Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 177
- (1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
- (2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:
- a) evitarea riscurilor;
- b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- c) combaterea riscurilor la sursă;
- d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
- e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
- f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
- g) planificarea prevenirii;
- h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
- i) aducerea la cunoştinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Explicație
Articolul 177 consacră responsabilitatea fundamentală a angajatorului de a proteja securitatea și sănătatea salariaților săi. Această obligație nu este facultativă, ci o responsabilitate ce trebuie asumată în cadrul gestionării activității de muncă.
Angajatorul trebuie să ia măsuri concrete și preventive, mergând dincolo de simpla respectare a cerințelor minime. Acestea includ identificarea riscurilor profesionale, informarea și instruirea salariaților, precum și implementarea unui sistem organizat de protecție a muncii cu mijloacele necesare.
Pentru orientarea acestor eforturi, legea stabilește nouă principii generale de prevenire pe care angajatorul trebuie să le respecte. Prioritatea principalilor este evitarea riscurilor din start — o risc evitat este infinit mai bun decât gestionat. Atunci când evitarea nu este posibilă, riscurile neevitabile trebuie evaluate în mod sistematic și combătute la sursă, nu doar în ultimul stadiu.
Un aspect modern al articolului este adaptarea muncii la om, nu invers. Locurile de muncă, echipamentele și metodele trebuie concepute ținând cont de capacitățile umane, cu accent special pe reducerea impactului muncii monotone și repetitive asupra sănătății. Legea recunoaște și necesitatea evoluției tehnologice — protecția nu trebuie să rămână statică, ci să evolueze odată cu progresul tehnic.
Un principiu cheie este prioritatea măsurilor colective față de cele individuale. În loc să se apeleze doar la echipamentul de protecție personală, angajatorul trebuie să implementeze măsuri care protejează pe toți în același timp — o soluție mult mai eficace și sustenabilă.
În fine, cunoașterea și comunicarea sunt esențiale — salariaților trebuie să le fie comunicate instrucțiunile corespunzătoare privind protecția, ceea ce presupune o educație continuă.
Această regie comprehensivă de protecție a salariaților reflectă importanța vieții și sănătății în contextul dreptului muncii modern.