Legislație · Codul muncii

Art. 151 — Întreruperea concediului de odihnă

Reglementează întreruperea concediului de odihnă la cererea salariatului și rechemarea pentru forță majoră. Angajatorul suportă cheltuieli și daune.

Formă consolidată la 27.04.2026 · legislatie.just.ro

Publicat: Actualizat:

Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.

Articolul 151

  • (1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
  • (2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.

Explicație

Articolul 151 din Codul muncii reglementează situațiile în care concediul de odihnă poate fi întrerupt și protejează drepturile ambelor părți în relația de muncă.

Conform primului paragraf, salariatul are dreptul să ceară întreruperea concediului de odihnă pentru motive obiective — acestea sunt împrejurări care justifică din punct de vedere factual necesitatea revenirii la lucru. Aceste motive aparțin salariatului și trebuie să fie suficient de relevante pentru a impune o schimbare de planuri în perioada de odihnă.

Al doilea paragraf acordă angajatorului posibilitatea de a rechema salariatul din concediu, dar numai în situații excepționale: forța majoră (evenimente imprevizibile și irezistibile) sau interese urgente (situații critice pentru activitatea companiei). Această prevedere balansează flexibilitatea necesară în situații de criză cu protecția drepturilor și obligațiilor angajatului.

Protecția salariatului este esențială: angajatorul care recurge la rechemare trebuie să suporte integrul cost al întoarcerii la locul de muncă (transport, cazare, alte cheltuieli ale angajatului și familiei sale) și este responsabil pentru orice daune provocate prin întrerupere. Aceasta descurajează abuzurile și asigură că situațiile de rechemare sunt cu adevărat necesare.

Articolul reflectă principiul echilibrului contractual în dreptul muncii: flexibilitate pentru ambele părți, dar cu protecții clare și compensații pentru cea mai slabă dintre ele — salariatul.