Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 266 Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Explicație
Articolul 266 defineşte competenţa materială a jurisdicţiei muncii — adică ce categorii de dispute au dreptul să le soluţioneze instanţele de muncă în cadrul sistemului judiciar. Practic, orice conflict legat de relaţia de muncă între angajat şi angajator cade sub jurisdicţia acestor instanţe.
Domeniul de aplicare este cuprinzător. Instanţele de muncă se ocupă de disputes privind toate fazele unui contract de muncă: de la negocierea şi încheierea acestuia, trecând prin executarea şi modificarea sa, până la suspendare şi, în final, la încetare. De exemplu, diferenţele referitoare la nerespectarea obligaţiilor de plată, la condiţiile de muncă, la fişa postului sau la despediri constituie toate obiecte ale acestor instanţe.
Pe lângă conflictele directe dintre angajat şi angajator, articolul acoperă şi cererile privind relaţiile juridice dintre „partenerii sociali" — o expresie care se referă la sindicatele, asociaţiile patronale şi alte entităţi colective care negociază contracte colective de muncă. Acestea din urmă sunt, de asemenea, réglementate de Codul muncii.
În esenţă, articolul 266 fixează granita asupra căreia instanţele de muncă au autoritate: toate aspectele care ţin de relații contractuale, individual sau colective, între cei care prestează muncă şi cei care o utilizează. Orice chestiune în afara acestor limite va trebui soluţionată de alte instanţe competente (civile, penale etc.).