Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 256
- (1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
- (2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Explicație
Articolul 256 reglementează obligația salariatului de a compensa angajatorul atunci când a încasat sume pe care nu le avea dreptul. Regula se divide în două situații distincte.
Situația 1 — Sume de bani nedatorată: Dacă salariatul a primit de la angajator o sumă de bani pentru care nu avea temei (de exemplu, o majorare calculată greșit, o remunerație aferentă unei perioade în care nu a lucrat, sau alte plăți neîndreptățite), acesta este obligat s-o restituie integral. Restituirea este o obligație absolută, indiferent de motivul pentru care a primit banii.
Situația 2 — Bunuri sau servicii: Dacă salariatul a primit bunuri corporale pe care nu le cuveneau, obligația depinde de posibilitatea restituirii în natură. Dacă acele bunuri nu mai pot fi restituite (sunt consumate, deteriorate sau altfel indisponibile), salariatul trebuie să plătească contravaloarea lor. Același principiu se aplică și atunci când i s-au prestat servicii pe care nu era îndreptățit să le primească — obligația este de plată a echivalentului acestor servicii.
Contravaloarea se determină pe baza valorii bunurilor sau serviciilor la data plății, nu la data cunoașterii că nu au fost datorite. Acest moment de referință este important pentru a evita controversele asupra fluctuațiilor de valoare.
Această obligație face parte din răspunderea patrimonială a angajatului, care este o componentă a Capitolului privind răspunderea patrimonială în codul muncii.