Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 281
-
(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.
-
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
-
Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972 , publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;
-
Legea nr. 1/1970 - Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;
-
Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
-
Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
-
Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
-
Legea salarizării nr. 14/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;
-
Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
-
Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
-
Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;
-
art. 34 şi 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
- (3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare. NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II, III şi IV din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 53/2003 - Codul muncii şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
" Art. II. - (1) Contractele colective de muncă şi actele adiţionale încheiate în intervalul de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durată de valabilitate care să depăşească 31 decembrie 2011. După această dată, contractele colective de muncă şi actele adiţionale se vor încheia pe durate stabilite prin legea specială.
-
(2) Contractele colective de muncă în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate. Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
-
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificările şi completările ulterioare;
-
art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. IV. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Explicație
Articolul 281 este ultima și una dintre cele mai importante prevederi din Codului muncii, stabilind data de intrare în vigoare a întregii legislații: 1 martie 2003. Această dată marchează înlocuirea unui întreg sistem juridic de reglementare a relațiilor de muncă din România. Articolul completează cadrul legal creat de articolele anterioare, finalizând codificarea modului în care trebuie să fie protejați și reglementați muncitorii pe piața muncii.
Cea mai semnificativă prevedere este abrogarea (anularea) unei întregi suite de legi și decrete anterioare care au reglementat munca și disciplina în unitățile de producție. Sunt abrogate acte de importanță majoră, cum ar fi Codul muncii din 1972, Legea din 1970 privind munca în unitățile socialiste de stat, precum și legile din perioada 1990-1996 privind angajarea, cumulul de funcții, salarizarea, concediile și sărbătorile legale. Această abrogare în masă semnifică tranziția completă de la sistemul de reglementare în vigoare la un nou cadru juridic modern.
Articolul include și modificări ulterioare din Legea nr. 40/2011, care adaugă precizări privind contractele colective de muncă. Conform acestor prevederi, contractele colective încheiate după intrarea în vigoare a noii legi nu puteau avea valabilitate depășind 31 decembrie 2011, moment după care urmau să fie reglementate prin legea specială. Contractele colective existente la data intrării în vigoare și-au continuat efectele conform termenului pentru care au fost încheiate.
De asemenea, articolul prevede că Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă a fost abrogat la 1 ianuarie 2011, marcând o nouă etapă în modernizarea procedurilor de înregistrare a activității muncitorului. Aceste prevederi reflectă evoluția constantă a cadrului juridic pentru a se adapta nevoilor economice și sociale ale societății.