Ce acoperă această secțiune
Această secțiune reunește, articol cu articol, textul Codului muncii din România — legea-cadru care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, de la încheierea contractului până la soluționarea conflictelor de muncă. Fiecare articol este redat în formă consolidată (text consultativ, neoficial) alături de o explicație practică, utilă deopotrivă salariaților, angajatorilor, specialiștilor în resurse umane și juriștilor. Textul de referință este cel publicat pe portalul oficial legislatie.just.ro; numai forma din Monitorul Oficial este autentică.
Art. 1 fixează obiectul reglementării — raporturile de muncă, controlul aplicării și jurisdicția muncii — iar Art. 3 și Art. 4 consacră libertatea muncii și interzicerea muncii forțate, principiile care susțin întregul cod.
Ce găsiți în această secțiune
Articolele sunt organizate pe marile instituții ale dreptului muncii:
- Contractul individual de muncă — definiția și elementele esențiale (Art. 10), forma scrisă și informarea prealabilă (Art. 16, Art. 17), clauzele specifice precum neconcurența (Art. 21) și modificarea contractului prin acordul părților (Art. 41).
- Suspendarea și încetarea — modalitățile de încetare (Art. 55), concedierea și procedura disciplinară, preavizul (Art. 75) și demisia (Art. 81).
- Tipuri speciale de contracte — contractul pe durată determinată (Art. 82), munca prin agent de muncă temporară (Art. 88), timpul parțial (Art. 104) și munca la domiciliu (Art. 108).
- Timpul de muncă și de odihnă — definiția timpului de muncă (Art. 111), munca suplimentară (Art. 120), repausul săptămânal (Art. 137) și dreptul la concediu de odihnă anual (Art. 144).
- Salarizarea — noțiunea și principiul nediscriminării (Art. 159) și salariul minim brut garantat (Art. 164).
- Securitate, formare și relații colective — obligațiile de securitate și sănătate (Art. 175), formarea profesională (Art. 192), rolul sindicatelor (Art. 214) și contractul colectiv de muncă (Art. 229).
- Răspundere, inspecție și jurisdicție — regulamentul intern (Art. 241), prerogativa disciplinară (Art. 247), răspunderea patrimonială (Art. 254) și competența jurisdicției muncii (Art. 266).