Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 175
- (1) Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
- (2) Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu.
- (3) Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului.
- (4) Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
Explicație
Articolul 175 stabilește principiul fundamental că angajatorul poartă răspunderea primară pentru asigurarea securității și sănătății salariaților în toate aspectele activității de muncă. Această obligație este cuprinzătoare și se aplică indiferent de sector, tip de angajare sau structura organizațională a firmei.
O situație frecventă în practică apare când angajatorii recurg la servicii externe, cum ar fi subcontractanți, firme de consultanță de specialitate sau alte persoane terțe. Paragraful 2 clarifică o problemă importantă: utilizarea acestor servicii nu exonerează angajatorul. El rămâne plin și integral responsabil pentru monitorizarea și implementarea corespunzătoare a măsurilor de securitate, chiar dacă delegă anumite sarcini unor terți.
Paragraful 3 echilibrează această responsabilitate printr-o regulă esențială: deși salariaților le revin obligații în domeniu securității și sănătății, aceste obligații nu pot reduce sau transfera răspunderea angajatorului. Responsabilitatea rămâne indiferent și nu poate fi eludată prin delegare.
Paragraful 4 protejează salariaților printr-o garantie fundamentală: măsurile privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot impune, în niciun caz, obligații financiare asupra acestora. Costurile protecției sunt responsabilitatea exclusivă a angajatorului și nu pot fi transferate integral sau parțial asupra salariaților.
Aceste prevederi reflectă principiul că securitatea și sănătatea constituie drepturi fundamentale ce cad integral pe umerii angajatorului, consolidate și prin contractele colective de muncă.