 luni după încetarea unui contract anterior sunt considerate succesive și nu pot depăși 12 luni fiecare. După 3 luni de pauză, limitarea de 12 luni nu se mai aplică.
3. Care sunt cerințele de formă pentru un contract pe durată determinată? Art. 82 alin. (2) impune ca orice contract pe durată determinată să fie obligatoriu în scris, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie. Lipsa acestor cerințe formale afectează validitatea acordului.