Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 198
- (1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 197 alin. (1), nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.
- (2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
- (3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.
- (4) Obligaţia prevăzută la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilită prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
Explicație
Articolul 198 stabilește obligațiile salariatului și angajatorului în cazul în care angajatorul a plătit pentru formarea profesională a salariatului. Scopul principal este protejarea investiției angajatorului în pregătirea lucrătorilor.
Conform acestor prevederi, un salariat care a beneficiat de un curs sau stagiu de formare profesională nu poate demisiona pe propria inițiativă pentru o anumită perioadă. Această perioadă și celelalte condiții sunt stabilite printr-un act adiţional la contractul de muncă, care trebuie să specifice durata obligației de a lucra pentru angajator.
Dacă salariatul încalcă această restricție și demisionează înainte de scurgerea perioadei stabilite, trebuie să ramburseze angajatorului toți banii cheltuiți cu pregătirea sa, dar proporțional cu perioada nelucrată. De exemplu, dacă contractul prevede 2 ani de lucru obligatoriu și salariatul pleacă după 6 luni, va plăti 75% din costurile de formare.
Aceeași obligație de rambursare se aplică și în alte situații, nu doar demisiei. Dacă salariatul este concediat din motive disciplinare, sau dacă contractul se încheie din cauza unei arestări preventive mai lungi de 60 de zile, unei condamnări penale definitive cu legătură la muncă, sau al unei interdictii de exercitare a profesiei, acesta va trebui să plătească proporțional cheltuielile de formare. Aceste cazuri sunt considerări pentru protecția investiției angajatorului chiar și în circumstanțe care nu sunt în controlul salariatului.
Legătura între această prevedere și obligațiile generale privind încetarea contractului de muncă este importantă, deoarece Art. 198 creează o excepție la principiile generale de terminare a contractelor de muncă.