Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 28 Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:
- a) la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
- b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă condiţiile de muncă;
- c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;
- d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
- e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
- f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
- g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
Explicație
Certificatul medical este un document esențial în gestionarea relației de muncă, certificând condiția de sănătate fizică necesară pentru desfășurarea unei activități. Articolul 28 din Codul muncii enumerează situațiile în care certificatul medical devine obligatoriu, asigurând protecție atât pentru angajator cât și pentru salariat.
Certificatul este cerut la reînceperea activității după o pauză îndelungată: dacă a existat o întrerupere mai mare de 6 luni pentru locuri de muncă cu expunere la factori nocivi profesionali, respectiv de un an în alte situații. Aceasta garantează că angajatul a recuperat capacitatea de muncă după o absență prolongată. De asemenea, certificatul este obligatoriu la transferul într-un alt loc de muncă sau activitate, dacă condițiile de muncă se modifică semnificativ, asigurând compatibilitatea dintre sănătatea salariatului și noile cerințe.
Pentru salariații cu contract de muncă sezoniera, certificatul medical este necesar la începerea fiecărei misiuni. Ucenicii, practicanții și studenții care urmează să fie instruiți în profesii cu factori de risc specifici trebuie să prezinte certificate medicale, inclusiv la schimbarea meseriei pe parcursul formării.
Certificatele medicale periodice se impun pentru cei expuși la factori nocivi profesionali (chimicali, radiații, zgomot), conform directivelor Ministerului Sănătăţii. Similar, o verificare medicală periodică este cerută celor care lucrează în sectoare cu risc epidemiologic — sector alimentar, zootehnic, instalații de aprovizionare cu apă potabilă, unități de îngrijire copii și facilități sanitare. Chiar și angajații în unități fără factori de risc primesc examene medicale periodice, dar diferențiate după vârstă, sex și stare de sănătate, conform regulilor din contractele colective de muncă.
Aceste cerințe se înscriu în cadrul mai larg al drepturilor și obligațiilor angajatului, protejând sănătatea și siguranța muncii în conformitate cu normele de inspectie munca.
Întrebări frecvente
1. Când este obligatoriu certificatul medical la reînceperea activității după o pauză? După o întrerupere mai mare de 6 luni pentru locuri de muncă cu expunere la factori nocivi profesionali, și după un an pentru celelalte situații.
2. Este obligatoriu certificatul medical la transferul în alt loc de muncă? Certificatul este obligatoriu doar dacă se modifică condițiile de muncă. Dacă activitatea rămâne asemănătoare, cu aceleași condiții, nu este necesar.
3. Ce categorii de angajați trebuie să prezinte certificate medicale periodice? Cei expuși la factori nocivi profesionali, cei care lucrează în sectoare cu risc epidemiologic (alimentar, zootehnic, apă potabilă, sanitar), și chiar angajații în unități fără factori de risc, cu examene diferențiate după vârstă și sex.