Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 20
- (1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
- (2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
- a) clauza cu privire la formarea profesională;
- b) clauza de neconcurenţă;
- c) clauza de mobilitate;
- d) clauza de confidenţialitate.
Explicație
Articolul 20 din Codul muncii complimentează articolul 17 prin stabilirea clauzelor specifice care pot fi negociate suplimentar între angajator și angajat. Aceste clauze nu sunt obligatorii, dar pot fi convenite ca parte a contractului individual de muncă, conform acordului liber al ambelor părți.
Tipurile de clauze specifice enumerate în articol sunt patru:
-
Clauza de formarea profesională se referă la obligațiile privind dezvoltarea competențelor și cunoștințelor profesionale. Aceasta poate include condiții referitoare la cursuri de formare, certificări sau îmbunătățirea calificărilor pe parcursul relației de muncă.
-
Clauza de neconcurență restricționează activitățile pe care le poate desfășura angajatul după încetarea contractului de muncă, protejând interesele comerciale ale angajatorului. Aceasta este o formă de protecție contra competiției și a divulgării informațiilor sensibile.
-
Clauza de mobilitate definește drepturile și obligațiile referitoare la schimbări de loc de muncă, sucursale, filială sau funcție. Permite angajatorului să reasigneze angajatul în limitele clauzei fără a necesita o renegociere completă a contractului.
-
Clauza de confidențialitate obligă angajatul să păstreze confidențialitatea informațiilor și secretelor comerciale ale angajatorului. Aceasta este deosebit de importantă în sectoarele cu tehnologie, cercetare-dezvoltare sau în posturile cu acces la date sensibile. Pentru detalii complete, consultați clauzele de confidențialitate în contractele de muncă.
Enumerarea din articol nu este limitativă, ceea ce înseamnă că pot fi negociate și alte clauze specifice, atâta timp cât nu contravin legislației aplicabile și nu sunt contrare ordinii publice. Flexibilitatea oferită de articolul 20 permite adaptarea contractelor de muncă la specificul activității și nevoile legitime ale angajatorului.
Întrebări frecvente
1. Care este diferența între clauzele esențiale și clauzele specifice? Clauzele esențiale, menționate la articolul 17, sunt obligatorii și trebuie să figureze în orice contract individual de muncă — cum ar fi salariul, funcția și locul de muncă. Clauzele specifice din articolul 20 sunt opționale și se negociază individual, în funcție de circumstanțele și nevoile angajatorului și angajatului.
2. Sunt obligatorii aceste patru tipuri de clauze specifice? Nu. Articolul 20 enumeră tipuri de clauze care pot fi negociate și incluse în contract. Acestea sunt obligatorii doar dacă ambele părți se înțeleg și le includ explicit în contractul de muncă. Nicio clauzã din aceste patru tipuri nu trebuie să figureze în fiecare contract de muncă.