Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 43 Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Explicație
Delegarea este un instrument juridic care permite angajatorului să asigneze salariatului, prin dispoziție, executarea temporară a unor sarcini diferite de cele obișnuite, în afara locului de muncă habitual. Cuvântul cheie este temporară — delegarea nu modifică contractul, ci este o măsură pe termen scurt, la inițiativa angajatorului.
Spre deosebire de o modificare permanentă a locului de muncă, delegarea nu necesită acordul scris al salariatului și nu întrerupe continuitatea contractului pe locul inițial. Salariatul se întoarce la atribuțiile și locul de muncă inițial după expirarea perioadei de delegare.
Un aspect important: lucrările sau sarcinile delegate trebuie să corespundă atribuțiilor de serviciu ale salariatului — nu poate fi delegat într-o poziție complet diferită de domeniul său de activitate. Delegarea poate fi folosită în situații practice precum acoperirea unei poziții vacante temporare, sprijinul unei alte echipe, sau oportunități de dezvoltare profesională.
Delegarea se raportează la conceptul mai larg de mobilitate în cadrul contractului de muncă, care este o caracteristică legitimă a relației de muncă. Deși angajatorul are dreptul de a ordona delegarea, aceasta trebuie exercitată în limitele legii și în mod echitabil, fără abuz.