Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 193 Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
- a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;
- b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
- c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
- d) ucenicie organizată la locul de muncă;
- e) formare individualizată;
- f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Explicație
Articolul 193 din Codul muncii enumeră cele șase forme prin care se poate desfășura formarea profesională a salariaților, fiind o componentă esențială a dezvoltării resurselor umane în cadrul oricărei organizații.
Formarea profesională poate fi realizată prin cursuri oferite de angajator sau de furnizori de servicii specializați din România sau din străinătate, ceea ce permite accesul la pregătire de calitate din surse diverse. Stagiile de adaptare profesională asigură acomodarea noilor angajați sau a celor mutați la cerințele specifice ale postului și ale mediului de lucru.
Stagiile de practică și specializare, atât în țară cât și în străinătate, permit dezvoltarea competențelor tehnice și profesionale la nivel avansat. Ucenicia organizată la locul de muncă este o formă tradițională de pregătire care combină teoria cu practica zilnică sub îndrumarea unui mentor.
Formarea individualizată se adaptează nevoilor specifice ale fiecărui salariat, permitând o dezvoltare personalizată. Articolul prevede și flexibilitatea prin alte forme de pregătire care pot fi convenite între angajator și salariat, în funcție de necesități și capacități.
Toate aceste forme au ca scop creșterea calificării și productivității forței de muncă, contribuind la competitivitatea organizației și la progresul profesional al angajaților.
Întrebări frecvente
1. Ce formă de formare profesională este cea mai utilizată? Forma cea mai comună este participarea la cursuri organizate de angajator sau de furnizori de servicii, fiind relativ ușor de implementat și accesibilă pentru diverse niveluri de calificare.
2. Cine suportă costurile formării profesionale? Costurile depind de acordul între angajator și salariat. Adesea, cursurile obligatorii sau inițiale sunt suportate de angajator, iar alte forme pot fi costuri partajate sau preluate de salariat, conform contractului individual sau colectiv de muncă.
3. Pot angajații refuza participarea la programe de formare? Depinde de natura programului. Formele obligatorii, cum ar fi stagiile de adaptare sau cursurile legale, nu pot fi refuzate, dar formele voluntare sau individuale necesită acordul ambelor părți.