Ce acoperă această secțiune
Această secțiune reunește articolele fundamentale ale Codului muncii, legea de bază care reglementează raporturile de muncă din România, controlul aplicării reglementărilor și jurisdicția muncii. Textele sunt prezentate în formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — o formă neoficială, cu rol consultativ, deoarece doar textul publicat în Monitorul Oficial al României este autentic.
Articolele selectate acoperă întrebările pe care și le pun cel mai des salariații și angajatorii: cui i se aplică legea, ce drepturi minime sunt garantate, de la ce vârstă se poate munci și cum trebuie încheiat contractul individual de muncă. Secțiunea se adresează deopotrivă angajaților care își verifică drepturile, angajatorilor care vor să respecte obligațiile legale și oricui are nevoie de reperele esențiale ale dreptului muncii.
Ce găsiți în această secțiune
Cadrul general este stabilit de Art. 1, care fixează domeniul Codului muncii și precizează că acesta se aplică și raporturilor reglementate prin legi speciale, în măsura în care ele nu conțin dispoziții derogatorii. Sfera persoanelor vizate este detaliată în Art. 2: cetățeni români care lucrează în țară sau în străinătate pentru un angajator român, cetățeni străini și apatrizi, refugiați, ucenici, precum și angajatorii și organizațiile sindicale ori patronale.
Principiile fundamentale ocupă miezul secțiunii. Art. 4 interzice munca forțată și enumeră limitativ excepțiile — serviciul militar, obligațiile civice, executarea unei hotărâri de condamnare definitive și situațiile de forță majoră. Art. 6 garantează condiții de muncă adecvate, protecție socială, dreptul la negocieri colective, protecția datelor personale și egalitatea de remunerare între femei și bărbați pentru muncă egală. Libertatea de asociere a salariaților și a angajatorilor, temelie a dialogului social, este consacrată de Art. 7.
Accesul la muncă și încheierea raportului sunt tratate separat. Art. 13 stabilește vârstele de angajare: capacitatea de muncă se dobândește la 16 ani, se poate munci și de la 15 ani cu acordul părinților, angajarea sub 15 ani este interzisă, iar locurile de muncă grele sau periculoase sunt permise doar după 18 ani. În fine, Art. 16 impune forma scrisă, în limba română, ca o condiție de validitate a contractului individual de muncă, obligă la înregistrarea în registrul general de evidență a salariaților și la înmânarea unui exemplar salariatului, munca prestată constituind vechime în muncă.