Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 5
- (1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
- (2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
- (3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
- (4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Explicație
Articolul 5 din Codul muncii consacră unul dintre principiile fundamentale ale dreptului muncii: egalitatea de tratament în relațiile de muncă între salariaţi şi angajatori. Acest principiu garantează că toţi angajaţii trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi și oportunităţi, fără a fi discriminaţi pe baza unor caracteristici personale.
Legea interzice explicit două forme de discriminare. Discriminarea directă constă în orice act sau fapt care exclud, deosebesc, restricţionează sau acordă preferinţe nejustificate angajaţilor pe baza unor criterii legale (sex, orientare sexuală, genetică, vârstă, naţionalitate, rasă, culoare, etnie, religie, convingeri politice, origine socială, handicap, situaţie familială sau activitate sindicală). Scopul sau efectul acestor acte este să limiteze drepturile prevăzute de legislaţia muncii.
Discriminarea indirectă este mai subtilă: constă în acte aparent neutre bazate pe alte criterii, dar care produc efecte echivalente cu o discriminare directă. De exemplu, o politică care la prima vedere nu menţionează sex, dar care în practică prejudiciază angajaţii dintr-un anumit gen.
Ambele forme sunt interzise indiferent că sunt intenţionale sau nu. Angajatorii trebuie să asigure condiţii egale de angajare, salarizare, dezvoltare profesională și protecţie, iar salariaţii au dreptul să sesizeze autorităţile în caz de abuz.