Legislație · Codul muncii

Art. 171 — Prescripţia drepturilor salariale

Termenul de prescripţie pentru creanţele salariale este de 3 ani. Recunoaşterea obligaţiei de plată de către angajator întrerupe acest termen.

Formă consolidată la 27.04.2026 · legislatie.just.ro

Publicat: Actualizat:

Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.

Articolul 171

  • (1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
  • (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Capitolul IV

Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Explicație

Articolul 171 din Codul muncii reglementează termenul în care un salariat poate acţiona în justiţie pentru a-şi recupera salariile restante sau daunele rezultate din nerespectarea obligaţiilor de plată.

Potrivit legii, drepturile salariale se prescriu în 3 ani de la data la care acestea au fost datorate. Cu alte cuvinte, dacă salariul nu a fost plătit în termenul cuvenit, salariaţii dispun de trei ani pentru a depune o acţiune în justiţie şi a obţine recuperarea sumelor datorate, inclusiv daune interese în cazul întârzierii. După expirarea acestui termen, salariatul îşi pierde dreptul de acţiune.

Un element important al articolului este întreruperea termenului de prescripţie. Aceasta se întâmplă atunci când angajatorul (debitor) recunoaşte în mod expres sau implicit obligaţia de plată faţă de salariat. Această recunoaştere poate fi scrisă (spre exemplu, printr-o scrisoare sau document oficial) sau verbală (dovedită prin martori sau alte probe). Când se produce o asemenea recunoaştere, termenul de 3 ani se întrerupe, şi se calculează din nou de la data recunoaşterii.

În practică, aceasta înseamnă că dacă un angajator admite datorarea unor salarii restante, prescriererea nu va fi opusă cu succes în justiţie. Termenul de prescripţie se resetează, oferind salariaţilor timp suplimentar pentru a-şi exercita dreptul de acţiune.

Aceste prevederi protejează drepturile fundamentale ale salariaţilor la remunerare. Conform obligaţiilor de plată a salariilor, angajatorul are responsabilitatea legală de a achita drepturile salariale în termen. Nerespectarea acestora poate avea consecinţe grave, mai ales în ceea ce priveşte daunele şi drepturile financiare în caz de încetare a contractului de muncă.