Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 88
- (1) Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară şi care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
- (2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
- (3) Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
- (4) Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care şi sub supravegherea şi conducerea căreia munceşte temporar un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.
- (5) Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.
Explicație
Articolul 88 din Codul muncii reglementează munca prin intermediul agențiilor de muncă temporară, stabilind o relație tripartită între trei actori: salariatul temporar, agentul de muncă temporară și utilizatorul (angajatorul).
Un agent de muncă temporară este o persoană juridică autorizată de Ministerul Muncii, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaților și apoi îi plasează la dispoziția unui utilizator pentru a executa sarcini precise și cu caracter temporar. Salariatul temporar se angajează cu agentul, acceptând să lucreze sub supravegherea și conducerea utilizatorului. Acesta din urmă este persoana fizică sau juridică care beneficiază de serviciile salariaților temporari și care exercită direct control asupra muncii lor.
Caracterul esențial al acestei forme de muncă este temporalitatea: activitatea nu este permanentă, ci are o durată limitată, stabilită prin contractul de punere la dispoziție. Misiunea de muncă temporară este definită ca perioada în care salariatul temporar lucrează la utilizator pentru executarea unei sarcini concrete și cu durată determinată.
Sistemul oferă flexibilitate atât pentru utilizatori, care pot adapta rapid forța de muncă la necesități, cât și pentru salariaț, care pot accepta misiuni temporare. Cu toate acestea, legea impune condiții stricte: agentul de muncă temporară trebuie să fie autorizat de autorități și să funcționeze conform regulamentelor stabilite prin Hotărâre a Guvernului. Aceasta asigură protecția salariaților temporari și conformitatea cu legislația muncii, inclusiv cu drepturile și obligațiile salariaților.